Managementul Organizației Poliției

Seminar 2:

PROCESUL MANAGERIAL

Asistent cercetare:
Av. Drd. Nicoleta MUNTEANU
Introducere

Managementul ca ştiinţă, profesie, practică

aparţine personalului de conducere
care îl foloseşte pentru a-i determina pe alţii – subordonaţi, să rezolve
problemele.

exercită un anumit subordonaţii au acces

tip de management, la cunoştinţele Maniera în care
o anumită filozofie manageriale (condiţiile este ales sistemul
de conducere, actuale ale mediului de management
considerată de organizaţional, aparţine în
aceştia ca fiind cea specilizarea înaltă, totalitate
mai eficace întărirea puterii conducerii
profesionale)
Procesul de management
este un proces de muncă complex

Procesele de Procesele de
execuție management
1. DEFINIȚIE
Procesul managerial

Procesul managerial implică următoarele probleme care

trebuie analizate:

①  trăsăturile procesului managerial;

②  funcţiile procesului managerial;
③  principiile procesului managerial;
④  problematica managerială generală în Poliţia Naţională.
2. TRĂSĂTURILE
procesului managerial

Procesul managerial are următoarele trăsături:

①  este responsabil social;

②  este interdependent;
③  este continuu;
④  este contextual;
⑤  este orientat spre conducerea oamenilor.
①  Responsabilitatea socială
în cazul Poliției
•  Reprezintă un factor esenţial în proiectarea procesului managerial.

•  Reprezintă cheia profesiei de poliţist, care este chemat să aplice legea şi

să apere ordinea publică, în fapt să apere cetăţeanul şi comunitatea.

•  Nevoia de protecţie şi securitate de care are nevoie individul şi

comunitatea, nevoia de confort psihologic face ca foarte multe din
acţiunile curente ale Poliţiei să aibă o mare responsabilitate socială.

•  Poliţia are o responsabilitate socială directă, ce decurge din Legea Poliţiei

şi din Statutul Poliţistului, şi pe care sistemul de management este obligat
să o ia în considerare.

•  Poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale

omului, Constituţia şi legile ţării, jurămîntul de credinţă faţă de România,
prevederile regulamentelor de serviciu şi să îndeplinească dispoziţiile
legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională (…)”. Legea
nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, articolelele 3 şi 4
②  Independența

•  Interdependenţa activităţilor componente se referă la faptul că există

o influenţare a funcţiilor manageriale la nivelul organizaţiei.

•  Interdependenţa se referă şi la nivelele managementului.

•  Practica managerială nu se limitează în interiorul unui nivel ci se

desfăşoară pe toate nivelele simultan.

•  Cooperarea între nivele este asigurată fără a se înregistra blocaje

sau limitări determinate de faptul că fiecare nivel are o anumită
înţelegere asupra controlului sau conducerii.
③  Continuitatea

•  Continuitatea procesului managerial se explică prin aceea că

activităţile care se derulează sunt continue.

•  Organizaţia Poliţiei aplică legea, menţine ordinea publică şi oferă

anumite servicii comunităţii.

•  Toate aceste activităţi necesită stabilirea continue, la anumite

intervale, a obiectivelor tactice, a organizării muncii, a antrenării
oamenilor pentru realizarea misiunilor.

•  Continuitatea nu se referă la faptul că activitatea nu se opreşte

niciodată ci la faptul că există o ciclicitate care implică repetarea
continue a activităţilor specifice.
④  Contextualitatea

•  Procesul managerial este contextual, adică principiile, regulile şi

metodele generale trebuie să se adapteze contextului în care se
aplică.

•  Abordarea contextuală presupune ca din mulţimea alternativelor de

soluţionare a unei probleme manageriale să se aleagă aceea care
răspunde în cel mai înalt grad la context, situaţie.

•  În noţiunea de context intră specificul organizaţiei, dotarea acesteia,

nivelul de pregătire şi experienţă al managerilor, cerinţele specifice
mediului ambiant.

•  Totodată, contextul trebuie avut în vedere la alegerea modalităţii de

acţiune în situaţia în care există mai multe posibilităţi. Vorbim, deja,
de stiluri de conducere, de modalităţi de luare a deciziei sau de
formarea profesională a oamenilor.
⑤  Orientarea spre conducerea
oamenilor

•  Orientarea spre conducerea oamenilor este o trăsătură prin care se

legitimează direct procesul managerial deoarece, prin acest proces
se conduc oamenii şi activităţile.

•  Orientarea managementului spre factorul uman ridică unele

probleme legate de alegerea modalităţilor de acţiune managerială,
întrucât oamenii au obiective proprii şi îşi determină comportamentul
în funcţie de propriul interes personal.

•  Una din definiţiile operaţionale ale managementului arată că acesta

reprezintă atingerea unor obiective prin intermediul oamenilor, fapt
ce ilustrează orientarea sistemelor de management, fără excepţie,
spre conducerea oamenilor.
3. FUNCȚIILE
procesului managerial

Prin funcţie a managementului se înţelege un

concept de bază elaborat de teoria
managementului şi care include acţiuni care se
succed într-o anumită ordine în timp, relativ
independente şi care pot fi grupate sub un
numitor comun.
Principalele funcții manageriale

CONTROLUL

CONDUCEREA

ORGANIZAREA

PLANIFICAREA

1 2 3 4
•  Fiecare funcţie cuprinde mai multe elemente care îi dau
conţinut şi îi determină formele de manifestare. Aceste
elemente pot fi :

ü  grupul de activităţi integrate funcţiei considerate;

ü  natura asemănătoare şi interdependenta acestor activităţi;
ü  importanta activităţilor în ansamblul sistemului, repetativitatea
acţiunilor desfăşurate în cadrul fiecăreia dintre activităţi, etc.
ü  totalitatea lor constituie o bază pentru determinarea cadrului
organizatoric necesar realizării fiecărei funcţii.

•  Cele patru functii manageriale trebuie vazute intr-o

interdependenta dinamica si legate de obiectivele organizatiei.
Managementul are ca finalitate atingerea obiectivelor
organizitionale, el nu poate exista in afara obiectivelor si nu are
sens in absenta lor.
Interdependența celor 4 funcții de management pentru
îndeplinirea obiectivelor organizaționale
PLANIFICAREA

•  priveşte alegerea sarcinilor care trebuie îndeplinite pentru a realiza

obiectivele organizaţiei, prezentarea modului în care trebuie
îndeplinite sarcinile şi precizarea momentului în care trebuie
îndeplinite.
•  Managerii conturează cu exactitate ceea ce trebuie să realizeze
organizaţiile pentru a obţine succesul. Pentru a nu mai complica
lucrurile am inclus în conceptul de planificare şi activităţile
previzionale
•  Rolul determinant al funcţiei de planificare este acela că
fenomenele, procesele, evenimentele să nu ne surprindă.
•  Prin intermediul planificării, sunt stabilite obiectivele şi bineînţeles
resursele şi mijloacele necesare îndeplinirii acestora.
•  Planificarea are în vedere următoarele aspecte: tendinţe, obiective,
politici, programe, bugete, repartizarea sarcinilor, programarea
muncii, activităţi de dezvoltare şi control.
ORGANIZAREA

•  priveşte alegerea unui anumit mod de folosire a tuturor resurselor

în cadrul sistemului de management.
•  priveşte atât ceea ce vor face oamenii într-o organizaţie cât şi
modul în care eforturile lor personale trebuie combinate în cea mai
bună modalitate pentru a îndeplini obiectivele.
•  înseamnă activarea planurilor. Ca funcţie principală a procesului
managerial, organizarea are scopul de a grupa oamenii, de a
aranja sarcinile şi activităţile şi de a stabili legăturile necesare
pentru dirijarea tuturor eforturilor într-o singură direcţie.
•  Organizarea managerială se bazează, pe de o parte, pe diviziunea
muncii pe orizontală – specializare, care conduce la precizarea şi
fixarea atribuţiilor şi sarcinilor ce revin angajaţilor şi, pe de altă
parte, pe diviziunea muncii pe verticală, care asigură stabilitatea
unor niveluri de autoritate şi precizarea raporturilor dintre ele.
•  Organizarea managerială cuprinde organizarea structurilor şi
organizarea oamenilor.
CONDUCEREA

•  reprezintă influenţarea oamenilor astfel încăt aceştia să acţioneze

într-un anumit mod sau să urmeze un anumit curs al acţiunii.
•  pune accentul, în principal, pe problemele comportamentale, se
focalizează şi se preocupă de oamenii care îndeplinesc sarcinile.
•  presupune dispoziţii simple, directe şi clare (să nu depăşească
competenţa subordonaţilor sau capacitatea de execuţie),
influenţare şi direcţionare, ridicarea gradului de conştiinciozitate în
realizarea sarcinilor; disciplina reală, stimularea materială şi
morală.
•  Conducerea vizează implementarea planului, transformarea lui în
acţiune practică.
 Conducerea ca proces de direcţionare a
activităţilor desfăşurate de membrii unui
grup implică:

abilitatea de a
utiliza diferitele
alte persoane, o inegală
forme de putere
subordonaţii, distribuţie a
pentru a infl.
care acceptă o puterii între lider
subordonaţii în
direcţionare, o şi subordonaţi,
comportamentul
orientare din în favoarea
şi în conţinutul
partea liderului liderului
activităţilor
desfăşurate.
CONTROLUL

•  priveşte verificarea modului în care sunt realizate acţiunile aşa

cum au fost planificate.
•  etapele activităţii de control sunt: radiografierea rezultatelor cu
standardele şi întreprinderea acţiunilor corective
•  trebuie să se exercite în mod curent, să fie operativ, să aibă un
caracter obiectiv şi să se desfăşoare imediat după adoptarea
deciziilor şi hotărârilor.
•  Cea mai importantă funcţie a controlului este aceea de a sesiza
permanent dacă performanţele profesionale sunt sau nu la nivelul
aşteptărilor.
•  Controlul preventiv dă posibilitatea managerului să intervină
prompt înainte ca factorii perturbatori să înceapă a funcţiona.
•  Controlul este etapa care încheie ciclul managerial şi are
următoarele funcţii ; informativ- evaluativă; de îndrumare; de
sprijin; corectivă; sancţionatorie-recompensatorie.
4. PRINCIPIILE
procesului managerial

principii rezultate din principii rezultate din

ordinea necesară realizarea
desfăşurării operativităţii şi
acţiunilor eficienţei

Principiile sunt cerinţe generale, de ordin teoretic,

care canalizează sistemul de management.
Principii rezultate din ordinea
necesară desfăşurării acţiunilor

1 Principiul diviziunii muncii

2 Principiul corelării autorităţii şi responsabilităţii.

3 Principiul disciplinei

4 Principiul unității de comandă

5 Principiul ierarhiei

6 Principiul ordinii

7 Principiul solidarității în acțiune

Principii cerute de realizarea
operativităţii şi eficienţei

1 Principiul apropierii conducerii de execuţie

2 Principiul unităţii de orientare

3 Principiul flexibilităţii

Principiul corelării intereselor individuale cu

4 cele generale, de grup

Principiul corelării rezultatelor cu stimularea

5 personalului

6 Principiul echităţii
 5. Problematica mangerială
generală în Poliție

Poliţia Naţională, ca organizaţie,

prezintă o serie de caracteristici:
•  nu toate unităţile de poliţie
sunt la fel.
•  nu toţi ofiţerii şi subofiţerii de
poliţie sunt la fel.
•  deşi referirile la poliţie se fac
la modul global, cerinţele
profesionale ce revin
cadrelor diferă de la un caz
la altul
Punctele comune care definesc
problematica managerială
generală în unităţile de Poliţie:
•  acelaşi tip de management
se exercită pe toate nivelele
organizaţiei
• 
 Sectorul legat de stabilitatea unităţii de
1 poliţie - ce vizează activităţile operaţionale

Sectorul legat de dinamica unităţii de

2 poliţie – ce vizează activităţile inovaţionale

Sectorul legat de orientarea către viitor a

3 unităţii de poliţie - ce vizează activităţile
proiective
Sectorul legat de calitatea umană a unităţii
4 de poliţie - ce vizează activităţile de resurse
umane

Sectorul legat de eficienţa unităţii de

5 poliţie – ce vizează activităţile legate de
rezolvarea sarcinilor
Questions & Comments
Vă mulțumesc!