3

FLA.CA.RI
"
IN AMESTECURI
COMBUSTIBILE
GAZOASE
3.1. Regimuri de ardere. Ecuatia Hugoniot
Un sistem omogen combustibil-oxidant poate fl antrenat in reactii explo-
zive atunci cand sunt realizate anumite conditii termodinamice ~i de concentratie,
care sa asigure dezvoltarea unor reactii rapide de oxidare. Daca intr-un sistem care
indepline~te aceste conditii de concentratie se introduce 0 sursa de aprindere care
creeaza local temperaturi inalte, sau concentratii ridicate de elemente reactive, se
formeazii 0 zona in care se dezvolta reactiile arderii cu viteze caracteristice
exploziei. In continuare, aceasta zona se poate propaga independent, sub forma
unei unde de ardere in amestecul combustibil-oxidant. Limitele de concentratie
intre care este posibila formarea ~i propagarea undei de ardere se numesc limite de
il1jlamabilitate.
Caracteristicile acestei unde variazii esential, in functie de conditiile speci-
flce in care se dezvolta. In cazul unei unde de dejlagra/ie, saujliiciiri, vitezele de
propagare sunt moderate, in orice caz subsonice. Propagarea independenta a undei,
dupa indepartarea sursei de aprindere, este posibila datorita transferului de caldura
~i de elemente reactive din zona de reactie in straturile succesiv invecinate, prin
care se asigura declan~area reactiilor. Celalalt tip cunoscut de unda de ardere este
unda de delona/ie, caracterizata prin viteze de propagare supersonice ~i un meca-
nism distinct de propagare: amestecul proaspat este comprimat in frontul undei de
detonatie pana la nivelul de presiune ~i temperatura ~orespunzator conditiilor
exploziei, iar eliberarea caldurii de reactie sustine energetic propagarea undei.
.
Regimuri de ardere. Ecualia Hugoniot 49
Formarea uneia dintre cele doua tipuri de unda de ardere depinde de
anumiteparticularitati ale sistemului. Se considera, de exemplu, cazul in care un
amestecomogencombustibil-oxidant care se afla intre limitele de inflamabilitate,
estecontinut intr-un tub lung. Sursa de aprindere se plaseazii la 0 extremitate a
tubului.Daca tubul este deschis la ambele extremitati, se formeazii 0 unda de
deflagratie(flacara); daca tubul este inchis la 0 extremitate, la care se plaseazii ~i
sursade aprindere, se formeazii0 unda de detonatie.
Caracterizarea celor doua tipuri de unde de ardere, de deflagratie ~i de
detonatie,se poate face in primul rand pe baza ecuatiei Hugoniot, care define~te
relatiadintreproprietiitilegazelor din avalul ~i amontele undei de ardere.
Ecuatia Hugoniot va fi stabilita in continuare pentru cazul unui amestec
omogencombustibil-oxidant in regim de curgere plana, stationara, unidimen-
sionala,in care se propaga 0 unda de ardere. Se accepta urmatoarele ipoteze sim-
plificatoare:gazeIe au, in amonte ~i in aval de unda de ardere, 0 compozitie
chimicaconstanta,care .nudepinde de regimul de propagare a undei; masele medii
moleculareale gazelor din amonte ~i aval de unda de ardere sunt egale; caldurile
specificeale gazelor din amontele ~i avalul undei de ardere nu depind de tempe-
ratura. Se adopta un sistem de coordonate stationar fata de unda, curgerea avand loc
in directia + x; indicele 1 se refera la conditiile din amonte (x ~ - 00), indicele 2 la
conditiiledin avalul undei de ardere (x ~ + 00) (fig. 3.1). Ecuatiile generale de
conservare au in aceste conditii forma:
- ecua{ia conserviirii debitu/ui masic:
PI VI = P1Y2 = W ,
- ecua{ia conserviirii impu/su/ui:
(3.1)
(3.2)
- ecua{ia conserviirii energiei:
cpTj+ v/ /2 + q =c,J;+ V22/2 .
(3.3)
fronl\A W'ldei
Fig.3.1. Schema undei de ardere fixe in ra-
port cu peretii tubului in care se
aflii amestecul combustibil.
reactantl
)(
Se adauga ~i ecuatia de stare
P2/ P212=PI/ P.Tj,
(3.4)
I
1
50 Fliicari in amestecuri combustibile gazoase
~i se obtine un sistem de 4 ecuatii cu patru necunoscute, presiunea P2, temperatura
T2, densitatea P2 ~i viteza V2;se considera cunoscute valorile marimilor in amonte,
pI, T), PIVI (debitul masic pe unitatea de suprafata w), precum ~i energia eliberata
prin arderea unitatii de masa de amestec, q.
Prin inlocuirea lui V2din (3.1) in (3.2) se obtine
(3.5)
Viteza sunetului pentru un gaz ideal, in conditiile din amonte este
(3.6)
unde: indicele s indica entropia constanta (propagarea perturbatiei de presiune
considerata ca proces adiabatic ~i reversibil), iar r este raportul caldurilor spe-
cifice, r = cp/cv.
In consecinta rezulta
unde: M. este cifra Mach pentru conditiile din amonte.
In mod similar, se inlocuie~te ecuatia (3.5) in (3. I) ~i se obtine
(3.8)
~i
(3.9)
Prin inlocuirea cp = r/( r - I )R, ecuatia (3.3) devine
R[rj(r - 1)]1;+ v/ /2 + q = R[rj(r -1)]72 + V22/2,
sau
(3.10)
Combinand ecuatiile (3.5) ~i (3.8) se obtine ecuatia
(3.11)
care se introduce in (3.10), obtinandu-se in final
(3.12)
Ecuatia este numita ecualia Hugoniot ~i exprima dependenta variabilei P2
in functie de 1/P2~ide marimile cunoscute y,pI, PI ~iq.
Regimuri de ardere. Ecualia Hugoniot 51
Pebazaecuatiei(3.5) se mai poate scrie
P2V22- Plv..2 =w2(1/P2 - 1/ PI)'
~iecuatia(3.2) poate fi adusii la forma
(3.13)
(3.14)
caredefine~te0 dreaptii (dreapta Rayleigh) in planul P2 - PI' 1/P2- 1/PI' de pantii
negativa _w2(westedebitulmasicde gaz pe unitateade suprafatiia undei de ar-
dere,deci 0 marime pozitivii).
Ecuatia Hugoniot se rezolvii in functie de j5 =P2/ PI:
__ [2q+(r+1)/(r-1)]-,o
P - [(r + 1)/(r- 1)],0 - 1 '
(3.15)
cunotatiileq=qpI/ PI ~i 15= pJ P2'
Infigura3.2 sunt reprezentate curbele Hugoniot pentru 0 valoare r~i douii
valoriq. Curba obtinutii pentru q = 0 (cazul tarii aport de ciildurii) trece prin
punctul caredefine~teconditiileinitiale 1(pJ,I/PI) ~i ilustreaziicazul undei de ~oc
simple. Intersectiadintre 0 curbii Hugoniot ~i dreapta Rayleigh de pantii _w2, pe
care0 specificaecuatia (3.14) pentru conditiile initiale termodinamice ~i de vitezii
(fluxulmasic 111), precizeazii starea termodinamicii finalii a gazului.
Delonotie
Y, ~ 01
curbo Hugoniot Iq." 0 )
Rayleigh
.detona~ie slobO I YZ" ~ I
Fig.3.2. Adiabata Hugoniot
pentru unda de ~oc
fara rcactie ~i pentru
unda de ardere.
q=O' 11
IUndade~11
I
I
I
ddlogra!ie slobOI~ c 021
-D-(
.
1
'" Deflogrotie
CJf~--'... .
....
- .:.
E........
52 Fliiciiri in amestecuri combustibile gazoase
Cu ajutorul ecuatiei (3.8) se poate stabili apoi ~i viteza finala V2.intre drep-
tele verticala ~i orizontala duse prin punctul 1 se delimiteaza un domeniu central in
care curbele Hugoniot nu au sens fizie (punctele de intersectie corespund dreptelor
Rayleigh eu panHipozitiva, deci de flux negativ). Se definesc astfel dous. ramuri ale
curbeloI' Hugoniot: ramura superioara, q(r -1) + 1~ P ~ 00, (r -I)/(r + 1)~ j5 ~ I,
numita ramura detonaliei, ~i ramura inferioara, 0 ~ p ~ 1, 1+ (r - I)q/r ~ j5 ~
~ 2q + (r + I)/(r -1), numita ramura dejlagraliei. in functie de pozitia cores-
punziitoare pe cele dous.ramuri ale curbei Hugoniot, undele de ardere sunt unde de
detonatie sau de deflagratie; gazele traversate de unda de detonatie inregistreazii
cre~terea presiunii ~i densitatii, iar in cazul undei de deflagratie gazele se destind,
presiunea scade. Din examinarea relatiei (3.7) reiese ca pentru ramura detonatiei
corespunde, in general, regimul supracritic de propagare a undei, M) ~ 1
(1/P2 < 1/PI' P2 > PI); pentru ramura deflagratiei corespunde regimul subcritic,
M1< 1.
in figura 3.2 se observa ca prin punctul I(p), lip) se poate duce 0 singura
tangenta la ramura detonatie a curbei Hugoniot. Punctul de tangenta CJdeste numit
Chapman-Jouguet superior ~i define~te detonalia Chapman-Jouguet. Se
demonstreaza ca in punctul CJd entropia trece prin minim, iar panta dreptei
corespunde propagarii undei cu viteza sonica, M) = 1; pentru detonatia slaba
corespunde M2> 1, pentru detonatia puternica M2< 1.
o dreapta dusa prin punctul I(PI, IIPI) de panta superioara tangentei,
intersecteazii ramura detonatiei in doua puncte, A ~i B. Portiunea A, CJd apartine
detonatiei puternice, iar portiunea CJd, B corespunde detonatiei slabe. in conditii
experimentale, detonatia este in general Chapman-Jouguet.
in mod similar, prin punctul I(p), lIpI) se poate duce 0 singura tangenta la
ramura deflagratie; punctul de tangenta define~te punctul Chapman-Jouguet
inferior CJr ~i caracterizeazii dejlagralia Chapman-Jouguet. Orice alta dreapta, de
panta mai mica (vitezii inferioara de propagare a undei) interseeteazii curba
Hugoniot in doua puncte, D ~i E. Portiunea D, C./j define~te deflagratia sIaM,
cealalta portiune, CJ.r,E - deflagratia puternica. in conditiile reale, deflagratia
deeurge evasi-isobar ~i este de tipul deflagratie slaba; pe baza analizei structurii
flacarii, se stabile~te ca deflagratia puternica nu este posibila.
De asemenea, pentru undele Chapman-Jouguet, se demonstreaza relatii1e
[39]
(3. I6)
Flacaralaminara 53
t-
n
(3.17)
e
(3.18)
incaresemnulsuperior corespunde ramurii detonatie, iar cel inferior ramurii defla-
gratie.
Exemplu. Se considera cazul unui amestec stoichiometric benzina-aer,
pentrucare corespunde q = 2615 kJ/kg amestec. Daca, PI = 3,4 kg/m3 ~i PI = 1
MPa, corespunde q = 9,18. Aplicand relatiile (3.16) ... (3.18) se obtine pentru
detonatie p ==8,88; 15 = 0,613; T = 5,443; M = 3,816; in cazul deflagratiei, p =
0,456;P = = 6,67; T = 3,041; MI = 0,325.
3.2. Flacara laminara
3.2.1.Structura flacarii
Studiul structurii flacarii pretinde formarea unei flacari stabile spatial,
avand0geometriedefinita~i0 grosimeadecvataefectuariimasurarilorcu precizia
~irezolutianecesara. Se folosesc in acest scop arzatoare din categoria cu tuburi
deschise, sau ecranate, cu mediu poros.
Intr-un arzator simplu, cu tub deschis (arzator Bunsen) intra combustibil
gazos,care se amesteca cu aerul antrenat, realizandu-se un amestec omogenizat
inaintede ie~ireadin tub. Regimul de curgere este laminar, cu distributie
parabolicaa vitezelor pe sectiunea tubului. Aceasta distributie dicteaza ~i forma
cvasiconicaa flacarii formate la ie~ire, dupa legea simpla a vitezei flacarii: in
fiecarepunct al frontului flacarii se stabile~te echilibrul intre viteza de apropiere a
amestecului combustibil-aer ~i viteza de propagare a flacarii. Viteza foarte redusa
decurgeredin apropierea peretilor tubului, asociata cu pierderile de caldura pe
conturulexterior ale arzatorului, asigura stabilizarea marginii flacarii; restul
frontului flacarii se stabilizeaza prin transferullateral de caldura. Grosimea flacarii
variazainvers proportional cu viteza de ardere ~i cu presiunea. in studiile
experimentale, in functie de cerintele de rezolutie spatiala, ~i cu mijloacele uzuale
delaborator,grosimea flacarii este reglata la valori de minimum 1 mm.
In figura 3.3 se prezinta imaginea und flacari laminare conice la capatul
unuitub Bunsen, obtinuta cu iIuminare. Gazul a fost dopat cu particule in
suspensie, cu dimensiuni de 1 ...5 J.lm,care traseaza liniile (tuburile) de curent ~i
permitca in functie de densitatile locale masurate, sa se stabileasca ~i profilul
vitezelor.
54 Flaciiri in amestecuri combustibile gazoase
Fig. 3.3. Imaginea fllleArii laminare desehise, obtinutll eu partieule trasoare ~i
detenninarea raportului ariilor seetiunilor tuburilor de curent [12].
Viteza in orice punct al flacarii se poate defini prin relatia
Pouo
U
--
- -,
pA
(3.19)
unde: Uoeste viteza initiala, numita vitezajliiciirii, ~i care reprezinta parametrul cel
mai obi~nuit pentru caracterizarea unei flacari, iar Poeste densitatea initiala; Polio
se refera la pUl'lctul unde se inregistreaza 0 modificare sensibila a temperaturii; A
este raportul ariilor sectiunilor corespunzatoare ale tubului respectiv de curent.
Viteza de ardere poate fi determinata cel mai simplu rapomnd debitul volumetric
masurat de amestec combustibil-aer la aria totala a conului flacarii. in practica,
masurarea ariei se poate face pe conul luminos vizibil pe imaginea obtinuta prin
inregistrarea optica directa, prin inregistrarea Schlieren sau pe imaginea obtinuta
prin metoda umbrelor. Fiecare dintre aceste suprafete corspunde unor temperaturi
~i arii diferite (fig. 3.4); in general este recomandata masurarea pe imaginea
Schlieren (I[12].
.9Dt one
fiertlintl
a.
Fig. 3.4. Comparatie intre diferitele metode de vizualizare a suprafetei fllleArii laminare [12].
(I Un sistem optic Schlieren pennite vizualizarea neomogenitlltiidensitlltii, eu diferente de iluminare
proportionale eu gradientullocal al densitlltii [4].
Flacliralaminarli 55
Miisuriitorilein adancimea flacarii laminare localizeaza 0 zona marcata de
cre~tereaprogresivapronuntatii a temperaturii, spre. extremitatea careia incepe ~i
luminozitateaintensa, dupa care urmeaza 0 zona in care temperatura se apropie lin
denivelulcaracteristicgazelor arse din spatele fladirii (fig. 3.5). Culoarea zonei
luminoasediferii in functie de dozaj. Flacarile amestecurilor sarace hidrocarburi-
aerau 0 culoare caracteristica violetii, determinata de prezenta radicalilor excitati
deCH; la amestecurile bogate, culoarea se modifica in verde, gratie moleculelor
excitatede C2.Gazele arse la temperaturi ridicate devin ro~iatice, datorita benzilor
deradiatiede C02 ~i H20. In fine, atunci cand sunt prezente particule de carbon, .
la ardereaamestecurilor foarte bogate, apare spectrul caracteristic continuu,
galben.
T
[-Ci
1000
800
600
J,OO
200
om.stec propon-oer.
3.34-/_lmollc)
p:Q.0594borlobs)
to=46"1:
I
I
I 1ncepuh.(
: --tuninozltotli
I Intense
I
I
I
-15 -10 -5
15 x&mil
5 10
Fig. 3.5. Distributia temperaturilor in flacw-a laminarii (miisuriitori cu termocuplu) [12].
Majoritatea flacarilor laminare pot fi considerate ca formate din trei zone
distincte: 0 zona de preincalzire, in general neluminoasa ~i cu un gradient
pronuntatde temperatura, 0 zona de reactii de obicei luminoasa ~i cu gradient de
temperaturasuficient de pronuntat, de~i mai redus decat in zona de preincalzire, ~i
oa douazona de reactie, adesea de slaba luminozitate, cu temperaturi ridicate, dar
gradientiredu~i, in care se produc in special reactii de recombinare (fig. 3.6).
Structurazonei de reactie poate fi la randul sau considerata ca formam dintr-o
subzonii de reactii primare cu formarea de substante intermediare, care sunt
consumate apoi pana la formarea substantelor finale, in a doua subzona [14].
Pentruhidrocarburile saturate (cu exceptia metanului), in prima subzona rezulta
hidrocarburiinferioare, nesaturate (olefine), precum ~i CO ~i H2.
Jntre zona de reactii ~i cea de incalzire se produce un schimb continuu de
substantii.Din zona de reactie difuzeazii de exemplu atomi de H, care la temperatu-
rilespecificezonei de preincalzire initiaza reactiile de formare de H02.
..
56 Fliicari in amestecuri combustibi/e gazoase
Zona de
recombilare
T
x
Fig. 3.6. Structura fliicarii laminare [14].
La temperaturile relativ scazute din zona de preincalzire, reactia de
ramificare
H+02~ 0 +OH
nu are loc. H02 formeaza in continuare hidrogenul peroxid H202, care nu disociaza
la temperaturile specifice zonei ~i difuzeaza in zona de reactie, unde devine
posibila reactia elementara de ramificare
H202+M~20H +M,
iar radicalii OH formati initiaza reactiile inlantuite care condue la formarea de CO
~i H2. in ultima parte a zonei de reactie se consuma substantele intermediare ~i CO
este transformat in C02 (fig. 3.7). Oxidarea finala a CO in C02 este caracterizata
printr-o valoare ridicata a caIdurii de reactie; din aceasta cauza, viteza degajiirii de
caldura prezintii un maxim pronuntat in ultima parte a zonei (fig. 3.6).
Fig. 3.7. Distributia temperaturii ~i a substantelor in flaciira laminarii (amestec metan-oxigen,
p = 0,1 bar)[12].
[.I.n [.1..
'[I Qrne5tec meton-oxlgen
p: 0.1bar
20
. ----- .........
92 1800
:%:
90
I:
1600
l;188
11,00
86
1200
'E 810 .-12
S 82
'2
1000
0-0
8D
18 011,
800
2
6
5 78
60D
=& 76
I,
7l, 2L/ /'
7-"'_ II _ I,()O
I&.
72
!'2[ir
1 2 3 I, 6 8 10
x[mm]
18j
-.
3 I, 6 8 10 x[mml
F/acara/aminara 57
Zonade recombinareeste caracterizata prin reactii puternic exotenne, dar
cu0 influentamica asupra profilului final al temperaturii, din cauza concentratiei
micia substantelor(radicali ~i atomi) angajate in aceste reactii.
3.2.2. Viteza de ardere
de
in cazul flacarii laminare, viteza de propagare este numita ~i viteza de
ardere, sau vitezi'i normala de ardere.
Analizateoretica a vitezei flacarii laminare se bazeaza pe trei categorii de
teorii: termice,difuzive~imixte, aceasta ordine fiind ~i ordinea cronologica in care
au fost elaborate.
Prima teorie a flacarii laminare apartine lui Mallard ~i Le Chatelier (1893),
careauatribuitefectelor tennice rolul esential. Schema simplificata considerata a
structurii flacarii se reduce la 0 zona de incalzire ~i 0 zona de reactie; separarea
celordoua zone se face printr-o temperatura, considerata conventional drept
temperaturade aprindere Ti, la care se initiaza reactiile arderii (fig. 3.8). Autorii
careaucautatulterior sa perfectioneze aceasta teorie (Frank-Kamenetki, Semenov,
1942)au urmarit in primul rand eliminarea conceptului de temperatura de
aprindere,cel putin in fonna finala a ecuatiei vitezei flacarii.
za
le
o
o
ta
je
T
Fig. 3.8. Modelul Mallard - Le Chcitelier
al structuriifliicw-iilaminare, in
functie de distributia tempe-
raturii.
Zona de
prcfncOlzlre
TO
x
Teoriile difuzive confera pe de alta parte rolul detenninant difuziei ele-
mentelorreactive din zona de reactie in stratul vecin de amestec, care controleaza
~ivitezade dezvoltare a reactiilor arderii. Datorita analogiei dintre fenomenele de
transferconductivde catdura ~i de difuzie, rezultatele obtinute prin cele doua
gropedeteoriesunt calitativasemanatoare.A treia categorieincludeteoriilecare
combinafenomeneletennice ~i difuzive din ~i spre zona de reactie. Procedand in
acest fel,Hirschfeld(1954),de exemplu,a ajuns la un sistemde ecuatii neliniare,
carese rezolva prin metode numerice. in general, rezolvarea exacta a problemei
propagarii flacarii laminare trebuie sa considere ecuatiile generale ale dinamicii
tluidelor, cu completarile impuse de transferul de caldura ~i modificarile de
compozitierezultate din reactiile chimice.
58 F/iicari in amestecuri combustibi/e gazoase
in varianta dezvoltata de Zeldovici ~i Frank-Kamenetki a teoriei termice,
[36], transferu1 de caldura din zona de reactie spre amestecul proaspat se
realizeaza prin conductibilitate ~i amestecarea difuziva a amestecului de
combustibil-oxidant cu produsele arderii. Transferul de caldura de la flacara la
pereti, prin convectie ~i radiatie, ca ~i modificarile regimului de curgere introduse
de flacara, se considera neglijabile. in conditii stationare, sistemul de axe este
ata~at flacarii care devine astfel fixa: amestecul combustibil-oxidant patrunde
frontul flacarii cu viteza UL,iar gazele arse ies cu viteza ufoPentru un element de
flacara de grosime dx, conservarea energiei se exprima prin relatia
,
a d-T _ U dT _ wrQr= 0
2 L ,
dx dx pCp
in care ultimul termen exprima caldura degajata prin reactie (wr - viteza de reactie,
mol/cm3s, Qr - caldura de reactie, J/mol), a = Alpcp- difuzivitatea termica, cm2/s.
Ecuatia conservarii masei are 0 forma analoga,
(3.20)
Dd2Cc -U
L
dCc -w =0
dx2 dx r ,
unde: C este concentratia combustibilului, g/cm3; D - coeficientul de difuzie
,
moleculara, em-Is.
Ecuatiile (3.20) ~i (3.21) definesc distributia unidimensionala, stationara, a
temperaturii ~i concentratiei de reactant in flacara. Primul termen, in general,
exprima schimbul difuziv, eel de al doilea schimbul convectiv iar ultimul, efectul
de generare (sursa).
intrucat reactiile arderii au loc in cea mai mare parte la 0 temperatura
apropiata de temperatura maxima (temperatura flacarii Tf), flacara se poate separa
in doua zone: a) zona de incalzire a amestecului proaspat, de la temperatura initiala
la 0 temperatura T;, in care reactiile chimice sunt neglijabile; b) zona reactiilor
chimice, cu 0 temperatura medie To = (T; + Tf)/2; in aceasta zona incalzirea este
relativ redusa, practic toata caldura de reactie eliberata se transfera in zona de
incalzire prin conductibilitate ~i difuzie. in fine, se admite aproximarea cifra Lewis
Le == aiD = 1; cu schimbarile de variabila T=cp(T-To)/Qr' C=(Co-C)/p in
care indicele 0 indica starea initiala, ecuatiile (3.20) ~i (3.21) sunt aduse la 0 forma
analoga. Un rezultat similar se obtine ~i pentru conditiile limita, astfel ca se poate
proceda la rezolvarea unei singure ecuatii. in continuare, se rezolva ecuatia
conservarii energiei.
Pentru prima zona a flacarii, ecuatia (3.20) devine
d2T dT
a--r-uL -=0, (3.22)
dx dx
(3.21)
care se integreaza cu conditiile la limita T = To,dTldx = 0 pentru x -7 - 00~i T = T;
la x = 0, rezultand
Flaciira laminarii 59
(dT/dxt=o =uL(1; - To)/a, (3.23)
T= To+(1; - To)exp(uLxja). (3.24)
Pentrua douazona corespunde ecuatia
d2T
A---"2-WrQr=O, (3.25)
dx
carese integreaziicu condi\iile la limita T = T; la la X = 0, ~i T = Tf, (dTldx)= 0
pentruX =OL'Se obtine
[
~
]
1/2
(dT/dxt=o = (2QrlA)t, wrdT .
(3.26)
Ecuatiile(3.23) ~i (3.26) se pot combina din conditia de continuitate in
punctul x=0
[
~
]
1/2
uL(1; - To)/a = (2QrlA)t,wrdT ,
deunde
UL = [A(~Q~a;'), 1. w,dT r.
in absenta pierderilor de caldura, se poate face inlocuirea
cp(1; - To)Po = QrCc'
~irezulta
UL=
[
2a Tf
]
1/2
Cc(1; - To) { wrdT .
intrucat 1'; =:: Tj; se acceptii aproximatia T; - To=:: Tj - To.De asemenea,se
~supuneca dezvoltarea reactiilor in intervalul de temperatura To - T; este
t;lijabila, astfel ca limita de integrare T; se poate inlocui prin To. Se obtine astfel
.ultatul final
UL = (a wrjCcY/2 A-!/2,
(3.27)
.Ie: iV, ~ [1. W,d TV Tr - To) reprezinta viteza medIe de reactie. Factnrul A
estenumit in teoria termica moderna a flacarii, va/oarea proprie a vitezei de
r
60 Fllicliri in amestecuri combustibile gazoase
ardere [39]; A (egal cu 0,5 in calculul prezentat), variaza, in functie de
sensibilitatea fata de temperatura a vitezei de reactie.
Un rezultat similar se poate obtine cu un model mai simplu, dupa care
caldura de reactie degajata se transfera integral in amonte numai prin conducti-
bilitate. Caldura de reactie degajatii pe unitatea de suprafata a frontului de flacara,
in unitatea de timp, este 8LwrQr,unde 8Leste grosimea flacarii (grosimea zonei de
reactie). in conditii adiabate ~i izobare, caldura de reactie este egaHi cu variatia
entalpiei sensibile a gazelor, Q,c,Jp= cp(1; - 10). in fine, daca se admite 0 varia-
tie liniara a temperaturii in zona de reactie, caldura transferatAprin conductie spre
amestecul combustibil este - MJT/dx =)l(~ - 1;)/8L ~i ecuatia de conservare a
energiei se exprima sub forma
de unde
1/2
8L=
(
~.Cc.Tf-1;
)
.
pCp Wr 1;-10
Conservarea masei se exprima prin egalitatea dintre fluxul masic de
amestec combustibil prin frontul de flaciira PoUL~i masa consumata pe unitatea de
arie, in unitatea de timp, wr8LP/Cc' de unde
(3.28)
UL=wr8L/Cc.
inlocuind in relatia (3.28) se obtine
(3.29)
Pentru viteza de reactie se considera 0 relatie de tip Arrhenius,
wr -pn exp( - E/RT)C;. Reactiile chimice cu degajare importanta de caldura se
concentreaza in ultima parte a zonei de reactie, cu temperaturi apropiate de tem-
peratura finala a flacarii; de aceea, este rational ca in relatia Arrhenius sa se
introduca temperatura flacarii Tf. in aceea~i relatie, n este ordinul global al reactiei.
La temperatura constanta )l ~i cp sunt independente de presiune; p - piT. Prin
inlocuiri se obtine
(3.30)
Prin eliminarea lui Wrintre relatiile (3.28) ~i (3.29) se exprima grosimea
flacarii laminare 81_in functie de viteza flacarii laminare
(3.31)
Flaciira laminarii 61
Relatiapermite0 evaluare realista a grosimii flacarii laminare. Cu valorile
uzualeUL = 23,5 cm/s, A= 3,222.10-4 W/cm.K, cp = 1,117 J/gK, po = 1,214 g/dm3,
seobtine,de exemplu, 8L= 1.10.2em.
Pe bazateoriei termice a propagarii flacarii laminare, se poate ajunge
astfellaurmiitoareleconcluzii:
I. Viteza normala a flacarii depinde de starea amestecului combustibil-
oxidant(Po, To), de natura combustibilului ~i de dozaj (a caror influentii este
exprirnatii implicit de energia de activare E, ordinul global de reactie n ~i factorul
deprop0rtionalitate). Dupa datele experimentale, valoarea ordinului global de
reactien seaflain intervalull,5 ...2,0, cu 0 valoare medie de 1,75; in consecintii,
rezultii0 u~oariiscadere a vitezei flacarii cu cre~terea presiunii. In ansamblu,
vitezafliiciiriilaminareapare ca 0 proprietate caracteristica fizico-chimica a unui
amestec combustibil-oxidant.
2. Viteza de reactie ~i coeficientul de difuzivitate termica au influente
opuseasupragrosimii flacarii.
3. Viteza flacarii va prezenta un maxim in general la dozaje u~or
imbogatite, pentru.care viteza de reactie ~i temperatura flacarii sunt maxime.
Dateleexperimentaleindica intr-adevar 0 mare apropiere a valorilor maxime a
vitezei flaciirii laminarepentru hidrocarburilela care ~i temperaturaflacarii este
apropiata(fig.3.9). Valori sensibil mai mari ale vitezei se obtin pentru
hidrocarburile alkine(fig.3.10). Dependenta vitezei flacarii fatii de viteza de
reactie~itemperaturaflacarii este confirmatiiexperimental ~i de experientele
privindinfluenta temperaturiiinitialea amestecului,To(fig. 3.11).
u.
!
[em/c)
300
100
200
80
Fig.3.9. Varialia vitezei f1!i-
c!irii laminare cu
coeficientu[ de dozaj
pentru diferite ames-
tecuri combustibil-
aer, in condilii stan-
dard de stare.
so ~ co
,,~ ~ ~~
30r ~ ~CH4
20I
[ , , . . -' , . . . .
0.4 0.5 0,6 0.1 0.8 0.9 1.0 1.1 1.2 1.3 >.
10
60
.
62 Fliiciiri in amestecuri combustibile gazoase
alkine I CSC- C-)
alkeneIC=C-C-)
Fig. 3.10. Viteza maxima a flacw-ii
laminare nonnalizate in ra-
port cu viteza maxima de
ardere a propanului, pentru
hidrocarburi saturate ~i ne-
saturate, in func(ie de nu-
marul de atomi de carbon
in molecula [20].
2 3 4 5
numar de atomi de carbon
6
UL
[cm/sJ
160
120
80
40
100 200 300 1,00 500 600 TO[KJ
Fig. 3.11. Influenta temperaturii initiaJe asupra vitezei flacWii laminare [20].
4. Relatia (3.31) implica 0L - P-(n/2)+1la temperatura constanta; in
consecinta, cercetarile experimentale se efectueaza adesea la presiuni p < 1 bar.
Dupa datele experimentale ale lui Lewis [26], ordinul global n al reactiilor arderii
din relatia de dependentii a vitezei ULfatii de presiune (relatia 3.30) variaza in
functie de natura amestecului combustibil-aer, reflectata de viteza flacarii
(fig. 3.12).
3
c
c
a.
f
a.
--
)C
c
e
2
..J
:J
-
....
)C
..J
:J
F/acara/aminara 63
CH4.~ti4 it] HS
(02 N2 yorlabit I
40 60 100 200 400 6001000 UL (em/sl
Fig. 3.12. Influenta presiunii asupra vitezei fliicAriilaminare [20].
Acestedependente primesc 0 confirmare experimentala satisfacatoare, in
toatecazurilecand viteza reactiilor in zona de incalzire este suficient de redusa.
Numero~i autori au corelat datele experimentale prin ecuatii avand structura
general!a ecuatiei (3.30).
Astfel, relatia lui Van Tiggelen (1957) ~i de Soete (1969), pentru ames-
tecuri carenuseapropriede limitade inflamabilitatea dozajelorsarace,are forma
(
b
)
1/2
( ) uL = kCmxjxa exp - E/2RTm,
(3.32)
unde: xI ~i XQsunt fractiunile molare de combustibil ~i respectiv de aer; Tm-
temperatura medie a zonei de reactie; Tm= To+ 0,74(Tf- To);Cm- viteza medie
moleculara a elementelorreactive, cu masa molecularamedie MR, Cm= (SRTml
/1CM,)o,s; k - parametru dimensional, k = 2TOit /(.J3iiTm); 0, b - ordinul reactiei,
pentrucombustibil,~i respectiv, aer (pentrupropan ~i izooctan, vezi tabelul 3.1,
b=l-a).
\
\
Tabe/u/ 3. J
Valorile parametrilor einetici pentru propan ,i izooctan
0.5
0.4
0.3
0.2
...
..!.
0,1
c
-a.
0
I
-'
:J
-0.1
c
c-
-
...
-0.2 I
-
N
"-
-0.3
c
_.
'--
10 20
C. C.B..
M,R
I
3J 68
r -0,06 -0,22
a
-0,46 -0,71
E [kJ/mol] 157,7 161,5
64 F/iiciiri in amestecuri combustibi/e gazoase
Lavoie [24] a corelat datele experimentale obtinute cu 0 relatie de tipul
(3.30)
(3.33)
in care: TOr=298 K, pOr= 1 bar sunt valorile de referintAale marimilor de stare.
Pentruparametriik, E ~i c, Metghalchi~i Keck [29], [30] au stabilit valorile din
tabelul 3.2. Valorilerecomandatein literaturapentruexprimareadependenteifata
de presiune (relatia uL -p/3 ) difera considerabil in unele cazuri: pentru amestecuri
stoichiometrice metan-aer, Metghalchi ~i Keck recomanda f3 = - 0,26, iar
Andrews ~i Bradley f3 = - 0,50. Pentru multe hidrocarburi, se considera ca
dependenta este slaba, eventual neglijabila [33].
Tabe/u/3.2
Valorile parametrilor pentru calculul vitezei laminare [30]
De asemenea, Metghalchi ~i Keck au propus relatiile care exprima depen-
denta fata de coeficientul de dozaj 1..:
UL= uLo(To/298t p/3,
1
U LO = BJ + B2(1/ A-1/ Amt '
a = 2,18 - 0,18(111..- I), f3= -0,16 + 0,22(1/1..- I).
(3.34)
(3.35)
(3.36)
Valorile parametrilor Am, BJ ~i B2 se dau in tabelul 3.3., pentru patru
combustibili [30].
.-
Combustibilul
Coeficientulde dozai. A-
0,83 1,0 1,25
k [em/s. 10-4]
Metanol
1,05
578
55,0
Propan
7,0
137
17,1
Izooetan
4,5
454
36,2
Benzin
2,9
52
10,9
E [kJ/mol]
Metanol
191,2 443,08
323
Propan
279,9 400,0 303,3
Izooetan
266,9 449,8 333,5
Benzin
252,7 371,5 294,5
c
Metanol
-0,10 -0,27 -0,25
Propan -0,20 -0,29 -0,24
Izooetan
-0,15 -0,31 -0,25
Benzin -012 -020 -0.19
Flacara laminara 65
mJ
Tabelul3.3
Valorile parametrilor din relatia (3.35)
e.
In
I~
;a
U
,
i
3)
Influenta negativa a presiunii amestecului proaspat asupra vitezei flacarii
esteexplicabila, in functie de mecanismele cinetice proprii oxidiirii hidrocarbu-
rilor. Estecunoscut(v. 2.3) ca reactia elementara de ramificare, cu rol esential in
dezvoltareaintreguluilant de reactii de oxidare
H + 02-70H +
sedezvoltii incompetitiecu reactia de ordinul al treiJea
H + 02+M-7H02 + M,
(3.37)
(3.38)
prin care se fonneaza radicalul hidroperoxid H02, substan\ii relativ stabilii. Prin
cre~terea presiunii este favorizata reactia (3.38), determinand inhibarea lantului
reactiilorde oxidare ~i in consecintii scaderea vitezei de reactie Wr, implicit a
vitezei flacarii.
Importantarolului pe care it detine hidrogenuJ in mecanismul de oxidare a
hidrocarburilor explica interesul pentru aditivarea cu hidrogen a amestecurilor de
hidrocarburi cu aer, ca metoda de cre~tere a vitezei arderii. Studiile experimentale
auconfirmataceasta influenta. Unele rezultate indica chiar 0 dependentii liniara a
vitezeide laminare fatii de prop0rtia de hidrogen, exprimata prin parametrul
concentratiei YlI.
~
Ch+Ch/(Ch/Coert
YH '
2 Cc+[Coer-Ch/(Ch/Coer}J
unde:C" Ch ~i Coer sunt concentratiile molare ale combustibilului principal,
hidrogenulul ~irespectivaeruJui, iar indicele s se refera la raportul stoichiometric
[34],[40]. Rezultatele obtinute de autori (fig. 3.9) indica insa caracterul complex
al influenteiadaosurilor de hidrogen, ceea ce pare sa concorde cu unele rezultate
obtinuteanteriorde Keck [31].
3.2.3.Limite de inflamabilitate
Propagareastabila a flacarii este posibila daca fluxul de. caldura ~i de
elemente reactivedin zona reactiilor chimice aduce succesiv straturile adiacente
dinzona de preincalzire in stareala carese declan~eazii aprinderea. anumita
Combustibilul I
A".
BJ Bz
[em/s] [em/s]
Metanol
0,900 36,92 -140,51
Propan 0,926 34,22 -138,65
!zooctan
0,885 26,32 -84,72
Benzin
0,885 27,58 -78,34
r
66 F/dcdri in amestecuri combustibi/e gazoase
conditie de echilibru trebuie sa fie in permanentii satistacuti. Pe de 0 parte, viteza
degajarii caldurii trebuie sa atinga un nivel corespunzator mentinerii unei anumite
temperaturi minime in zona de reactie; aceasta se afla evident in corelatie cu,viteza
reactiilor chimice, precum ~i cu caIdura de reactie. Pe de aIta parte, fluxuI de
caldura ~i masa din zona reactiilor chimice trebliie sa asigure cre~terea de tempe-
ratura ~i concentratia necesara de elemente reactive in zona de preincalzire. in
consecinta, va exista un raport critic intre viteza transferuIui de energie din zona de
reactie ~i viteza cu care este generata energia, de care depinde mentinerea unei
temperaturi minime a flacarii.
Conditia autosustinerii flaciirii este satisfiicuta intr-un interval limitat al
concentratiilor combustibilului in amestec, definit prin limitele de inflamabilitate.
Valorile concentratiei minime (limita amestecurilor sarace) ~i a concentratiei
maxime de combustibil (limita amestecuri/or bogate) au fost stabilite experi-
mental, in amestecuri cu oxigen sau cu aer (tabeluI3.4).
Tabe/u/3.4
Limitele de inflamabilitate ale unor combustibili gazoJi sau vaporizati,
in amestec cu aerul, la 25C ,i 1 bar
Conditiile de determinare nu sunt standardizate. Prin cre~terea tempe-
raturii, care accelereaza reactiile chimice, se produce largirea intervalului de infla-
mabilitate; efectul este insa relativ redus. 0 influentii inversa are diluarea ames-
tecului cu gaze inerte. Efectul este, cu amt mai sensibil, cu cat este mai mare
capacitatea termica a diluantului; de exemplu, efectul diluiirii cu C02 este mai
puternic, comparativ cuN2.
Influenta presiunii asupra limitelor de inflamabilitate este diferita, in
functie de domeniul de presiune. Pentru hidrocarburi, in domeniul presiunilor
ridicate, se constata extinderea limitei amestecurilor bogate prin marirea presiunii;
influentaasupra Iimitei amestecurilorsarace este relativ redusa. In conditiide
Combustibilul
Llmlta amestecurllor sirace Limita amestecurllor boeate
Vol. [%]
"-
Vol. [%]
"-
Alcool etilic
3,3 2,0 19(60C) 0,345
Alcool metilic
6,7
-
36 (60C)
-
Benzen
1,3(100C) 2,08 7,9(100C) 0,345
Benzin
1,2... 1,3
-
7,1
-
n-Butan
1,8 1,72 8,4 0,37
n-Oodecan (calc) 0,60 1,786
- -
n-Hexadecan (cetan) 0,43
- - -
n-Hexan
1,2 1,785 7,4 0,294
Hidrogen 4,0 7,14
75
0,393
Metan
5,0 1,88 15,0 0,625
Monoxid de carbon
12,5
-
74
-
n-Octan
0,95 1,72
- -
Propan 2,1 1,92 9,5 0,417
Flacara/aminara 67
depresiune, se apreciaz! ca limitele de inflamabilitate au un caracter special,
datorit!accentuiiriiinfluentei pereplor, care introduc tendinta de stingere a
fliicArii: subun anumit nivel al presiunii, flacara nu se mai propaga, limitele de
inflamabiljtate coincid.
3.2.4. Stingerea la perete
Peretele incintei in care se afla amestecul combustibil-oxidant tinde sa
extragii caldura eliberatii in zona de reactie, coborand nivelul temperaturii flacarii,
~isadezactivezeelementele reactive. Daca aceastii actiune adversa a peretelui este
suficient de puternica,devine imposibila autosustinerea flacarii in amestec dupa
indepartareasursei de aprindere (nu se produce aprinderea), sau propagarea
fliicAriise intrerupe (jlacara se stinge).
- - - -;:;,~f
Fig.3.13. Modelul stingerii tlAcArii laminare la
perete.
Modelulpropus pentru analiza stingerii la perete, la propagarea flacarii
laminare intr-untub, corespunde teoriei termice (fig. 3.13). Se presupune ca peretii
autemperaturaamestecului proaspat, Tp= To~i ca ftacara se stinge la 0 distanta ds;
stratullimitatermic este neglijabil. Ecuatia conservarii energiei are forma
(
d
)
1C
( )
2 Tf-Tp
POULCpf Tj - Tf - D - 2ds = A 8L1rD,
4 ds
unde:rr este temperatura adiabatii a flacarii (tara transfer de dildura la pereti), 8L
~iUL- grosimea~i respectlv viteza flacarii laminare. Daca se admite, dupa Kaskan
(3.39)
~icuaproximatiile(D- 2ds)2= D2, 8L/ds = 1, se obtine
P uodc d T -T
o LAPf s _ ~ _; eX~-(E/2R)(1/1jd -lfTf)].
f f
Termenul din membrul stang reprezintii cifra Peclet. Fergusson ~i Keck au corelat
energiaaparentii de activare E cu temperatura flaciirii la limita amestecurilor
sArace Tftd ~i au obtinut in final valoarea critica ~ cifrei Peclet
.
68 F/iicari in amestecuri combustibi/e gazoase
(3040)
cu valorile k = 25, 16 ~i 6,5 pentru diametrul de stingere al unui tub, distanta de
stingere intre doi pereti paraleli ~i respectiv distanta de stingere perpendiculara pe
un perete [11]. Adamczyk ~i Lavoie [2] reeomanda valoarea critica
P
uodC d
Pe = f L pI s = 115 + 0 07
cr A.. ' -, ,
'I
(3Al )
pentru caleulul distantei de stingere, perpendiculara pe un perete. In fine, Williams
reeomanda relatia bazata tot pe teoria termica a propagarii flacarii [39]
ds =400L=40a/u~d. (3.42)
Se observa ca relatiile (3041) ~i (3.42) exprima corelatia inversa dintre
distanta de stingere ~i viteza flaciirii; aceasta poate sa expliee mai departe depen-
denta distantei de stingere fatAde dozaj ~i de temperatura initiala a amestecului
proaspat.
3.2. Flacara turbulenta
3.2.1. Studiul experimental al structurii flacarii
Teoria flaciirii laminare se bazeaza pe ipoteza fundamentala ca viteza ~i
structura flaciirii, mecanismele reactiilor chimice ~i viteza corespunzatoare de eli-
berare a energiei chimice nu sunt influentate de conditiile curgerii.
Interaetiunea dintre caracteristicile curgerii ~i conditiile arderii poate de-
veni insa puternica in cazul regimului turbulent de curgere. In functie de particu-
laritiitile searilor caracteristice ~i intensitatea transferului turbulent de impuls,
caldura ~i substanta, pe de 0 parte, de componentele fluctuante in timp ale vitezei,
temperaturii, densitatii ~i concentratiei locale pe de altii parte, pot rezulta in prin-
cipiu modificari esentiale ale caracteristicilor flacarii: viteza de propagare, adan-
cimea, structura ~i viteza de eliberare a energiei chimice. Estede a~teptat ca
influenta regimului curgerii sa fie maxima atunci cand timpul caracteristic asociat
fluctuatiilor locale ale eurgerii, 1m este mic in raport cu timpul caracteristic
reactiilor chimice, fe, fm fe, ~i invers, influenta sa fie redusa, eventual neglijabilii
in cazul fe fm.
Examenul optic macroscopic evidentiaza in general doua modificari tipice
ale aspectului flacarii, la trecerea regimului de curgere a amestecului combustibil-
aer in domeniul turbulent: suprafata flacarii devine neregulatii, cutata, iar adan-
eimea zonei de reactie din spate se miire~te, odata eu cre~terea vitezei de
II
,
~
I
Flaciira turbulentii 69
propagare. Imaginiledin figura 3.14, obtinute prin inregistrari optice directe ~i prin
procedeul Schlieren, evidentiazii ca localizarea frontului ~i delimitarea adancimii
fIacariise fac cu dificultate.
a b
Fig. 3.]4.Imaginile fl1lCMiiturbulente deschise obtinute prin inregistrare optic1l
direct1l(a) ~i prin procedeul Schlieren (b). Amestec stoichiometric gaz
natural-aer, Re = 25000 [25].
in studiileclasiceale lui Damkohler(1940)au fost propusedoua meca-
nismeposibileale arderii in regim turbulent. Primul, pentru sciiri ale turbulentei
suficientde mari in raport cu grosimea fliiciirii laminare, se distinge prin men-
linereaunei flaciiri laminare, 'insii deformate !ii eventual chiar fragmentate de
vartejurilelocale turbulente; adancimea fliicarii turbulente devine zona in care se
inscrieflacara laminarii deformatii (sau fa~ii1e de flaciira laminarii). Viteza flacarii
cre~tenumaica efect al multiplicarii suprafetei efective a zoneHn care se concen-
treazareactiile arderii, care se mentin insii sub controlul vitezei transportului
molecularde ciildurii ~i substantii. Al doilea mecanism, pentru scari ale turbulentei
relativmici,atribuietransportului turbulent de ciildurii~i substanta rolul dominant.
Structurafliiciirii turbulente ar consta deci, dupa caz, fie din zone de reactie
concentrateintr-o flaciira laminara, continua sau discontinua, fie din zone de
reac\iedistribuite omogen, sau concentrate in alte structuri ale campului turbulent.
Definirea structurii fine a flaciirii turbulente a ramas paoa astiizi 0 pro-
blemaprincipaHide studiu, care conditioneaza intelegerea fenomenelor implicate
~iamijloacelorde control, precum ~i elaborarea unor modele realiste de caIcuI.
70 FIacdri in amestecuri combustibile gazoase
Inregistriirile optice cu sensibilitate ridicatA, realizate prin metodele
umbrelor ~i Schlieren, au evidentiat, pentru regimurile de curgere cu cifre
Reynolds mari, 0 structura neomogena a flacarii. Imaginile prezintAalternante de
zone iluminate ~i intunecate; zonele intunecate corespund unor gradienti locali
mari de densitate ~i ar reprezenta zonele de reactie. in inregistrarile lui Chomiak
[7], zonele intunecate au acel~i ordin de miirime cu microscarile Kolmogorov.
Autorul a admis ipoteza ~a structurile fine disipative sunt distribuite neuniform in
curentul turbulent, concentrandu-se in tuburi inguste de vartej, cu diametre de
ordinul scarii Kolmogorov, h (fig. 3.15). Intrucat procesele chimice sunt de natura
moleculara, ar rezulta cii sunt concentrate in zonele inguste disipative unde
schimbul de substanta are intensitatea maxima. In locul fladirilor laminare, autorul
introduce astfel reteaua tuburilor de disipatie ~i reactie; prin deplasarea acestor
tuburi sub acpunea pulsatiilor turbulente ale vitezei, ar rezulta ~i efectul de
propagare a flaciirii.
Fig. 3.15. Modelul structurii f1~Jirii turbulente cu
tuburi inguste de vdrtej.
Intr-un alt studiu in care a folosit metoda chemiluminescentei (2,Chomiak
a inregistrat diferente de structura in interiorul unei flacari stationare turbulente: in
apropierea axei flacarii ~i in apropierea arziitorului, semnalul obtinut a fost cvasi-
constant in timp (fig. 3.16, a), ceea ce ar sugera 0 structura cu reactii distribuite;
spre periferia flaciirii au fost inregistrate fluctuapi puternice ale semnalului
(fig. 3.16, b), care ar putea fi atribuite trecerii unor zone inguste, unde sunt con-
centrate reactii de mare intensitate.
a b
Fig. 3.16. Structurachemiluminescentei f1~1irii turbulentestationarc[6].
(2Metoda se bazeaz!i pc formarea prin ardere a unor molecule excitate care emit in benzi caracte-
ristice; radiatia cmisJi reprczintJi chemiluminescenta. Intensitatea localJi a chemiluminesccntei este
propoqionalJi cu viteza masic~a reactiei chimicein punctul considerat.
F/acaraturbu/enta 71
InregistrariSchlieren mai recente, de mare sensibilitate, obtinute de
Gatowski ~.a.intr-unmotor experimental [13], prezinta 0 matrice de linii intune-
cate,cugrosimide ordinul0,1...0,2mm, comparabile cu grosimea fIacarii laminare
(fig.3.17).
Fig. 3.17. inregistrari optice prin metoda umbrelor ale zonelor frontale din flaci\ra turbu-
lentA(motor experimental cu piston cu sectiune p~trat!, amestec propan-aer,
.t= 1,1, presiune de admisie 0,5 bar, 1400 rpm) [13].
Studiul structurii fIacarii a inregistrat progrese importante prin dezvoltarea
metodelor destudiu"pe sectiuni" de fIadira. Se evita, astfel, dificultatea generala a
interpretarilor imaginilor care, obtinute prin metodele optice anterioare, reprezinta
efeetele integratepe distanta drumului optic.
Smitha utilizat, de exemplu, pentru studiul fIacarii turbulente intr-un
motorexperimental, un laser cu impuls - cu durata de 0,01 /ls - realizand un
faseieul eudiametrul de 0,05mm.Luminaimpr~tiata Rayleighde moleculelede
gaza fost inregistrata de un analizor optic cu canale multiple [35]. Metoda
evidentiazaastfel profilul densitatii dupa axa fasciculului laser, care se reconstituie
dupaintensitatea luminii impra~tiate. In figura 3.18, a, fiecare punct al oscilo-
gramei reprezinta intensitatea luminii impra~tiate, care a fost receptionata de unul
dincanale. Sensul de propagare al fIacarii in imagine este de la dreapta spre
stanga.Partea stanga a oscilogramei corespunde amestecului proaspat, partea
plasata spredreaptagazelor arse, intre care intervine 0 zona subtire de tranzitie,
reprezenrnnd interfatade flacara laminara, cu 0 grosime de ordinul zecimilor de
milimetru. VArftilurmator de intensitate (de densitate) a fost atribuit unei "insule"
sau"peninsule"de amestec proaspat, prezente in adAncimea fIacarii (fig. 3.18, b).
Smitha consideratca inregistrarile realizate prin impra~tiereRayleigh, combinate
cuinregistrarileSchlieren cunoscute, ofera evidenta unei structuri constituite, in
domeniul regimuluiturbulent, din flacari laminare putemic incretite ~i probabil cu
conexiuni multiple,intre care se formeaza "insulele" de amestec initial.
72 Fliiciiri in ameslecuri combustibile gazoase
Ii!
12
"Q'
i
o
,
Ii!
:P
]
r:
Fig. 3.18. Inregistrarea luminii impr~tiere Rayleigh de
un fascicul laser in adancimea fUic1iriiturbu-
lente (a) ~i reprezentarea corespunz1itoarea
structurii fl1ic1irii (b) [35].
E
E
~f
E
-.
,e;
E
Informatii interesante asupra structurii flacarii turbulente au fost obtinute,
de asemenea, prin metoda care utilizeaza 0 sonda electrostatica pasiva (3.In cazul
flacarii laminare, semnalul de tensiune obtinut prezintii un varf. In studiullui Kido
~.a. [21], dezvoltat intr-o camera experimentaIa de ardere cu turbulentii, semnalul
de potential al flacarii prezinta, in general, mai multe varfuri. Daca fiecare varf se
atribuie unei panze diferite de flacara care traverseaza sonda, rezulta 0 structura cu
insule de reactant (fig. 3.19). Cealaltii explicatie posibila pentru forma semnalului
de potential - cu 0 singura panza de flacara (frontul flacarii) intersectand de mai
multe ori sonda - nu pare plauzibila, viteza flacarii (15 m/s) fiind mult mai mare
decat a fluctuatiilor turbulente (circa 2,5 m/s).
Fig. 3.19. Semnale tipice de potential in flac1ir1i tur.
bulent1i~i reprezentarea corespunz1itoarea
structurii fl1ic1irii [21].
(3La trecerea unei fl1icm- sau a unei panze de reactie - prin sond1i,ionii prezenti care se ciocnesccu
sonda ii transfer1isarcina lor, rezultand un semnal de tensiune. Cand num1irul de sarcini pozitive
transferat sondei este mai mare decat al celor negative, rezult1iun potential pozitiv al sondei, ~i invers.
Semnalul astfel obtinut este considerat semnalul de potential de plasm1ial fl1ic1irii (sau al panzei). Se
apreciaz1ic1imetoda are 0 rezolutie spatial1isuperioar1ifat1ide metoda curentului de ionizare (la care
sonda este conectat1i]a un circuit, care ii asigurn un potential electric negativ, obtinandu.se un semnal
de curent).
F/acaraturbu/enta 73
Rezultatele experimentale prezentate conduc la urmatoarele concluzii
principale: .
I. Flacara turbulenta are 0 structura care se diferentiaza, in functie de
raportul in care se afla procesele chimice ale arderii ~i regimul curgerii turbulente.
Seevidentiazadoua regimuri extreme de ardere. Primul se caracterizeaza printr-o
structura a flacarii cu zone concentrate de reactie (panze de flacara laminara).
Numarul de panze de reactie, ~i odata cu acesta grosimea flacarii, cre~te odata cu
intensitatea turbulentei (a raportului dintre intensitatea turbulentei ~i viteza flacarii
laminare,v'/uL). Al doilea este caracterizat printr-o structura cu reactie distri-
buita.intre aeeste regimuri extreme apar regimuri intermediare de ardere, cu 0
structurii a flaearii insuficient cunoscuta.
2. Suprafata frontului flacarii turbulente, mai ales in cazul unei intensitati
mari a turbulentei, este extrem de neregulata ~i eventual puternic fragmentata.
3.3.2.Analiza fractaUi a imaginii ftacarilor turbulente
Teoriafractalilor a fost dezvoltata pentru caracterizarea curbelor ~i supra-
fetelor eu neregularitati~i contorsiuni care nu pot fi descrise satisfaditor prin
geometria euclidiana.Aceasta teorie, dezvoltata in ultimele doua decenii, in spe-
cialdeMandelbrot, se dovede~te utila pentru geometriile care se dezvolta in natura
~iprezintii autosimilitudine pe 0 gama larga de scari. Aceasta similitudine intre
diferitele sciiridimensionale implica similitudinea dintre procesele care au loc la
fiecareseara.
Pentru simplitate, se considera cazul unei curbe plane neregulate, inscrise
intr-unpoligon eu N laturi egale de lungime E, ~i se urmare~te in ce masura rezo-
lutiaE a laturii poligonului influenteaza lungimea masurata a curbei. Pentru 0
curbaneregulata, nu se poate stabili, in general, in ce fel cre~te lungimea m!surata
Lodatii cuseiiderealaturii E. Dadi insa curba prezinta similitudine in sens statistic
latoatescarileE, lungimea cre~te dupa legea
L - E1-DJ. (3.43)
ExponentulD2este numit dimensiuneafractala a curbei, indicele 2 desem-
nanddimensiuneaeuclidiana a spatiului in care se inscrie curba (2 - D). lh are 0
valoare zeeimala,1< D2< 2, indicand gradul de neregularitate ~i/saufragmentare a
curbei; pentru0 curba lina, D2 = 1, gradul in care curba "umple spatiul" crescand
impreunii eu dimensiunea fractala. Pentru 0 suprafata neregulata, se define~te in
modsimilararia masurata A in functiede scara E (fig. 3.20),
(3.44)
cudimensiuneafractalaa suprafetei 2 < D3 < 3; indicele 3 arata ca suprafata se
inscrieintr-un spatiu 3 - D(4. Suprafata masurata prezinta 0 comportare fractal!
(4 PentJU a se depA$idificultatea mAsumii in spatiul 3 - D, se considem in mod obi~nuit intersectia cu
unplana suprafetei 3 - D ~i se detennin! dimensiunea sa fractal! D2. Se demonstreazli c! pentru
suprafeteizotropice (pentru care orientarea planului de intersectie este irelevant!), DJ = D2 + I.
74 Flticliri in amestecuri combustibile gazoase
pentru ca aria masurata depinde de scara E dupa legea (3.44). Variatia ariei masu-
rate A se datoreazii neregularitatilor, iar lipsa de dependentii fatAde scara E este
atribuita autosimilitudinii suprafetei.
Pentru fractalii care intervin in natura, este de a~teptat sa existe un interval
de scari E, in afara caruia marimea masurata sa nu varieze; se definesc astfellimita
de exc/udere inferioarii Ej~i superioarii &I(fig. 3.20).
109A
AI
: , ponta 2- D3
I
I
I
I
AD r--- -- ~- -- ----
I
I
I
EO
Fig. 3.20.Comportarea mctalA a
unei suprafete, cu limi-
tele de excludere infe-
rioarA ~i superioarA.
logE
Abordand curgerile turbulente omogene~i izotrope. Mandelbrot a sugerat
ca suprafetele de proprietati constante ale unui scalar pasiv prezinta un caracter
fractal, intr-un anumit interval de csari. Considerand difuzia moleculara ~i disipatia
la scarilemici, este de a~eptat 0 scaraminima,sub care comportareafractalaeste
suprimata; 0 scara adecvata pentru limita inferioara de excludere apare astfel scara
Kolmogorov IK. in mod similar, limita superioara de excludere se asociazii scarii
integrale de lungime h. Dimensiunea fractala a fost masurata: pentru interfata
dintre partea turbulentei ~i cea laminara a jeturilor, s-a stabilit de exemplu D3=
= 2,3...2,4.
Conceptul de scalari pasivi in curgerile turbulente a fost aplicat pentru
prima data de Gouldin pentru descrierea flacarilor turbulente [15]. Considerand ca
mi~carea frontului flacarii ar fi dominata de transportul turbulent, frontul flacarii
fiind in consecintA0 suprafatii scalara pasiva, rezulta ecuatia
( )
2-~
uT = AT = ~ ,
uL AL Eo
(3.45)
Ej fiind considerat egal cu scara Kolmogorov, lK, iar &Icu scara integrala a lungi-
.
1 I
(5
mt or, J .
Analiza imaginilor obtinute prin metoda "sectionarii" flacarii turbulente cu
fascicul plan de lumina laser, efectuata in ultimii ani, a confirmat caracterul fractal
al suprafetei flacarii turbulente, in intervalul de scari cuprins, in functie de
(5Gouldin a adoptat modelullui DamkOhler de flacArAturbulent!, dupA care efectul vartejurilor locale
turbulente consUlin marirea suprafetei efective a flAcArii laminare, Ur=uLA.,IAL""uIfi/Ao.
Flacdra turbulentd 75
.i~ile experientelor, intre 0,1...0,2 mm ~i 3...10 mm. Nu au fost determinate
ainprezentlimitelede exc1udereEj ~i Eo,~i in orice caz nu au fost confirmate
ezeleE;<=Ix, &I:::: 1/.Dimensiunea fractala depinde de raportul dintre intensi-
turbulentei~i viteza flacarii laminare, v 'JUL,Pentru intervalul 4 < V'/UL< 50
,I < MOL< 1, Mantzaras ~.a. [27] a stabilit dimensiunea fractala D3 = 2,36 :t
,03; la scaderea intensitatii turbulentei pana la nivelul 0,2 < V'/UL < 0,6, s-a
'nut D3 = 2,16 [18].
3.3.3.Intinderea fliicarii
Flacaralaminaraprezentiiintr-un curent turbulent este supusa fluctuatiilor
alealevitezei,care0 deformeaza ~i introduc tensiuni. In consecinta, se produc
dificari alegrosimii ~istructuriiflacarii~ila limitii,intervinestingereaflacarii.
Acestemodificarisunt provocate, in general, de gradientii componentei
,entialea vitezei de curgere a amestecului proaspat ~i sunt amplificate de
dularea suprafetei.
. incazuleel mai simplu, curgerea transversala se poate exemplifica pentru
earalaminaraplanaoblica(fig. 3.21). Viteza de curgere a amestecului proaspat
sedescompune pe suprafataflacarii dupa normala v"p ~i tangenta la suprafatii
(vitezaflacariise define~tedrept fluxul masic de substantii pe unitatea de
prafat3, raportatla densitateaamestecului proaspat). Din conditia de conservare
masei,pe partea gazelor arse componenta normal a vng cre~te; componenta
ngentialaramane neschimbatii, v'g = V'p' Datoritii componentei tangentiale, se
bile~te0 deplasarea elementelor de fluid, tangential la suprafata flacarii. Acest
nomen a fostnumitde Karlovitz fntinderea jliiciirii (6.Daca siJprafata este curba,
ista0 deplasaresuplimentaraa elementelor de fluid: pe 0 zona convexa fatii de
esteculproaspa,elementelese indeparteaza spre periferie (fntindere pozitivii),
jar pe0 zonaconcavaelementele se aduna spre centru (fntindere negativii, sau
omprimareaj1acarii). Gradientii vitezei tangentiale au un efect similar.
frontul
fl6caril
Fig.3.21. Modificarea vitezei printr-o flacW'A
oblic!.
intinderea flacarii a fost caracterizata de Klimov ~i WHliams prinfactorul
deintindere, kiocareexprimaderivatain functie de timp a logaritmuluiariei unui
element deflacara
F/acara turbu/enta 75
conditiile experientelor, intre 0,1...0,2 mm ~i 3...10 mm. Nu au fost determinate
panain prezent limitelede excJudereEj ~i Eo,~i in orice caz nu au fost confirmate
ipotezeleE; <== IK, Eo <==h. DimensiuneafractaHidepinde de raportul dintre intensi-
tateaturbulentei ~i viteza fladirii laminare, V'/UL.Pentru intervalul 4 < V'/UL< 50
~i0,1 < IK/8L< 1, Mantzaras ~.a. [27] a stabilit dimensiunea fractaJa D3 = 2,36 :t
:t 0,03; la sdiderea intensitiitii turbulentei pana la nivelul 0,2 < V'/UL< 0,6, s-a
obtinutD3= 2,16 [18].
3.3.3. Intinderea flacarii
Fladira laminara prezenta intr-un curent turbulent este supusa fluctuatiilor
localeale vitezei, care 0 deformeaza ~i introduc tensiuni. in consecintii, se produc
modificariale grosimii ~i structurii flacarii ~i la limitii, intervine stingerea flacarii.
Aceste modificari sunt provocate, in general, de gradientii componentei
tangentiale a vitezei de curgere a amestecului proaspat ~i sunt amplificate de
ondulareasuprafetei.
in cazul eel mai simplu, curgerea transversala se poate exemplifica pentru
flacaralaminara plana oblica (fig. 3.21). Viteza de curgere a amestecului proaspat
vpse descompune pe suprafata flacarii dupa normala ~p ~i tangenta la suprafata
v,p(viteza flacarii se define~te drept fluxul masic de substantii pe unitatea de
suprafatii,raportat la densitatea amestecului proaspat). Din conditia de conservare
a masei, pe partea gazelor arse componenta normala vng cre~te; componenta
tangentiaJaramane neschimbatii, v,g = V'p.Datorita componentei tangentiale, se
stabile~te0 deplasare a elementelor de fluid, tangential la suprafata flacarii. Acest
fenomena fost numit de Karlovitz intinderea j1acarii (6.Daca suprafata este curba,
exista0 deplasare suplimentara a elementelor de fluid: pe 0 zona convexa fatii de
amesteculproaspa, elementele se indeparteaza spre periferie (intindere pozitiva),
iarpe 0 zona concava elementele se aduna spre centru (intindere negativa, sau
comprimareaj1acarii). Gradientii vitezei tangentiale au un efect similar.
Fig. 3.21. Modificarea vitezei printr-o flacw-ii
oblicii.
frontut
fl6caril
intinderea flacarii a fost caracterizata de Klimov ~i Williams prinfactorul
deintindere, k" care exprima derivata in functie de timp a logaritmului ariei unui
elementde flacara
78 F/ociiri in amestecuri combustibi/e gazoase
Termenul kIt, caracteristic pentru influenta curgerii turbulente, a fost mo-
delat prin inversul duratei medii de existenta a unui vartej turbulent cu dimen-
siunea lr a scarii Taylor, kit = v 'Ilr. Factorul efectiv de intindere a flacarii, devine
astfel
k
2
(
Poi
J
v'
Ig =- - UL+-.
rf Pgo lr
Factorul de intindere kl poate fi adimensionalizat prin timpul caracteristic
reactiei chimice in flacara laminara, Ot!UL,
(3.50)
(3.51)
n
tl
n
f(
unde Ka este cifra Karlovitz.
In general, pentru k2> 0, flacara este intinsa ~i se subtiazii, cu marirea gra-
dientilor de temperatura ~i de concentratie. Raspunsul flacarii laminare la efectul
de curbura ~i de intindere turbulenta depinde de raportul in care se afla transportul
molecular de energie termica ~i de masa, exprimat de cifra Lewis. Daca difuzia de
caldura ~i de reactanti este identica, adica pentru Le unitar, structura flacarii ar
putea.fi insensibila la intindere, viteza flacarii fiind cvasiuniforma pe suprafata
frontului flacarii. In celelalte cazuri, Le :;f:. 1, structura locala a flacarii este in orice
caz modificata de intindere, ceea ce influenteazii stabilitatea flacarii ~i viteza de
ardere. In general, se considera drept conditie de existenta a flacarii intr-un camp
turbulent,
d
c
h
v
n
I,
(.
c
oLV' < 1.
IruL
Intinderea flaciirii are in general doua consecinte. In primul rand, rezulta 0
scadere a vitezei de propagare. Pentru cazul particular al cifrei Lewis unitare, Le = 1,
scaderea vitezei de propagare poate fi descrisa prin expresia [10]
F
s
(3.52)
unde: Tj ~i To sunt respectiv, temperatura flacarii ~i a amestecului initial; 0-
grosimea flacarii; Uo- valoarea neperturbataa vitezei de propagare. Pe de alta
parte, intinderea flacarii mare~te suprafata.
Efectul global al intinderii rezultat din aceste doua consecin!e opuse,
asupra vitezei masice de ardere, Urn, poate fi negativ sau pozitiv: viteza masica de
ardere este propor!ionala cu produsul suprafetei ~ivitezei de propagare,
('
Urn= pAu.
Gouldin [15] a exprimat influen!a intinderii flacarii asupra vitezei flacarii
turbulente prin corectarea relatiei (3.45) cu un factor e:
( )
1_~
ur = e ~ ,
UL Eo
(3.52')
Flaclira turbulentli 79
pentrucare a propus relatia e = 1- c (04/1 K)2, unde 04 este grosimea fladirii
laminareneperturbatede intindere, iar IKeste scara Kolmogorov.Coeficientulc
depindede cifra Lewis; c = 1 daca cifra Lewis este egala cu unitatea.
3.3.4. Regimurile arderii turbulente
Studiul experimental ~iteoretic al flacarii turbulente evidentiaza mai multe
regimuride ardere, in functie de corelatia existenta dintre caracteristicile curgerii
turbulente ~i proprietatile fizico-chimice ale amestecului, definite prin caracte-
risticileflacarii laminare. Aceasta corelatie se exprima in prezent sub mai multe
forme.
In general, se define~te raportul dintre timpul caracteristic dinamicii flui-
dului, sautimpul de transport 1m, ~itimpul caracteristicreactiilorchimiceIe,numit
cifraDamkohler. Timpul caracteristic Iese exprima prin durata trecerii prin flacara
laminara,Ie = OdUL.Timpul de transport se identifica fie cu timpul caracteristic
vmejurilor mari, 1m= hlv', unde h este scara integrala a lungimilor, fie cu cele mai
mici scari de timp asociate dinamicii turbulente (scara de timp Kolmogorov)
1m== tk =(vIe )1/2,unde v este viscozitatea cinematica, cm2/s, iar e - rata disipatiei
(eneriacinetica disipata pe unitatea de masa ~i in unitatea de timp, JIgs, sau
cm2/s . inprimavarianta,
Da = tm= IluL . (3.53)
Ie 0LV'
Daca se admite pentru amestecul proaspat valoarea unitara pentru cifra
Prandtl,Pr = vIa, rezulta 0LUL= a = v. Prin introducerea cifrei Reynolds pentru
turbulenta,definita in functie de scara integrala a lungimilor, Re, = Ilv'lv ~i a
scarii Kolmogorov a lungimilor IK=II/Re;/4 , se stabilesc relatiile (7
(3.54)
80 Fliiciiri in amestecuri combustibile gazoase
Aceste relatii sugereaza reprezentarea regimurilor arderii turbulente intr-o
diagrama Da - Re,.
Conditia prezentata anterior pentru existenta flacarii laminare poate fi
dezvoltata in mod corespunzator, prin inlocuirea scarii Taylor, 1T= 1[/Re:/2 :
2
( )
2
DL ~ =D~ Re;/2 = DL < 1.
1T UL 1[ 1K
In consecinta, criteriul de existenta este satisrncut daca DL< 1K.In dome-
niul in care se mentine flacara laminara (se mentin "panze" de reactie), s-a sugerat
ca dispersia turbulenta a elementelor de fluid este suficient de putemica pentru a
putea provoca apropierea reciproca a panzelor de flacara cutata (ondulata).
Eventual ~i ca efect al propagarii laminare, se pot stabili contacte intre aceste
panze, prin care se delimiteaza astfel volume (insule) de amestec proaspat, care vor
fi consumate prin propagarea spre interior a panzelor de flacara care Ie inconjoara.
Marirea intensitatii turbulentei spore~te rolul sau in acest mecanism de deplasare a
panzelor de flacara, mecanismul propagarii flacarii laminare pastrand totu~i un rol
semnificativ [39].
(3.55)
108
Do
104
Ret 108 Fig. 3.23. Regimurile arderii turbulente [I].
Klimov a propus ~i un criteriu de existenta a unei singure flacari laminare
cutate: v'l UL< 1; domeniul DL< 1Kar putea fi divizat astfel in doua subdomenii,
conditia v' > ULfiind caracteristica pentru panzele multiple de reactie.
Relatiile (3.54) ~i (3.55) sugereaZii definirea regimurilor de ardere turbu-
lenta intr-un plan Da - Re, care cuprinde retelele de linii v'luL, 1KIDL~i l/DL {8
(8Numit ~i diagrama fazelor pentru structura fHicarii.Se mai practic:i reprezentarea in planullK/oL -
v'/UL~i l,/OL- V'/UL.
F/aciira turbu/entii 81
(fig.3.23). Conform criteriului mentionat, regimul reactiilor concentrate se pla-
seaza inzonasuperioaraa figurii, cu IK> OL' La cealaltaextremitatea figurii,daca
vartejurileturbulente pe intreaga gama a scarilor sunt mai mici decat grosimea
flacariilaminare, II < OL,se poate presupune ca se realizeaza regimul reactiilor
distribuite,la care flacara laminara nu se poate mentine. Modul in care se modifica
structuraflacarii turbulente intre aceste doua regimuri extreme nu este cunoscut in
prezent.
3.3.5. Viteza fliiciirii turbulente
Pentru flacara turbulenta, viteza flacarii Urse define~te prin masa medie de
substantiiconsumata in unitatea de timp ~i pe unitatea de suprafatii de flacara,
raportatala densitateaamesteculuiproaspat (9. Precizarea ariei suprafetei flacarii
prezintadificultati: limitele flacarii fluctueaza, ~i daca se considera pozitia medie
intimp,intervin in orice caz diferente de arie intre partile in contact cu amestecul
proaspat~irespectiv cu gazele arse.
Primele relatii de ca1cul al vitezei flacarii turbulente au fost dezvoltate de
Damkohler.Pentru regimul de ardere caracterizat prin prezenta unei flacari
laminarecutate, nu se modifica proprietiitile de transport, viteza flacarii laminare
estedeci neafectata, intervenind numai marirea corespunzatoare a suprafetei sale
efective:
UriUL =A riAL .
Damkohler a aproximat raportul ariilor prin relatia
AriAL = I + V'/UL.
(3.56)
(3.57)
Cel de al doilea regim de ardere considerat se distinge prin rolul dominant
alschimbuluiturbulent de caldura ~i substantii. In consecinta, in relatia pentru vite-
za flacarii laminare UL-(a w,)JI2,coeficientul de difuzibilitate termica a (a = v =
=D,in ipotezaPr = Sc = I) se inlocuie~te prin coeficientul de schimb turbulent Dr,
UriUL= (Drla)Jfl.
Considerand Dr - V'1],~i a = v rezulta
uriuL = (Drlv)Jfl - Re:/2.
~celkin (1947) a dezvoltat relatiile lui Damkohler dupa cum urmeaza.
Pentruprimul regim, suprafata ondulata a flacarii laminare a fost reprezentata ca 0
suprafata de conuri, avand baza cu diametrul h ~i inaltimea h = V' tc; timpul
caracteristictc a fost considerat egal cu timpul in care fladira laminara consuma
amesteculcuprins intre doua conuri: t~ = II/uLcosa = II/UL. S-a obtinut astfel
Ur/UL =Ar/AL =[1 + (v'/ud2]J/2. (3.59)
(3.58)
(9in unele lucrw-i, acee~i definitie este datli pentru viteza de ardere turbu/entii.
82 F/acari in amestecuri combustibile gazoase
Pentru al doilea regim, ~celkin a exprimat influenta transportului mole-
cular ~i turbulent prin coeficientii de conductivitate termica AL ~i respectiv Ar,
intr-o relatie similara cu a vitezei flacarii laminare,
V2 1/2
Ur-[(AL +~)wr] -[(ALwr)(I+~/AL)]
sau, pentru A= v,
(3.60)
In tabelul 3.5 sunt concentrate alte relatii de calcul, dezvoltate in anii '80,
avand 0 structura similara, urluL = l(v'lud.
Tabe/u/3.5
Relatii de calculal vitezeitlicirii turbulente, pentru regimul cu reactii concentrate
Modelul de calcul dezvoltat de Tabaczynski ~.a. [37] corespunde aparent
regimului de ardere cu panze multiple de flacara, intre care se formeaza insule de
amestec proaspat (fig. 3.22).-Modelul este asociat unui camp turbulent cu structuri
concentrate, cu tuburi de viirtej de diametru lKformand zonele disipative in care
arderea este instantanee; grosimea flacarii ar rezulta astfel o~ lK.
.
Se face ipoteza ca zonele de aprindere definite in acest fel se propaga cu
viteza v' + UL~i se postuleaza ca insulele formate, avand dimensiunea scarii Taylor
h', sunt consumate prin avansarea flacarii cu viteza laminara UL.Se definesc astfel
viteza masica de cuprindere a amestecului proaspat, de densitate pu,
dme = PuAe(v'+ ud.
dt
(3.61)
unde: Ae este aria frontal aa flacarii, ~i viteza de ardere
(3.62)
Nr.
Regimul Relatia
Autorul
crt.
o-
r [ V2]r
1. PanzAde reactie unic
ur/uL = 1+ (1 + 8c(V'/UL)2)
Turbulent moderat
Clavin i
c..l Williams,
2.
Turbulent slab
ur/uL =1+ (V'/UL)2
1982
3.
Panze multiple,
ur/uL =c(V'/uLt' ,
c '" 3,5
Klimov,
turbulen intens
1983
4.
Panze multiple,
ur = cv' ,
c'" 2,1
Pope, Annand,
turbulent intens
1985
v'
zur Loye,
5. 0,3 < - < 30
ur/uL = 1+ 4,5(v'/uJo.,
Bracco,
UL
1987 r421
Bib/iografie 83
Modelul dezvoltat recent de Kido ~.a. [22], se refera la regimul de ardere
cu panze multiple ~i insule de amestec proaspat ~i apeleaza la cuno~tintele
mode meprivindcaracterul fractal al suprafetelor implicate in flacara turbulenta :ji
laconditiileintinderii flacarii laminare. Viteza de ardere turbulenta a fost stabilita
subformadeosebita
(3.63)
unde:~este un parametru care cuantifica structura globala a flacarii, prin raportul
dintre fractiunea care arde sub forma insulelor de amestec ~i aceea care este
traversatiide frontul continuu de flacara (cu cat ~este mai mare, exista mai multe
insulein adancimea flacarii)
( )( )
~-2
( )
~=18 OLO Eo I - Ka
II Ej exp(4,8uLlv') - 1.
(3.64)
Dimensiunea fractaH\ D3, limitele de excludere :ji cifra Karlovitz se calcu-
!eazadupacumurmeaza
(
- 0 53
)
D3 =2 + O,5exp
(
, '
I
)
' (3.65)
In 1+ v ULO
Eo= 1/ IK/OL71 , (3.66)
E; 0L UK/OL) + 1
Ka = O,258Pr(OLO/IKt. (3.67)
unclegrosimeaunui fragment (panze) de flacara laminara intinsa OLse calculeaza
in functiede grosimea flacarii laminare neintinse OLO, ~i a scarii Kolmogorov a
vitezelorVK== v/IK,
(3.68)
Bibliografie
[1] Abraham, J., Williams, F.A., Bracco, F.V. Discussion of turbulent flame structure in
premixed charges. SAE Paper 850345, 1985.
[2] Adamczyk, A.A., Lavoie, G.A. Laminar head-onflame quenching-a theoretical study.
SAEPaper 780969, 1978.
[3] Andrews, G.E., Bradley, D., Lwakabamba, S.B. Turbulence andflame propagation-
a critical appraisal. Comb. and Flame, 24, p.285-304, 1975.
[4] Apostolescu, N., Taraza, D. Bazele cercettirii experimentale a ma$ini/or termice.
Edit. Didacticl ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1979.
1
84 Fliicari in amestecuri combustibile gazoase
.
[5) Apostolescu, N., Chiriac, R. Caracteristiques de la combustion de quelques melanges
hydrogene-hydrocarbures gazeux. Entropie, no.182, p.13-20, 1994.
[6) Chomiak, J. A possible propagation mechanism of turbulent flames at high Reynolds
numbers. Comb. and Flame, 15, p.319-321, 1970.
[7) Chomiak, J. Application of chemiluminescence measurement to the study of turbulent
flame structure. Comb. and Flame, 18, p.429-433, 1972.
[8) Chung, S.H., Law, C.K. An invariant derivation of flame stretch. Comb. and Flame,
55, p.123-125,1984. .
[9) Chung, S.H., Law, e.K. An integral analysis of the structure and propagation of
stretched premixed flames. Comb. and Flame, 72, p.325-336, 1988.
[10) Dai, W., Davis, G.e., Hall, M.J., Matthews, R.D. Diluents and lean mixture
combustionmodelingfor Sf engines with a quasi-dimensiondlmodel. SAE Paper
952382, 1995.
[11) Ferguson, e.R., Keck, J.C. On laminar flame quenching and its application to Sl
engines. Comb. and Flame, 28, p. 197-205, 1977.
[12) Fristrom, R.M., Westen berg, A.A. Flame structure. McGraw Hill Book Comp., New
York,1965.
[13) Gatowski, J.A., Heywood, J.B., Deleplace, e. Flame photographs in a SI engine.
Comb. and Flame, 18,56, p. 71-81,1984.
[14) Glassman, I. Combustion. Second ed., Academic Press, Orlando, 1987.
[15) Gouldin, F.e. An applicatio!l of fractals to modeling premixed turbulent flames.
Comb. and Flame, 68, p. 249-266, 1987.
[16) Grunwald, B. Injluenla zonei de ardere dinflacara turbulentii asupra procesului de
ardere din motorul cu aprindere prin scdnteie. Tez~ de doctorat, Institutul Politehnic
Bucure~ti, 1964.
[17) Gutmark, E., Hanson-Parr, D.M., Parr, T.P., Schadow, K.e. Fractal behaviour of a
wrinkled annular diffusion flame. Comb. and Flame, 79, p. 7-30, 1990.
[18) Hall, M.J., Dai, W., Matthews, R.D. Fractal analysis of turbulent premixed flame
'imagesfrom SI engines. SAE Paper 922242, 1992.
[19) Karlowitz, B. Combustion waves in turbulent gases. In: Combustion processes. Eds:
Lewis B, Pease RN, Taylor HB., vol. II, High speed aerodynamics and jet propulsion.
Oxford Univ. Press, London, 1956.
[20) Kanury, A.M. Introduction to combustion phenomena. Gordon and Breach Pub!.,
New York, 1982.
[21) Kido, H., Huang, S., Nakashima, K. A study of the structure of premixed turbulent
propagation flame. JSME Int. 1., Series II, vol. 34, No.1, p. 78-86,1991.
[22) Kido, H., Huang, S., Nakashima, K. A premixed turbulent flame structure model
having reactant islands and fractal flame surfaces. JSME Int. 1., Series II, vol. 34,
No.4, p. 509-519,1991.
[23) Kling, R. Thermodynamiquegenerale et applications. Ed., Technip, Paris, 1967.
[24) Lavoie, G.A. Correlations of combustion data for S.l. engine calculations-laminar
flame speed. quench distance and global reaction rates. SAE Paper 780229, 1978.
[25) Lewis, B., von Elbe, G. Combustion. flames and explosions of gases. Academic Press,
New York, 1951.
[26) Lewis, B. Discussions. p. 176-179, In: Selected combustion problems. Fundamentals
and aeronautical applications, AGARD. Butterworths Sci. Publications, London,
1954:
[27) Mantzaras, J., Felton, P.G., Bracco, F.V. Fractals and turbulent premixed engines
flames. Comb. and Flame, 77, p. 295-310, 1989.
[28) Matalon, M. Onflame stretch. Comb. Sci. and Techn., 31, p.169-18I, 1983.
[29) Metghalchi, M., Keck, J.e. Laminar burning velocity of propane-air mixtures at high
temperature and pressure. Comb. and Flaine, 38, p. 143-154, 1980.
....
Bibliografie 85
[30]Metghalchi, M., Keck, J.e. Burning velocities of mixtures of air with methanol,
isooctane and indolene at high pressure and temperature. Comb. and Flame, 48,
p. 191-210, 1982.
[31]Milton, B.E., Keck, J.e. Laminar burning velocities in stoichiometric hydrogen and
hydrogen-hydrocarbongas mixtures. Comb. and Flame, 58, p. 13-22, 1984.
[32]North, G.L., Santavicca, D.A. The fractal nature of premixed turbulent flames.
Comb. Sci. and Techn., 72, p. 215-232, 1990.
[33]Radhakrishnan, K., Heywood, J.B., Tabaczynski, R.J. Premixed turbulent flame
blowoff velocity correlation based on coherent structures in turbulent flows. Comb.
and Flame, 42, p. 19-33, 1981.
[34]Sher, E., Ozdor, N. Laminar burning velocities of n-butan/air mixtures enriched with
hydrogen. Comb. and Flame, 89, p. 214-220, 1992.
[35]Smith, J.R. Turbulent flame structure in homogeneous charge engine. SAE Paper
820043, 1982.
[36]Sokolik, A.S. Samovosplamenenie, plamia i detona/ia v gazah. Izd. Akademii Nauk,
Moskva, SSSR, 1969.
[37]Tabaczynski, R.J., Trinker, F.H., Shannon, B.A. Further refinement and validation
of a turbulentflame propagation model for spark ignition engines. Comb. and Flame,
39, p. 111-121, 1980.
[38]von Karman, T., Penner, S.S. Fundamental approach to laminar flame propagation.
In: Selected combustion problems, Fundamentals and aeronautical applications,
AGARD,Butterworths Sci. Publications, London, 1954.
[39]Williams, F.A. Combustion theOlY. Second ed., Benjamin-Cummings, Menlo Park,
1985.
[40]Yu, G. et al. Laminar flame speeds of hydrocarbon+air mixtures with hydrogen
addition. Comb. and Flame, 63, p. 339-347, 1986.
[41]Zeldovich, Y.B., Barenblatt, G.I., Librovich, V.B. The mathematical theory of
combustionand.explosions. Nauka, Moskow, 1980.
[42]lur Loye, A.O., Bracco, F.V. Two-dimensionalvisualizationof premixed charge
flame structure in an IC engine. SAE Paper 870454, 1987.
!
i
I
I .
. !
I
I ~
I ,
11
II
4
FLAcARI DIFUZIVE
LA ARDEREA
COMBUSTIBILILOR
LICHIZI
in capitolul precedent se trateaza flaciirile formate in amestecuri omoge-
nizate de combustibil ~i oxidant. In cazul arzatoarelor Bunsen de exemplu, com-
bustibilul, introdus in faza gazoasa, se amesteca suficient de repede cu aerul
antrenat, astfel ca amestecul se omogenizeaza inainte de a ajunge in flacara. Unele
sisteme de ardere functioneaza cu combustibil lichid, care se vaporizeaza ~i se
amesteca omogen cu aerul inainte de ardere (de exemplu la motorul cu aprindere
prin scanteie). Amestecarea rapida impune in acest caz conditia unei viteze ridicate
de vaporizare, care se obtine prin utilizarea unor combustibili cu temperatura de
fierbere suficient de coborata (alcooli, benzina etc.) ~i prin divizarea lichidului in
particule fine (pulverizare). Indiferent deci de starea primara a combustibilului in
conditii normale de stare, arderea se caracterizeaza in acest caz prin existenta
amestecului omogenizat in prealabil, viteza de ardere aflandu-se in consecinta sub
controlul vitezei reactiilor chimice.
o categorie deosebita de sisteme de ardere se caracterizeaza prin ameste-
carea in flacara a combustibilului cu oxidantul. Combustibilul, introdus sub forma
unui jet de gaz sau in faza lichida pulverizata, se amesteca cu aerul prin difuzie
moleculara ~i turbulenta. Procesul de amestecare este relativ lent in comparatie cu
reactiile chimice ale arderii, viteza de amestecare devenind in consecinta factorul
care controleaza viteza de ardere. In functie de natura proceselor amestecarii, cu
rol dominant in determinarea vitezei arderii, flacara este numita difuz;vii.
Un model idealizat reprezinta flacara difuziva ca pe 0 zona de grosime
infinitesimala, datorita vitezelor comparatiy mari ale reactiilor chimice, in care
fluxurile de combustibil in faza gazoasa ~i de oxigen se afla in raport stoi-