Substantive antice cu forme populare

Uzul current

1) Definitie:
Regionalismele sunt forme lingvistice specifice vorbirii dintr-o anumită zonă
geografică. Regionalismele, parte din masa vocabularului, sunt cuvinte cu o
răspândire geografică limitată, cunoscute de vorbitorii dintr-o anumită arie.
Evoluția pe termen mai lung a regionalismelor poate fi diferită. O parte din ele vor
intra în limba literară și o vor îmbogăți, prin adaosul de noi valori stilistice și
semantice, iar altele vor ieși din uz, trecând în categoria arhaismelor.

În lingvistică, termenul regionalism sau provincialism denumește un fapt

de limbă caracteristic unei sau unor anumite varietăți regionale ale unei limbi
(dialect, grai), deci limitat la o anumită regiune. Regionalismul se identifică prin
diferența pe care o prezintă față de ceea ce prevăd normele limbii standard.

2) Clasificare:
Regionalismele se împart după natura lor în lexicale, fonetice, gramaticale,
semantice.

Regionalisme lexicale

Regionalismele lexicale sunt cuvintele folosite doar într-o anumită regiune a țării
(au o arie de circulație restrânsă) și care au sinonime în limba literară.
 bai (=supărare), barabulă (=cartof), curechi (=varză), dadă (=soră mai
mare), sabău (=croitor)

Regionalisme fonetice

Regionalismele fonetice (variante regionale) sunt forme cu circulație restrânsă ale

unor cuvinte din limba literară, pronunțate diferit față de norma literară și sunt
specifice unei anumite zone geografice.

 bage (=bade), dește (=degete), frace (=frate), gios (=jos), mâne (=mâine), păi
anjeni (=păienjeni), șinși (=cinci)
Regionalisme gramaticale

Regionalismele gramaticale sunt forme flexionare (morfologice) sau structuri

sintactice specifice unei anumite regiuni.

 regionalisme morfologice: o făcut, o fost, a mele

 regionalisme sintactice: ei merge, e toți

Regionalisme semantice

Regionalismele semantice (de sens) sunt formate din sensurile cuvintelor folosite

doar în anumite regiuni ale țării.
 carte (=scrisoare)
O altă clasificare a regionalismelor, întâlnită în hărți și atlase lingvistice, are în
vedere aria geografică de răspândire. După acest criteriu avem regionalisme
moldovenești (moldovenisme), muntenești, ardelenești. Există și regionalisme de
mai mică circulație cum sunt cele din Oltenia, Banat, Dobrogea sau Maramureș.
Exemple de regionalisme:

 moldovenești: agud, barabulă, bojdeucă, buhai, ciubotă/ciubotar, colb,

curechi, cușmă, dugheană, harbuz, oleacă, ogradă, păpușoi, perjă, postmagi,
strujan, șleah, zăplaz etc.
 muntenești: alde, ciurdă, dadă, deliu, ghioroc, groștei, pehlivan, pogon, a se
șurupi, teci (=păstăi) etc.
 ardelenești: bai, ai (=usturoi), bolund, cătană, cucuruz, duhan/a
duhăni (tutun/a fuma), făgădău, grof, iugăr, laibăr, lepedeu, pălincă,
sămădău etc.
 din Oltenia: muică, țest, țol, lubeniță, juvete etc.
 din Banat: frunce, munce, șură etc.
 din Dobrogea: geamie, tui etc.
 din Maramureș: clop, horincă etc.

3) Forme populare:

Formele populare sunt fapte de limbă generală sau aproape generale ca răspândire,

fără a fi, în acelaşi timp, şi literare.
Cel mai cunoscut exemplu este substantivul muiere, moştenit din latină, cunoscut
pe întregul teritoriu lingvistic românesc, dar neacceptat de normele limbii literare,
în aspectul îngrijit al limbii române folosindu-se substantivele
sinonime femeie şi soţie.

Regionalismele şi formele populare oferă posibilitatea de localizare a acţiunii prin

limbaj (sincronie).

Regionalismele nu trebuie confundate cu cuvintele populare, care sunt fapte

lingvistice generale. Acesta din urmă sunt cuvinte cu circulație generală (sau
aproape generală), deci nu sunt limitate la o anumită arie geografică.

Exemple de substantive cu forme populare, uzul current:

-muiere=sotie

-mata=pisica

-grumaz=gat

-bou=taur castrat

-pecingine=boala de piele, eczema

-coropisnita=insecta daunatoare (Gryllotalpa vulgaris)

-balaur=mosntru fantastic imaginat in basme avand forma unui sarpe cu unul sau
mai multe capete

-teasta=craniu

-asijderea/asisderea=la fel, asemanator

-toarta=parte iesita in afara la unele obiecte

4) Concluzie/observatii

De reținut este că o serie de elemente populare sunt forme neliterare, adică

pronunțări incorecte ale unor cuvinte existente și care trebuie combătute pentru a
impune forma corectă recomandată de DEX sau DOOM. (cumpanie, ghivetă,
stății, genunchi, mingie etc.)

Ceea ce este valabil pentru regionalisme în limba comună unitară date mai sus, este
valabil și pentru limba literară, dar și pentru limba standard, care inițial se
confunda cu limba literară.

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regionalism_(lingvistic%C4%83)

DOOM, Academia Republicii Socialiste Romania, Institutul de Lingvistica din

Bucuresti, Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane,
Bucuresti, Editura Academiei R.S.R. 1982

DOOM, Academia Romana, Institutul de Lingvistica Iorgu Iordan-Al. Rosetti,

Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane,editia a 2-a,
revazuta si adaugita, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 2005

DEX, Dictionarul explicative al limbii romane, Academia Romana, Editura

Univers Enciclopedic, 2016

Student: Duta Gheorghe Ionut

Facultatea de Litere, Craiova

Specializarea: Limba romana

An I, Master