EXTRACȚIA GAZELOR

NOTE DE CURS
SEF LUCR.DR.ING. IULIANA GHEȚIU
 Legile gazelor. Proprietăţile fizice ale gazelor naturale

1.1. Consideraţii asupra compoziţiei chimice a gazelor naturale provenite din zăcăminte românești

Compoziţia chimică a gazelor provenite din zăcăminte, depinde de natura materialului sursă,
de gradul de transformare şi de schimbările survenite în timpul proceselor de migraţie a
acestora.
Acumulările de hidrocarburii gazoase din depresiunea Transilvaniei au concentraţii în metan
cuprinse între 98…99,8% procente volumice, însoţite de mici cantităţi de hidrocarburi
gazoase mai grele de tipul etanului, propanului.
Gazele libere provenite din zăcămintele situate în afara arcului Carpatic conţin procentaje mai
ridicate de hidrocarburi gazoase superioare metanului, iar la Gherceşti cantităţi sporite de
azot.
Gazele asociate cu ţiţei sau condensat, denumite şi gaze bogate se pot întâlni în zăcămintele
de pe structurile Băicoi, Berca, Ţintea, Scăieni, Mihăilești, Sinaia de Mizil, Bărăitaru, Frasin
etc., iar hidrogenul sulfurat în zăcămintele de gaze asociate de pe aliniamentul Bibeşti-
Tulburea-Bulbuceni.
De asemenea, zăcăminte cu un conţinut ridicat de dioxid de carbon sunt localizate atât în
partea estică a depresiuni Transilvaniei la Cuşmed, Benţid, Târceşti şi Firtuş, cât şi în
depresiunea Panonică la Pişcolţ şi Ciocaia.
 1.2. Amestecurile de gaze naturale

Amestecurile de gaze naturale sau sisteme de hidrocarburi gazoase sunt constituite din gaze hidrocarburi şi gaze
nehidrocarburi sau impurităţi de tipul, azotului, dioxidului de carbon, hidrogenului sulfurat, oxigenului etc. Printr-un
amestec de gaze se înţelege o masă omogenă formată prin difuzie în care componenţii gazoşi îşi păstrează
proprietăţile chimice.
Compoziţia cromatografică a unui amestec de gaze se exprimă procentual sau fracţionar prin concentraţii molare,
masice şi volumice.
Convenim să notăm cu:
x – concentraţia sau fracţia fazei lichide;
y – concentraţia sau fracţia fazei gazoase.
a. Definim fracţia molară a unui component i dintr-un amestec format din j componenţi, ca raportul dintre numărul
de moli aparţinând componentului i şi numărul total de moli ai amestecului.
b. Definim fracţia masică a unui component i dintr-un amestec format din j componenţii ca raportul dintre masa
componentului i şi masa totală a amestecului.
- pentru gaze,

- pentru lichide,

c. Definim fracţia volumică a unui component i dintr-un amestec format din j componenţi, ca raportul dintre volumul
componentului i şi volumul total al amestecului.
- pentru gaze,

- pentru lichide,
Ca o consecinţă a legii lui Avogadro care enunţă că, la volume egale de gaze diferite numărul de moli este acelaşi,
pentru condiţiile normale de presiuni şi temperatură, rezultă că numai pentru gaze este valabilă egalitatea între fracţia
molară şi fracţia volumică

Mărimi aparente aplicate amestecurilor de gaze

1. Masa molară medie sau aparentă:

unde Mi este masa molară a componentului i din amestec, în kg/kmol; yi – concentraţia molară, în %.
2. Densitatea aparentă în condiţii normale de presiune şi temperatură (p 0 = 1,01325·105 Pa, T0 = 273,15 K):

3. Densitatea relativă aparentă:

unde VM este volumul molar, VM = 22,414 m3N/kmol; ρaer - densitatea aerului în condiţii normale de
presiune şi temperatură, kg/m3N.
Abaterea de la comportarea ideală a gazelor reale la temperatură constantă, este pusă în evidenţă prin factorul de
neidealitate Z.

Factorul de neidealitate Z este o mărime adimensională şi se defineşte ca raportul între volumul real a n moli de gaz
aflat la presiunea p şi temperatura T şi volumul ideal pentru acelaşi număr de moli în aceleaşi condiţii de presiune şi
temperatură.
Dintre tipurile de ecuaţii de stare prezentate frecvent în literatură şi utilizate de specialişti se amintesc: ecuaţiile cubice,
ecuaţiile polinomiale, şi ecuaţiile cu coeficienţi viriali.

Ecuaţia cubică Van der Waals (VdW).

presiunea a fost corectată cu un termen pA, care reprezintă efectul forţelor de atracţie dintre molecule, iar volumul
a fost corectat cu un termen Vp, ce reprezintă volumul propriu al moleculelor (covolumul b).

Ecuaţia de stare scrisă pentru gazul ideal (Z=1) şi n moli de substanţă, ia forma:
Domeniul este bifazic, în care au loc procese de vaporizare–condensare, izotermă, la presiune constantă. Izoterma
prezintă un palier de presiune constantă px notat cu ADF, în care suprafeţele ABD şi DEF sunt egale.

Odată cu creşterea temperaturii, palierul se îngustează până când punctele A şi F vor coincide, adică proprietăţile
celor două faze se vor confunda în punctul critic C. Curba ACF se numeşte curbă de saturaţie vaporizare-
condensare.
 Metoda Cailletet pentru determinarea volumului critic a unui amestec bifazic
Prin creşterea temperaturii până la temperatura critică cunoscută a
amestecului bifazic Tcr, proprietăţile celor două faze se vor confunda
în punctul critic de coordonate C(Tcr; cr) situat pe linia mediană de
comportare a fazelor. Scriind ecuaţia dreptei AB

Reprezentarea grafică a curbei de

comportare a fazelor, în coordonate  -T.