10 întrebări pentru interviul cerut Preotului Capelan în problema

transplantului de organe.

1. Prea cucernice Părinte, a fi preot de Capelă într-un spital, de cele mai multe ori,

înseamnă multă muncă, dăruire, timp acordat pacientului, de data asta „pacient

spiritual”, iar familia este încercată la capitolul răbdare. Pentru început, cred că ne-ar

onora să auzim câteva cuvinte din partea dumneavoastră cu privire la modul în care vă

sprijină familia, cum a reacționat soția la preluarea postului sau ce spun copiii când tata

vine acasă obosit.

2. Unitatea medicală la care slujiți, este actualmente la a 15-a operație ce privește un

transplant renal, compatibilitatea venind de la rude nu de sânge, ci chiar de la

partenerul de viață. În ansamblu, cum vedeți această evoluție a tehnologiei, în sensul

unei îmbunătățiri a metodelor de prelungire a vieții, știind că Biserica promovează

conștiința vitală a oamenilor?

3. Omul suferind care se agață de speranța revenirii la o viață normală sau o transformare

a vieții sale în una fără suferință, cum vede persoana preotului în ansamblul medical?

4. Știm că există cazuri mai sensibile, unde omul nu prea are aplecări către Dumnezeu sau,

dimpotrivă, mai abitir se uită către Cer. Cu care vă este mai greu să comunicați? Care

este, dacă este posibil, metoda perfectă de abordare a celor două șabloane umane?

5. De când lumea și pământul, cum spune o maximă populară, Dumnezeu este Medicul

suprem. Cadrele medicale cu care colaborați, cum vă privesc pe dumneavoastră?

6. De ce întreb aceasta: care este limita sau care sunt limitele până la care puteți interveni

în cazurile grave, unde puteți face o lucrare deosebită prin încredințarea lui Dumnezeu

a pacientului?

7. Încrederea în Biserică, din păcate, odată cu anul 2015 a scăzut „dramatic”. Cum v-a

influențat activitatea din spital această scădere a încrederii populației în Biserică?

8. Aici ne așteptăm, dacă ne permiteți, la o mărturisire sau o confesiune a dumneavoastră.

Care a fost cea mai mare reușită a dumneavoastră în spital, referitor la persoanele care

au beneficiat sau vor beneficia de un transplant? Și, dacă ați putea adăuga, poate, traseul

pacientului de la diagnosticarea bolii până la recuperarea post-operatorie.

9. România nu se poate mândri cu unul din marile medii sanitare din Europa. Sunt multe

lipsuri, completate de multe ori de ONG-uri și de Biserică, cu toate că ține de

 competența autorităților Statului. În aceste condiții, au fost oameni recunoscători care au

apreciat efortul dumneavoastră în a-i încuraja și ajuta propriu-zis ?

10. Păstrând granițele logice și pertinente, într-o lucrare intitulată „Clienți pe viață”, autorul

best-seller-ului atingea și punctul sensibil al eșecurilor. De asemenea, cunoaștem

povestea cu tânărul din S.U.A. care s-a prezentat la interviul de angajare cu un CV al

eșecurilor. Nu dorim să punem punctul de „i” aici, însă care a fost momentul critic al

slujirii ca Preot la Capela Spitalului, unde să fi avut de suferit de pe urma intervenției

duhovnicești a dumneavoastră?

Cu toate că ne face plăcere să discutăm cu Sfinția Voastră, timpul este prețios și pentru

noi, dar și pentru pacienții pe care îi slujiți și nu mai vrem să vă reținem mult. Vă mulțumim mult

pentru interviu și vă încredințăm că este o onoare să discutăm la acest nivel și cu asemenea

persoane.