Examenul este o evaluare orală, scrisă sau practică destinată să măsoare cunoștințele,

competența, aptitudinile, pregătirea/rezistența fizică etc. Un examen poate fi dat pe hârtie, oral,
pe un computer etc., putând avea una sau mai multe probe. Studierea examenelor și notării
candidaților fac obiectul docimologiei. Reușita la un examen poate fi consemnată printr-
o adeverință, un certificat, un atestat, un brevet sau o diplomă. Sunt declarați admiși toți
candidații care obțin cel puțin o medie declarată minimă.
O formă specială de examen este concursul, unde, spre deosebire de examen, locurile sunt
limitate, fiind declarați admiși doar acei candidați / concurenți care obțin cele mai mari medii, în
ordinea descrescătoare a acestora.
E frecventă practica ca unii dintre candidații evaluați să apeleaze la metode de fraudare a
examenelor pentru obținerea unor calificative mai bune sau care să le permită să treacă
examenul cu succes. Celor surprinși că apelează la metode de fraudare a examenelor li se
acordă calificativul minim sau sunt excluși din examen. Dacă în procesul de fraudare iau parte și
examinatorii sau supraveghetorii aceștia pot fi pedepsiți prin mustrare ori alte sancțiuni ce le pot
afecta cariera profesională sau, dacă fapta este gravă, chiar probleme de ordin penal. Aceste
metode de fraudare sunt foarte numeroase, dar cele mai frecvente sunt următoarele:

 Când cel evaluat copiază din lucrările colegilor din jurul său sau când conlucrează cu
aceștia.
 Apelând la ajutorul unor fițuici, bucăți mici de hârtie pe care sunt notate lecțiile cuprinse în
tematica din care se dă examenul.
 Apelând la texte scrise în prealabil pe pupitru, masă, perete, piele sau la codificări și
prescurtări
 Extrăgând informația din notițele de la cursuri sau din manuale
 Folosind tehnica modernă: comunicând cu cei din afara sălii de examinare prin telefoane
mobile cu sau fără căști sau prin salvarea unor fragmente de text în memoria telefonului sau
altor aparate.
 Prin schimbul sau trecerea de lucrări de la un coleg la altul, prin suflare (transmiterea de
informații, șoptit, de la un coleg la altul), prin circularea unor fițuici între colegi
 Schimbarea lucrării cu una pregătită în prealabil atunci când s-au obținut subiectele cu mult
timp înainte.
 Primirea lucrării gata terminate de la un alt coleg care poate fi el însuși evaluat sau nu.
 Colaborarea cu supraveghetorii sau evaluatorii, obținând sprijinul acestora prin diferite
metode: corupție (strângerea unei chete de către toți cei evaluați sau în mod particular
oferirea unor bani, bunuri materiale sau favoruri de către unii participanți la examinare),
nepotism sau pur și simplu prin obținerea îngăduinței acestora sau conlucrarea în rezolvarea
subiectelor dintre aceștia și cei examinați.