Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
D. Măsuri care fac importurile mai dificile sau mai costisitoare ......................... 10
§5. Reglementări naționale aplicabile fără a face distincție între mărfurile naționale și
cele de import .............................................................................................................. 12
§ 1. Reglementare. Preliminarii
Sediul materiei îl reprezintă art. 34-36 TFUE. Art. 34 (fost 28, fost 30) interzice restricţiile
1
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent. Art. 35 (fost 29, fost 34)
conţine o dispoziţie similară referitoare la export. Art. 36 (fost 30, fost 36) cuprinde excepţii,
cazuri în care statele pot stabili restricţii cantitative.
Noţiunea de restricţii cantitative nu ridică probleme de interpretare. Acestea sunt, potrivit
Curţii de Justiţie, măsurile care interzic, total sau parţial, după caz, importul, exportul sau
tranzitul bunurilor (CJCE, 12 iulie 1973, cauza 2/73, Geddo c. Ente Nazionale Risi, Recueil
1973, p. 865). Mai greu de explicat sunt măsurile cu efect echivalent.
Deşi nu mai este în vigoare (a fost valabilă în perioada de tranziţie), o directivă a Comisiei
(Directiva 70/50/CEE) ne poate fi încă de ajutor, prin exemplele furnizate, pentru a identifica
exemple de măsuri cu efect echivalent ce pot fi luate de state1.
Art. 2 al directivei vizează măsurile discriminatorii luate de state, în timp ce art. 3 se referă
la reglementări naţionale aplicabile tuturor produselor.
§ 2. Directiva 70/50/CEE
Articolul 2
(1) Prezenta directivă reglementează măsurile, altele decât cele aplicabile în mod egal
produselor naţionale şi produselor importate, care împiedică importurile care ar fi putut avea
loc în absenţa lor, inclusiv cele care fac importurile mai dificile sau oneroase faţă de desfacerea
producţiei naţionale.
(2) Sunt prevăzute în special măsurile care supun importul sau desfacerea produselor
importate, în orice stadiu de comercializare, unei condiţii – alta decât o formalitate – cerute
numai pentru produse importate sau unei condiţii diferite şi mai greu de îndeplinit decât cea
cerută pentru produsele naţionale. De asemenea, sunt prevăzute în special măsurile care
favorizează produsele naţionale sau le acordă acestora o preferinţă, alta decât un ajutor, însoţită
sau nu de condiţii.
3. Între măsurile menţionate mai sus sunt incluse, printre altele, cele care:
(a) impun, numai pentru produsele importate, preţuri minime sau maxime, respectiv
sub sau peste care importurile sunt interzise, reduse sau supuse unor condiţii care pot împiedica
importurile;
(b) impun preţuri mai puţin avantajoase pentru produsele importate decât pentru
produsele naţionale; […]
(e) stabilesc preţurile produselor în funcţie de preţul de cost sau numai de calitatea
1
Merită citită pentru a vedea exemple de posibile mee.
2
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
Dreptul penal belgian interzicea importul unor mărfuri putând o denumire de origine, fără
a fi însoţite de un document oficial eliberat de statul exportator, care să ateste dreptul de a
utiliza această denumire. Din Franţa, unde marfa se afla în liberă circulaţie, Dassonville a
importat în Belgia Scotch whisky, fără a avea un certificat de origine eliberat de autorităţile
britanice. Comercianţii care doreau să importe în Belgia Scotch whisky aflat deja în liberă
circulaţie în Franţa întâmpinau mari dificultăţi în procurarea unui astfel de certificat, spre
deosebire de cei care importau direct din statul producător.
...
(4) Din dosar şi din dezbateri reiese că un comerciant care doreşte să importe în Belgia
Scotch whisky aflat deja în liberă circulaţie în Franţa nu poate să îşi procure un astfel de
certificat decât cu preţul unor mari dificultăţi, spre deosebire de importatorul care importă
direct din statul producător;
(6) atâta timp cât nu este instituit un regim comunitar care să garanteze consumatorilor
autenticitatea denumirii de origine a unui produs, dacă un stat membru ia măsuri pentru a
preveni practici neloiale în această privinţă, trebuie să o facă totuşi cu condiţia ca aceste
măsuri să fie rezonabile şi ca mijloacele de probă cerute să nu aibă drept efect
obstrucţionarea comerţului între statele membre şi să fie, în consecinţă, accesibile tuturor
resortisanţilor;
(7) chiar fără a trebui să se cerceteze dacă asemenea măsuri intră sau nu sub incidenţa art.
36, acestea nu ar putea în nici un caz, conform principiului enunţat în a doua teză a
acestui articol, să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată
în comerţul dintre statele membre;
(8) acesta poate fi cazul formalităţilor cerute de un stat membru pentru justificarea
originii unui produs, pe care numai importatorii direcţi ar fi practic în măsură să le
4
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
(9) aşadar, solicitarea de către un stat membru a unui certificat de autenticitate care este
mai greu accesibil importatorilor unui produs autentic aflat legal în liberă circulaţie într-un alt
stat membru, decât importatorilor aceluiaşi produs provenind direct din ţara de origine
constituie o măsură cu efect echivalent celui al unei restricţii cantitative incompatibile cu
Tratatul;
Din pct. 5 se desprinde ideea că elementul esenţial în definirea unei mee este EFECTUL
reglementării naţionale. Nu e nevoie ca regulile naţionale să fie discriminatorii. Totuşi, se
întâlnesc şi măsuri naţionale discriminatorii.
Din pact. 6 rezultă că, în lipsa unei reglementări comunitare, statele au libertatea de a lua
măsuri privind comercializarea produselor, cu condiţia ca aceste măsuri să fie rezonabile.
Cel mai uşor de identificat sunt mee constând în măsuri discriminatorii luate de state.
Aceste sunt de principiu ilegale, cu excepţia situaţiei când sunt salvate de art. 36 TFUE (v.
infra).
5
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
Măsuri:
a) Organizarea unui serviciu de informare care să indice consumatorilor doritori care sunt
produsele fabricate în Irlanda şi de unde pot fi procurate (shoplink-service).
b) Punerea la dispoziţie a unor facilităţi de prezentare a acestor produse în cadrul unor expoziţii
organizate de Irish Goods Council.
c) Promovarea folosirii unei etichete „Garantat irlandez”, împreună cu stabilirea de către Irish
Goods Council a unui sistem specific pentru examinarea reclamaţiilor privind produsele
etichetate astfel.
d) Organizarea de către Irish Goods Council a unei mari campanii publicitare, care îi îndemna
pe consumatori să cumpere numai bunuri naţionale.
Notăm că Irish Goods Council era o SRL al cărui comitet director era numit de guvern şi ale
cărei activităţi erau finanţate de guvernul irlandez şi de industria naţională privată în proporţie
de 6 la 1.
Primele două activităţi au fost abandonate, dar celelalte au continuat şi după expirarea
perioadei de trei ani prevăzută pentru campanie.
Art. 30 TCEE e acum art. 34 TFUE
CJ:
15 Reiese astfel că guvernul irlandez este cel care numeşte membrii consiliului de
conducere al Irish Goods Council, îi acordă subvenţii guvernamentale care acoperă majoritatea
cheltuielilor şi defineşte obiectivele şi principiile generale ale campaniei pentru promovarea
vânzării şi cumpărării de produse irlandeze pusă în aplicare de această instituţie. În aceste
împrejurări, guvernul irlandez nu se poate prevala de faptul că o societate de drept privat
a pus în aplicare campania respectivă pentru a se elibera de responsabilitatea care i-ar
putea reveni în temeiul dispoziţiilor tratatului.
…………
21 Conform guvernului irlandez, interzicerea măsurilor cu efect echivalent prevăzută la
articolul 30 nu priveşte decât „măsurile”, adică actele care au efect obligatoriu şi care sunt
adoptate de o autoritate publică. Totuşi, nici un act din această categorie nu a fost adoptat de
guvernul irlandez, acesta limitându-se să acorde susţinere morală şi asistenţă financiară pentru
activităţile desfăşurate de industriile irlandeze.
22 Guvernul irlandez subliniază în continuare că campania în litigiu nu a avut efecte
restrictive asupra importurilor, întrucât proporţia mărfurilor irlandeze vândute pe piaţa
irlandeză, în raport cu totalul mărfurilor vândute pe această piaţă, a scăzut de la 49,2% în 1977
6
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
la 43,4% în 1980.
23 Este necesar să se constate, în primul rând, că campania în litigiu nu poate fi
considerată publicitate făcută de societăţile private sau publice ori de un consorţiu pentru
promovarea cumpărării de mărfuri produse de acestea. Campania reflectă, indiferent de
metodele folosite pentru punerea în aplicare a acesteia, intenţia deliberată a guvernului
irlandez de a înlocui, pe piaţa irlandeză, produsele importate cu produsele naţionale şi de
a restrânge astfel importurile din celelalte state membre.
24 În această privinţă, trebuie reamintit că purtătorul de cuvânt al guvernului irlandez a
precizat, la data la care a fost lansată campania, că aceasta reprezintă un ansamblu atent
studiat de iniţiative care constituie un program integrat pentru promovarea produselor
naţionale, că Irish Goods Council a fost creat, la iniţiativa guvernului irlandez, câteva
luni mai târziu, precum şi că punerea în aplicare a programului integrat, astfel cum a
fost prevăzut de guvern, a fost acordată sau încredinţată acestui Council.
25 Dacă este adevărat că cele două elemente ale programului care au fost puse în aplicare,
şi anume campania de publicitate şi utilizarea etichetei „garantat irlandez”, nu au avut ca efect
o contribuţie semnificativă la cucerirea pieţei irlandeze de către produsele irlandeze, nu poate
fi ignorat faptul că aceste două activităţi, indiferent de eficacitatea lor, fac parte dintr-un
program guvernamental care are ca obiect înlocuirea produselor importate cu produsele
naţionale şi care poate să aducă atingere volumului comerţului intracomunitar.
26 Într-adevăr, campania de publicitate pentru promovarea vânzării şi cumpărării de
produse irlandeze nu poate fi separată nici de originea sa în cadrul programului guvernamental,
nici de legătura sa cu introducerea etichetei „garantat irlandez” şi organizarea unui sistem
special pentru examinarea reclamaţiilor privind produsele marcate cu această etichetă.
Organizarea acestui sistem pentru examinarea reclamaţiilor privind produsele irlandeze
confirmă efectiv nivelul de organizare a campaniei „Cumpăraţi produse irlandeze” şi caracterul
discriminatoriu al acesteia.
27 În aceste împrejurări, cele două activităţi în cauză ajung să instituie o practică naţională,
introdusă de guvernul irlandez şi pusă în aplicare cu sprijinul acestuia, efectul potenţial al
acesteia asupra importurilor din celelalte state membre fiind asemănător celui care rezultă
din măsurile guvernamentale cu caracter obligatoriu.
28 O astfel de practică nu face excepţie de la interdicţiile prevăzute la articolul 30 din tratat
numai din cauză că aceasta nu se întemeiază pe hotărâri cu caracter obligatoriu pentru
întreprinderi. Chiar şi măsurile adoptate de un guvern al unui stat membru care nu au caracter
obligatoriu pot să influenţeze comportamentul comercianţilor şi al consumatorilor pe teritoriul
7
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
cu apă a oraşului. O clauză din caietul de sarcini cerea ca ţevile să se conformeze unui standard
irlandez. Doar ţevile produse în Irlanda erau conforme cu acel standard. O companie spaniolă
a propus folosirea unor ţevi compatibile cu standardul internaţional echivalent, dar oferta i-a
fost respinsă, fără a fi examinată, numai pe considerentul că nu era certificată de autorităţile
irlandeze ca fiind conformă cu standardul prescris. Firma care a pierdut licitaţia a informat
Comisia, care a introdus o acţiune împotriva Irlandei.
CJ a considerat că încalcă actualul art. 34 TFUE un stat membru ce permite unui organism
public să insereze, într-un caiet de sarcini pentru achiziţii publice, o clauză ce impune ca
materialele folosite să fie certificate ca fiind conforme cu o normă tehnică naţională. O
asemenea clauză este de natură să împiedice importul, în măsura în care ea îi poate determina
să se abţină de la prezentarea de oferte pe operatorii economici care întrebuinţează materiale
echivalente cu cele a căror conformitate cu normele naţionale a fost certificată.
4. Practici administrative ce favorizează produsele naţionale
21/84 Comisia c. Franţei, Aparate de francat pentru oficiile poştale
Art. 30 TCEE e azi art. 34 TFUE
După ce statul francez a modificat o reglementare care bloca accesul pe piaţa franceză a
producătorilor străini de aparate de francat, autorităţile administrative din această ţară au blocat
în perioada 1973-1980 ofertele unei societăţi comerciale engleze.
Comisia a chemat în judecată Franţa, reproşând nu o reglementare contrară dreptului
comunitar, cum se întâmplă în mod obişnuit, ci atitudinea administraţiei franceze faţă de
societatea reclamantă.
CJ:
11 Conformitatea formală a unei reglementări … cu art. 30 nu e suficientă pentru a conchide
că statul îşi respectă obligaţiile ce decurg din această dispoziţie. Intr-adevăr, sub acoperirea
unui text de întindere generală permiţând aprobarea unor aparate importate din alte state
membre, administraţia ar putea foarte bine să adopte o atitudine sistematic defavorabilă
aparatelor importate, fie prin lentoarea considerabilă a răspunsurilor date la cererile de
aprobare sau întârzierea procedurilor de examinare, fie prin refuzul aprobării, în temeiul unor
pretinse defecte tehnice, pentru care nu se prezintă explicaţii detaliate sau se oferă explicaţii
inexacte.
12 Interzicerea mee ar fi lipsită de o mare parte a efectului util dacă nu ar permite cuprinderea
practicilor protecţioniste sau discriminatorii de acest gen.
13 Trebuie să sublinieze totuşi că, pentru a constitui o mee, o practică administrativă trebuie
9
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
C. Fixarea prețurilor
În cauza 182/82, Roussel, reglementarea naţională stabilea preţuri maxime pentru
medicamente, după criterii diferite pentru produsele naţionale şi cele din import
12 … Controalele tehnice constituie formalităţi care fac mai dificilă sau mai oneroasă
înmatricularea vehiculelor importate şi îmbracă, în consecinţă, caracterul de mee.
13 Totuşi, art. 36 poate justifica asemenea formalităţi, pentru raţiuni ce ţin de protecţia
sănătăţii şi a vieţii persoanelor, din moment ce se stabileşte, pe de o parte, că acest control
10
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
tehnic este necesar pentru a atinge obiectivul vizat şi, pe de altă parte, că nu constituie nici o
discriminare arbitrară, şi nici o restricţie deghizată în comerţul dintre statele membre.
14 În privinţa primei condiţii, se cuvine să recunoaştem că un control tehnic impus înaintea
înmatriculării unui vehicul importat – chiar dotat cu un certificat de conformitate cu tipurile de
vehicule agreate în statul membru de import – poate fi privit ca necesar pentru protecţia
sănătăţii şi a vieţii persoanelor atunci când vehiculul în cauză a fost anterior pus în
circulaţie. Într-adevăr, controlul tehnic este util în acest caz pentru a se verifica dacă vehiculul
nu a fost accidentat şi dacă se găseşte în stare bună de întreţinere. În schimb, această justificare
dispare atunci când controlul poartă asupra unui vehicul importat, prevăzut cu un certificat de
conformitate şi care nu a fost pus în circulaţie înaintea înmatriculării în statul membru de
import.
15 În privinţa celei de-a doua condiţii, trebuie subliniat că acest control nu poate fi justificat
de art. 36, dacă se stabileşte că nu este impus şi pentru vehiculele de origine naţională
prezentate în aceleaşi condiţii la înmatriculare. O asemenea situaţie ar arăta că măsura
litigioasă nu este inspirată în mod real de grija de a proteja sănătatea şi viaţa persoanelor, ci
reprezintă de fapt o discriminare arbitrară în comerţul dintre statele membre. Este atribuţia
jurisdicţiei naţionale să verifice dacă tratamentul nediscriminatoriu este asigurat în fapt.
16 Trebuie să se răspundă instanţei naţionale că art. 30 trebuie interpretat în sensul că
reprezintă o mee o măsură naţională subordonează înmatricularea unui vehicul importat dotat
cu un certificat de conformitate cu tipurile de vehicule agreate în statul membru de import unui
control tehnic. Această măsură este totuşi justificată de art. 36 în măsura în care poartă asupra
vehiculelor puse în circulaţie înainte de această înmatriculare sau se aplică fără distincţie în
raport de originea naţională sau importată a vehiculelor în chestiune.
Asupra celui de-al doilea control tehnic
18 … O reglementare naţională nu beneficiază de derogarea prevăzută de art. 36 atunci când
obiectivul vizat poate fi atins de o manieră la fel de eficace prin măsuri mai puţin restrictive
pentru comerţul intracomunitar.
19 … în consecinţă, art. 36 nu justifică un control tehnic ce vizează obţinerea de la
deţinătorul vehiculului importat a unei declaraţii scrise care să ateste că utilizarea acestui
vehicul permite exceptarea de la controlul anual. Într-adevăr, scopul urmărit poate fi atins
prin simpla exigenţă a acestei declaraţii scrise din partea deţinătorului, în absenţa oricărei
prezentări a vehiculului la organismul însărcinat cu inspecţia automobilelor.
11
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
§5. Reglementări naționale aplicabile fără a face distincție între mărfurile naționale
și cele de import
Unele măsuri naţionale general aplicabile (deci care nu discriminează) sunt de natură să
restricţioneze accesul mărfurilor importate.
12
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
alcool, astfel de produse putând, în opinia sa, să dea mai uşor obişnuinţă decât băuturile cu
concentraţie alcoolică mai mare;
11 astfel de considerente nu sunt hotărâtoare, de vreme ce consumatorul poate să-şi
procure de pe piaţă o gamă foarte variată de produse slab sau mediu alcoolizate şi în afară de
aceasta, o parte importantă a băuturilor alcoolice cu concentraţie alcoolică superioară, liber
comercializate pe piaţa germană, este consumată în mod curent sub formă diluată;
12 guvernul german mai menţionează că stabilirea unei limite inferioare a concentraţiei
alcoolice pentru anumite lichioruri ar fi menită să protejeze consumatorul împotriva practicilor
neloiale ale producătorilor sau distribuitorilor de băuturi spirtoase;
această argumentare se bazează pe considerentul că scăderea concentraţiei alcoolice ar
asigura un avantaj concurenţial faţă de băuturile cu concentraţie mai mare, dat fiind că alcoolul
constituie de departe elementul cel mai costisitor din compoziţia băuturilor, datorită sarcinii
fiscale considerabile la care este supus;
în afară de aceasta, în opinia guvernului german, faptul de a admite libera circulaţie a
produselor alcoolice atunci când ele corespund, din punctul de vedere al conţinutului de alcool,
normelor ţării de producţie, ar avea ca efect să impună în Comunitate, ca standard comun,
conţinutul de alcool cel mai mic admis în oricare dintre statele membre şi chiar să facă
inoperante toate prevederile în materie, în timp ce reglementarea din mai multe state membre
nu ar cunoaşte nici o limită inferioară de acest fel;
13 după cum a subliniat Comisia, stabilirea unor valori limită în ceea ce priveşte
concentraţia în alcool a băuturilor poate servi la standardizarea produselor comercializate şi a
denumirilor lor, în interesul unei mai mari transparenţe a tranzacţiilor comerciale şi a ofertelor
către public;
din acest motiv, nu se poate totuşi merge până la a considera stabilirea imperativă de
procente minime de alcoolizare ca o garanţie esenţială a loialităţii tranzacţiilor comerciale, în
timp ce este uşor să se asigure o informare convenabilă a cumpărătorului cerând ca pe
ambalajul produselor să figureze o menţiune a originii şi a concentraţiei alcoolice;
14 din cele de mai sus rezultă că prevederile privind conţinutul minim de alcool din
băuturile spirtoase nu urmăresc un scop de interes general care să fie mai important decât
cerinţele liberei circulaţii a mărfurilor, care constituie una dintre regulile fundamentale ale
Comunităţii;
efectul practic al prevederilor de acest fel constă în principal în a asigura un avantaj
băuturilor spirtoase cu conţinut ridicat de alcool, îndepărtând de pe piaţa naţională produsele
din alte state membre care nu corespund acestei specificaţii;
13
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
rezultă astfel că cerinţa unilaterală, impusă de reglementarea unui stat membru, a unui
conţinut minim de alcool pentru comercializarea băuturilor spirtoase constituie un obstacol în
calea schimburilor, incompatibil cu dispoziţiile art. 30 din Tratat;
nu există nici un motiv valabil de a împiedica introducerea băuturilor spirtoase, cu
condiţia să fie legal produse şi comercializate într-unul din statele membre, în orice alt stat
membru fără ca vânzării acestor produse să le poată fi opusă o prohibiţie legală a
comercializării băuturilor cu un conţinut de alcool mai mic decât limita stabilită de
reglementarea naţională;
15 în consecinţă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că noţiunea de măsuri cu efect
echivalent restricţiilor cantitative la import, prevăzută în art. 30 din Tratatul CEE, trebuie
înţeleasă în sensul că stabilirea, prin legislaţia unui stat membru, a unui conţinut minim de
alcool pentru băuturile spirtoase destinate consumului uman, intră sub incidenţa interdicţiei
prevăzute de această dispoziţie, atunci când este vorba de importul băuturilor alcoolice legal
produse şi comercializate într-un alt stat membru;
***
Decizia Cassis de Dijon este importantă din mai multe puncte de vedere:
1) Confirmă decizia Dassonville, în sensul că actualul art. 34 TFUE se aplică şi măsurilor
naţionale care nu fac distincţie între bunurile naţionale şi cele de import
2) Enunţă principiul recunoaşterii reciproce (pct. 14 par. 4): odată ce mărfurile au fost
puse în circulaţie în mod legal pe teritoriul unui stat membru, ele trebuie acceptate în celelalte
state membre fără restricţii, în afara cazului în care statul importator poate invoca existenţa
unor cerinţe imperative.
3) În absenţa unor măsuri comunitare de armonizare, un stat membru poate lua măsuri
justificate de exigenţe imperative (numite de CJ şi cerinţe imperative sau obiective de interes
general) (pct. 8 par. 2). Aceste obstacole în calea schimburilor trebuie acceptate. CJ pune însă
nişte condiţii:
a) regulile naţionale să fie necesare;
b) să nu fie excesive în raport cu obiectivul propus;
c) să nu existe soluţii alternative mai puţin coercitive pentru atingerea
obiectivului vizat.
Exemple de exigenţe imperative de interes general ce pot justifica anumite obstacole în
calea comerţului:
- sănătatea publică;
14
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
15
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
41 Astfel cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curţii (în special Hotărârea din 14 iulie 1983,
Sandoz, 174/82, Cul. p. 2445), „în măsura în care se menţin incertitudinile în etapa actuală a
cercetărilor ştiinţifice, statelor membre le revine, în absenţa armonizării, sarcina de a hotărî
nivelul la care consideră necesar să asigure protecţia sănătăţii şi vieţii persoanelor, ţinând
seama de cerinţele liberei circulaţii a mărfurilor în interiorul Comunităţii”.
42 De asemenea, din jurisprudenţa Curţii (în special din Hotărârea din 14 iulie 1983, Sandoz,
menţionată anterior…) rezultă că, în aceste condiţii, dreptul comunitar nu se opune ca statele
membre să adopte o legislaţie care supune utilizarea aditivilor unei autorizări prealabile
acordate printr-un act de aplicabilitate generală pentru anumiţi aditivi, fie pentru toate
produsele, fie numai pentru unele dintre acestea, fie în vederea anumitor utilizări. O legislaţie
de acest tip răspunde unui obiectiv legitim de politică sanitară, respectiv acela de restrângere
a consumului necontrolat de aditivi alimentari.
44 În primul rând trebuie reamintit că, în hotărârile sale Sandoz, Motte şi Muller menţionate anterior,
Curtea a dedus din principiul proporţionalităţii, care stă la baza ultimei teze din articolul 36 din
tratat, că interdicţiile de comercializare a produselor care conţin aditivi autorizaţi în statul
membru în care au fost produse, dar interzişi în statul membru importator trebuie să fie
limitate la ceea ce este efectiv necesar pentru a asigura protecţia sănătăţii publice. De asemenea,
Curtea a concluzionat că utilizarea unui anumit aditiv, admis într-un alt stat membru, trebuie
să fie autorizată în cazul unui produs importat din acest stat membru, din moment ce, ţinând
cont, pe de o parte, de rezultatele cercetărilor ştiinţifice internaţionale şi, în special, de lucrările
Comitetului Ştiinţific pentru Alimentaţie al Comunităţii, ale Comisiei Codex Alimentarius a
FAO şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi, pe de altă parte, de obiceiurile alimentare în
statul membru importator, acest aditiv nu prezintă un pericol pentru sănătatea publică şi
răspunde unei nevoi reale, în special de ordin tehnologic.
45 În al doilea rând, ar trebui reamintit că, după cum a constatat Curtea în Hotărârea din 6 mai 1986
(Muller, menţionată anterior), principiul proporţionalităţii impune, de asemenea, ca operatorii
17
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
economici să poată să solicite, printr-o procedură uşor accesibilă şi care să poată fi parcursă
în termene rezonabile, ca utilizarea unor aditivi determinaţi să fie autorizată printr-un act de
aplicabilitate generală.
CJ a arătat că reglementarea germană interzicea toţi aditivii; nu exista nicio posibilitate
pentru comercianţi de a obţine o autorizaţie pentru un anumit aditiv; pe de altă parte, aditivii
erau permişi în alte băuturi (cum ar fi răcoritoarele).
Guvernul german a relevat că aceşti aditivi nu ar fi necesari, dacă fabricarea berii ar fi în
acord cu legea purităţii berii.
51 În acest sens, ar trebui să se sublinieze că nu este suficient, pentru a exclude posibilitatea ca
anumiţi aditivi să răspundă unei nevoi tehnologice, să se invoce faptul că berea poate fi fabricată fără
aditivi în cazul în care este fabricată din materiile prime prevăzute în Republica Federală Germania.
O astfel de interpretare a noţiunii de nevoie tehnologică, care determină privilegierea metodelor
naţionale de producţie, constituie un mijloc de restrângere, în mod deghizat, a comerţului dintre
statele membre.
52 Noţiunea de nevoie tehnologică trebuie apreciată în funcţie de materiile prime utilizate şi ţinând
seama de aprecierea făcută în acest sens de autorităţile statului membru în care a fost fabricat şi
comercializat în mod legal produsul respectiv. De asemenea, trebuie luate în considerare rezultatele
cercetărilor ştiinţifice internaţionale, în special lucrările Comitetului Ştiinţific pentru Alimentaţie al
Comunităţii, ale Comisiei Codex Alimentarius a FAO şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
53 Prin urmare, în măsura în care regimul german al aditivilor cu privire la bere implică o excludere
generală a aditivilor, aplicarea lui în cazul berilor importate din alte state membre nu este conformă
cu cerinţele dreptului comunitar, după cum au fost evidenţiate în jurisprudenţa Curţii, întrucât este
contrară principiului proporţionalităţii şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa excepţiei prevăzute la
articolul 36 din tratat.
***
Decizia Cassis de Dijon s-a aplicat în multe cazuri. Totuşi, comercianţii atacau orice
reglementare comercială care limita într-un fel oarecare circulaţia produselor de import, chiar şi
atunci când efectul asupra mărfurilor naţionale era similar.
Având în vedere aceasta, în speţa Keck CJ şi-a modificat poziţia.
18
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
CJ
12 Ar trebui constatat faptul că o legislaţie naţională care interzice în mod general revânzarea
în pierdere nu are ca obiect reglementarea schimburilor de mărfuri între statele membre.
13 Este adevărat că o astfel de legislaţie ar putea să restrângă volumul vânzărilor şi, în
consecinţă, volumul vânzărilor de produse provenite din alte state membre, în măsura în care
îi lipseşte pe agenţii economici de o metodă de promovare a vânzărilor. Ar trebui totuşi pusă
întrebarea dacă această eventualitate este suficientă pentru a califica legislaţia în cauză ca fiind
o măsură cu efect echivalent unei restricţii cantitative la import.
14 Dat fiind faptul că agenţii economici invocă din ce în ce mai mult art. 30 [azi 34] din Tratat
pentru a contesta orice fel de reglementare care are ca efect limitarea libertăţii lor comerciale,
chiar dacă aceasta nu priveşte produsele provenite din alte state membre, Curtea consideră
că este necesar să reexamineze şi să clarifice jurisprudenţa sa în acest domeniu.
Spre deosebire de jurisprudenţa anterioară (Cassis de Dijon), CJ face distincţia între:
A. reglementările naţionale referitoare la produse (la condiţiile pe care trebuie
să le îndeplinească mărfurile – e.g., privind denumirea, forma, dimensiunile,
greutatea, compoziţia, prezentarea, etichetarea, ambalarea lor).
Acestea sunt mee, chiar dacă regulile în cauză sunt aplicabile fără deosebire
tuturor produselor, atâta timp cât această aplicare nu poate fi justificată printr-
un obiectiv de interes general (exigenţă imperativă) de natură să primeze în faţa
liberei circulaţii a mărfurilor
B. reglementările privind modalităţile de vânzare, dacă
1) se aplică pentru toţi operatorii care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul
statului şi
2) afectează în acelaşi mod comercializarea produselor naţionale şi a celor
importate (pct. 16 Keck)
Dacă respectă cele două condiţii, aceste măsuri naţionale scapă de sub imperiul
dispoziţiilor privitoare la mee.
Exemple de măsuri naţionale care nu sunt mee, privind:
- perioada în care magazinele sunt deschise/închise,
- vânzarea laptelui praf pentru copii numai în farmacii;
- interzicerea publicităţii în afara farmaciilor pentru produsele parafarmaceutice (alte
produse decât medicamentele) vândute în aceste locuri…
Regulile naţionale din prima categorie (A) sunt norme pe care importatorul trebuie să le
respecte pe lângă regulile existente în statul de provenienţă. Ele sunt cuprinse în sfera de acţiune
19
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
a art. 34 TFUE.
Normele referitoare la modalităţile de vânzare (B) reprezintă o sarcină egală pentru toţi cei
ce intră pe o piaţă naţională. Nu impun costuri suplimentare pentru importatori, iar scopul lor
este de a reglementa comerţul, nu de a împiedica/îngreuna accesul pe piaţă. Ele nu intră în sfera
art. 34, dacă cele 2 condiţii sunt respectate.
A. Moralitatea publică
34/79 Henn şi Darby
Henn şi Darby (34/79) au fost condamnaţi la închisoare pentru că au importat din Olanda
în Marea Britanie filme şi reviste pornografice, contrar legislaţiei vamale din 1876 şi 1952.
Reclamanţii Henn şi Darby susţineau că reglementarea restrictivă încălca art. 30 (azi 34 TFUE).
20
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
B. Ordinea publică
Motivul este interpretat strict de CJ. Un exemplu, decizia Cullet v. Centre Leclerc (cauza
231/83).
Dreptul francez fixa un preţ minim pentru carburanţi, pe baza preţurilor şi costurilor de
2
Unii autori au făcut o asociere între „blândeţea” deciziei faţă de prevederile din dreptul englez şi faptul că
a fost prima chestiune prejudicială formulată de Camera Lorzilor. Cu alte cuvinte, CJ a dorit să menajeze
susceptibilităţile lorzilor.
21
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
C. Siguranța publică
22
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
acestui articol nu trebuie să creeze piedici în calea importurilor care sunt disproporţionate în
raport cu aceste obiective. Măsurile luate în baza articolului 36 nu pot fi, prin urmare, justificate
decât în cazul în care sunt în măsură să răspundă interesului protejat prin acest articol şi nu
aduc atingere schimburilor intracomunitare mai mult decât este necesar.
3
Acesta este așa-numitul principiu al precauției.
24
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
în general, nocive ca atare, însă pot produce efecte vătămătoare specifice doar în cazul
consumului excesiv al acestora împreună cu o hrană a cărei compoziţie este imprevizibilă şi
incontrolabilă.
Date fiind incertitudinile inerente aprecierii ştiinţifice, o reglementare naţională care
interzice, în absenţa unei autorizaţii prealabile, comercializarea produselor alimentare la
care s-au adăugat vitamine este, în principiu, justificată, în sensul articolului 36 din tratat,
prin motive de protecţie a sănătăţii umane.
18 Cu toate acestea, principiul proporţionalităţii, care constituie baza ultimei teze a
articolului 36 din tratat, impune ca posibilitatea statelor membre de a interzice importul
respectivelor produse provenind din alte state membre să se limiteze la ceea ce este
necesar pentru a atinge obiectivele de protecţie a sănătăţii urmărite în mod legitim. Prin
urmare, o reglementare naţională care prevede o astfel de interdicţie nu este justificată decât
dacă sunt acordate autorizaţii de comercializare atunci când acestea sunt compatibile cu nevoile
de protecţie a sănătăţii.
19 O astfel de apreciere este, totuşi, dificil de realizat, fiind vorba de aditivi precum vitaminele,
ale căror caracteristici indicate mai sus exclud posibilitatea de a prevedea sau de a controla
cantităţile absorbite împreună cu hrana şi al căror grad de nocivitate nu poate fi determinat cu
suficientă precizie. Cu toate acestea dacă, ţinând seama de stadiul actual al armonizării
legislaţiilor naţionale la nivel comunitar, trebuie lăsată o marjă largă de apreciere statelor
membre, acestea trebuie, pentru a respecta principiul proporţionalităţii, să autorizeze
comercializarea atunci când adaosul de vitamine la produsele alimentare răspunde unei
nevoi reale, în special de ordin tehnologic sau alimentar.
20 Este, prin urmare, necesar să se răspundă la prima întrebare că dreptul comunitar nu se
opune unei reglementări naţionale care interzice, în absenţa unei autorizări prealabile,
comercializarea de produse alimentare, comercializate legal într-un alt stat membru, la care s-
au adăugat vitamine, cu condiţia ca această comercializare să fie autorizată atunci când adaosul
de vitamine răspunde unei nevoi reale, în special de ordin tehnologic sau alimentar.
***
Aşadar, deşi statele dispun de o marjă de manevră atunci când nu există un consens la
nivelul cercetării ştiinţifice privind efectele unor substanţe asupra sănătăţii, instanţele UE
examinează foarte atent dacă statele respectă principiul proporţionalităţii. Nu e suficient ca
statele membre să afirme nocivitatea substanţelor. Ele trebuie să aducă dovezi ştiinţifice privind
efectul dăunător al acestora.
CJ:
25
F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD
!
W
W
O
O
N
N
y
y
bu
bu
to
to
ww
ww
om
om
k
k
lic
lic
C
C
.c
.c
w
w
tr re tr re
.
.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a
26