Conf. dr. univ. Daniela MARDIROS,Contabilitate financiara, MNG I zi, 18.03.

2020

CURS_18.03.2020

A. Contabilitatea stocurilor în curs de aprovizionare

În procesul de desfăşurare a activităţii de aprovizionare impusă de ciclul de exploatare pot să
apară situaţii în care bunuri de natura stocurilor se află în curs de aprovizionare. Este cazul acelor
stocuri pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care la sfârşitul perioadei de
raportare sunt în curs de aprovizionare (aflate pe timpul transportului, deci neajunse în unitate sau
ajunse în unitate dar nerecepționate). Evidenţa acestor stocuri se asigură cu ajutorul conturilor de
activ din grupa 32 „Stocuri în curs de aprrovizionare” din care fac parte următoarele conturi:
- 321 „Materii prime în curs de aprovizionare”
- 322 „Materiale consumabile în curs de aprovizionare”
- 323 „Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare”
- 326 „Animale în curs de aprovizionare”
- 327 „Mărfuri în curs de aprovizionare”
- 328 „Ambalaje în curs de aprovizionare”
În ceea ce priveşte funcţiunea conturilor din grupa 32 „Stocuri în curs de aprrovizionare”,
acestea înregistrează în debit stocurile în curs de aprovizionare intrate în gestiune dar
nerecepţionate iar în credit stocurile în curs de aprovizionare recepţionate; soldul final al contului
este debitor şi reprezintă stocurile în curs de aprovizionare existente la un moment dat în
întreprindere.
Operaţiuni privind funcţiunea conturilor din grupa 32 „Stocuri în curs de
aprovizionare”:
1. valoarea stocurilor cumpărate dar care sunt în curs de aprovizionare:
321, 322, 323, 326, 327, 328 = 401
2. valoarea stocurilor cumpărate recepţionate:
301, 302, 303, 361, 371, 381 = 321, 322, 323, 326, 327, 328

B. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie

Producţia în curs de execuţie face referire la activele circulante materiale (stocuri sau lucrări
și servicii) care nu au trecut prin toate fazele prevăzute de procesul tehnologic, respectiv
producția neterminată) existente la sfârșitulperioadei. Ca şi categorii de stocuri în curs de execuţie
distingem:
a) produsele în curs de execuţie (cont 331);
Conf. dr. univ. Daniela MARDIROS,Contabilitate financiara, MNG I zi, 18.03.2020

b) lucrările şi serviciile în curs de execuţie (cont 332).

Contabilitatea sintetică a producţiei în curs de execuţie se realizează cu ajutorul conturilor de
activ de mai sus care înregistrează în debit produsele, lucrările şi serviciile în curs de execuţie iar în
credit scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de executie la începutul perioadei
următoare; soldul final al contului este debitor şi reprezintă valoarea la cost de productie a
produselor, lucrărilor și serviciilor aflate în curs de executie la sfârșitul perioadei.
Operaţiuni privind funcţiunea conturilor 331 şi 332:
1. valoarea la cost de producţie a stocului de produse în curs de execuţie la sfârşitul
perioadei curente, stabilită pe baza de inventar:
331, 332 = 711, 712
2. scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de execuţie la îceputul perioadei
următoare:
711, 712 = 331, 332

C. Contabilitatea stocurilor de produse

Activitatea desfăşurată de unităţile din sfera producţiei are ca finalitate obținerea de produse
finite, semifabricate, produse reziduale, lucrări şi servicii. Dacă la sfârşitul perioadei de gestiune
producţia nu este finalizată, aceasta se va evidenţia ca producţie neterminată sau producţie în curs
de execuţie. În categoria denumită generic “produse” se includ produsele finite, semifabricatele şi
produsele reziduale.
Produsele finite sunt bunuri al căror proces de producţie a fost terminat, care nu mai au
nevoie de prelucrări suplimentare în cadrul unităţii şi care corespund controlului de calitate şi sunt
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor.
Contabilitatea sintetică a produselor finite se realizează cu ajutorul contului de activ 345
“Produse finite” conform metodei inventarului permanent şi, respectiv, intermitent. Contul
sistematizează în debit intrările de produse finite în întreprindere iar în credit produsele finite ieşite
din gestiune pe diverse căi. Soldul final debitor al contului reflectă valoarea la preţ de înregistrare a
produselor finite existente în gestiune la un moment dat.
Operaţiuni privind funcţiunea contului 345:
1. valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite intrate în gestiune sau constatate plus la
inventariere:
345 = 711
2. valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite aduse de la terţi din categoria celor
trimise anterior la aceştia spre depozitare:
345 = 354
3. descărcarea gestiunii sau scăderea din evidență, la preţ de înregistrare, a produselor finite
vândute sau constatate lipsă la inventariere:
Conf. dr. univ. Daniela MARDIROS,Contabilitate financiara, MNG I zi, 18.03.2020

711 = 345
4. valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite transferate, în vederea vânzării, în
magazinele proprii:
371 = 345
5. valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite reţinute şi consumate în aceeaşi unitate
ca materii prime, materiale consumabile sau materiale de natura obiectelor de inventar:
301, 302, 303, 381 = 345
6. valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite trimise la terţi, spre depozitare:
354 = 345
7. valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite distruse de calamităţi:
6587 = 345
8. valoarea donaţiilor de produse finite:
6582 = 345
9. valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite acordate salariaţilor ca plată în natură,
potrivit legii (conform acordului încheiat între angajat și angajator):
421 = 345
10. valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite cuvenite unităţilor prestatoare de
lucrări sau servicii, ca plată în natură, potrivit prevederilor contractuale:
462, 401 = 345
Observaţie: În condiţiile utilizării inventarului intermitent nu mai este necesară
contabilizarea produselor finite obţinute în cursul perioadei, pe considerentul că tot ce se produce
este destinat vânzării şi se înregistrează direct veniturile obţinute din vânzarea produselor finite, pe
măsura realizării acestora. Pe baza stocurilor de produse finite nevândute, inventariate la finele
perioadei, se stabilesc ieşirile de produse finite din gestiune. Cu valoarea stocurilor de produse
finite stabilită la sfârşitul perioadei pe bază de inventar se va debita contul 345 în corespondenţă
cu creditul contului 711. Stocul final de produse finite de la sfârşitul perioadei devine stoc iniţial în
perioada următoare. Destocarea gestiunii cu produsele finite vândute terţilor presupune creditarea
contului 711 şi debitarea contului 345.

Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de
fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii sau se livrează clienţilor.
Contabilitatea semifabricatelor se poate organiza conform metodei inventarului permanent
respectiv celei a inventarului intermitent. Conform primei metode, contabilitatea se realizează cu
ajutorul contului de activ 341 “Semifabricate” şi presupune înregistrarea tuturor operaţiilor de
intrare şi ieşire de semifabricate permiţând cunoaşterea, în orice moment, a stocurilor de această
natură, atât cantitativ cât şi valoric. Contul sistematizează în debit intrările de semifabricate în
întreprindere iar în credit semifabricatele ieşite din gestiune pe diverse căi. Soldul final debitor al
Conf. dr. univ. Daniela MARDIROS,Contabilitate financiara, MNG I zi, 18.03.2020

contului reflectă valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor existente în gestiune la un

moment dat.
Operaţiuni privind funcţiunea contului 341:
1. valoarea la preţ de înregistrare sau la cost de producţie a semifabricatelor intrate în
gestiune din producţie proprie şi a plusurilor constatate la inventariere:
341 = 711
2. valoarea semifabricatelor aduse de la terţi, din categoria celor trimise anterior la aceştia
spre depozitare:
341 = 354
3. valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor primite de la unitate sau subunităţi (în
contabilitatea primitorului):
341 = 481, 482
4. valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor vândute sau constatate lipsă la
inventariere (descărcarea gestiunii/scăderea din evidență):
711 = 341
5. valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor trimise la terţi spre depozitare:
354 = 341
6. valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor consumate ca materie primă sau material
în aceeaşi unitate:
301, 302 = 341
7. valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor livrate unităţii sau subunităţilor (în
contabilitatea transmițătorului):
481, 482 = 341
8. preţul de înregistrare a semifabricatelor distruse de calamităţi naturale:
6587 = 341
Observaţie: Cea de-a doua metodă (inventarul intermitent) presupune renunţarea, în cursul
perioadei, la contul 341 şi nu permite astfel, stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor
scriptice de semifabricate, cantitativ şi valoric. Metoda se caracterizează prin:
1. neînregistrarea, în cursul exerciţiului financiar curent, pe bază de documente primare, a
semifabricatelor obţinute în unitate la cost de producţie, datorită premisei că tot ce se produce într-
o secţie se va prelucra în celelalte secţii ale unităţii sau se va livra clienţilor;
2. sunt evidenţiate doar veniturile obţinute din vânzarea semifabricatelor către clienţi, pe
măsura realizării (încasării) acestora;
3. stabilirea ieşirilor de semifabricate şi înregistrarea acestora în contabilitate se fac pe
baza inventarierii acestor stocuri la sfârşitul perioadei de gestiune;
Conf. dr. univ. Daniela MARDIROS,Contabilitate financiara, MNG I zi, 18.03.2020

4. contul 341 se utilizează doar la sfârşitul perioadei de gestiune când se debitează cu

valoarea stocurilor de această natură stabilită pe bază de inventar, în corespondenţă cu creditul
contului 711;
5. stocul final de la sfârşitul unui exerciţiu financiar devine stoc iniţial pentru exerciţiul
următor iar destocarea acestuia se realizează prin debitarea contului 711 în corespondenţă cu
creditul contului 341.

Produsele reziduale rezultă în urma desfăşurării procesului de producţie şi se prezintă sub

forma materialelor recuperabile, rebuturilor sau deşeurilor care urmează a fi valorificate în această
stare către terţi. În vederea înregistrării în contabilitate, evaluarea produselor reziduale se face la
preţurile posibile de valorificare iar metoda de organizare a contabilităţii sintetice a produselor
reziduale este cea a inventarului permanent. După fiecare intrare şi ieşire se poate determina, cu
ajutorul contului de activ 346 “Produse reziduale”, stocul scriptic de astfel de produse. Contul
sistematizează în debit intrările de produse reziduale în întreprindere iar în credit produsele
reziduale ieşite din gestiune pe diverse căi. Soldul final debitor al contului reflectă valoarea la preţ
de înregistrare a produselor reziduale existente în stoc la un moment dat.
Operaţiuni privind funcţiunea contului 346:
1. valoarea la preţ de înregistrare a produselor reziduale intrate în gestiune în urma activităţii
de producţie:
346 = 711
2. valoarea produselor reziduale aduse de la terţi din categoria celor trimise anterior la
aceştia spre depozitare:
346 = 354
3. valoarea la preţ de înregistrare a produselor reziduale vândute sau constatate lipsă la
inventariere (descărcarea gestiunii/scăderea din evidență):
711 = 346
4. valoarea la preţ de înregistrare a produselor reziduale trimise la terţi spre depozitare:
354 = 346
Observaţie: Contul 347 “Produse agricole” funcţionează similar cu contul 345, pentru
entităţile economice care desfăşoară activităţi în domeniul agriculturii.

D. Contabilitatea diferenţelor de preţ la produse

Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a produselor se poate face şi la preţuri prestabilite
(standard), cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor existente între preţul prestabilit şi costul
de producţie. Contul cu ajutorul căruia se ţine evidenţa acestor diferenţe este 348 “Diferenţe de
preţ la produse” care este cont rectificativ al valorii de înregistrare a semifabricatelor şi produselor
finite.
Conf. dr. univ. Daniela MARDIROS,Contabilitate financiara, MNG I zi, 18.03.2020

Contul 348 înregistrează în debit diferenţele de preţ în plus/nefavorabile aferente produselor

intrate în gestiune şi diferenţele de preţ în minus aferente produselor ieşite din gestiune. În creditul
contului se înregistrează diferenţele de preţ în minus/favorabile aferente produselor intrate în
gestiune şi diferenţele de preţ în plus aferente produselor ieşite din gestiune. Soldul final al contului
poate fi debitor şi reflectă diferenţe de preţ în plus aferente produselor existente în stoc sau creditor
şi reflectă diferenţe de preţ în minus aferente produselor existente în stoc.
Operaţiuni privind funcţiunea contului 348:
1. diferenţele de preţ în plus/nefavorabile aferente produselor intrate în gestiune:
348 = 711
2. diferenţele de preţ în minus/favorabile aferente produselor ieşite din gestiune:
348 = 711
3. diferenţele de preţ în minus/favorabile aferente produselor intrate în gestiune:
711 = 348
4. diferenţele de preţ în plus/nefavorabile aferente produselor ieşite din gestiune:
711 = 348
Observaţie: la sfârşitul perioadei, soldul debitor al contului 348 se cumulează cu soldul
conturilor 341 şi 345 la preţ de înregistrare sau standard astfel încât, aceste conturi să reflecte
valoarea stocurilor la cost de producţie. Soldul creditor al contului 348 se scade din suma
soldurilor debitoare ale conturilor de stocuri (341 şi 345) la preţ de înregistrare sau standard, în
vederea determinării valorii stocurilor de semifabricate şi produse finite la cost de producţie.
În situația în care, ieșirea din gestiune a produselor finite se realizează doar partial,
pentru reflectarea în contabilitate a diferențelor de preț aferente ieșirilor din stoc se determină
coeficientul K (analog cu cazul diferențelor de preț la materii prime și materiale). Acesta se
înmulțește ulterior cu valoarea la cost prestabilit sau standard a ieșirilor de produse din stoc, în
vederea determinării efective a diferentei de preț aferentă produselor ieșite din stoc.