Buna ziua!

Mă numea Roman Cosma și sunt dintr-o comună din Iași Sper că povestea mea
să va ajute sa nu vă lăsați influențați de alte persoane că sa nu treceți prin ce am trecut și
eu.In primul rand am sa va zic că dacă prieteni va provoacă sau va îndeamnă sa plecați într-
o pădure cu o istorie nu prea fantastica,sa nu o faceți,va spun din propria experiență!
Fusesem provocat de niște colegi la școală să mă duc într-o pădure de la mine din comuna
în urma unui joc.Mie nu îmi prea convenea contextul,dar nu aveam ce face căci ieșeam de
fricos daca nu acceptam provocarea.Zis și făcut merg eu și încă câțiva colegi la marginea
pădurii,cap pe la ora 8,după care colegi mei pleacă și mă lasă pe mine sa înfrunt nesiguranța
nopți.Socotindu-ma destul de mare că sa nu îmi fie frica sa merg singur,am plecat fără să
obiectez ceva.Intrat în pădure mă apucase un frig de zici că pusese cineva un congelator
peste pădure,deși afara era destul de cald.Nu știu de ce începu a mă cuprinde o frica
nestăpânită și încep să alerg prin pădure de nebun fara nici-o direcție.Chiar și copaci mi se
părea că mă privește cu niște fețe diforme și înfricoșătoare.Stapanind-um frica am încercat
să mă adun și să îmi fac un plan sa ies din pădure.Miam dat seama că dacă mă urc într-un
copac înălțimea mă va lăsa să observ împrejurimile și poate un drum de ieșire din aceasta
pădure.Zis și făcut,mă urc în copac,dar exact când sa pun piciorul pe ultima creanga,punctul
meu de sprijin sa rupt și am cazut.Am căzut în gol de la vreo 12 metri cat pe aci sa fiu trimis
pe lumea cealaltă daca căzătura nu mi-ar fi fost amerilolata de frunzele căzute care
formaseră un strat că o plapuma,dar totuși fiind atât de puternică de a leșinat.Cand m-am
trezit meam dat seama că se făcuse ziua și că potecile se vedeau mult mai clar.Pana să îmi
fac un plan de a ieși din pădure am observat un fel de semn pa umărul stâng  care durea
destul de tare,dar fiind preocupat de a ieși din pădure ,nu i-am dat prea mare
importanțăFolosindu-ma de puntele cardinale am luat-o spre nord ajungând în cele din urmă
la marginea pădurii unde mă așteptau părinți mei împreună cu poliția Îmi spuseseră că
fuseseră anunțați de colegi mei ,care vazund că nu mai ies din padure,miau contactat 
părinți.Atunci mi-am adus aminte despre semnul meu de pe umăr si i-am spus mamei despre
ele,dar ea a spus e o rana pe care am făcut-o în pădure.Mie nu îmi prea venea să cred că
este o rana caci era mult prea bine conturat nefiind posibl că asta sa se întâmple de la o
lovitură .M-am gândit  că e posibil că cat am fost adormit,sa fi venit cineva langa mine
(posibil un extraterestru sau o creatura a pădure și să mă insemne cu acele semn)Infime
,nedandui prea multa importanta ,am uitat de dar nu am uitat de întâmplarea petrecută în
pădure care îmi va rămâne întipărită în minte pentru toate restul vieții.Cred că învațatura este
sa nu te lași influențat de alți pentru că ei nu vor fi în pielea ta pentru efectele de după.