1 Tabel Valori [ @ (grade) | 0° | 30° | 45° | 60° | 90° | 180° a (radiani) || 0 * = z z T sin(a) “ “ cos(a) tg(x) ctg (x) Fla 2 Cele mai intalnite formule © sin*(«) + cos?(x) = 1 0 tts) tay HO Sata oe sin(a + y) = sin(a)cos(y) + sin(y) cos(2) © cos(a + y) = cos(a) cos(y) + sin(a) sin(y) ° tale £0) = TS tele) - tela) osin(e+27n) =sin(x), WaeN © cos(a# + 27n)=cos(r), Wie N ° sin(—x) = —sin(z) © cos(—x) = cos(:r) © sin(2x) = 2sin(2) cos(x) © cos(2a) = cos? (a) — sin?(xr) = 2cos?(#) —1 = 1 -2sin?(x) o sin(90° — x) = cos(x) © cos(90° — a) = sin(a) oe sin(180° — x) = sin(a) 2 cos(180° — x) = —cos(x) o sin(180° + a) = —sin(«) © cos(180° + «) = —cos(a) oe sin(360° — 2) = —sin(a) © cos(360° — x) = cos(x) 3 Alte formule © sin(x) + sin(y) = 2sin(=+") cos(*5) o sin(#) — sin(y) = Beos(*3*)sin("") © cos() + cos(y) = 2 cos(*=) cos( 5") © cos(2) — cos(y) == 2sin( =F") sin(=5*) o sin(x) sin(y) = 5 [cos(x —y) —cos(a + y)] ° cos(a) cos(y) = went —y) + cos(x + y)] o sin(2) cos(y) = zbin(e y) +sin(x — y)] ) © cos(x) sin(y) = 5 bint +y) —sin(« — y)| 4 Graficul functiilor sin si cos1 Derivate uzuale o(x")'=n u Vr = NF o log, (x)! = - Fatah In(a)! = 7. 0 (a?) = a? Ina (ey =e o (sin(x))’ = cos(=) (cos(x))’ = — singe) 0 (tg(x))! = matey" (ctg(a))' = ~ sin2(a) o (arcsin(x))! = a (arccos(x))’ = — Jin 0 (arctg(x))’ = = (arcctg(x))! = = 2 Reguli Derivare 3 Proprietati si notiuni Fie f o functie de doua ori derivabila pe |a, 5] o f crescatoare pe [a,b] ==> f’(x) > 0, Vz € [a, }] o f descrescatoare pe [a,b] ==> f’(a) < 0,Va € [a,}] o f convexa pe [a,b] = > f" (x) > 0,Va € [a,b] o f concava pe [a,b] => f" (x) < 0, Vx € [a,b] © Zo punct critic => f’(x) = 0 © % punct de extrem <=> /f’ isi schimba semnul in x © 2 punct de inflexiune ==> f” isi schimba semnul in 2x9 o Ecuatia tangentei la Gy in punctul zo: y = f'(xo)(x — xo) + f (xo)1 Limite de siruri o Def: Sirul («,,) converge la £ daca in afara oricarei vecinatati a lui L se afla un numar finit de termeni © Teorema lui Weierstrass: Un sir monoton si marginit este convergent oe Criteriul clestelui: Daca a, < ty, < bp, Vn # ng EN si lime, = lim 6, = £ atunci lim x, = £ noc noe n=00 2 Limitele functiilor elementare 2.1 Limita functiei polinomiale Fie f: RGR, f(a) =a,a" +... 4 a;¢ + ag: a, #0 3 i w\ = jt at Atunei dim () din ane 2.2 Limita functiei rationale am2™ +... + aia + ap Fie : RR, f(a) = ‘oR ea i @msbn FO a a” ym—n dacam>n Atunci | dim 1 F(a y= Gin daca man Oy , daca m 2,n€N o lim */e=-o0, Vk > 1LkeEN =-+—co 2.4 Limita functiei exponentiale Fie f :R- (0,00), f(z) = b7; b> 0,641 tim b= 0 no ao) etc © Daca 0 1, atunci lim b& =0 4-06 2.5 Limita functiei logaritmice Fie f : (0,00) +R, f(x) = log, a; b> 0,b #1 lim F( 2)= o Daca 0 1 atunci { lim f(z) = x00 2.6 Limita functiilor trig. directe Jim te g(r) = —c0 Fimetg(2) = 60 an tg(a) = imeta(2) =e 2.7 Limita functiilor trig. inverse .. i PS eer * seas at ee { jim _aretg(r) = { __jim arectg(«) 0 lim arectg(a) = 7 =—-00 vin ee dim _aretg(r) =-§ 3 Regulile lui Hospital Fie a € R sau a = +00. Daca: 1) Jim f(a c) = limg(r) = 0 sau ra “Tm f(z r) = too si lim g(z) = -60 aha aa 2) fa g sunt derivabile si g‘(a) 4 0,va € V — {a} f(z) eR 3) exista lim asa gi (ax) Atunci: 4 Limite remarcabile sin( f()) o lim (x) = 1, daca Him f(a j= 9 Jim re = 1, daca Jim f(r) = ° Te = 1,.daca lim f(x) = o tim 0+ F(@) = 1, daca lim f(x) = 0 on ite) pan im : In(a), daca @ > 0, lim f(x) = 0 ° tim 7 en — =r, daca lima f (2 Ses f(x) o lim (: + 7a) =e, daca lim f(x) = +00 ra1 Definitii Fie f=ag + a,X +a,X74+...+a,X" o Gradul polinomului este cel mai mare numar n pentru care a, #0. Acest ay, se numeste coeficient dominant. © xo este radacina a polinomului = f(a9) = 0 Obs.: § radacina a lui f € ZX] = dlay si alao o Un polinom se numeste ireductibil daca nu exista niciun polinom g, cu 1 < grad(g) < grad(f) pentru care g|f Obs.: Daca grad(f) < 3, g ireductibil <> g nu are radacini 2 Impartirea cu rest o Pentru a imparti [ la g procedam astfel: - Pas 1) Rescriem f si g in ordinea descrescatoare ale puterilor lui X - Pas 2) Impartim primul termen al lui fla primul termen al lui g. Regultatul este primul termen al catului. - Pas 3) Inmultim catul cu rezultatul obtinut si scadem rezul- tatul din deimpartitul f. Rezultatul obtinut este primul rest al impartirii - Pas 4) Repetam procedeul Iuand acel rest ca deimpartit pana cand gradul restului devine mai mic decat gradul impartitoru- lui. - Pas 5) Catul final este suma caturilor obtinute, iar restul final este ultimul rest o Cand dorim sa aHam doar restul: - ozs b - Daca g = aX + 6, restul impartirii este r= f (- :) a - Daca g = aX? +0N +6, cu radacinile a, 2, restul va fi de forma r = rya+ rs si se determina cu ajutorul sistemului: f(v1) =r(x1) F(a) = r(x2) 3 Relatiile lui Viete 3.1 Pentru polinoame de grad 2 Fie f =aX?+6X + esi x, a2 radacinile sale: i ste spe ap) Atunci: { Si Sid alle oe a Sq = 422 = 3.2 Pentru poinoame de grad 3 Fie f=aX°+0X74+eX +dsix Si =a1+a2+%,=-¢ Atunci: So = 2192+ %o%3 +223 = S3 = 12223 = -4 bs.: wf +23 +23 = S? - 25, 1 1 Sa tz 23 $3 ag, 3 radacinile sale: ce a 3.3. Pentru polinoame de grad 4 Fie f =aX'+0NX°+eN?2+dX +e si x1, 29,2, 24 radacinile sale: S$, = 2, +9 +23 +24 =—2 a So = 212+ 1123 + 1104 + azz + LaT4 + 13r4 = 5 xy mong tay wong + 2ywaqra + Doagry = -41 Asimptote orizontale Notatii.: f : R > R o functie o Def.: Dreapta y = a este asimptota orizontala spre +oo daca lim f(x) = a € R (exista si este finita) r—-Co o Def.: Dreapta y = a este asimptota orizontala spre —oo daca lim f(a) =a € R (exista si este finita) =L—-—Co 2 Asimptote verticale Notatii: f : A R o functie; a € R punct de acumulare o Def.: Dreapta x = a este asimptota verticala la stanga pentru f daca lim f(a) = +00 sau lim f(a) = —oo L/ a LF'O o Def.: Dreapta x = a este asimptota verticala la dreapta pentru f daca lim f(x) = +00 sau lim f(a) = —oo Na ya 3 Asimptote oblice Notatii.: f : R > Ro functie o Def.: Dreapta y = ma +n este asimptota oblica spre +oo daca tim 29 {A, B,C} exista? o Aranjamente: A® = n! k!-(n—k)! Obs: le folosim atunci cand ordinea nu conteaza Exl: Cate echipe de 4 pers. se pot forma din 9 pers.? Ex2: Cate submultimi cu 3 elemente are A = {1,2,3,4}? o Combinari: OF = o Binomul lui Newton: (a+b)" = ena + Clan, b' +...+C7a%" (a — b)” = (a+ (—b))” (si se aplica formula de mai sus) Exl: (a + 1)? = C9219 + C§ax71! + C3211? + C32x°1? Bx2: (ar + (-2))® = C9x9(—2)9 +... + C$2(—2)8 Obs.: Termenul general: T).44 = Chan k yk o Numarul de functii: Notatii: f : A— B, card(A) =m, card(B) =n - Numarul total de functii: n”™” - Numarul de functii injective: A‘ - Numarul de functii strict crescatoare: C7” - Numarul de functii strict descrescatoare: Cy” - Numarul de functii bijective (daca n =m): Py, o Numarul de submultimi: Notatii: A multime, card(A) =n - Numarul de submultimi cu k elemente: C* - Numarul total de submultimi: C° + C1 4+ ...4+C” = 2" o Probabilitati: numarul cazurilor favorabile numarul cazurilor posibile1 Functii Notatii: f: A> B o re er, e : f para => f(—ax) = f(x), Ve € A : fimpara => f(—xr) = —f(x), Va € A Def.; f periodica = ST > 0, f(a@+T) = f(x), Vae A Def.: f injectiva = > f(2,) # f(r2),Va, #a2EA (Aratam ca f injectiva pornind de la f(a,) = f(22) si demonstrand 2, = x2) o Def.: f surjectiva — > Vy € B,dx € Acu f(r) = (Aratam ca f e surjectiva pornind de la f(x) = y, afland x si aratand a € A) o Def.: f bijectiva == f injectiva si surjectiva (Aratam ca f e bijectiva aratand pe rand ca e injectiva si surjectiva) o Def: f7'(«) este inversa functiei bijective f(a) <> f(f(z)) =a,Vx Ee A (Gasim inversa lui f pornind de la f(a) = y, afland x in functie de y si notand f~!(y) rezultatul obtinut) o Def.: Imaginea Ini f este multimea valorilor pe care le ia funetia f (Imf = {f(a)|a € A}) o m oS o °o Oo °o 2 Functia de gradul II Notatii: f(2) = ax? + be +c, unde a ¥ 0; 21,22 solutiile ecuatiei f(x) = 0 o Discriminantul ecuatiei: A = b? — 4dac -b-VA _ -b+VA o Solutiile ecuatiei: 21; = ————, a2 = 2a 2a —b -—A Qa? da o Intersectia cu OY: (0, f(0)) o Intersectia cu OX: gasim solutiile 21, ale ecuatici f(x) =0 si avem P; = (21,0), Po = (x2.0) o Intersectia cu g(x): gasim solutiile s,,s2 ale ecuatiei f(x) = g(x) si avem S$, = (81, f(s1)), S2 = (2, f(s2)) o Imaginea functiei pe R, daca a > 0: Inf = —, cc da —-A o Imaginea functiei pe R, daca a < 0: Inf = (-x0 =| L o Varful parabolei: o f(x) are semn opus lui a pe (21, 72) o f(x) are semmul Ini a pe (—90, 1) U (a2, 00)1 Primitive uzuale _ ° J 2"dzr= 7 tO, WF -1 fate = 46. Va >O0,aF41 ° ftde =Inja|+C o fsin(x )dx = —cos(x) +C o f cos(a hon =sin(x)+C eg f ae) dx = tg(x)+C of amet = = —ctg(x) +C o f tg(a)dx = —In| cos(a)| + C o f etg(x)dx = In| sin(x)|+C sdx =In(aw+ Va? +0?) +E dx = In|x + Va? —a?|+C 1 Vat +a ras att = aresin (7 “\+C Large ar Jee of 1 Fr 2\ ag dx = in 2a oe 2 MReguli integrare 2.1 Formula Leibniz-Newton ° p f(x)dx = F(b) — F(a), VF primitiva a lui f 2.2 Formula de integrare prin parti of F(a)g'(x) = F(x)9(a) |b — fo’ f(a) g(w)de 2.3 Schimbarea de variabila of? Flg(t))g (tat = [2 f(w)aer 2.4 Alte reguli fe fe ae Ja £(2) ° Ir f(x) + g(a )da = Felt x g(x)da of? F(x ices Pye Jae + fe f(a) dx, Ve € (a,b) o f(x) < g(# ) veel se) < <[ g(x) 3 Proprietati si notiuni o Daca F’(x) = f(x), F se numeste primitiva a lui f o Aria subgraficului functiei f, de la a la b: Sc] @)e ; o Volumul corpului de rotatie, de la a lab: xf . f?(x)dx1 Geometrie in plan b ~ Natali) At’ =o, 80 =o, Abe Ott R, r - raza cercului circumscris, respectiv inscris a? = b? +e? — Qhe- cos(ZA); oT. Cos: ¢ b? =a? +c? — Qae-cos(ZB); c? =a? + b? — 2ab- cos(ZC) b é T. Si OP re ee = ss sin(A) sin(B) © sin(C) a-b-c o R= ——_— 4-Anape __ Aaagc or = Pp baza : intaltime o Axgase = —— 2 b-c-sin(ZA) — a-e-sin(4B) — a-b-sin(ZC) © Aaasc 3 2 2 © Ananc = \/p(p — @)(p— b)(p—e) 2 Geometrie analitica Notatii: A = (ex,ya),B = (ve; 90): = (wesye) d:ar+by+e=0 o Lungimea (distanta): AB = «f(a, — a)? + (uy — Yo)” o Panta dreptei AB: map = Ve Ya: Lh — La o Panta dreptei d: mg = —— o Paralela prin C la AB: (y— yo) = m(x —a,) o Perpendieulara prin C la AB: (y — yo) = —(a — xe) m o Conditia paralelism: dj || dg —> mg, = ma, o Conditia perpendicularitate: d) L dy — > mg, «ma, = —1 o Conditia coliniaritate: A-— B-C = > Aaarc = 0 1 Ta Ya 1 o Aaage = a i} tz vw t “ |L %e Ye 1 o Ecuatia dreptei care trece prin A si B: ce ds | Ge. tH 1/=0 tt Ye 1 3 Geometrie vectoriala = + = = > Notatii: @ =a,7 +a2jf. b =b) 7 +hof @ unghiul format de vectorii @ si 6 2 Modulul (himgimea): I[@\| = = Vai +03 a: v = a,b, + agb2 a: F =|lall- ||e|| - —e) ao W@u-1F I) ia o Produsul scalar: o Unghiul dintre 2 vectori: cos(¢) = oO Conditia, perpendicularitate: @ltes@-b =0 o Conditia paralelism (coliniariatate): Zee 4-2 by ~ Bg1 Inmultirea matricelor Jj oLx€: (ab c)-| m | =aj+bm+ep oo yx, [yxy 11, xCy ° vn IsxC, LeaxCs DexCy EsxC, Lyx Cy Ly xCy 2 Determinantul unei matrice Notatii: det(A) = |A| Mj; - matricea obtinuta prin taierea liniei i si a coloanei j 2.1 Calcularea determinantului de ordin 2 b = ad —be cd o Th. Cayley-Hamilton: A? — (a + d)A + det(A) - Ip = O2 2.2. Calcularea determinantului de ordin 3 abe o|d e f |=aei+dhe+ gbf —ceg — fha — ibd gh a de gh 2.3. Calcularea determinantului de ordin 4 a1 G2 G13 G14 G21 Ag, Aga Ga, M42 Mo2|+ axe = (—1)**"aa1|Moa| + (— + (-1)?*4 -1)74 5) Mo4| o Obs.: Se poate alege orice linie sau coloana (preferabil cea cu cele mai multe zerouri); coeficientii se pun in functia de pozitia ele- mentului in matrice. © Obs.: Aceasta metoda se poate folosi si la determinanti de ordin mai mare 2.4 Proprietati ale determinantului © Prop.: det(A") = ae A))" © Prop.: det(A - B) = det(A) - det(B) o Prop.: det(k +A) = k" det(A), unde n este ordinul matricei A o Prop.: Putem aduna/seadea o linie/coloana inmultita cu un scalar la o alta linie/coloana fara a modifica determinantul e Obs.: Daca doua linii/coloane ale lui A sunt proportionale atunci det(A) = 0 3 Inversa unei matrice aomatrice AW!, o Def.: Pentru orice matrice A, cn det( A) # 0 exis mumita inversa lui A, astfel ineat A~!- A = A- Am! = J, o Determinarea inversei_unei_matrice: - Pas 1) Caleulam det(A) - daca este egal cu 0, nu exista inversa - Pas 2) Calculam ‘A - matricea care are ca linii, coloanele lui A - Pas 3) Calculam A* - clementul de pe linia i, coloana j a Ini A* este egal cu (eles -|Megl, unde prin |.M;j| intelegem determinantul matricei ce se obtine prin taierea liniei ‘A si a coloanei j din matricea 1 =—— -A det(A) : Daca A este inversabila, se rezolva inmultind ambele parti, SAN: © Obs.: (AB) = B.A cuatiile matriceale de tip A-X = B din stanga, cu A~!, obtinand 4 Rangul unei matrice o Def: Se numeste minor de ordin k al unei matrice A, determinan- tul unei matrice obtinute prin intersectia a k linii si k coloane ale icii A este egal cu cel mai mare dintre ordincle minorilor1 Definitie o Definitie: log, b este puterea la care trebuie ridicat a ca sa obtinem b o Conditii existenta: a > 0,a4#1,b>0 o Notati: log,.z = In z si log;,r=Ig z 1 o Ex.: log, 8 = 3, logs [95 7 —3, lg1000 = 3 2 Proprietati o x = log,a” o log, 1=0 olog,a=1 olog,b=c= > a°=b o log, b+ log, c = log, (b- c) o log, b — log, c= log, - o log, b© =c- log, b log..b o log, b= ma ~ log.a o let 4c = 5 log, €1 Definitii: aye + ay2k2 +++! + Aine = by Gm 10 + m2 +--+ + Gmntn = Om {1 @2 **' | Gin o Def: Matricea sistemului: A= : @mi 4m2_°** Gmn by o Def: Matricea termenilor liberi: B= : bmn a1 412, + Ayn o Def: Matricea extinsa: (A|B) = : : : Gni m2 *** Omn bm o Def: (a1, a2,...,.a, ) solutie a sistemului + inlocuind x, Cll a), O2,..,A, se verifica toate cele m ecuatii o Def: un sistem se numeste: - compatibil: daca admite cel putin o solutie - compatibil determinat: daca are o unica solutie - compatibil nedeterminat: daca admite o infinitate de solutii - incompatibil: daca nu admite solutii 2 Clasificarea sistemelor: 2.1 Matricea A este patratica (m =n) o Daca det(A) # 0 => compatibil determinat o Daca det(A) = 0: daca rang(A) = rang(A|B) =» compatibil nedeterminat; { daca rang(A) # rang(A|B) => incompatibil. 2.2 Matricea A nu este patratica (m # n) 0 Daca rang(A) = rang(A|B) = n => compatibil determinat o Daca rang(A) = rang(A|B) 4» => compatibil nedeterminat o Daca rang(A) 4 rang(.A|B) => incompatibil 3 Rezolvarea sistemelor 3.1 Metoda lui Cramer (m = si det(A) # 0) 4121 + aj2%q ++-+4 + int = dy Gn] + On9%9 + +** + Onntn = by Pas 1) Caleulam A = det(A) #0 ayy ot Aye BF Lee ttt Ain Pas 2) Caleulam Ay, =| : : : On t+ @Qni-t By Git. tt* Gan (se inlocuieste coloana i din A cu matricea B) A Pas 3) Calculam pentru fiecare i € {1,2....,.2}: 2) = 3.2 Rezolvarea celorlalte sisteme compatibile Pas 1) Se caleuleaza rang(A) =r Pas 2) Se alege unul dintre minorii de ordin egal cu rang(.A) =r Pas 3) Se pastreaza doar cele r ecuatii care apar in minor Pas 4) Necunoscutele care nu apar in minor se muta in dreapta egalului cu semn opus, devenind parametrii Pas 5) Rezolvam noul sistem cu r ecuatii si r nescunoscute folosind eventual Metoda Cramer1 Definitie o Def.: = este un numar complex (= € C) daca z=—a+bi,a,b€R, unde ? = —-1 o Puterile lui i: ¢° = 1,7! =i, i? = —1,8 = -i i” = 7", unde r este restul impartirii lui n la 4 Ex.: j20ls _— ‘ — =i too - 70 — fl « Obs.: at+bi=c+di=—a=csib=d 2 Modulul unui nr. complex © Def.: Daca z = a+ bi => |2| = Va? +b? o Obs.: |2| > 0, Vz € C o Prop.: [21+ 22| = [21] - |z9| o Prop.: |27| = |z:|" ° Prop.: a). lel —_— zy] | zal 3 Conjugatul unui numar complex 0 Def.: Daca z =a+bi = F=a—bi o Obs.: z+ 7=2a€ER, V2 €C o Prop.: z+ z= |z|? o Prop... Z+w=z+w o Prop.: 7-W=2-°W 4 Formule de calcul pe R o Def.: Partea intreaga a lui x (notata [2]), este cel mai mare numar intreg, mai mic sau egal cu x o Def.: Partea fractionara a lui x (notata {a}), este egala cu x — [2] © Def.: Modulul lui x este egal cu: lof = x daca x > 0; “!" | =a daca a < 0. m 1 o Prop. a” = — ee at o Prop. a» = Ya™ o Prop. a? +b = (a + b)(a? — ab + B*) o Prop. a® — b? = (a — b)(a? + ab + 6?)1 Siruri Def.: Sirul (x,,) este: marginit inferior — dm € Raji. rt, > m,Vn EN marginit superior © IM € Ral. 2, < M,Vn EN marginit © dm,M € Rai. m 0,Vn EN strict crescator & 241 —®p, > 0,Vn EN descrescator ©} %n41 —Ln > O0<0,Vn EN strict crescator & @p411—Lpn <0,Vn EN monoton = este crescator sau descrescator oOo 0 8 0 8 8 8 8 2 Progresii Aritmetice o relatia de recurenta: a, = a,_1, +1 o termenul general: a, = a1 + (k — 1)r x ; ad, + a) +7 o suma primilor n termeni: S, = (14 an) it € o a,b,c sunt termeni consecutivi = b = 5 3 Progresii geometrice o relatia de recurenta: b, = by_1-¢ o termenul general: by = b - g*~! db, »(q" —1) q-—1 o a,b,c sunt termeni consecutivi = b= ,/a-c o suma primilor n termeni: S, =1 Definitii a io ef.; Se numeste permutare o functie bijectiva a: A— A a: 1 1 2 see n-1 n ‘orma generala o = et) eG) oe ett) ote) ibs.: Notam multimea permutarilor de ordin cu S), as. Numarul total de permutari de ordin n este n! i dacaz=j; o Def.: Se numeste transpozitie o permutare oj,;(7) = 4 j daca x = #. x daca a ¢ {i,j} ° Def.: O pereche (7, j) se numeste inversiune daca i a(j) o Def.: Notam m(¢) numarul inversiunilor permutarii ¢ ° Def.: Numim signatura (semnul) permutarii a: e(o) = (—1)"” a: gs o Def.: Spunem ca o este o permutare para daca e(a) = 1 ‘ 3 1D suns 9 Def.: Se numeste permutarea identica ¢ = 12 i o o o Pa is © Def.; Spunem ca @ este o permutare impara daca ¢ o Prop.: eo =co0e=0, Vo ES, 2 Operatii cu permutari 2.1 Compunerea (inmultirea) 5 ( Ll owes ) . ( lL « ) _ ( a a n ) a(1) .. a(n) r(1) .. T(n)J \o(rQ)) «. a(r(n)) me Giga Gaay GifD —— We! 1 8 3421 4312 o Obs.: Compunerea permutarilor este asociativa 6 Obs.: Compunerea permutarilor nu este comutativa 2.2 Inversa unei permutari 7 me _ I a n a(1) .. a(n) NEY) sass NG) pe. (1 234 5\*_ fl 2345 S\l35214) ~\4315 2 ° Prop.: o-!+o=a-a7!=e o Obs.: Inversa se poate calcula si inversand randurile permutarii si rearanjand coloanele in ordinea crescatoare a elementelor de sus 2.3 Puterea unei permutari o Def: o" =o-0-+-+ n ori o Def.: Ordinul permutarii ¢ (notat ord(o)) este cel mai mic numar m € N* pentru cate "=e o Prop. a" = o*, unde k este restul impartii Ini n la or d(a) 2 4 Ex.: Caleulati ¢7°", unde ¢ = b 3 Ap 2 814 34 123 4 st 4) Giga) Ba@eae z r vost 2 v= 38 = 312 4 2314 1234 Deci ord(a) = 3 => 0 = o? (2015:3=671 rest 2)