întrebări

 chestionare, interviuri în special cantitative, dar şi calitative

exemplu: cercetarea nevoilor de protectie a sănătătii;

 climatul din cadrul colectivitătilor de lucru;

 problematica familiei;

 sociologia internă a unitătilor sanitare;

 nivelul de cultură sanitară şi comportamentul sanitar al populatiei.

Ancheta medico-socială este o metodă de culegere a informtiilor necesare pentru

descrierea cunoştintelor, opiniilor, atitudinilor şi comportamentelor oamenilor

 ANCHETA MEDICO-SOCIALĂI.

Problematica socială şi medico-socială în sănătatea publică

Evolutia stării de sănătate a populatiei şi modul de organizare a ocrotirii sănătătii sunt strâns legate
de problematica medico-socială a populatiei. Această problematică poate fi grupată astfel:

 corelatii între dezvoltarea social-economică şi evolutia problematicii de sănătate publică şi a

organizării sanitare (probleme de macrosociologie);

 factorii sociali (şi social-economici) în calitatea lor de factori de risc de îmbolnăvire şi factori de
Caracteristici principale:

 Obtinerea de informatii cantitative sau numerice despre diverse aspecte ale unei populatii

 Colectarea datelor se face prin întrebări, iar datele sunt reprezentate de răspunsurile obtinute

 Datele se colectează dintr-un eşantion şi nu de la întreaga populatie. Metodele folosite de

anchetele medico-sociale sunt de două mari tipuri:

1. cantitative – datele sunt prelucrate statistic, iar rezultatele sunt exprimate numeric;

2. calitative – datele sunt analizate şi interpretate de către investigator; prin anumite procedee
complexe pot şi ele să fie prelucrate în acelaşi fel ca datele obtinute din anchetele cantitative
(înregistrare, sortare, clasificare, codificare etc.).

 Cele două tipuri de anchete sunt considerate ca fiind complementare. Alegerea unui tip sau a
altuia este determinată de subiectul cercetat. Anchetele calitative le preced de obicei pe cele
cantitative. Acest lucru duce la o mai bună întelegere a temei studiate şi la cunoaşterea
 populatiei luată în studiu. Metodele calitative ajută la interpretarea rezultatelor obtinute prin
metodele cantitative.

II. Tipuri de abordare

1. Analiza documentelor preexistente

 cercetarea foilor de observatie

 poate fi calitativă sau cantitativă

 exemplu: utilizarea serviciilor medicale

 avantaje: discretă, non-reactivă, retrospectivă

 dezavantaje: calitatea datelor (scopul înregistrării datelor e posibil să fi fost diferit),

rezultatele nu se pot generaliza.

2. Prin

 sănătate ale populatiei

 avantaje: întrebări directe, se poate cerceta o mare varietate de aspecte, se fac

măsurători standardizate

 dezavantaje: calitatea eşantionării, realizarea chestionarului, metoda folosită în anchetă.

II. Tipuri de abordare

3. Prin observatie

 folosită mai ales pentru studii de caz şi studii în teren în special calitative, dar şi
cantitative

 exemplu: observarea sistematică a relatiei medic- pacient

 avantaje: generarea de ipoteze, studii calitative aprofundate a situatiilor existente

în viata reală

 dezavantaje: rezultatele nu se pot generaliza, reactivitatea subiectilor fată de

observator, subiectivitate în interpretare

4. Controlul unor variabile

 anchete controlate, cvasi-experimente în special cantitative, dar şi calitative

 exemplu: măsurarea eficacitătii unui tratament

 avantaje: concluzii asupra relatiei cauză-efect, control asupra variabilei studiate

  dezavantaje: pune probleme de etică, rezultatele nu se pot generaliza.

III Etapele realizării unei anchete sociale

 Definirea obiectivelor

 Stabilirea metodei de cercetare

 Evaluarea resurselor necesare (toate tipurile de costuri, inclusiv timpul necesar)

 Stabilirea metodei de eşantionaj şi alegerea eşantionului

 Realizarea unor instrumente valide, fiabile, uşor de administrat, scurte, corespunzătoare

populatiei de interes, pentru culegerea datelor

 Efectuarea unei anchete pilot

 Culegerea datelor

 Analiza şi interpretarea datelor

 Realizarea raportului final

IV. Metode de administrare a chestionarului

a) Interviu direct

Avantaje:

 se obtine o rată mare de răspuns

 se obtin informatii privind caracteristicile nonrepondentilor şi a motivelor

nonrăspunsurilor

 permite flexibilitate în realizarea chestionarului în ce priveşte lungimea acestuia,

formularea întrebărilor

 reduce rata nonrăspunsurilor la întrebări

Dezavantaje:

 se pot obtine răspunsuri distorsionate datorită influentei operatorului de interviu

asupra celui intervievat

 recrutarea şi pregătirea operatorilor este costisitoare şi ia timp.

IV. Metode de administrare a chestionarului

b) Interviu prin telefon

Avantaje:

 rată ridicată a răspunsurilor

 se obtin informatii privind caracteristicile nonrepondentilor şi a motivelor

nonrăspunsurilor

 reduce rata nonrăspunsurilor la întrebări

 operatorii sunt uşor de selectat şi pregătit

 este mai ieftin şi mai rapid decât interviul direct sau trimiterea chestionarului prin poştă

Dezavantaje:

 este dificil de confirmat că se discută cu repondentul selectat

 nu se pot pune întrebări complexe 

 repondentul se poate consulta cu altii

IV. Metode de administrare a chestionarului

c) Chestionar prin poştă

Avantaje:

 dă posibilitatea alegerii unui eşantion mai reprezentativ

 costurile administrative sunt mici

 nu apar distorsiuni datorate prezentei operatorului de interviu

Dezavantaje:

 nu este posibil să se determine caracteristicile nonrepondentilor sau motivele

nonrăspunsurilor

 sunt indicate numai chestionare scurte, cu întrebări simple şi în general cu răspunsuri

preformulate

 nu se poate controla secventa de răspuns la întrebări

 repondentii pot omite citirea sau răspunsul la unele întrebări

V. Etapele realizării unui chestionar

1. Se stabileşte dacă chestionarul este cea mai bună metodă de culegere a datelor pentru studiul în
cauză.
2. Se formulează o introducere adresată repondentului în care se prezintă studiul, utilitatea sa, se
dau asigurări privind confidentialitatea şi informarea repondentului despre rezultatele studiului, se
multumeşte şi eventual se oferă stimulente (de ex. acordarea unor premii prin tragere la sorti).

3. Se face o listă a ariilor majore care se doresc a fi acoperite.

4. Se formulează întrebările, analizând continutul şi modul de exprimare al acestora ca de exemplu:

 Este necesară întrebarea?

 Este potrivită pentru populatia tintă?

 Sunt necesare mai multe întrebări pentru a obtine date despre un anumit subiect?

 Repondentii au toate informatiile necesare pentru a răspunde la întrebări? Este un subiect

cunoscut de către aceştia?

 S-ar putea să apară erori de interpretare, observare sau memorare?

V. Etapele realizării unui chestionar

 Sunt necesare întrebări alternative pentru a putea adapta chestionarul la diverse tipuri de
repondenti?

 Este necesară reformularea mai precisă a întrebării? Ar putea întrebarea să inducă un anume
răspuns?

 Întrebarea se referă la o problemă privată, jenantă sau va determina rezistentă, răspunsuri

incorecte, sustrageri? (La problemele în care sinceritatea răspunsurilor trebuie pusă sub semnul
întrebării, se recomandă utilizarea unor întrebări de control)

 Este întrebarea clară, inteligibilă, neambiguă? Prezintă întrebarea o încărcătură emotională?

 Este întrebarea prea lungă sau există două întrebări în una singură?

5. Se stabileşte secventa întrebărilor (trebuie să fie logică, să motiveze repondentul, răspunsul

la o întrebare să nu fie influenŃat de întrebarea precedentă etc.).

6. Se determină forma răspunsurilor:

1. Deschise

Avantaje:

 stimulează gândirea, memoria

 sunt utile în studiile exploratorii

Dezavantaje:
  pot apare dificultăti de exprimare

 uneori răspunsurile sunt incomplete, incorecte

 sunt nerecomandate pentru chestionarele trimise prin poştă

 scrisul ilizibil poate îngreuna interpretarea

2. Închise

a) cu răspunsuri ordonate

Avantaje:

 pot fi uşor prelucrate din punct de vedere statistic

 sunt utile pentru determinarea intensităttii sentimentelor, gradului de implicare,

frecventei participării

Dezavantaje:

 limitează răspunsul la unul specific, existând pericolul omiterii unor aspecte importante

b) cu răspunsuri neordonate

Avantaje:

 se pot lua în considerare mai multe aspecte

 sunt utile pentru selectarea prioritătilor

Dezavantaje:

 sunt mai dificile decât cele cu răspunsuri ordonate, apar mai multe idei în acelaşi timp.

VI. Alte metode de culegere a datelor

 În afară de interviul individual structurat (cu ajutorul chestionarului), putem avea şi interviul
nestructurat individual sau de grup. În acest caz informatile sunt mai detaliate, dar este mai
dificil şi mai costisitor. Etapele care se parcurg în cadrul interviului de grup sunt următoarele:

a) selectia şi convocarea grupului

b) contactul initial cu:

 prezentarea tuturor celor de fată

 recunoaşterea sacrificiului făcut de participanti

  multumire pentru participare

 descrierea cercetării (scop, utilităti, obiective)

 sublinierea importantei opiniei participantilor

 asigurarea participantilor în privinta confidentialitătii

 descrierea metodei de lucru cu stabilirea unor reguli

c) interviul propriu-zis

 întrebări nespecifice

 întrebări specifice

 observatii

d) discutii între membrii echipelor în vederea perfectionării metodologiei

e) prelucrarea datelor

f) redactarea raportului.

VII. Formele de anchetă medico-socială

1. Ancheta colectivă

 Ancheta colectivă se realizează prin investigarea socială simultană a unui colectiv de persoane.
Această metodă se aplică mai ales în şcoli, pentru a studia nivelul de cultură sanitară a elevilor
(în special cunoştinte privind regulile de igienă, de prim-ajutor în caz de accident etc.) sau pentru
a obtine date cu privire la alte probleme, ca de exemplu atitudinea elevului fată de problemele
familiale.

 Avantajele metodei sunt:

 posibilitatea efectuării anchetelor în timp scurt şi cu cheltuieli mici;

 certitudinea întelegerii din partea întregului colectiv a sensului întrebărilor şi premisa

obtinerii de răspunsuri complete şi corecte, datorită prezentei anchetatorului
şi a explicatiilor furnizate de acesta.

 Dezavantajele şi riscurile metodei sunt:

 imposibilitatea investigării unor aspecte adâncite, intime;

 riscul “răspunsului colectiv”, adică mai multi elevi răspund în acelaşi fel
consultându-se între ei.
VII. Formele de anchetă medico-socială

2. Ancheta prin corespondetă

 Ancheta prin corespondentă se realizează prin trimiterea la domiciliul celor anchetati a

formularelor de anchetă, însotite de un plic timbrat pe care este înscrisă adresa
anchetatorilor. O variantă a acestei metode este aceea în care formularele sunt înmânate direct
de anchetatori, iar rezultatele sunt ridicate tot de ei. Prin această metodă se pot studia, de
exemplu, unele probleme ale familiei (bugetul de timp al familiei, preocupări de ordin cultural-
distractiv, măsuri care se iau în familie pentru sănătatea membrilor ei etc.), precum şi opinia
familiei despre asistenta medicală, volumul şi structura consumului medical al familiei etc.

 Avantajele metodei sunt:

 metoda este relativ economică, deoarece nu necesită interventia unui corp de

anchetatori, ci doar cheltuieli poştale;

 răspunsurile au mari şanse să fie corecte, deoarece cel anchetat dispune de timp
suficient pentru a reflecta asupra fiecărei întrebări.

 Dezavantajele metodei sunt:

 riscul mare ca o parte din formulare să nu fie returnate

 furnizarea de non-răspunsuri sau de răspunsuri greşite, datorită absentei

anchetatorului în timpul completării formularului.

 Trebuie precizat că ancheta prin corespondentă cere un nivel ridicat de cultură generală a
celor anchetati, premisă care nu este îndeplinită în toate situatiile.

VII. Formele de anchetă medico-socială

3. Ancheta în institutiile sanitare

 În acest caz ancheta se realizează în unităti ambulatorii, în spitale sau sanatorii etc. Prin
această metodă poti studiti factorii de risc şi de protectie în diferite boli, opinia
populatiei (a bolnavilor) despre asistenta medicală, nivelul de cultură sanitară a bolnavilor etc.
Ancheta se efectuează mai ales de cadre medii sanitare.

 Avantajele metodei sunt:

 se realizează uşor, deoarece personalul de anchetă nu trebuie să se deplaseze la

domiciliul sau locul de muncă al anchetatilor, pe care îi are la îndemână;

 anchetatii răspund cu plăcere cadrelor medico-sanitare, deoarece au şi timpul

necesar;
  răspunsurile sunt în bună parte sincere, tinând seama de ascendentul moral pe care îl au
cadrele sanitare asupra bolnavilor.

 Dezavantajele metodei sunt:

 bolnavii internati în spital sau cei care se adresează institutiilor de asistentă

ambulatorie nu alcătuiesc un lot reprezentativ al populatiei, ci doar al unor
categorii de bolnavi;

 răspunsurile pot fi deformate prin “contagiune”.

 .

VII. Formele de anchetă medico-socială

4. Ancheta în familie

 Se realizează prin deplasarea anchetatorului în familiile vizate pentru anchetă şi consemnarea

răspunsurilor date de membrii familiei aflati la domiciliu, la problemele studiate.

 Avantajele metodei sunt:

 în majoritatea cazurilor, în familie există conditii pentru a se purta discutii liniştite şi a se

obtine răspunsuri complete;

 investigatiile făcute în familie pot fi adîncite, se poate asigura reprezentativitatea

anchetei în cadrul populatiei, alegându-se familii din cele mai diferite categorii;

 anchetatorul poate observa, paralel cu interviul propriu-zis, concordanta sau

neconcordanta unor răspunsuri fată de situatia reală (de exemplu, venitul declarat de
familie şi starea materială a locuintei).

 Dezavantajul metodei: este o metodă scumpă.

5. Ancheta la locul de muncă

 Este reprezentată de interviuri efectuate într-un colectiv de muncă. Astfel, pot fi studiate, de
exemplu, probleme legate de necesitatile angajatilor din creşe, grădinite, cantine, regimul
de muncă şi odihnă, relatiile interpersonale etc.

 Avantajele metodei: se obtin, de o manieră concentrată, opiniile personalului angajat

dintr-un loc de muncă, ceea ce permite aplicarea operativă a măsurilor de satisfacere a
cerintelor.

 Dezavantajele metodei: în timpul procesului de productie nu este permisă sustragerea

angajtilor de la muncă, iar în pauze sau după program aceştia nu prea sunt dispuşi să se supună
anchetelor.
6. Ancheta în jurul cazului

 Se utilizează în studiul unor probleme sociale (copil abandonat, bătrân neîngrijit, delincventă
juvenilă etc.) sau medico-sociale (alcoolism, infirm în familie, bolnav cronic care necesită
actiuni speciale de asistentă socială).

7. Ancheta repetată

 Se aplică în studiile longitudinale ale familiei.De exemplu, dacă se urmăreşte cunoaşterea

evolutiei în timp a opiniei şi a conditiilor familiei de la căsătorie până la o anumită dată,
se efectuează o anchetă socială imediat după căsătorie şi apoi se repetă ancheta cu o anumită
periodicitate (de exemplu, o dată la trei ani), în aceleaşi familii.

8. Ancheta socială combinată cu examinarea medicală

 Se foloseşte în cazurile în care anchetele sociale trebuie completate cu examinări medicale.

VIII Asistentă socială

 Studiul problemelor sociale şi medico-sociale nu poate constitui un scop în sine. El urmăreşte

rezolvarea problemelor şi îşi propune să obtină această rezolvare înainte ca ele să prejudicieze
grav viata şi sănătatea persoanelor respective şi a familiilor lor.

 Rezolvarea problemelor medico-sociale se realizează prin două căi principale.

 Prima cale este cea a măsurilor cu caracter general. Astfel, de exemplu, dacă într-un oraş cu
predominanta industriei uşoare se simte lipsa locurilor de creşă şi grădinită, se propune
Consiliului Judetean construirea de noi unităti preşcolare 

 A doua cale de rezolvare a problemelor sociale şi medico-sociale este cea a măsurilor

individualizate care începe cu depistarea şi luarea în evidentă a cazurilor. Depistarea
oricărei probleme se poate face în două feluri: pasiv şi activ.

 Indiferent de calea depistării, este necesară existenta unei evidente clare a cazurilor
(familiilor) investigate. Astfel, se utilizează fişe pentru problemele medico-sociale ale familiilor.
Aceste fişe (completate) se păstrează fie într-un sertar separat (la nivelulcabinetului medicului
de familie), fie împreună cu fişa de consultatie a capului familiei.

Rezolvarea problemelor medico-sociale poate îmbrăca diferite forme, dintre care sunt de retinut, în
principal, următoarele:

 discutia individuală cu sfaturi. În numeroase cazri, discutia calmă, umană, însotită de sfaturi,
este deosebit de utilă. Această discutie poate să o poarte, în raport cu specificul cazului, atât
medicul cât şi cadrul mediu sanitar (instruit în acest scop);

 consultatia juridică. În lipsa unui serviciu de consultatii juridice special creat, de exemplu la
nivelul policlinicii, personalul serviciilor medicale de bază (după un instructaj corespunzător
 făcut de jurişti) poate lămuri pe cetătenii interesati cu privire la drepturile lor şi la modul de a le
obtine (cum se face o cerere, cui se înaintează, ce acte trebuie anexate etc.);

 ajutorul social la domiciliu. Unele persoane, cum sunt bolnavii cu afectiuni cronice, bătrânii,
infirmii şi invalizii etc., adeseori nu reuşesc să facă fată unor activităti elementare din propria
locuintă. În aceste cazuri este deosebit de util un ajutor din partea unor persoane bine
intentionate, care vin din când în când în casă.

 acordarea asistentei medicale diferentiate. În cazurile care prezintă probleme medico-

sociale, interventia serviciilor medicale poate îmbrăca forme variate. Astfel, familiile cu
multi copii şi cu un mediu de viată carentat trebuie vizitate mai des de asistenta de ocrotire şi
trebuie să concentreze asupra lor în mai mare măsură atentia medicului decât alte familii fără
asemenea probleme. Alte forme de asistentă medicală diferentiată sunt reprezentate de
asigurarea tratamentelor la domiciliu în familiile cu probleme medico- sociale, internarea în
spital a unor bolnavi care, dacă ar fi avut conditii de viată şi de locuintă bune, ar fi putut
să se trateze la domiciliu, externarea bolnavilor din spital în raport cu posibilitătile de îngrijire
ale familiei etc.;

 interventia serviciilor sanitare pe lângă diferite organe şi institutii nemedicale. În cele mai
multe cazuri, rezolvarea problemelor sociale nu este de competenta serviciilor sanitare, ci a
altor servicii sau organe. Datoria serviciilor sanitare este să sesizeze organele în cauză sau să le
recomande anumite măsuri. Astfel, pentru copiii proveniti din familii- problemă şi
nesupravegheati, apare necesitatea interventiei serviciilor sanitare pentru încadrarea
acestora în creşă, grădinită, internat de şcoală etc.

 Dacă formele de asistentă socială anterior citate nu dau rezultatele scontate, este
necesară interventia personalului medico-sanitar pentru rezolvarea cazurilor prin
institutionalizarea lor. Asemenea institutii pentru copii sunt: leagănul de copii, casa de copii,
căminul-spital pentru neuropsihici nerecuperabili, căminul-şcoală pentru deficienti motori şi
pentru debilii mintal partial recuperabili, grădinitele de orbi şi de surdo-muti, hipoacuzici,
ambliopi şi şcoala ajutătoare pentru retardati mintal. Institutiile de ocrotire pentru bătrâni
sunt: căminul-spital pentru bolnavii cronici, căminul de bătrâni şi căminul de pensionari. Dintre
institutiile de ocrotire socială pentru adulti se pot aminti: casa orbilor, şcolile profesionale
speciale şi şcolile tehnice speciale pentru surdo-muti, orbi, deficienti locomotori, oligofreni,
căminele atelier, coloniile de reeducare, cooperativele de invalizi etc.

 Este de retinut că asistenta medicală este strâns legată de asistenta socială şi că

rezolvarea problemelor medicale, fără rezolvarea concomitentă a componentelor lor sociale, nu
este decât o rezolvare incompletă. De aceea, datoria serviciilor sanitare, şi mai ales a retelei de
îngrijiri primare (medicii de familie), este de a avea o preocupare permanentă pentru
cunoaşterea şi rezolvarea problemelor de asistentă socială pe care le implică diferitele
cazuri medicale.