-Profile la British Standard, Equal Angle, 70x70x6,0;

-Justification la NAL (Nominal Axix Left)- aceasta va alinia secţiunile în linie;

-Member Line şi Joint Line la LA.
Lasă opţiunea Bracing Plane setată la Derived by Section ceea ce determină întăriturile să rămână în
acelaşi plan ca şi secţiunile la care vor fi ataşate.
97.În lista Available Bracing Configurations selectezi Cross Bracing. De observat cum diagrama
parametrizată arată detaliile configuraţiei selectate. Diagrama arată dimensiunile ce trebuie specificate
(A, B) şi ordinea în care secţiunile existente trebuie selectate (1,2,…) pentru a poziţiona şi conecta
corect întăriturile. Configuraţia întăriturilor arată ca în (Fig. 5.48). Clic Apply. Sistemul afişează
forma Cross Bracing. Setezi Gap A la 150 şi Gap B la 300. Selectezi Confirm.

Fig. 5.48 Configuraţia întăriturilor în cruce

Tu eşti acum în modul grafic orientat (event-driven). Folosind diagrama din forma Bracing ca un
ghid, selectezi două coloane cu care sunt conectate întăriturile. Pentru a realiza configuraţia dorită
asigură-te că prima selecţie este lângă partea inferioară a primei coloane iar a doua selecţie este
imediat grinda în cruce pe a doua coloană (selecţia este destul de apropiată de punctele de conectare
pentru întărituri). Când eşti satisfăcut de configuraţia arătată în fereastra grafică şi accepţi secţiunile
create ce formează întăriturile clic butonul Dismiss din forma Bracing.
98.Repetă procedura folosită la Step 96 şi 97 pentru a crea configuraţia diamant în partea de sus a
structurii. Setezi Profile la British Standard, Universal Beams, 203x133x25 şi Justification,
Member Line, Joint Line toate la NA. În lista Available Bracing Configurations selectezi
Diamond Bracing. Diagrama parametrizată arată că tu trebuie să specifici separaţia dintre membrii
întărituri ai fiecărei perechi de secţiuni opuse. Clic Apply pentru a afişa forma Diamond Bracing în
care se itroduc aceste date. Setezi atât Gap A cât şi Gap B la 500. Laşi opţiunea Confirm activă şi
selectezi 4 grinzi în ordinea arătată în diagramă (secvenţa corectă) pentru a completa operaţia. Clic
butonul Dismiss al formei Bracing când ai terminat.
Notă:
Tu trebuie să închizi forma Diamond Bracing cu clic Dismiss pentru a rămâne în modul
orientat (event-driven) în vederea schimbării configuraţiei întăriturilor (aşa cum ai făcut la Step 97 şi
98). Dacă vrei să adaugi mai multe secţiuni folosind configuraţia de întărire curentă continui să
selectezi puncte de conexiune în fereastra grafică.

§5.7 Îmbinări reprezentative

Deşi fiecare conexiune a creat elemente Secondary Joints în baza de date Design (arătat în
Design Explorer ca SJOIs având proprietar SNODs ) acestea nu au încă o geometrie asociată cu ele
şi nu sunt arătate în vederea grafică. Pentru a le reprezenta utilizatorul trebuie să asocieze fiecărei
îmbinări specificaţia de catalog, în acelaşi mod în care fiecărui profil de secţiune i se asociază o
specificaţie de catalog. Îmbinările au un număr de atribute a căror setări permit utilizatorului să le
31
poziţioneze, să le orienteze şi să le modifice extremităţile. În continuare sunt urmărite cele mai
importante atribute pentru a reprezenta câteva îmbinări simple în model. În (Fig. 5.49) este
reprezentată îmbinarea în unghi Shelf Angle Joint aşa cum este definită în catalog. Planul XY trece
prin origine. Axa Z este perpendiculară pe planul XY în origine.

Fig. 5.49 Îmbinarea în unghi

În (Fig. 5.50) este prezentată conectarea unei îmbinări la o secţiune ataşată. De observat cum planul
originii îmbinării (Joint) este setat faţă de Owning Section (via atribut POSL) în timp ce poziţia în
interiorul acestui plan se setează faţă de Attached Section ( prin alinierea elementelor Plines definite
de JLIN atât a îmbinării-Joint cât şi a secţiunii-Section). În legătură cu orientarea diagramei,
îmbinarea (Joint) este deplasată orizontal schimbând POSL şi vertical schimbând JLIN. Atât
elementul Section cât şi Joint poate fi rotit independent modificând unghiul BANG (elementul Section
se roteşte faţă de axa neutră proprie NA iar Joint faţă de OPDI).

Fig. 5.50 Conectarea îmbinării la o secţiune ataşată

32
În (Fig. 5.51) este arătat cum depinde configuraţia capătului secţiunii de îmbinarea de care este
ataşată. Pentru acest exerciţiu se adaugă câteva flanşe simple cu bolţuri cu care grinzile sunt ataşate la
coloane. De remarcat că elementele de îmbinare SJOI din Design Explorer există deja ca rezultat

Fig. 5.51 Îmbinarea capătului secţiunii

al conectării secţiunilor împreună. Utilizatorul trebuie numai să seteze un pointer în specificaţia

îmbinării din catalog pentru a define geometria îmbinării.

99.Selectezi funcţia Modify>Joints>Specification… iar când sistemul afişează 'Identify end of

section joint is connected to ' selectezi capătul oricărei grinzi N-S (aceasta înseamnă că orice grindă
care mărgineşte o coloană cu flanşă îţi permite să inserezi o îmbinare cu şuruburi). Vei vedea o formă
Joint Specification pe care o vei folosi pentru îmbinarea la care este ataşată secţiunea.
100.Metoda pentru selectarea specificaţiei de îmbinări este aceeaşi cu cea folosită pentru profilele de
secţiuni. Selectezi Columns Connections, Columns Flange, 6M24-flange, lăsând celelalte setări ale
formei ca implicite.
101.Executând clic butonul Properties… tu vei vedea o formă adiţională Modify Properties care îţi
permite să specifici câteva dimensiuni locale pentru tipul de îmbinare selectat. Setezi Thickness of
Plt la 10, Dist from TOS la 0 şi Dist from BOS la 30 (vei urmări ce realizează aceste opţiuni). Clic
OK în forma Modify Properties şi Apply în forma Joint Specification pentru a completa setările
specificaţiei îmbinării (Geometria celor mai multe tipuri de îmbinări poate fi modificată prin intrările
corespunzătoare în formă).
102.Pentru a vedea o reprezentare corectă a îmbinării noi, trebuie construită vederea grafică care să
afişeze găuri (volume negative) precum şi elemente solide (volume pozitive). În acest scop selectezi
Settings>Graphics… din bara principală de meniuri. În tabloul Representation selectezi cutia de
validare Holes Down. Clic OK pentru setări. Măreşte zona vecină capătului grinzii pentru a vedea
cum arată îmbinarea. De observat cum au fost setate automat înălţimea şi lăţimea tablei la
extremităţile grinzii şi coloanei corespunzător ajustărilor date de valorile introduse în forma Define
Properties. Acest lucru este posibil din cauză că dimensiunile în catalog sunt specificate în funcţie de
parametri de proiectare ale căror valori sunt derivate din secţiunile proprietari sau ataşate. Îmbinarea
arată ca în (Fig. 5.52). Se observă cum grinzile ataşate au fost scurtate pentru a se potrivi cu grosimea
tablei şi cum găurile bolţurilor din tablă au fost generate corespunzător jocurilor din flanşele coloanei.
103.Poziţia îmbinării faţă de profilul coloanei (secţiunea proprie) este determinată de linia de poziţie a
îmbinării. Pentru a vedea efectul modificării acesteia selectezi Modify>Joints>Position Line. Forma
33
 Fig. 5.52 Îmbinarea coloanei cu grinzi

Position Line arată setările curente, fie BOS fie TOS (depinzând de extremitatea grinzii la care este
situată îmbinarea). Modifică cu setarea opusă (exemplu TOS în loc de BOS sau invers), selectează
cutia de validare Re-trim attached section şi clic Apply. Îmbinarea şi secţiunea ei ataşată se va muta
ca în (Fig. 5.53).

Fig. 5.53 Îmbinarea cu flanşe

104.Repoziţionează îmbinarea corect şi apoi execută clic pe butonul Dismiss în formele Position
Line şi Joint Specification.
105.În loc să setezi fiecare specificaţie de îmbinare explicit mai bine mai bine aplici specificaţia unei
îmbinări la alte îmbinări. Vei folosi această facilitate pentru a specifica îmbinarea la celălalt capăt al
grinzii la care ai lucrat. Selectezi Modify>Joints>Joint Like>Maintain Pline. Când sistemul
promptează 'Identify end of section to be copied like' selectezi acelaşi capăt de secţiune ca în Step
99 (de exemplu extremitatea arătată în diagrama precedentă). Când sistemul afişează 'Identify
section end to be modified' selecteză celălalt capăt al aceleiaşi grinzi. Apasă tasta Escape pentru
următoarele promptere (tu ai modificat numai o îmbinare în acest step). Măreşte porţiunea din
apropierea celei de a doua îmbinări şi observă cum se potriveşte geometria ei cu a primei îmbinări.
Setările poziţiei liniei pentru cele două îmbinări se fac automat faţă de flanşele opuse ale coloanei
(TOS pentru una şi BOS pentru cealaltă pentru a avea o aliniere corectă).
Notă: Dacă îmbinările sunt de tipul „shelf angle” tu vei vedea a doua îmbinare rotită automat faţă de
axa verticală pentru a se potrivi direcţia de început respectiv sfârşit a secţiunii.
Pentru a vedea care atribute diferă la cele două îmbinări selectezi Query>Attributes.
106.Folosind aceeaşi metodă ca la Step 105 setezi specificaţiile pentru alte îmbinări de coloane cu
flanşe.
34
§5.8 Îmbinări dominante şi subordonate

Când se repoziţionează o îmbinare care are una sau mai multe secţiuni ataşate, efectul
deplasării asupra secţiunilor depinde de modul în care a fost definită, dominantă sau subordonată, prin
setările atributului îmbinării Joint Freedom (JFRE). Dacă JFRE este setat la False (implicit pentru
o îmbinare nouă) îmbinarea se numeşte subordonată (subordinate). Dacă JFRE este setat la True se
spune că îmbinarea este dominantă (dominant). Efectele deplasării secţiunii proprietar al îmbinării
sunt prezentate în (Fig. 5.54). În imaginea centrală de sus sunt două secţiuni conectate la un element
Secondary Joint. În secţiunea stângă jos direcţiile secţiunilor sunt neschimbate. Secţiunile ataşate au
încă conexiuni logice la îmbinare (Joint) în ciuda geometriei. În imaginea din dreapta jos, direcţiile
seciunilor sunt schimbate pentru a le alinia cu noua poziţie a îmbinării (Joint). Conexiunile logice sunt
menţinute. Această proprietate este folosită în următoarea parte a exerciţiului.

Fig. 5.54 Efectele deplasării

§5.9 Deplasarea unei părţi din structură şi menţinerea geometriei

În următoarea parte a exerciţiului utilizatorul va muta coloane şi grinzi în extremitatea de Sud

a structurii pentru a creşte lungimea totală a modelului. Mutarea cere grinzi orizontale şi întărituri
conectate la coloanele deplasate pentru a menţine configuraţia corectă. Obiectivul este de a demonstra
conceptul de îmbinare dominantă (Dominant Joint) şi de a arăta cum poate fi restaurată geometria
între secţiuni care au fost despărţite prin deplasarea unei părţi a structurii independente. În (Fig.5.55)
secţiunile negre pline sunt cele montate explicit iar cele cu linie întreruptă indică noua configuraţie.

Exerciţiul continuă:
107.În scopul realinierii întăriturilor pentru a menţine distanţa specificată între ele (bracing gap),
îmbinarea la care sunt conectate trebuie să fie dominantă. Tu defineşti îmbinări dominante (joint
dominant) la ambele capete ale tuturor secţiunilor de întărire (este o practică normală). Pentru acest
exerciţiu defineşti ca dominante ambele capete ale celor 4 grinzi N-S dintre coloanele ce vor fi
35
deplasate (grinzile reprezentate umbrit în diagrama precedentă). Selectezi Connect>Joint Dominant.
Fiecare îmbinare este identificată selectând capătul secţiunii la care este conectată. Când apare
prompterul selectezi ambele extremităţi ale fiecărei secţiuni de întărire create în paragraful 5.6.3
(şase selecţii) şi extremităţile tuturor grinzilor relevante (opt selecţii). Apeşi tasta Escape când ai
terminat.

Fig. 5.55 Diagrama structurii

Notă: Această parte a exerciţiului urmăreşte prezentarea conceptului de îmbinare dominantă. În mod
obişnuit numai îmbinările de la extremităţile întăriturilor (membri) sunt făcute dominante.
108.Foloseşte opţiunea Utilities>Lists…pentru a crea o nouă listă în care adaugi cele 4 coloane ce
vor fi deplasate cu funcţia Add>Identified (reprezentate cu negru în diagrama precedentă).
109.Selectezi Position>Relatively (By). Vei vedea o formă Position By care îţi permite să deplasezi
un element cu o distanţă dată într-o direcţie impusă. Foloseşte opţiunea butonului din stânga sus
pentru a salva elementul ce va fi deplasat prin introducerea în lista conţinând coloanele (Current List).
Setezi mişcarea dorită în cutiile text By. În acest caz specifici deplasarea de 2000 mm în direcţia Est
(East). Clic Apply şi coloanele se deplasează ca în (Fig. 5.56). În prima fază apare un rezultat
dezastruos. Totuşi atâta timp cât au fost setate corect regulile de conectare, în particular setările
îmbinărilor dominante, problema se poate corecta uşor reconectând toate secţiunile conectate la
coloane.

Fig. 5.56 Deplasarea coloanelor

36
110.Selectează Connect>Trimm to section>all attached. Când apare prompterul selectezi fiecare
din cele patru coloane pe rând şi apeşi tasta Escape urmărind rezultatul în fereastra grafică. De
remarcat că opţiunea Trim to Section diferă de Trim to Pline (folosită anterior) prin faptul că Trim
to Section păstrează conectivitatea Pline. În acest fel se păstrează tăierea definită anterior. Funcţia
Trim to Pline resetează conectivitatea la o regulă explicită a elementului Pline.
111.Salvează modificările la proiect.
Aceasta a fost o introducere în operaţiile de bază folosite la proiectarea unei structuri simple.
În următorul capitol se vor adăuga la structură panouri ce formeză pereţi şi plafoane. În următorul
capitol se vor adăuga panouri (plafoane, pereți) la structură.

§5.10 Adăugarea de panouri și table

În acest capitol vor fi folosite alte aplicații de structură și anume Panels&Plates pentru a
adăuga platforme la structura existentă. Vor fi executate modificări pentru a demonstra facilitățile
oferite de program pentru detalierea panourilor.
Notă: Facilitățile ce vor fi urmărite se referă la adăugarea elementelor plane la model în orice
orientare. În text, termenul de panou se referă la un element dintr-un planșeu plan orizontal, înclinat,
vertical, sau orice element plan similar.

5.10.1 Lansarea aplicației Panels&Plates

Pentru accesarea operaíilor legate de panouri utilizatorul trebuie să părăsească aplicația

Beams&Columns și să încarce aplicația complementară Panels&Plates. Multe dintre opțiunile ce
vor fi întâlnite în următoarea aplicație sunt la fel cu cele folosite în secțiunea precedentă.

Exerciţiul continuă:
112. Selectezi Design>Structure>Panels&Plates din bara principală de meniuri (disponibilă în toate

aplicațiile Design) sau execuți clic pe pictograma . Bara principală de meniuri și bara de scule
se schimbă și vor arăta ca în (Fig. 5.57).

Fig. 5.57 Bara principală de meniuri și bara de scule

Dacă se urmăresc meniurile derulante se observă că opțiunile din partea superioară sunt echivalente
cu cele din aplicația Beams&Columns în timp ce opțiunile din partea inferioară sunt specifice
aplicației Panels&Plates.

5.10.2 Reprezentarea panourilor

Un element panou (PANE) poate reprezenta orice foaie de material folosită pentru a acoperi
structura. Folosind un principiu asemănător cu cel pentru reprezentarea unui element Section (care
37
este un profile 2D din catalog extrudat), un element panou Panel se obține prin extrudarea unei forme
2D definită de utilizator. Geometria ei este definită de două tipuri de date (Fig. 5.58).
• Aria plană a panoului este definită de un element Panel Loop (PLOO), definit la rândul lui de
un lanț de vârfuri Panel Vertex (PAVE), fiecare având o poziție bine specificată în sistemul de
coordinate 2D al panoului. Fiecare muchie (Edge) a panoului este definită de o linie ce unește
vârfurile adiacente.
• Înălțimea panoului este definită prin setarea atributului Height (HEIG) el elementului Panel
Loop. Aceasta reprezintă distanța pe care Panel loop este extrudat pentru a forma panoul 3D.

Fig. 5.58 Geometria elementului PANE

De remarcat că poziția panoului depinde de sensul avut la crearea panoului, orar sau antiorar.
Fiecare element Panel Vertex poate avea o setare opțională Fillet Radius care reprezintă un arc de
cerc având raza pozitivă sau negativă funcție de poziția vârfului (Fig. 5.59) sau implicit zero în cazul
unui punct.

Fig. 5.59 Setarea Fillet Radius

5.10.3 Setarea ariei de stocare implicită

În următoarea parte a exercițiului sunt efectuate câteva setări ca în apicația Beams&Columns

ce personalizează aplicația. Va fi specificat locul unde se stochează în ierarhia bazei de date
elementele panou din proiect.

Exerciţiul continuă:
113. În loc să folosești opțiunea Settings>Storage Areas ca în pasul 15 vei folosi o altă metodă mai

38
rapidă pentru stocarea atât a panourilor (Panels) cât și a îmbinărilor liniare de panouri (Panel Linear
Joints). Ambele tipuri de date se stochează sub aceeași componentă administrativă SubFrame ce a
fost folosită în proiectul structurii de bază. Navigi la TESTSBFR și execuți clic pe butoanele Panels

și Panel Linear Joints . Acestea setează automat ariile de stocare ale elementului curent.
Setările ariilor de stocare arată ca în (Fig. 5.60).

Fig. 5.60 Setarea ariei de stocare

5.10.4 Crearea panourilor simple

În primul rand este creat un panou cu întreaga arie a planșeului plan. Apoi acesta este divizat
în mai multe părți corespunzător scopurilor fabricației. Panourile sunt numai o reprezentare
schematică a ariei. Mai târziu ele vor fi tăiate după muchii ce corespund conturului structuri.

Exerciţiul continuă:
114. Selectând Create>Panels... programul afișează forma Create Panel care oferă mai multe
metode de specificare a poziției vârfurilor. Pentru acest exercițiu setezi Justification la Bottom
(aceasta îți va permite să poziționezi fața de jos a panoului la partea superioară a secțiunilor suport) și
Thickness la 30. Lași acum Representation la Predefined: Default. Setările (Levels și
Obstruction) afectează modul în care elementele sunt arătate în vederile 3D și cum sunt administrate
nepotrivirile (clashes) între elemente. Tu vei defini pozițiile a patru vârfuri V1-V4 care definesc
întreaga arie a planșeului plan inferior umbrit în schema din (Fig. 5.61). Întăriturile sunt omise pentru
claritate. Liniile întrerupte A-A și B-B arată unde va fi tăiat panoul mai târziu.

Fig. 5.61 Definirea vârfurilor V1-V4

Butoanele Create Methods oferă câteva metode pentru definirea vârfurilor. Pictograma din (Fig.
5.62a) îți permite să selectezi un punct grafic folosind orice opțiune standard de selectare. Pictograma
din (Fig. 5.62b) îți permite să construiești un punct folosind intersecția a două “plines” cu un panou
existent. Cu pictograma din (Fig. 5.62c) construiești vârfuri care urmează conturul unui panou
existent. Cu opțiunea din (Fig. 5.62d) identifici un punct introducând coordonatele în mod explicit.
39
 Fig. 5.62a Fig. 5.62b Fig. 5.62c Fig. 5.62d

Fig. 5.62e Fig. 5.62f Fig. 5.62g Fig. 5.62h

Cu opțiunea din (Fig. 5.62e) specifici o distanță și o direcție față de vârful predefinit. Executând clic
pe pictograma din (Fig. 5.62f) poți construi un arc filet cu o rază specificată, între două linii tangent
selectate. Cu opțiunea din (Fig. 5.62g) construiești un arc filet prin trei puncte selectate. Cu
pictograma din (Fig. 5.62h) poți construe un arc filet cu o rază specificată, trecând prin două puncte
având curbura îndreptată în direcția selectată.
115. Execuți clic pe pictograma din (Fig. 5.62a). Forma Positioning Control arată că tu ești în modul
grafic orientat (event-driven graphics mode) gata să selectezi poziția primului vârf. Setezi funcția
Pick Type la Element și Pick Method la Intersect. Acum selectezi coloana și fiecare grindă a cărei
intersecție coincide cu V1 în diagrama precedentă. Textul de sub butoanele formei Create Panel se
vor schimba din “No vertices currently defined ” în “ 1 Vertices defined (no Panel created) ”
Notă: Primul vârf definit pentru un nou panou reprezintă originea panoului (așa cum se afișează
implicit). Tu poți schimba acest lucru mai târziu dacă este necesar.
116. Repetă procedura de selectare a vârfului pentru a defini V2 și V3 în această ordine. Îndată ce tu
ai definit 3 vârfuri, planul noului panou va fi reprezentat în fereastra grafică (ca un triunghi) și un
element PANEL va fi adăugat în Design Explorer.
117. Ca un exercițiu vei poziționa V4 față de V3. Clic butonul din (Fig. 5.62e). Programul afișează o
formă Define vertex în care tu poți să specifica rezultatul dorit. Setezi Direction la West și Distance
la 2000. Clic Apply pentru a crea vârful. Textul de sub butonul din forma Create Panel va fi “4
Vercices defined (Panel created) ”.
118. Părăsești forma Display modification, ștergi cutia de validare ( tu o vei selecta numai dacă vrei
să modifici vârfurile panoului imediat). Clic OK pentru completarea operațieie de creare a panoului.
De observat că Design Explorer include acum un element PANEL, unul PLOOP și patru elemente
PAVERT.

5.10.5 Măsurarea distanțelor în model

Când se completează forma Define Vertex la pasul 118 se introduce distanța cerută dintre
vârfurile V3 și V4. Ea reprezintă întreaga lungime a structurii în direcția Est-Vest (East-West).
Valoarea 20000 introdusă a fost obținută din proiectul original. În loc să fie calculată se va măsura cu
ajutorul unei funcții.

Exerciţiul continuă:

119. Selectezi meniul Query>Measure Distance sau execuți clic pe butonul . Programul
afișează forma Measure și Positioning Control care împreună îți dau posibilitatea să măsori distanța
dintre două puncte sau linii ale modelului. În forma Positioning Control setezi Pick Type la
40
Element și Pick Method la Snap iar apoi selectezi zona de lângă partea superioară sau baza coloanei
(dar nu fiecare) între pozițiile V3 și V4.
Recomandare: Mărește imaginea zonei dacă este necesar și selectează cu atenție extremitățile
conectate la secțiunile de întărire pentru a evita agățarea nodurilor secundare în loc de extremitățile
coloanelor. Aria Information din forma Measure arată distanța directă dintre axele neutre (Neutral
Axes) ale secțiunilor, componentele XYZ ale acelei distanțe și direcția celui de-al doilea nod în raport
cu primul. În fereastra grafică este arătată și mărimea distanței.
120. Experimentează și alte opțiuni de selectare grafică pentru a măsura alte distanțe pe alte direcții
incluzând și direcții înclinate după care execuți clic pe butonul Dismiss al formei Measure.

5.10.6 Divizarea unui panou

În continuare se va diviza un panou în lungul axelor grinzilor intermediare care îl susțin A-A
și B-B (arătate cu linie întreruptă în Fig.5.61), formând trei panouri mai mici.
121. Asigură-te că panoul este elementul curent (notat PANEL 1 în Design Explorer) și selectează
Modify>Split Panel. Când sistemul afișează textul "Pick...to be split on" selectezi fiecare din
grinzile aliniate în lungul secțiunii A-A a diagramei. Este posibil ca tu să trebuiască să schimbi
direcția vederii astfel ca grinda pe care tu vrei să o selectezi să nu fie ascunsă de panou. Ca metodă
alternativă tu poți selecta fiecare din celelalte grinzi paralele cu A-A în planul cerut. Panoul va fi
divizat în în lungul liniei selectate formând două panouri separate fiecare cu conturul lui și 4 vârfuri.
122. De remarcat că elementul tău curent este încă PANEL 1, cel mai mic dintre cele două panouri.
Navigă la panoul mai mare, PANEL 2 și împarte-l în lungul lui B-B pentru a obține 3 panouri. De
remarcat că tu poți divide un panou numai în lungul axei unui element existent. Pentru a introduce o
linie de divizare în oricare altă parte, pur și simplu creezi o secțiune unde tu vrei să aibă loc tăierea,
divizi panoul și ștergi secțiunea.

5.10.6 Tăierea marginilor panoului editând vârfurile individuale

Muchiile panourilor care au fost create sunt delimitate de vârfuri în lungul liniei centrale a
grinzii. Această reprezentare este adecvată pentru un desen de ansamblu schematic și mai puțin pentru
un desen de detaliu necesar fabricației care are nevoie de o precizie mai mare a detaliilor. Utilizatorul
poate adăuga, șterge sau repoziționa vârfuri individuale ce definesc forma conturului panoului. Pentru
a aplica acest concept vor fi adăugate vârfuri intermediare între colțurile existente ale panoului astfel
că marginile vor înconjura coloanele cu care se intersectează. Va fi setată raza în cazul vârfurilor
rotunjite.
Notă: Când se împarte panoul original în trei, noile vârfuri sunt create automat astfel că numărul lor
pentru panoul curent nu coincide cu cele ale panoului original. Când se inserează noile vârfuri
numărul lor se va schimba, astfel că este nevoie de efectuarea unei operații de editare pentru a le
corecta.

Exerciţiul continuă:
123. Navigi la panoul situat la extremitatea vestică (cel delimitat de vârfurile V1-A-A-V4 în Fig.5.61)
și selectezi meniul Modify>Extrusion/Panel.... Tu vei vedea forma Loop Vertex Editor care îți
permite să modifici forma panoului curent prin manipularea vârfurilor individuale, muchiilor dintre
vârfuri grupurilor de vârfuri etc. Oricare metodă vei folosi pentru selectarea poziției noi, toate
vârfurile sunt constrânse să rămână în planul buclei panoului în timpul acestor operații. Verifică dacă
ambele opțiuni Settings>Confirm și Settings>Confirm delete din această bară de meniuri a formei
41
sunt selectate.
Elementele de control din formă și titlurile lor se schimbă pentru a corespunde circumstanțelor
curente în care tu folosești forma. Așa cum este afișată acum se observă că multe butoane (în special
Group și Line ) au culoarea gri deschis. Partea superioară a formei arată că focalizarea curentă este
pe Vârful 1 (Vertex 1) în timp ce partea inferioară arată coordonatele și raza filetului acestui vârf (Fig.
5.63).

Fig. 5.63 Focalizarea curentă și coordonatele Vârfului 1

Geometria panoului curent în vederea plană (Plan view) arată ca în (Fig. 5.64).

Fig. 5.64 Vederea plană

Tu vei insera patru noi vârfuri între V4 și V1 așa cum apare în vederea de mai sus, panoul
înconjurând coloana (de notat vă V4 apare înaintea lui V1 când se definește această muchie întrucât
numerotarea vârfurilor se face în sensul acelor de ceasornic).
124. Fiecare nou vârf este adăugat imediat la secvență după vârful curent așa că primul navigă V4 în
fiecare din următoarele cazuri:
• Clic butonul Select vertex/edge din forma Loop Vertex Editor și selectezi (pick p-point) la
V4. De observat că întrucât această poziție este în interiorul coloanei este mai greu de găsit. Din acest
motiv comuți în modul schematic (wireline) pentru a-l vedea.
• Folosește butoanele săgeți Up/Down pentru a afișa numărul vârfului parcurgând lista de
vârfuri secvențial. De observat în vederea 3D View acum sunt reprezentate vârful curent și direcția
muchiei către următorul vârf. Dacă tu ști numărul vârfului de care ai nevoie poți să-l tipărești direct în
câmpul Vertex number. De reținut că numărul se poate schimba când editezi lista așa că uzual se
selectează grafic.

125. Clic butonul Create points în aria Mode Selection din forma Loop Vertex Editor. Setezi
42