Culegere Tipar PDF

Dorel Fetcu Georgeta Teodoru
Algebră liniară, geometrie

analitică şi diferenţială
Culegere de probleme
Cuprins
1 Legi de compoziţie. Structuri algebrice 9
2 Matrici şi determinanţi 22
3 Sisteme de ecuaţii liniare 33

3.1 Sisteme de ecuaţii liniare neomogene . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.2 Sisteme de ecuaţii liniare omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4 Aplicaţii liniare 63
5 Aplicaţii la Teorema Cayley-Hamilton 87
6 Funcţionale şi forme liniare 90
7 Funcţionale şi forme biliniare 95
8 Forme pătratice 99
9 Spaţii euclidiene 108

9.1 Produs scalar, normă, cosinusul unghiului dintre doi vectori . . 108
9.2 Baze ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
9.3 Transformări de coordonate ı̂n baze
ortonormate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
9.4 Proiecţia unui vector pe un subspaţiu.
Subspaţii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
9.5 Transformări liniare ı̂n spaţii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . 120
3
4
9.6 Forme pătratice pe spaţii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . 121
10 Spaţiul liniar (vectorial) al vectorilor liberi.

Coliniaritate. Coplanaritate 128
11 Produse de vectori. Caracterizări pentru coliniaritate şi co-

planaritate cu ajutorul produselor de vectori 134
12 Repere şi sisteme de coordonate 140
13 Direcţii ı̂n plan şi ı̂n spaţiu 146
14 Distanţe. Arii. Volume 152
15 Dreapta ı̂n plan 157
16 Planul 166
17 Dreapta şi planul ı̂n spaţiu 171
18 Cercul 183
19 Conice 188
19.1 Conice pe ecuaţia redusă (canonică) . . . . . . . . . . . . . . . . 188
19.2 Conice pe ecuaţia generală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
20 Sfera 202
21 Generări de suprafeţe 208
22 Elemente de analiză vectorială 217
23 Elemente de geometrie diferenţială a

curbelor plane 219
24 Elemente de geometrie diferenţială a

curbelor spaţiale 225
5
25 Elemente de geometrie diferenţială

a suprafeţelor 231
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
Prefaţă
Algebra liniară, geometria analitică şi diferenţială constituie una din disci-
plinele importante din planul de ı̂nvăţământ pentru anul I al Facultăţii de
Construcţii. Culegerea prezentă conţine probleme şi exerciţii propuse spre re-
zolvare la seminarii, lucrări de control, teme şi examene. Aceste exerciţii sunt
strâns legate de cursul de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială,
predat studenţilor din anul I ai ai facultăţilor cu profil tehnic şi acoperă ı̂n
ı̂ntregime programa analitică a disciplinei.
Ne exprimăm speranţa că această carte, cu tipuri de exerciţii necesare
insuşirii materiei disciplinei de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţia-
lă, va fi un ı̂ndreptar util studenţilor din anul I ai facultăţilor cu profil tehnic,
cărora li se adresează.
Autorii
7
Capitolul 1
Legi de compoziţie. Structuri

algebrice
Enunţuri
!
n 2x 4y o
1. Fie mulţimea X = A| A = , x, y ∈ N . Să se verifice dacă
5y 2x
adunarea şi ı̂nmulţirea matricilor sunt legi de compoziţie interne pe X.
2. Fie mulţimea X = (−1, 1). Să se arate că operaţia ” ∗ ” pe X, definită

x+y
prin x∗y = 1+xy
, pentru orice x, y ∈ X, este o lege de compoziţie internă
asociativă pe X.
3. Fie mulţimea X = (−∞, 1) ∪ (3, ∞). Să se arate că operaţia ” ∗ ” pe X,

definită prin x ∗ y = xy − 2x − 2y + 6, este o lege de compoziţie internă
pe X şi să se verifice dacă există element neutru ı̂n raport cu această
operaţie.
4. Fie X = R∗+ \ {1}. Definim operaţia ” ∗ ” pe X, prin x ∗ y = x3 ln y . Să

se arate că ∗ este o lege de compoziţie internă pe X şi să se verifice că
există element neutru şi că orice element din X este simetrizabil.
5. Pe mulţimea numerelor ı̂ntregi Z definim operaţiile ” ∗ ” şi ” ◦ ”, prin

x ∗ y = x + y − 5 şi, respectiv, x ◦ y = xy − 5x − 5y + 30. Să se verifice
9
10 Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu
dacă Z dotată cu cele două operaţii este un inel.
6. Să se verifice că mulţimea X = (0, ∞), dotată cu operaţiile ” ∗ ” şi ” ◦ ”,

definite prin x ∗ y = xy şi x ◦ y = xln y , este un corp comutativ.
7. Fie (K, +, ·) un corp comutativ. Definim operaţia internă
+ : K n × K n → K n,
prin x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ), pentru orice x = (x1 , x2 , ..., xn ),

y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ K n , şi operaţia externă
· : K × K n → K n,
prin α · x = (α · x1 , ..., α · xn ), pentru orice α ∈ K şi x ∈ K n . Să se

arate că (K n , +, ·) este un spaţiu liniar peste corpul K şi să se verifice că
(X1 , +, ·) este un subspaţiu liniar al lui K n , unde X1 = {x| x ∈ K n , x =
(0, 0, x3 , ..., xn ), xi ∈ K, i = 3, n}.
8. Fie sistemul de vectori S = {x1 , x2 , x3 } ⊂ R3 , unde x1 = (1, 2, −4), x2 =

(2, 0, 1), x3 = (−3, 2, −6). Să se arate că S este un sistem de vectori
liniar dependent.
9. Se dă mulţimea F(R) = {f | f : R → R}. Definim operaţiile + : F(R) ×

F(R) → F(R) şi · : R × F(R) → F(R), prin (f + g)(x) = f (x) + g(x),
(α · f )(x) = α · f (x), pentru orice α, x ∈ R.
a) Să se arate că (F(R), +, ·) este un spaţiu liniar real.

b) (C(R), +, ·) este un subpaţiu liniar al acestui spaţiu, unde C(R) este
mulţimea funcţiilor continue pe R cu valori ı̂n R.
c) Fie S = {f1 , f2 , f3 } ⊂ F(R), unde f1 (x) = 1, f2 (x) = sin x, f3 (x) =
cos x, oricare ar fi x ∈ R. Să se arate că S este un sistem liniar
independent.
d) Să se precizeze structura algebrică a acoperirii liniare L[S], a lui S
şi o bază pentru aceasta.
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială 11
e) Fie S1 = {g1 , g2 , g3 } ⊂ F(R), unde g1 (x) = 1, g2 (x) = sin2 x,

g3 (x) = cos2 x, oricare ar fi x ∈ R. Să se arate că S1 este un sistem
liniar dependent.
10. Fie mulţimea polinoamelor de grad mai mic sau egal cu n, cu coeficienţi
dintr-un corp (K, +, ·), P6n [x]. Definim operaţiile + : P6n [x]×P6n [x] →
P6n [x] şi · : K × P6n [x] → P6n [x], prin (p + q)(x) = (a0 + b0 )xn + (a1 +
b1 )xn−1 +...+(an +bn ), pentru orice p, q ∈ P6n [x], p = a0 xn +a1 xn−1 +...+
an , q = b0 xn + b1 xn−1 + ... + bn , şi (α · p)(x) = αa0 xn + αa1 xn−1 + ... + αan ,
pentru orice α ∈ K şi p ∈ P6n [x]. Să se arate că (P6n [x], +, ·) este un
spaţiu liniar peste corpul K şi că B = {e1 , ..., en+1 }, unde e1 = 1, e2 =
x, e3 = x2 , ..., en+1 = xn , este o bază ı̂n P6n [x].
11. Fie corpul (K, +, ·) şi spaţiul liniar (K n , +, ·), ca ı̂n exerciţiul 7. Să se
arate că B = {e1 , e2 , ..., en }, unde e1 = (1, 0, ..., 0), e2 = (0, 1, 0, ..., 0), . . .,
en = (0, ..., 0, 1), este o bază ı̂n (K n , +, ·), care se numeşte bază canonică.
12. Fie spaţiul liniar real (R4 , +, ·). Să se arate că B = {f1 , f2 , f3 , f4 } este
o bază ı̂n acest spaţiu, unde f1 = (1, 2, −1, 1), f2 = (0, 1, 0, 1), f3 =
(0, −2, −1, 0), f4 = (0, 0, 0, 1). Să se determine coordonatele vectorului
x = (7, 2, 3, 4) ı̂n această bază.
13. În spaţiul liniar real R4 se dau vectorii x1 = (2, 1, 3, 1), x2 = (1, 2, 0, 1),
x3 = (−1, 1, −3, 0), exprimaţi ı̂n baza canonică. Să se determine dimen-
siunea şi o bază ı̂n acoperirea liniară a celor trei vectori, L[x1 , x2 , x3 ].
14. În spaţiul liniar real R5 se consideră vectorii x1 = (2, 0, 1, 3, −1), x2 =

(1, 1, 0, −1, 1), x3 = (0, −2, 1, 5, −3), x4 = (1, −3, 2, 9, −5). Să se deter-
mine dimensiunea şi o bază ı̂n acoperirea liniară a celor patru vectori,
L[x1 , x2 , x3 , x4 ].
15. Să se găsească coordonatele vectorului x = (1, 2, 1, 1) când se trece de la

baza canonică {e1 , e2 , e3 , e4 } la baza {f1 , f2 , f3 , f4 }, unde f1 = e1 + e2 +
e3 + e4 , f2 = e1 + e2 − e3 − e4 , f3 = e1 − e2 + e3 − e4 , f4 = e1 − e2 − e3 + e4 .

baza canonică {e1 , e2 , e3 , e4 } la baza {f1 , f2 , f3 , f4 }, unde f1 = (1, 1, 0, 1),
f2 = (2, 1, 3, 1), f3 = (1, 1, 0, 0), f4 = (0, 1, −1, −1).

baza canonică {e1 , e2 , e3 , e4 } la baza {f1 , f2 , f3 , f4 }, unde f1 = (1, 0, 0, 1),
f2 = (0, 0, 0, 1), f3 = (1, −1, 1, −1), f4 = (1, −1, −1, 1).
18. Să se găsească coordonatele vectorului x = (1, 2, 3) când se trece de la

baza canonică {e1 , e2 , e3 } la baza {f1 , f2 , f3 }, unde f1 = (1, 1, 1), f2 =
(2, −3, 0), f3 = (0, 1, 1).
Indicaţii şi răspunsuri

! !
2x1 4y1 2x2 4y2
1. Fie A1 = şi A2 = , xi , yi ∈ N, i = 1, 2. Se
5y1 2x1 5y2 2x2
!
2x1 + 2x2 4y1 + 4y2
obţine A1 + A2 = , x1 + x2 , y1 + y2 ∈ N. Deci
5y1 + 5y2 2x1 + 2x2
A1 + A2 ∈ X, adică ” + ” : X × X → X este o lege de compoziţie internă
pe X.
!
4x1 x2 + 20y1 y2 8x1 y2 + 8y1 x2
Deasemeni, avem şi A1 × A2 = .
10x2 y1 + 10x1 y2 20y1 y2 + 4x1 x2
Elementele din matricea A1 × A2 sunt numere naturale. Deci ” × ” :
X × X → X este o lege de compoziţie internă pe X.
2. Fie x, y ∈ (−1, 1). Atunci

( (
x+y (x+1)(y+1)
x+y 1+xy
−1 1+xy
0
∈ (−1, 1) ⇔ x+y
⇔ (x−1)(y−1)
⇔
1 + xy 1 0
1+xy 1+xy
⇔ 1 + xy 0 ⇔ xy −1.
Urmează că ” ∗ ” este o lege de compoziţie internă pe X. Asociativitatea

se verifică prin calcul direct.
3. Se observă că xy − 2x − 2y + 6 = (x − 2)(y − 2) + 2. Pentru x, y ∈

(−∞, 1) ∪ (3, ∞) se verifică cu uşurinţă, folosind egalitatea de mai sus,
că x ∗ y = xy − 2x − 2y + 6 ∈ (−∞, 1) ∪ (3, ∞). Astfel ” ∗ ” este o lege
de compoziţie internă pe X. În continuare căutăm e ∈ X astfel ı̂ncât
pentru orice x ∈ X să avem e ∗ x = x ∗ e = x. Din această condiţie
rezultă că
x ∗ e = x ⇔ xe − 2x − 2e + 6 = x ⇔ e(x − 2) = 3(x − 2) ⇔ e = 3 ∈
/ X.
În concluzie nu există element neutru ı̂n X ı̂n raport cu operaţia ” ∗ ”.
4. Dacă x, y ∈ X urmează că x ∗ y = x3 ln y 0 şi x ∗ y = x3 ln y 6= 1. Deci

x ∗ y ∈ X. Astfel ” ∗ ” este o lege de compoziţie internă pe X. Avem
ln(x ∗ y) = ln(x3 ln y ) = 3 ln y ln x şi ln(y ∗ x) = ln(y 3 ln x ) = 3 ln x ln y.
Prin urmare x ∗ y = y ∗ x, deci legea este comutativă.
Căutăm θ ∈ X astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ X să avem θ ∗ x = x ∗ θ = x.
Avem
1 1
θ ∗ x = x ⇔ θ3 ln x = x ⇔ 3 ln x ln θ = ln x ⇔ ln θ = ⇔ θ = e 3 ∈ X.
3
Fie x ∈ X. Căutăm x0 ∈ X astfel ı̂ncât x ∗ x0 = x0 ∗ x = θ. Avem

0 1 1 1
x ∗ x0 = θ ⇔ x3 ln x = e 3 ⇔ 3 ln x0 ln x = ⇔ x0 = e 9 ln x ∈ X.
3
Prin urmare orice element din X este simetrizabil.
5. Se arată că (Z, ∗, ◦) verifică definiţia inelului, prin calcul direct.
6. Se arată, prin calcul direct că (X, ∗, ◦) este un corp comutativ.
7. Se verifică direct că (K n , +, ·) este un spaţiu liniar peste corpul K. Pen-

tru partea a doua a exerciţiului considerăm x = (0, 0, x3 , ..., xn ) ∈ X1 şi
y = (0, 0, y3 , ..., yn ) ∈ X1 . Urmează că x + y = (0, 0, x3 + y3 , ..., xn + yn ) ∈
X1 şi α · x = (0, 0, α · x3 , ..., α · xn ) ∈ X1 , pentru orice α ∈ K. Astfel X1
este un subspaţiu liniar al lui K n .
8. Considerăm α1 , α2 , α3 ∈ R astfel ı̂ncât α1 x1 +α2 x2 +α3 x3 = θR3 . Această

relaţie este echivalentă cu sistemul liniar omogen

 α1 + 2α2 − 3α3 = 0


2α1 + 2α3 =0 .

 −4α + α − 6α = 0

1 2 3
 
1 2 −3
 
Matricea acestui sistem este A = 
 2 0 2 , cu det A = 0. Prin

−4 1 −6
urmare rangul matricii A este mai mic decât 3 şi sistemul admite soluţii
nebanale, (α1 , α2 , α3 ) 6= (0, 0, 0). Rezultă că sistemul de vectori S este
liniar dependent.
9. a) Se arată prin calcul direct că (F(R), +, ·) este un spaţiu liniar real.
b) Fie f, g ∈ C(R) şi α, β ∈ R. Din proprietăţile funcţiilor continue
rezultă că αf +βg ∈ C(R), deci (C(R), +, ·) este un subspaţiu liniar.
c) Considerăm α1 , α2 , α3 ∈ R astfel ı̂ncât α1 f1 + α2 f2 + α3 f3 = o, unde
o(x) = 0, pentru orice x ∈ R. Urmează că α1 + α2 sin x + α3 cos x =
0, pentru orice x ∈ R. Dând lui x valorile 0, π2 , π se obţine sistemul

 α1 + α3 = 0


α1 + α2 = 0 ,

 α −α =0

1 3
care admite doar soluţia banală α1 = α2 = α3 = 0. Astfel sistemul

S este liniar independent.
d) L[S] este un subspaţiu liniar al F(R), deci este, la rândul lui, un
spaţiu liniar. Deoarece L[S] este generat de sistemul de vectori S
care este liniar independent rezultă că S este o bază ı̂n L[S].
e) Se observă că cei trei vectori verifică relaţia g2 + g3 − g1 = o, care
este o relaţie de dependenţă liniară. Prin urmare sistemul S1 este
liniar dependent.
10. Se verifică direct, cu ajutorul definiţiei, că (P5n [x], +, ·) este un spaţiu
liniar peste K.
Pentru partea a doua considerăm α1 , α2 , ..., αn+1 ∈ K astfel ı̂ncât
α1 e1 + α2 e2 + ... + αn+1 en+1 = 0 ⇔ α1 + α2 x + ... + αn+1 xn = θ,
pentru orice x ∈ K, unde θ ∈ P5n [x], θ(x) = 0, pentru orice x ∈ K,

este elementul neutru la adunare ı̂n P5n [x]. Urmează că α1 = α2 = ... =
αn+1 = 0, deci B este un sistem liniar independent. În continuare fie p ∈
P5n [x], p(x) = a0 xn +...+an . Rezultă că p(x) = a0 en+1 +a1 en +...+an e1 ,
deci B este un sistem de generatori pentru (P5n [x], +, ·). Astfel B este o
bază ı̂n (P5n [x], +, ·).
11. Fie α1 , ..., αn ∈ K astfel ı̂ncât α1 e1 + ... + αn en = θK n . Urmează imediat

α1 = α2 = ... = αn = 0, deci B este un sistem liniar independent. În
continuare fie x = (x1 , ..., xn ) ∈ K n ⇔ x = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en . Prin
urmare B este un sistem de generatori pentru K n . Astfel B este o bază.
12. Deoarece dim R4 = 4 si card B = 4 pentru a arăta că B este o bază este
suficient să demonstrăm că este un sistem de vectori liniar independent.
Fie α1 , α2 , α3 , α4 ∈ R astfel ı̂ncât α1 x1 + α2 x2 + α3 x3 + α4 x4 = θR4 .
Această relaţie este echivalentă cu sistemul


 α1 =0


 2α + α − 2α = 0
1 2 3
,


 −α 1 − α 3 = 0

α1 + α2 + α4 = 0

care admite doar soluţia banală α1 = α2 = α3 = α4 = 0, deci sistemul

de vectori B este liniar independent şi prin urmare o bază ı̂n R4 .
Deoarece B este o bază urmează că există β1 , β2 , β3 , β4 ∈ R4 astfel ı̂ncât
x = β1 f1 + β2 f2 + β3 f3 + β4 f4 . Rezultă sistemul


 β1 =7


 2β + β − 2β = 2
1 2 3
.


 −β 1 − β 3 = 3

β1 + β2 + β4 = 4

Acesta este un sistem de tip Cramer cu soluţia β1 = 7, β2 = −32, β3 =

−10, β4 = 29. Astfel x = (7, −32, −10, 29)B .
13. Studiem mai ı̂ntâi independenţa liniară a sistemului format din cei trei
vectori. Fie α1 , α2 , α3 ∈ R astfel ı̂ncât α1 x1 +α2 x2 +α3 x3 = θ4 . Se obţine
sistemul 

 2α1 + α2 − α3 = 0


 α + 2α + α = 0
1 2 3
.


 3α 1 − 3α 3 = 0

α1 + α2 =0

 
2 1 −1
 
 1 2 1 
Matricea sistemului este A =  3 0 −3 . Avem

 
1 1 0
     
2 1 −1 1 2 1 1 2 1
     
 1 2 1   2 1 −1   0 3 −3 
A=  3 0 −3  ∼  3 0 −3  ∼  0 6 −6  ∼
    
     
1 1 0 1 1 0 0 −1 −1
!
1 2 1
∼ .
0 −1 −1
Astfel rang A = 2. Prin urmare sistemul admite şi soluţii nebanale şi
astfel sistemul format din cei trei vectori este liniar dependent, deci nu
este o bază ı̂n L[x1 , x2 , x3 ]. Considerând pe rând sistemele formate din
câte doi din cei trei vectori se demonstrează uşor că acestea sunt liniar
independente şi prin urmare sunt baze ı̂n L[x1 , x2 , x3 ]. În plus, am de-
monstrat astfel şi că dim L[x1 , x2 , x3 ] = 2.
14. În acelaşi mod ca ı̂n cazul exerciţiului 13. se demonstrează că oricare doi
din cei patru vectori formează o bază ı̂n L[x1 , x2 , x3 , x4 ]. Prin urmare
dim L[x1 , x2 , x3 , x4 ] = 2.
 
x1
 
15. Notăm cu ξ =   x 2
 matricea coloană a coeficienţilor lui x ı̂n baza

x3
 
x01
 
canonică şi cu ξ 0 =  0 
 x2  matricea coeficienţilor ı̂n noua bază. Atunci
x03
formula de transformare a coordonatelor se scrie ξ 0 = (C t )−1 ξ, unde C
este matricea schimbării de bază. În acest caz
 
1 1 1 1
 
 1 1 −1 −1 
C=  1 −1 1 −1  .

 
1 −1 −1 1
Se obţine x01 = 54 , x02 = 41 , x03 = − 14 , x04 = − 14 .
16. Folosind aceeaşi formulă ca la exerciţiul 15. se obţine x01 = 1, x02 = 0, x03 =
−1, x04 = 0.
17. x01 = 1, x02 = 1, x03 = 21 , x04 = − 21 .
18. x01 = 13 , x02 = 13 , x03 = 10

3
.
Probleme propuse
1. Se dau mulţimile Q+ = {x ∈ Q|x 0}, R+ = {x ∈ R|x 0},
2N = {2k|k ∈ N}, 2Z = {2k|k ∈ Z}, 2Z + 1 = {2k + 1|k ∈ Z}.
a) Să se precizeze dacă adunarea, respectiv scăderea numerelor reale sunt
legi de compoziţie interne pe aceste mulţimi.
b) Să se precizeze dacă ı̂nmulţirea, respectiv ı̂mpărţirea numerelor reale
sunt legi de compoziţie interne pe aceste mulţimi.
2. Fie Z mulţimea numerelor ı̂ntregi şi E = Z × Z. Pe această mulţime

definim legea de compoziţie internă ∗, prin (a, b) ∗ (a0 , b0 ) = (aa0 , ab0 + ba0 ).
a) Să se studieze asociativitatea şi comutativitatea acestei legi.
b) Să se arate că există şi apoi să se determine elementul neutru.
3. Să se determine valorile parametrului real m astfel ı̂ncât legea de
compoziţie internă ∗ : R × R → R definită prin x ∗ y = m(x + y) − xy,
∀x, y ∈ R să fie asociativă şi să se determine elementul ei neutru.
4. Se defineşte legea de compoziţie ∗ pe mulţimea numerelor complexe C,
prin z1 ∗ z2 = z1 + z2 − z1 z2 , ∀z1 , z2 ∈ C.
a) Să se calculeze (1 − i) ∗ (1 + i) şi i ∗ 2.
b) Să se arate că (C \ {1}, ∗) este grup abelian.
!
2x 3y
5. Fie M = {A|A ∈ M2 (Q), A = , 4x2 − 3y 2 = 1, x, y ∈ Q}.
y 2x
Să se arate că (M, ·) este grup multiplicativ, ” · ” semnificând ı̂nmulţirea
matricilor.
6. Fie G = (− π2 , π2 ) şi x ◦ y = arctg(tg x + tg y), ∀x, y ∈ G. Să se arate că
(G, ◦) este grup.
√
7. Se consideră mulţimea H = {x + y 2|x ∈ Q, y ∈ Q, x2 − 2y 2 = 1}.
a) Să se arate că mulţimea H dotată cu operaţia de ı̂nmulţire a numerelor
reale este grup. !
a b
b) Se consideră mulţimea M ⊂ M2 (Q) a matricilor de forma ,
2b a
unde a, b ∈ Q şi a2 − 2b2 = 1. Să se arate că ı̂nmulţirea matricilor este o lege
de compoziţie internă pe M şi determină pe M o structură de grup.
c) Să se arate că cele două grupuri sunt izomorfe.
8. Să se arate că, ı̂n fiecare din următoarele cazuri, mulţimea considerată
are o structură algebrică de inel faţă de legile de compoziţie specificate:
a) A = {z|z = 2k + 1, k ∈ Z}, ∗ : A × A → A, x ∗ y = x + y + 1,
◦ : A × A → A, x ◦ y = 12 xy + 21 x + 12 y − 12 .
!
x y
b) A = {M |M = ∈ M2 (Q), x, y ∈ Z, z ∈ Q} faţă de adunarea
0 z
şi ı̂nmulţirea matricilor.
9. Pe mulţimea R × R definim operaţiile ⊕ şi prin (x1 , y1 ) ⊕ (x2 , y2 ) =

(x1 + x2 , y1 + y2 ), (x1 , y1 ) (x2 , y2 ) = (x1 x2 − y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 ). Să se arate
că (R × R, ⊕, ) este un corp comutativ.
10. Să se arate că, ı̂n fiecare din următoarele cazuri, mulţimea considerată
are o structură algebrică de corp faţă de legile de compoziţie specificate:
p
a) R faţă de ∗ şi ◦, unde x ∗ y = 3 x3 + y 3 , x ◦ y = xy, ∀x, y ∈ R.
b) X = (− π2 , π2 ), x ∗ y = arctg(tg x + tg y + 5), x ◦ y = arctg(5tg x + 5tg y +
tg x · tg y + 20).
11. Fie V3 spaţiul vectorial real al segmentelor orientate cu originea co-
mună, ı̂n care considerăm următoarele submulţimi:
a) U = {u|u ∈ V3 , u
d , v = ϕ, ϕ ∈ [0, π], v vector f ixat};
−→
b) O1 = {u|u ∈ V3 , u = AB, A, B sunt in primul octant};
−→
c) W = {u|u ∈ V3 , u = AB, A, B ∈ (π), π plan dat}.
Care dintre aceste submulţimi este un subspaţiu vectorial al lui V3 ?
12. a) Să se arate
! că ı̂n spaţiul
! liniar (M2 (R), R)!matricile
1 −1 1 2 −1 2
A= ,B= ,C= sunt liniar dependente
−1 2 2 5 2 −1
şi să se determine o relaţie de dependenţă liniară.
b) Să se arate că
! ı̂n spaţiul liniar (M2,3
!(R), R) matricile !
0 1 0 0 −1 0 2 1 0
A = , B = , C = sunt liniar
−1 0 1 1 0 1 1 0 −1
independente.
13. Să se arate că ı̂n spaţiul liniar real al polinoamelor cu coeficienţi reali de
grad mai mic sau egal cu 3, P53 [x], familia de polinoame B 0 = {f1 , f2 , f3 , f4 },
unde f1 (x) = 1 + x2 , f2 (x) = x + x2 , f3 (x) = x2 , f4 (x) = x3 + x2 , este o bază.
Să se determine coordonatele vectorului p(x) = x3 − x2 − x + 1 ı̂n această bază.
14. Fie polinoamele p1 (x) = (x − b)(x − c), p2 (x) = (x − c)(x − a), p3 (x) =
(x − a)(x − b) ı̂n spaţiul liniar real al polinoamelor cu coeficienţi reali de grad
cel mult egal cu 2, P5n [x], x ∈ R.
a) Să se arate că cele trei polinoame formează un sistem de vectori liniar
independent dacă şi numai dacă (a − b)(b − c)(c − a) 6= 0.
b) Să se arate că cele trei polinoame formează un sistem de generatori dacă
(a − b)(b − c)(c − a) 6= 0.
c) Să se determine coordonatele polinomului p(x) = 1 + 2x − x2 ı̂n baza
{p1 , p2 , p3 } luând valorile a = 1, b = 2, c = 3.
15. Dacă X1 şi X2 sunt subspaţii liniare ale spaţiului liniar (X, K) să se
arate că:
a) X1 + X2 = {x|x = x1 + x2 , x1 ∈ X1 , x2 ∈ X2 } este un subspaţiu vectorial
al lui X, numit suma subspaţiilor X1 şi X2 .
b) X1 ∩ X2 este un subspaţiu al lui X, numit subspaţiul intersecţie.
c) X1 ∪ X2 nu este un subspaţiu liniar al lui X.
16. Fie spaţiul liniar (X, K) şi sistemul de vectori liniar independent S =
{x1 , ..., xn } ı̂n acest spaţiu. Să se studieze independenţa liniară a următoarelor
sisteme:
a) S1 = {a1 , ..., an }, unde a1 = x1 + x2 , a2 = x2 + x3 , ..., an−1 = xn−1 +
xn , an = xn + x1 .
b) S2 = {a1 , ..., an }, unde a1 = x1 − x2 , a2 = x2 − x3 , ..., an−1 = xn−1 −
xn , an = xn − x1 .
c) S3 = {a1 , ..., an }, unde a1 = x1 , a2 = x1 + x2 , ..., an = x1 + x2 + ... + xn .
17. Fie A ∈ Mn (C) o matrice inversabilă şi B ∈ Mp,n (C) o matrice ai cărei
vectori linie sunt liniar independenţi. Să se arate că vectorii linie ai matricii
BA sunt liniar independenţi.
18. În spaţiul liniar real R3 se dă sistemul de vectori S = {v1 , v2 , v3 }. Să se
arate că acest sistem este o bază şi apoi să se determine coordonatele vectorului
x = (5, −1, 3) ı̂n această bază.
a) v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 2), v3 = (1, 2, 3).
b) v1 = (1, −1, 0), v2 = (−4, 6, −10), v3 = (−1, 3, −9).
b) v1 = (1, 1, 0), v2 = (0, 1, 1), v3 = (1, 0, 1).
19. În spaţiul liniar real R3 se dau vectorii a1 = (1, 0, 0), a2 = (2, 1, 0),
a3 = (−3, 2, 1), a = −8a1 + 4a2 − a3 , b1 = a1 + a2 + a3 , b2 = a1 + a2 − a3 ,
b3 = a1 − a2 + a3 . Să se arate că sistemul {b1 , b2 , b3 } este o bază şi să se
determine coordonatele vectorului a ı̂n această bază.
20. Fie spaţiul liniar real R4 şi L[u1 , u2 , u3 ]. Să se determine dimensiunea
şi o bază pentru subspaţiul liniar L[u1 , u2 , u3 ].
a) u1 = (4, −2, 12, 8), u2 = (−6, 12, 9, 13), u3 = (−10, 5, −31, −21).
b) u1 = (1, 2, 3, −1), u2 = (0, 1, 1, 0), u3 = (1, 3, 4, −1).
21. Fie F[a, b] = {f : [a, b] → R|f − f unctie}. Să se arate că sistemele de
vectori S1 = {1, sin x, sin 2x, ..., sin nx} şi S2 = {1, cos x, cos 2x, ..., cos nx}
sunt liniar independente ı̂n F[a, b] şi să se deducă de aici că acest spaţiu este
infinit dimensional.
Capitolul 2
Matrici şi determinanţi
Enunţuri
1. Să
se calculeze
următorii determinanţi:

2 3 sin α cos α α + iβ γ + iδ √
a) ; b) ; c) ; i = −1

1 4 −cos α sin α γ − iδ α − iβ

1 lg a ω ω
b
d) ; e) , unde ω = cos 2π + i sin 2π ;

lga b 1 −1 ω 3 3

1 1 1

ε 1
f) , unde ε = cos π3 + i sin π3 ; g) −1 0 1 ;

−1 ε
−1 −1 0

a a a 1 i 1+i

√
h) −a a x ; i) −i 1 0 , i = −1;
−a −a x 1−i 0

1

1 1 1

j) 1 ω ω 2 , ω = cos 2π 3
+ i sin 2π
3
.
1 ω2 ω

22
2. Să se arate că D = 0, unde

40 41 42
C100 C101 C102

41
D = C100 42 43 .
C101 C102
41 42 43
C101 C102 C103
3. Să se rezolve ecuaţia

a−x 2a 3a

2a 4a − x 6a = 0.

9a − x

3a 6a
4. Fie spaţiul liniar al matricilor cu două linii şi trei coloane cu elemente din
!
1 −1 0
R, M23 (R). În acestă mulţime considerăm elementele A1 = ,
0 0 0
! ! !
0 1 0 0 0 −1 0 0 0
A2 = , A3 = , A4 = ,
0 0 1 0 0 0 1 −1 0
! !
0 0 0 0 0 0
A5 = , A6 = . Să se arate că sistemul B, format din
0 0 1 0 1 1
cele 6 matrici este o!bază ı̂n M23 (R) şi să se determine coordonatele matricii
1 1 2
A= ı̂n această bază (A = 1E11 + 1E12 + 2E13 + 2E21 − E22 −
2 −1 −3
3E23 , este scrisă ı̂n baza formată din cele 6 matrici unitare fundamentale).
5. Fie spaţiul liniar al matricilor pătratice de ordinul 2 cu elemente din!
1 −1
R, M2 (R). Să se arate că sistemul format din matricile A1 = ,
0 0
! ! !
0 1 0 0 0 0
A2 = , A3 = , A4 = este o bază ı̂n M2 (R)
0 0 −1 1 0 −1
!
7 5
şi să se determine coordonatele matricii A = ı̂n această bază
−3 2
(A = 7E11 + 5E12 − 3E21 + 2E22 , este scrisă ı̂n baza formată din cele 4 matrici
unitare fundamentale).
6. Să se determine rangul matricilor următoare:
 
2 3 1 0  
  0 4 10 1
 1 1 1 1   
   4 8 18 7 
a) A =  1 2 0 −1 ; b) B =   10 18 40 17 ;
  
 
 3 4 2 1   
1 7 17 3
 
1 0 2 3
   
2 1 11 2 1 −1 2 3 4
   
 1 0 4 −1   2 1 −1 2 0 
   
c) C =  11 4 56 5 ; d) D =  −1 2 1 1 3 .
   
   
 2 −1 5 −6   1 5 −8 −5 −12 
   
1 0 2 3 3 −7 8 9 13
7. Să se stabilească dacă matricile următoare sunt inversabile şi ı̂n caz
afirmativ să se calculeze
! A−1 . !
1 2 a b
a) A = ; b) A = , ad − bc 6= 0;
2 5 c d
 
  3 −2 0 −1
1 2 2  
   0 2 2 1 
c) A =  3 0 1 , d) A = 
   .
 1 −2 −3 −2 

7 2 4
0 1 2 1
8. Să se afle
! matricea necunoscută
! X, din următoarele ecuaţii:
2 5 4 −6
a) X= ;
1 3 2 1
   
1 1 −1 1 −1 3
   
b) X  2 1 0  =  4 3 2 ;
  
1 −1 1 1 −2 5
! ! !
2 1 −3 2 −2 4
c) X = ;
3 2 5 −3 3 −1
! !
2 1 1 0
d) X = .
2 1 0 1
9. Să se calculeze determinanţii Vandermonde:

1 1 1 1
1 1 1

; b) V2 = a b c d .

a) V1 = a b c a2 b 2 c 2 d 2
2 2 2
a b c
3 3
a b c d 3 3

1. a) 5; b) 1; c) α2 + β 2 − γ 2 − δ 2 ; d) 0;
ω ω √
3
e) = ω 2 + ω = (cos 4π + isin 4π
) + (cos 2π
+ isin 2π
) = − 1
− i −

−1 ω 3 3 3 3 2 2
√
1 3
2
+i 2
= −1. Altfel, ţinând cont că ω este una din rădăcinile cubice ale lui 1
3 2 2
de 1), din ω = 1 rezultă (ω − 1)(ω + ω + 1) = 0, adică ω + ω = −1;
(diferită
ε 1 √
i 3
f) = ε2 + 1 = cos 2π + isin 2π
+ 1 = 1
+ = ε. Altfel ε este

−1 ε 3 3 2 2
una dintre rădăcinile cubice ale lui -1 (diferită de -1) şi, din ε + 1 = 0 rezultă
(ε + 1)(ε2 − ε + 1) = 0, deci ε2 + 1 = ε;
g) 1; h) 2a2 (x + a); i) -2; j) 3(ω 2 − ω).
101 101·102
1

41 41·42

40 41 41 101 101·102
2. Determinantul se scrie D = C100 C100 C101 1 42 42·43
. Calculând

1 102 102·103

42 42·43
noul determinant se obţine D = 0.
3. Ecuaţia este echivalentă cu x3 − 14ax2 = 0. Prin urmare soluţia este
x1 = x2 = 0, x3 = 14a.
P6
4. Considerăm αi ∈ R, i = 1, 6, astfel ı̂ncât i=1 αi Ai = O23 . Se obţine
sistemul 


 α1 =0

−α1 + α2



 =0


 −α3 =0


 α4 =0

−α4 + α6 =0





α2 + α5 + α6 = 0


cu matricea  
1 0 0 0 0 0
 

 −1 1 0 0
0 0 

 
 0 0 −1 0 0 0 
A= ,

 0 0 0 1 0 0 

 

 0 0 0 −1 0 1 

0 1 0 0 1 1
care are rangul 6. Deci sistemul admite doar soluţia banală αi = 0, i = 1, 6.

Astfel sistemul de vectori B este liniar independent şi, deoarece card B = 6 =
dim M23 (R), urmează că B este o bază ı̂n M23 (R).
Deoarece A ∈ M23 (R) şi B este o bază, rezultă că există βi ∈ R, i = 1, 6,
astfel ı̂ncât A = 6i=1 βi Ai , relaţie care este echivalentă cu sistemul
P



 β1 =1

−β1 + β2



 =1


 −β3 =2
.


 β 4 = 2

−β4 + β6 = −1





 β2 + β5 + β6 = −3

Se demonstrează cu usurinţă că acest sistem este de tip Cramer, ı̂ntrucât ma-
tricea sa este A cu rang A = 6, şi că soluţia sa, unică, este β1 = 1, β2 = 2, β3 =
−2, β4 = 2, β5 = −6, β6 = 1. Deci
!
1 2 −2
A= ,
2 −6 1
B
ı̂n baza B.
5. Se arată uşor că sistemul format din cele 4 matrici este liniar independent
şi, deoarece dim M2 (R) = 4, rezultă că!acest sistem este o bază. La fel ca la
7 12
exerciţiul 4. se obţine că A = , ı̂n această bază.
3 1
6. a) Avem
     
2 3 1 0 1 1 1 1 1 1 1 1
     
 1 1
 1 1 
 
 2 3 1 0 
 
 0 −1 −2 
1 
A= 1 2 0 −1  ∼  1 2 0 −1  ∼  0 1 −1 −2 
     
     
 3 4
 2 1  
 3 4 2 1  
 0 1 −1 −2 
1 0 2 3 1 0 2 3 0 −1 1 2
 
1 1 1 1
 
 0 1 −1 −2 
 
∼ 0 0 0 0 .
 
 
 0 0 0 0 
 
0 0 0 0
Astfel rang A = 2.
b) Avem
   
0 4 10 1 1 7 17 3
   
 4 8 18 7   0 4 10 1 
B=
 ∼ ∼
 10 18 40 17   4 8 18 7
 


1 7 17 3 10 18 41 17
     
1 7 17 3 1 7 17 3 1 7 17 3
     
 0 4 10 1   0 4 10 1   0 4 10 1 
∼
 0 −20 −50 −5
∼ ∼
  0 4 10 1   0 0 0 0  .

     
0 −52 −130 −13 0 4 10 1 0 0 0 0
Deci rang B = 2.
c) Avem
   
2 1 11 2 1 0 4 −1
   
 1 0 4 −1   2 1
2  11
   
C =  11 4 56 5  ∼  11 4 56 5  ∼
   
   
 2 −1 5 −6   2 −1 5 −6 
   
1 0 2 3 1 0 2 3
   
1 0 4 −1 1 0 4 −1
   
 1 0 2 3   0
   0 −2
4 
∼  2 1 11 2  ∼  0 1 3 4 ∼
   
   
 11 4 56 5   0 4 12 16 
   
2 −1 5 −6 0 −1 −3 −4
 
1 0 4 −1
   
 0 0 −2 4  −1
   1 0 4

∼ 0 1 3 4 ∼ 0 0 −2 .
4 
 
  
 0 1 3
 4 
 0 0 −2 4
0 1 3 4
Deci rang C = 3.
d) Avem
   
1 −1 2 3 4 1 −1 2 3 4
   
 2
 1 −1 2 0   0 3 −5 −4 −8
 


D =  −1 2 1 1 3 ∼ 0 1 3 4 7 ∼
   
   
 1
 5 −8 −5 −12   0 6 −10 −8 −16
 


3 −7 8 9 13 0 −4 2 0 1
   
1 −1 2 3 4 1 −1 2 3 4
   
 0 1 3   0 1
4 7 3 4 7 
   
∼ 0 3 −5 −4 −8  ∼  0 3 −5 −4 −8  ∼
   
   
 0
 6 −10 −8 −16   0 3 −5 −4
 −8 

0 −4 2 0 1 0 −4 2 0 1
   
1 −1 2 3 4 1 −1 2 3 4
   
 0 1 3 4 7   0 1 3 4 7 

 
∼ 0 3 −5 −4 −8  ∼  0 0 −14 −16 −29  ∼
   
   
 0
 −4 2 0 1   0 0
 14 16 29 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
1 −1 2 3 4
 
 0 1 3 7  4
 
∼ 0 0 14 16 29  .
 
 
 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 0 0
Deci rang D = 3.
7. a) Deoarece
! det A = 1 urmează că A este inversabilă, cu inversa A−1 =
5 −2
.
−2 1
b) Deoarece det A =!ad − bc 6= 0 urmează că A este inversabilă, cu inversa
d −b
A−1 = ad−bc
1
.
−c a
c) Deoarece det A = 0 matricea A nu este inversabilă.
d) Deoarece det A = 1 urmează că A este inversabilă, cu inversa A−1 =
 
1 1 −2 −4
 
 0
 1 0 −1 
.
 −1 −1 3 6 
 
2 1 −6 −10
!
2 5
8. a) Notăm cu A = . Deoarece det A = 1 6= 0 rezultă că există
1 3
! !
3 −5 4 −6
A−1 . Se obţine A−1 = şi, din AX = ,
−1 2 2 1
! ! ! !
4 −6 3 −5 4 −6 2 −23
X = A−1 = = .
2 1 −1 2 2 1 0 8
 
1 1 −1
 
b) Notăm cu A = 
 2 1 , det A = 2. Se obţine
0 
1 −1 1
 
1 1
2
0 2
A−1 = 
 
 −1 1 −1 

3 1
−2 1 −2
 
1 −1 3
 
şi, din XA = 
 4 3 2 ,
1 −2 5
    
1 1
1 −1 3 1 −1 3 0
  −1   2 2 
X=  4 3 2 
 A =  4 3 2   −1 1 −1  =
   
1 −2 5 1 −2 5 − 32 1 − 12
 
−3 2 0
 
=  −4 5 −2 .

−5 3 0
! !
2 1 −3 2
c) Notăm cu A = şi cu B = . Se obţine A−1 =
3 2 5 −3
! ! !
2 −1 3 2 −2 4
şi B −1 = . Prin urmare, X = A−1 B −1 ,
−3 2 5 3 3 −1
adică
! ! ! !
2 −1 −2 4 3 2 24 13
X= = .
−3 2 3 −1 5 3 −34 −18
! !
2 1 1 0
d) Notăm cu A = şi cu E2 = . Deoarece det A = 0 şi
2 1 0 1
det E2 = 1 6= 0 rezultă că ecuaţia nu are soluţie.
9. a) V1 = (a − b)(b − c)(c − a).
b) V2 = (b − a)(c − a)(d − a)(c − b)(d − b)(d − c).
Probleme propuse
1. Să se găsească rangul următoarelor matrici:
a) folosind metoda lui Kronecker:
   
1 1 2 3 2 1 1 1 1 1
   
 3 −1 −1 −2   1 3 1 1 2 1 
A=  2 3 −1 −1 
, A =  ,
 

 1 1 4 1 3 1 

1 2 3 −4 1 1 1 5 4 1
 
3 4 5 7 2
 
A=
 1 3 9 .
7 −1
2 −4 −4 18 −9
b) folosind transformările elementare:
 
3 4 5 1 2 7 1 −5
 
A= 1
 3 2 4 .
1 4 −1 −3 
2 1 0 −1 3 3 −1 4
c) să se discute după valorile parametrilor, a, b ∈ R,
 
  2 1 1 3
2 3 −1 b  
   3 2 −1 4 
A =  −1 2 0
 1 , A = 
  .
a 3 5 −3 
3 a 5 −3
 
7 −5 3 1
3. Să se arate, folosind proprietăţile determinanţilor, că următorii determi-
nanţi au valoarea 0.
a b c 1
2ab a 2 + b2 a + b

b c a 1
a) D1 = a2 + b2 2a + b a + b ; b) D2 = ;
c a b 1
a+b a+b 2 b+c c+a a+b

2 2 2
1

x x+1 x+2 x+3

x+1 x+2 x+3 x+4
c) D3 = ;
x + 2 x + 3 x + 4 x + 5

x+3 x+4 x+5 x+6

a2 b2 c2

d) D4 = (b + c)2 (c + a)2 (a + b)2 .
−a + b + c a − b + c a + b − c

4−x 1 4

4. Să se rezolve ecuaţia 1 2−x 2 = 0.
1−x

2 4

1 1 1

2
5. Să se rezolve inecuaţia 1 sin x sin x 0.

1 sin2 x sin4 x

6. Să secalculeze, dacă esteposibil, A−1. 

1 1 1 1 1 1 1 1
   
 1 1 −1 −1   1 2 3 4 
a) A =  
, b) A =  2 3 4 5 ,
  
 1 −1 1 −1   
1 −1 −1 1 1 −1 3 2
   
2 1 0 0 1 3 0 −1
   
 3 2 0 0   2 1 −2 1 
c) A =  
, d) A =  5 2 3
  ,
 1 2 3 4   2 

2 −1 2 3 1 2 4 2
 
λ 1 1
 
e) A =  1 λ 1 , λ ∈ C,
 
1 1 λ
f) Să se obţină valorile parametrului real m astfel ı̂ncât matricea inversă să
coincidă cu matricea adjunctă, pentru matricea
 
1 m+1 m−2
 
A =  3m
 m + 1 −2 .

2m + 3 1 −3
7. Fie A, B ∈ Mn (R) două matrici cu proprietatea AB = A + B. Să se

arate că AB = BA.
8. Fie A, B ∈ Mn (C) astfel ı̂ncât A + B = En şi A3 = A2 . Să se arate că
En + AB este inversabila şi să se determine inversa ei.
Capitolul 3
Sisteme de ecuaţii liniare
3.1 Sisteme de ecuaţii liniare neomogene
Enunţuri
1. Să
 se rezolve, ı̂n caz de compatibilitate,
 sistemele următoare:
 3x1 + 2x2 + x3 = 5  2x1 − 3x2 + x3 = 3

 

a) 2x1 + 3x2 + x3 = 1 ; b) x1 + x2 − x3 = 0 ;
 

 2x + x + 3x = 11  2x + x − x = 1

1 2 3 1 2 3

 x1 + x2 + x3 = 1


c) ax1 + bx2 + cx3 = k , a 6= b 6= c, k, a, b, c ∈ R;

 a2 x + b2 x + c2 x = k 2

1 2 3

 x1 + x2 + x3 + x4 =2 
 2x1 − x2 − x3 = 4

 
 
 2x + 2x + x
2 3 4 =2
d) ; e) 3x1 + 4x2 − 2x3 = 11 ;


 −2x1 + 2x2 − x4 =2 
 3x − 2x + 4x = 11

 1 2 3
3x1 + x2 − x3 =2


  2x1 − x2 + 3x3 + 2x4 = 4
 x1 + x2 + 2x3 =−1
 

 
 3x + 3x + 3x + 2x =
1 2 3 4 6
f) 2x1 − x2 + 2x3 = −4 ; g) ;

 4x + x + 4x = −2
 

 3x1 − x2 − x3 + 2x4 = 6
1 2 3 
3x1 − x2 + 3x3 − x4 = 6

33


 x1 + 3x2 + 5x3 + 7x4 = 12


 3x + 5x + 7x + x = 0
1 2 3 4
h) ;


 5x 1 + 7x 2 + x 3 + 3x 4 = 4

7x1 + x2 + 3x3 + x4 = 16




 x1 + 2x2 − 3x3 + 4x4 − x5 = −1

 2x1 − x2 + 3x3 − 4x4 + 2x5 = 8



i) 3x1 + x2 + 3x3 + 2x4 − x5 = 3 .

−2

 4x1 + 3x2 + 4x3 + 2x4 + 2x5 =




 x − x − x + 2x − x = −3
1 2 3 4 5
2. Pentru ce valori ale parametrului real λ sistemul următor este un sis-
tem Cramer? Să se rezolve sistemul pentru valorile găsite. Să se cerceteze
compatibilitatea sistemului pentru λ ∈ R.

 λx1 + x2 + x3 = 1


x1 + λx2 + x3 = λ .

 x + x + λx = λ2

1 2 3
3. Să se studieze compatibilitatea următoarelor sisteme şi să se rezolve,

când este posibil. 
  x1 + x2 − 3x3 = 1
 x1 − x2 + 2x3 + x4 + x5 = 1
 

 
 2x + x − 2x =
1 2 3 1
a) 2x1 + x2 + x3 − x4 + 3x5 = 5 ; b) ;
  x1 + x2 + x3 =
 3
x1 − 4x2 + 5x3 + 4x4 = −2

 

x1 + 2x2 − 3x3 = 1

 


 2x1 − x2 + x3 = 2  x1 + x2 + x3 − x4 = 2


c) x1 + x2 + 2x3 = 4 ; d) 2x1 − x2 + x3 + x4 = 3 ;
 
5x − x + 4x = 1  −3x − x + 3x = −1

 
1 2 3 2 3 4


 2x1 − 2x2 + x3 − x4 + x5 = 1


 x + 2x − x + x − 2x = 1
1 2 3 4 5
e) .


 4x 1 − 10x 2 + 5x 3 − 5x 4 + 7x 5 = 1

2x1 − 14x2 + 7x3 − 7x4 + 11x5 = −1

4. Să se discute, ı̂n funcţie de parametrul real λ ∈ R şi, ı̂n caz de compati-
bilitate, să se rezolve sistemele
( (
(λ + 1)x + 3y = 8λ + 3 λx + y = 3
a) ; b) .
(λ + 4)x + 3λy = 5 6x + (λ − 1)y = 2λ
5. Să se discute şi să se rezolve sistemele, ı̂n funcţie de parametrii reali m
şi λ: ( (
(m − 2)x + (2m − 1)y = 4 4x − my = m − 4
a) ; b) ;
mx + 2(m − 1)y = 6 (2m + 6)x + y = 2m + 1

 (m + 3)x1 + x2 + 2x3 = m
( 

x + (3m − 1)y = 0
c) ; d) mx1 + (m − 1)x2 + x3 = 2m ;
x + 2y = m − 4 

 3(m + 1)x + mx + (m + 3)x = 3
1 2 3


 mx1 + x2 + x3 + x4 =1

 (
 x + mx + x + x
1 2 3 4 =m mx − 3y = 2
e) ; f) ;


 x1 + x2 + mx3 + x4 = m2 3x − my = m − 1

x1 + x2 + x3 + mx4= m3

 
 λx + y + z = 4  2x − 4y + z = 0

 

g) x + my + z = 3 ; h) x + 5y − 3z = 7λ .

 

 x + 2my + z = 4  2x + λy + mz = 5
6. Fie sistemul 
 −x + 2y + z = 4



 3x − y + 7z = 2
.


 αx − 9y − 3z = λ

2x + βy + 4z = m

Să se determine α, β, λ, m, astfel ı̂ncât sistemul să fie de rang 2 şi compatibil.
În acest caz să se rezolve sistemul.

 
3 2 1
 
1. a) Matricea sistemului este A = 
 2 3 1 , cu ∆
 = det A = 12 6=
2 1 3

5 2 1

0, deci sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 = 1 3 1 = 24, ∆2 =

11 1 3

3 5 1 3 2 5

∆1
2 1 11 = −24, ∆3 = 2 3 1 = 36. Rezultă x1 = = 2, x2 =
∆

2 11 3 2 1 11
∆2 ∆3
∆
= −2, x3 = ∆
= 3.  
2 −3 1
 
b) Matricea sistemului este A = 
 1 −1 
1 , cu ∆ = det A = 2 6= 0.
2 1 −1

3 −3 1

Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 = 0 1 −1 = 2, ∆2 =
1 1 −1

2 3 1 2 −3 3

1 0 −1 = 0, ∆3 = 1 1 0 = 2. Rezultă x1 = ∆1 = 1, x2 = ∆2 = 0,
∆ ∆
2 1 −1

2 1 1
x3 = ∆∆3 = 1.  
1 1 1
 
c) Matricea sistemului este A =  a b c 

, cu ∆ = det A = (a−b)(b−
a2 b 2 c 2

1 1 1

c)(c − a) 6= 0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 = k b c =
2 2 2
k b c

1 1 1

(k − b)(b − c)(c − k), ∆2 = a k c = (a − k)(k − c)(c − a), ∆3 =
2 2 2
a k c

1 1 1

(k−b)(c−k)
∆1 ∆2
a b k = (a − b)(b − k)(k − a). Rezultă x1 = = , x2 = =
∆ (a−b)(c−a) ∆
2 2 2
a b k
(a−k)(k−c) ∆3 (b−k)(k−a)
(a−b)(b−c)
, x3 = ∆
= (b−c)(c−a)
.
 
1 1 1 1
 
 0 2 2 1 
d) Matricea sistemului este A =   −2 2 0 1 , cu ∆ = det A =

 
3 1 −1 0

2 1 1 1

2 2 2 1
4 6= 0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 = =
2 2 0 −1

2 1 −1 0

1 2 1 1 1 1 2 1

0 2 2 1 0 2 2 1
−4, ∆2 = = 8, ∆3 =
−2 2 2 −1 = −12, ∆4 =

−2 2 0 −1

3 2 −1 0 3 1 2 0

1 1 1 2

0 2 2 2 ∆1 ∆2 ∆3
−2 2 0 2 = 16. Rezultă x1 = ∆ = −1, x2 = ∆ = 2, x3 = ∆ = −3,

3 1 −1 2
x4 = ∆∆4 = 4.  
2 −1 −1
 
e) Matricea sistemului este A =  3 4 −2  , cu ∆ = det A = 60 6=

3 −2 4

4 −1 −1

0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 = 11 4 −2 = 180,
11 −2 4

2 4 −1 2 −1 4

∆2 = 3 11 −2 = 60, ∆3 = 3 4 11 = 60. Rezultă x1 = ∆∆1 = 3,
3 −2 11

3 11 4
∆2 ∆3
x2 = ∆
= 1, x3 = ∆
= 1.
 
1 1 2
 
f) Matricea sistemului este A =  2 −1 2 , cu ∆ = det A = 6 6= 0.
 
4 1 4

−1 1 2

Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 = −4 −1 2 = 6, ∆2 =
−2 1 4

1 −1 2 1 1 −1

2 −4 2 = 12, ∆3 = 2 −1 −4 = −12. Rezultă x1 = ∆1 = 1,
∆
4 −2 4 4 1 −2

∆2 ∆3
x2 = ∆
= 2, x3 = ∆
= −2.
 
2 −1 3 2
 
 3 3 3 2 
g) Matricea sistemului este A =   3 −1 −1 2 , cu

 
3 −1 3 −1
∆ = det A = 176 6= 0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 =
4 −1 3 2 2 4 3 2

6 3 3 2 3 6 3 2
= 352, ∆2 =
3 6 −1 −2 = 0,

6 −1 −1 2

6 −1 3 −1 3 6 3 −1

2 −1 4 2 2 −1 3 4

3 3 6 2 3 3 3 6
∆3 = = 0, ∆4 = = 0. Rezultă x1 = ∆1 =
∆
3 −1 6 2 3 −1 −1 6

3 −1 6 −1 3 −1 3 6
2, x2 = ∆∆2 = 0, x3 = ∆∆3 = 0, x4 = ∆∆4 = 0.
 
1 3 5 7
 
 3 5 7 1 
h) Matricea sistemului este A =   5 7 1 3 , cu ∆ = det A = 1920 6=

 
7 1 3 1

12 3 5 7

0 5 7 1
0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 = = 4224,
4 7 1 3

16 1 3 1

1 12 5 7

1
3 12 7

3 0 7 1
3 5 0 1
∆2 = = −3712, ∆3 = = 256,
5 4 1 3

5 7 4 3

7 16 3 1
7 1 16 1

1 3 5 12

3 5 7 0 ∆1 11 ∆2
∆4 =
= 4096. Rezultă x1 = ∆
= 5
, x2 = ∆
= − 29
15
,
5 7 1 4

7 1 3 16
∆3 2 ∆4 32
x3 = ∆
= 15
, x4 = ∆
= 15
.  
1 2 −3 4 −1
 
 2 −1 3 −4 2 
 
i) Matricea sistemului este A =  3 1 3 2 −1 , cu
 
 
 4 3 4 2 2 
 
1 −1 −1 2 −1
∆ = det A = 280 6= 0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 = 776,
∆1 97
∆2 = 736, ∆3 = −336, ∆4 = −1160, ∆5 = −1104. Rezultă x1 = ∆
= 35
,
∆2 ∆3 ∆4
x2 = ∆
= 92
35
, = − 42
x3 =35
, x4 = 
∆ ∆
= − 145 , x = ∆∆5 = − 138
35 5 35
.
λ 1 1
 
2. Matricea sistemului este A =  1 λ 1 

, cu
1 1 λ
∆ = det A = (λ − 1)2 (λ + 2).
Sistemul este de tip Cramer dacă şi numai dacă
∆ 6= 0 ⇔ λ ∈ D = R \ {1, −2}.
Pentru λ ∈ D calculăm ∆1 = −(λ − 1)2 (λ + 1), ∆2 = (λ − 1)2 , ∆3 = (λ −

∆1 ∆2 ∆3 (λ+1)2
1)2 (λ + 1)2 şi obţinem x1 = ∆
= − λ+1
λ+2
, x2 = ∆
= 1
λ+2
, x3 = ∆
= λ+2
.
3. a) Matricea sistemului este
   
1 −1 2 1 1 1 −1 2 1 1
   
A=  ∼  0 3 −3 −3 1  ∼
 2 1 1 −1 3   
1 −4 5 4 0 0 −3 3 3 −1
!
1 −1 2 1 1
∼ .
0 3 −3 −3 1
Se obţine rang A = 2. Matricea extinsă a sistemului este
   
1 −1 2 1 1 1 1 −1 2 1 1 1
   
∼
A=  2 1 1 −1 3 5   0 3 −3 −3 1 3 ∼
1 −4 5 4 0 −2 0 −3 3 3 −1 −3
!
1 −1 2 1 1 1
∼ .
0 3 −3 −3 1 3
Astfel rang A = rang A = 2, deci sistemul este compatibil (nedeterminat),
conform teoremei lui Kronecker-Capelli, doua necunoscute sunt principale, iar
celelalte trei, secundare (arbitrare).
1 −1
Putem alege ca deteminant principal ∆p = = 3 6= 0. Astfel x1 , x2

2 1
sunt necunoscutele principale iar, x3 = α, x4 = β, x5 = γ sunt necunoscutele
secundare. Primele două ecuaţii ale sistemului sunt ecuaţii principale, iar
ecuaţia a treia este ecuaţie secundară. Subsistemul principal (format din cele
două ecuaţii principale) devine
(
x1 − x2 = 1 − 2α − β − γ
.
2x1 + x2 = 5 − α + β − 3γ
Acesta este un sistem de tip Cramer si are ca determinant pe ∆p . Soluţia
sistemului este x1 = 2 − α − 43 γ, x2 = 1 + 3α + β − 13 γ, α, β, γ ∈ R. Soluţia se
poate scrie ı̂n forma matricială
         
x1 2 −1 0 − 34
         
 x2   1 
   

 1 


 1 


 − 13 

 x3  =  0  + α  1 +β 0 +γ 0 .
         
         
 x   0   0   1   0 
 4         
x5 0 0 0 1
 
1 1 −3
 
 2 1 −2 
b) Matricea sistemului este A = 
 1 1 1
.

 
1 2 −3

1 1 −3

Deoarece ∆p = 2 1 −2 = −4 6= 0 rezultă că rang A = 3. Matricea

1 1 1
 
1 1 −3 1
 
 2 1 −2 1 
extinsă a sistemului este A =  1 1 1 3  cu det A = 12 6= 0. Urmează

 
1 2 −3 1
că rang A = 4 6= rang A = 3. Astfel sistemul este
 incompatibil.
2 −1 1
 
c) Matricea sistemului este A =  1 1 2 , cu det A = 0. Putem con-

5 −1 4

2 −1
sidera determinantul principal ∆p = = 3, deci rang A = 2. Matri-

1 1
 
2 −1 1 2 2 −1 2

 
cea extinsă a sistemului este A = 
 1 1 2 4 . Deoarece 1 1 4 =

5 −1 4 1 5 −1 1

21 6= 0 rezultă că rang A = 3.

Astfel, conform teoremei Kronecker-Capelli, sistemul este incompatibil, de-
oarece rang A = 2 6= rang A = 3.
d) Matricea sistemului este
   
1 1 1 −1 1 1 1 −1
   
A= 2 −1 1 1  ∼  0 −3 −1 3  ∼
   
0 −3 −1 3 0 −3 −1 3
!
1 1 1 −1
∼ .
0 −3 −1 3
   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
   
A =  2 −1 1
 1 3  ∼  0 −3 −1 3 −1 
 
∼
0 −3 −1 3 −1 0 −3 −1 3 −1
!
1 1 1 −1 2
∼ .
0 −3 −1 3 −1
conform teoremei lui Kronecker-Capelli, două necunoscute sunt principale, iar
celelalte
două, secundare (arbitrare). Alegem determinantul principal ∆p =
1 1
= −3 6= 0. Astfel x1 , x2 sunt necunoscutele principale iar, x3 = α,

2 −1
x4 = β, sunt necunoscutele secundare. Primele două ecuaţii ale sistemului
sunt ecuaţii principale, iar ecuaţia a treia este ecuaţie secundară. Subsistemul
principal (format din cele două ecuaţii principale) devine
(
x1 + x2 = 2 − α + β
.
2x1 − x2 = 3 − α − β
Acest sistem, care este de tip Cramer, are soluţia x1 = 53 − 23 α, x2 = 13 − 13 α+β,

α, β ∈ R. Soluţia se scrie ı̂n forma matricială
       
5
x1 −2 0
   31   31   
 =   + α  −3
 x2   3 
 + β  1 .
   

 x   0   1   0 
 3       
x4 0 0 1
e) Matricea sistemului este

   
2 −2 1 −1 1 2 −2 1 1
   
 1 2 −1 1 −2   1 2 −1 −2 
 4 −10 5 −5 7  ∼  4 −10 5
A=   ∼
   7 

2 −14 7 −7 11 2 −14 7 11
     
2 1 1 1 −1 −2 1 −1 −2
     
 1 −1 −2   2 11 ∼ 0 3 5 

∼
 4 5
∼ ∼
 7   4
  5 7   0
 9 15 

2 7 11 2 7 11 0 9 15
!
1 −1 −2
∼ .
0 3 5

   
2 −2 1 −1 1 1 2 −2 1 1 1
   
 1 2 −1 1 −2 1   1 2 −1 −2 1 
A= ∼ ∼
 4 −10 5 −5 7 1   4 −10 5 7 1
 
 
2 −14 7 −7 11 −1 2 −14 7 11 −1
     
2 1 1 1 1 −1 −2 1 1 −1 −2 1
     
 1 −1 −2 1   2 1
1  1 −1 
∼ 0 3 5

∼ ∼ ∼
 4 5
 7 1   4
  5 7 1   0
 9 15 −3 

2 7 11 −1 2 7 11 −1 0 9 15 −3
!
1 −1 −2 1
∼ .
0 3 5 −1
conform teoremei lui Kronecker-Capelli, două necunoscute sunt principale, iar
celelalte trei, secundare (arbitrare).
2 −2
Putem alege ca deteminant principal ∆p = . Astfel x1 , x2 sunt

1 2
necunoscutele principale iar, x3 = α, x4 = β, x5 = γ sunt necunoscutele
secundare. Primele două ecuaţii ale sistemului sunt ecuaţii principale, iar
ecuaţia a treia este ecuaţie secundară. Subsistemul principal (format din cele
două ecuaţii principale) devine
(
2x1 − 2x2 =1−α+β−γ
.
x1 + 2x2 = 1 + α − β + 2γ
Acesta este un sistem de tip Cramer si are ca determinant pe ∆p . Soluţia

2
sistemului este x1 = 3
+ 13 γ, x2 = 1
6
+ 21 α − 21 β + 65 γ, α, β, γ ∈ R. Soluţia poate
fi scrisă ı̂n forma matricială
         
2 1
x1 0 0
   3     1   5  3
 x2   1   1   −   − 
   6   2   2   6 
 x3  =  0  + α  1  + β  0  + γ  0 .
         
         
 x   0   0   1   0 
 4         
x5 0 0 0 1
!
λ+1 3
4) a) Matricea sistemului este A = , cu det A = 3(λ2 − 4).
λ + 4 3λ
Deci ∆ = 0 pentru λ = ±2.
Cazul I. Pentru
λ ∈ R \ {±2}, sistemul
este de tip Cramer.
Avem ∆1 =
8λ + 3 3 λ + 1 8λ + 3
= 3(8λ2 + 3λ − 5), ∆2 = = −8λ2 − 30λ − 7.

5 3λ λ+4 5
∆1 8λ2 +3λ−5 2
Soluţia sistemului este x = ∆
= = ∆∆2 = − 8λ3(λ+30λ+7
λ2 −4
,y 2 −4) .
(
3x + 3y = 19
Cazul II. 1) Dacă λ = 2 sistemul devine . Matricea aces-
6x + 6y = 5
!
3 3
tui sistem este A = cu rang A = 1. Matricea extinsă a sistemului
6 6
!
3 3 19
este A = cu rang A = 2. Deci sistemul este incompatibil,
6 6 3
conform teoremei Kronecker-Capelli. (
−x + 3y = −13
2) Dacă λ = −2 sistemul devine . Matricea acestui
2x − 6y = 5
!
−1 3
sistem este A = cu rang A = 1. Matricea extinsă a sistemului
2 −6
!
−1 3 −13
este A = cu rang A = 2. Deci sistemul este incompatibil,
2 −6 5
conform teoremei Kronecker-Capelli. !
λ 1
b) Matricea sistemului este A = , cu ∆ = det A = (λ −
6 λ−1
3)(λ + 2)
Cazul I. Dacă λ ∈ R \ {−2, 3} sistemul este de tip Cramer. Calculăm
∆1 1 ∆2 2λ+6
∆1 = λ − 3, ∆2 = 2(λ2 − 9) şi obţinem soluţia x = ∆
= λ+2
, y= ∆
= λ+2
.
∈ {−2, 3} rezultă că rang A = 1. Matricea extinsă este
Cazul II. Dacă λ !
λ 1 3
A= . Distingem următoarele cazuri:
6 λ − 1 2λ
i) Dacă λ = −2 urmează rang A = 2 6= rang A, deci sistemul este incom-
patibil, conform Kronecker-Capelli.(
3x + y = 3
ii) Dacă λ = 3 sistemul devine . Rezultă că rang A = 1 =
6x + 2y = 6
rang A. Sistemul este compatibil nedeterminat, conform teoremei Kronecker-

Capelli. Astfel, considerăm x necunoscuta principală şi prima ecuaţie, ecuaţie
principală, iar y = α ∈ R necunoscuta secundară şi. Rezultă x = 1 − α3 . Sub
formă matricială soluţia se scrie
! ! !
x 1 − 13
= +α .
y 0 1
!
m − 2 2m − 1
5. a) Matricea sistemului este A = . Avem ∆ =
m 2m − 2
det A = −5m + 4.
Cazul
I. Dacă m 6= 54 rezultă că sistemul
este de tip
Cramer. Obţinem
4 2m − 1 m−2 4
∆1 = = −4m − 2 şi ∆2 = = 2m − 12. Soluţia

6 2(m − 1) m 6
este x = ∆∆1 = 4m+2
5m−4
, y = ∆∆2 = −5m+4
2m−12
.
4
Cazul II. Dacă m = 5
urmează că rang A = 1. Matricea extinsă este
!
m−2 2m − 1 4
A= . Obţinem rang A = 2. În concluzie, ı̂n acest
m 2(m − 1) 6
caz, sistemul este incompatibil, conform teoremei Kronecker-Capelli.
!
4 −m
b) Matricea sistemului este A = , cu ∆ = det A =
2m + 6 1
2(m + 1)(m + 2).
Cazul I. Dacă m ∈ R \ {−2, −1} sistemul este de tip Cramer. Obţinem
∆1 = 2(m − 2)(m + 1), ∆2 = −2(m − 7)(m + 2) şi soluţia sistemului x =
m−2 7−m
m+2
,y = m+1
.
Cazul II. Dacă m ∈ {−2, −1}!rezultă că rang A = 1. Matricea extinsă
4 −m m − 4
este A = .
2m + 6 1 2m + 1
i) Dacă m = −2 rezultă că rangul matricii extinse este 1 şi sistemul este
compatibil nedeterminat, conform teoremei Kronecker-Capelli. Considerând
x necunoscută principală şi y = α ∈ R necunoscută secundară, se obţine
−6−2α
x= 4
.
ii) Dacă m = −1 rezultă că rangul matricii extinse este 2. Prin urmare, ı̂n
acest caz, sistemul este incompatibil, conform teoremei Kronecker-Capelli.
!
1 3m − 1
c) Matricea sistemului este A = , cu ∆ = det A = 3 − 3m.
1 2
Cazul I. Dacă m ∈ R \ {1} sistemul este de tip Cramer. Obţinem ∆1 =
(3m−1)(m−4)
−(3m − 1)(m − 4), ∆2 = m − 4. Soluţia sistemului este x = 3m−3
,y =
m−4
3−3m
.
!
1 2 0
Cazul II. Dacă m = 1 matricea extinsa devine A = . Astfel,
1 2 −3
rangul matricii sistemului este 1 şi rangul matricii extinse este 2. Sistemul este
incompatibil, conform teoremei Kronecker-Capelli.
 
m+3 1 2
 
d) Matricea sistemului este A =  m m−1 1 , cu ∆ =

3m + 3 m m+3
2
det A = m (m − 1).
Cazul I. Dacă m ∈ R \ {0, 1}, sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 =
m +3m2 −15m+9, ∆2 = m3 +12m−9, ∆3 = −4m3 +3m2 +12m−9. Soluţia,
3
m3 +3m2 −15m+9 m3 +12m−9 −4m3 +3m2 +12m−9

ı̂n acest caz, este x1 = m2 (m−1)
, x2 = m2 (m−1)
, x3 = m2 (m−1)
.
Cazul II. Dacă m ∈ {0, 1} avem
 3x1 + x2 + 2x3 = 0


i) Dacă m = 0 sistemul devine −x2 + x3 = 0 . Rangul matricii sis-


 3x + 3x = 3
1 3
temului este 2, iar cel al matricii extinse este 3 deci sistemul nu este compatibil,
conform teoremei Kronecker-Capelli.
 4x1 + x2 + 2x3 = 1


ii) Dacă m = 1 sistemul devine x1 + x3 = 2 . Rangul matricii


 6x + x + 4x = 3
1 2 3
sistemului este 2, iar cel al matricii extinse este 3 şi rezultă că şi ı̂n acest caz
sistemul este incompatibil.  
m 1 1 1
 
 1 m 1 1 
e) Matricea sistemului este A = 
 1
. Avem ∆ = det A =
 1 m 1 

1 1 1 m
3
(m − 1) (m + 3).
Cazul I. Dacă m ∈ R \ {−3, 1} sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 =

1 1 1
1 m 1 1 1

m m 1 1 3 2
1 m 1 1

2
= −(m − 1) (m + 2m + 2), ∆2 =
2
=

m 1 m 1
1 m m 1

m3 1 1 m 1 m3 1 m

m 1 1 1

3 2
1 m m 1
−(m − 1) (m + m − 1), ∆3 = = (m − 1)3 (2m + 1), ∆4 =
2
1 1 m 1

1 1 m3 m

m 1 1 1

1 m 1 m 3 3 2
1 1 m m2 = (m − 1) (m + 3m + 2m + 1). Obţinem soluţia x1 =

1 1 1 m 3
2 +2m+2 2 m3 +3m2 +2m+1
−m m+3
, x2 = − m m+3
+m−1
, x3 = 2m+1
m+3
, x4 = m+3
.
Cazul II. Dacă m ∈ {−3, 1}, ∆ = det A = 0 şi rang A 4. Avem două
situaţii. 

 x1 + x 2 + x3 + x4 = 1


 x +x +x +x =1
1 2 3 4
i) Dacă m = 1 sistemul devine . Rezultă că


 x 1 + x 2 + x 3 + x 4 = 1

x1 + x2 + x3 + x4 = 1

rang A = 1 şi rangul matricii extinse este deasemeni 1. Astfel sistemul este
compatibil nedeterminat. Considerăm drept determinant principal ∆p = 1,
x1 necunoscută principală, x2 = α, x3 = β, x4 = γ, α, β, γ ∈ R, necunoscute
secundare. Obţinem x1 = 1 − α − β − γ. Soluţia se scrie matricial sub forma
         
x1 1 −1 −1 −1
         
 x2   0   1   0
 + γ  0 .
  
 x  =  0 +α 0 +β 1
      
  0 
 3         
x4 0 0 0 1
ii) Dacă m = −3 matricea sistemului este

   
−3 1 1 1 1 −3 1 1
   
 1 −3 1 1   −3 1 1 1 
A=   ∼ ∼
 1 1 −3 1   1  1 −3 1  
1 1 1 −3 1 1 1 −3
   
1 −3 1 1 1 −3 1 1
   
 0 −8 4 4   0 −2 1 1 
∼  ∼ ∼
 0 4 −4 0   0 1 −1 0 
 
0 4 0 −4 0 1 0 −1
 
1 −3 1 1  
  1 −3 1 1
 0 1 −1 0   
∼   ∼  0 1 −1 0 

.
 0 0 −1 1 

0 0 −1 1
0 0 1 −1
   
−3 1 1 1 1 1 −3 1 1 −3
   
 1 −3 1 1 −3   ∼  −3 1
 1 1 1 ∼
A=  1
 1 −3 1 9   1
  1 −3 1 9 
1 1 1 −3 −27 1 1 1 −3 −27
   
1 −3 1 1 −3 1 −3 1 1 −3
   
 0 −8 4 4 −8   ∼  0 −2 1
 1 −2 
∼ ∼
 0
 4 −4 0 12   0 1 −1 0
  3 

0 4 0 −4 −24 0 1 0 −1 −6
   
1 −3 1 1 −3 1 −3 1 1 −3
   
 0 1 −1 0 3   0 1 −1 0 3 
∼ ∼ .

 0 0 −1 1 4   0 0 −1 1 4 
 
0 0 1 −1 −9 0 0 0 0 −5
Urmează că rang A = 4 6= rang A = 3, deci sistemul
! este incompatibil.
m −3
f) Matricea sistemului este A = , cu ∆ = det A = −(m −
3 −m
3)(m + 3).
Cazul I. Dacă m ∈ R \ {−3, 3} sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 =

1
m − 3, ∆2 = (m − 3)(m + 2). Obţinem soluţia x = − m+3 , y = − m+2
m+3
.
(
−3x − 3y = 2
Cazul II. i) Dacă m = −3 sistemul devine . Rangul
3x + 3y = 4
!
−3 −3
matricii A = , a sistemului, este 1 şi rangul matricii extinse
3 3
!
−3 −3 2
A= este 2. Sistemul este, ı̂n acest caz, incompatibil.
3 3 −4
(
3x − 3y = 2
ii) Dacă m = 3 sistemul devine . Rangul matricii A =
3x − 3y = 2
! !
3 −3 3 −3 2
, a sistemului, este 1 şi rangul matricii extinse A =
3 −3 3 −3 2
este tot 1. Conform teoremei Kronecker-Capelli sistemul este compatibil ne-
determinat. Alegem x necunoscuta principală şi y = α, α ∈ R, necunoscuta
2
secundară. Rezultă x =+ α. Matricial, soluţia se scrie
3
! ! !
2
x 3
1
= +α , α ∈ R.
y 0 1
 
λ 1 1
 
g) Matricea sistemului este A =  1 m 1 . Avem ∆ = det A =

1 2m 1
m(1 − λ).
Cazul I. Dacă m 6= 0, λ 6= 1 sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 =
1−2m
1 − 2m, ∆2 = 1 − λ, ∆3 = −2mλ + 4m − 1. Soluţia sistemului este x = m(1−λ)
,
1 −2mλ+4m−1
y= m
, z= m(1−λ)
.
 
λ 1 1
 
Cazul II. Dacă m = 0 matricea sistemului devine A = 
 1 0 1 .

1 0 1
Rezultă rang A = 2. Matricea extinsă este
   
λ 1 1 4 λ 1 1 4
   
A= 1 0 1 3  ∼  1 0 1 3 .
   
1 0 1 4 0 0 0 1
Se obţine rang A = 3. Prin urmare sistemul este incompatibil.

Cazul III. Dacă λ = 1 şi m 6= 0 matricea sistemului devine
 
1 1 1
 
A=  1 m 1
.

1 2m 1
Rezultă că rang A = 2. Matricea extinsă este

   
1 1 1 4 1 1 4
   
A= 1 m 1 3 ∼ m 1 3 
   
1 2m 1 4 2m 1 4
Se obţine cu uşurinţă că rang A = 2 dacă şi numai dacă 1 − 2m = 0. Avem

cazurile
1
i) Dacă m 6= 2
rezultă că rangul matricii extinse este 3 şi sistemul este
incompatibil. 
 x+y+z =4


1
ii) Dacă m = 2
sistemul devine x + 21 y + z = 3 . Rangul matricii ex-


 x+y+z =4
tinse este 2 şi sistemul este compatibil nedeterminat. Considerăm x, y necu-
noscute principale şi z = α ∈ R necunoscută secundară. Sistemul devine
(
x+y =4−α
.
x + 21 y = 3 − α
Soluţia este x = 2 − α, y = 2, z = α, α ∈ R. Matricial, soluţia se scrie

     
x 2 −1
     
 y  =  2  + α  0  , α ∈ R.
     
z 0 1
 
2 −4 1
 
h) Matricea sistemului este A = 
 1 5 −3 . Avem ∆ = det A =

2 λ m
7(2m + λ + 2).
Cazul I. Dacă 2m+λ 6= −2 rangul matricii

sistemuluieste 3 şi, ı̂n acest caz,
0 −4 1

sistemul este de tip Cramer. Avem ∆1 = 7λ 5 −3 = 7λ2 + 28mλ + 35,

5 λ m

2 0 1 2 −4 0

∆2 = 1 7λ −3 = 14mλ−14λ+35, ∆3 = 1 5 7λ = −14λ2 −56λ+

2 5 m 2 λ 5
λ2 +4mλ+5 2mλ−2λ+5 −2λ2 −8λ+10
70. Soluţia sistemului este x = 2m+λ+2
, y= 2m+λ+2
, z= 2m+λ+2
.
Cazul II. Dacă 2m + λ = −2 rezultă că rangul lui A este 2. Matricea
extinsă a sistemului este
   
2 −4 1 0 2 −4 1 0
   
A= 1 ∼
 5 −3 7(−2m − 2) = 1 5 −3 7λ 
 
2 −2m − 2 m 5 2 λ − λ+2
2
5
   
1 5 −3 7λ 1 5 −3 7λ
   
∼
 2 −4 1 0  ∼
 
 0 −14 7 −14λ ∼

2 λ − λ+22
5 0 λ + 4 − λ+4
2
5
   
1 5 −3 7λ 1 5 −3 7λ
   
∼
 0 −2 1 −2λ  ∼
 
 0 −2 1 −2λ ∼

λ+4 λ+4
0 λ+4 − 2 5 0 λ+4 − 2 5
   
1 −3 5 7λ 1 −3 5 7λ
   
∼
 0 1 −2 −2λ  ∼
 
 0 1 −2 −2λ ∼

λ+4
0 − 2 λ+4 5 0 0 0 −λ(λ + 4) + 5
 
1 −3 7λ 5
 
∼ 0 1 −2λ −2 .

0 0 −λ(λ + 4) + 5 0
Putem extrage un minor de ordinul 3,

1 −3 7λ

d = 0 1 −2λ = (λ − 1)(λ + 5).

0 0 −λ(λ + 4) + 5

Avem următoarele cazuri

i) Dacă λ ∈ R \ {−5, 1} rezultă că rang A = 3 6= rang A = 2 şi sistemul
este incompatibil.
ii) Dacă λ = −5 rezultă că rangul matricii extinse este 2 şi sistemul este
compatibil nedeterminat. Sistemul devine

 2x − 4y + z = 0


x + 5y − 3z = −35 .

 2x − 5y + 3 z = 5

2

2 −4
Alegem drept determinant principal ∆p = = 14, x, y sunt necunos-

1 5
cute principale şi z = α, α ∈ R, necunoscuta secundară. Subsistemul principal
se scrie (
2x − 4y = −α
.
x + 5y = −35 + 3α
Soluţia sistemului este x = −10 + 21 α, y = −5 + 12 α, z = α, α ∈ R. Matricial,
avem      
1
x −10 2
     
 y  =  −5  + α   , α ∈ R. 1
      2
z 0 1
iii) Dacă λ = 1 rezultă că rangul matricii extinse este 2 şi sistemul este
compatibil nedeterminat. Sistemul devine

 2x − 4y + z = 0


x + 5y − 3z = 7 .

 2x + y − 3 z = 5

2

2 −4
Alegem drept determinant principal ∆p = = 14, x, y sunt necunos-

1 5
cute principale şi z = α, α ∈ R, necunoscuta secundară. Subsistemul principal
devine (
2x − 4y = −α
.
x + 5y = 7 + 3α
Soluţia sistemului este x = 2 + 12 α, y = 1 + 21 α, z = α, α ∈ R. Matricial, avem

     
1
x 2
     2 
 y  =  1  + α  1  , α ∈ R.
     2 
z 0 1
 
−1 2 1
 
 3 −1 7 
6. Matricea sistemului este A =   , iar matricea extinsă
 α −9 −3 

2 β 4
 
−1 2 1 4
 
 3 −1 7 2 
A=  . Rangul matricii A este 2 dacă şi numai dacă
 α −9 −3 λ 

2 β 4 m

−1 2 1 −1 2 1

d1 = 3 −1 7 = 0, d2 = 3 −1 7 = 0,
α −9 −3

2 β 4

3 −1 7 −1 2 1

d3 = α −9 −3 = 0, d4 = α −9 −3 = 0.

2 β 4 2 β 4
Din aceste relaţii rezultă α = 5 şi β = −1. Pentru ca sistemul să fie compatibil
rang A = 2. Aceasta relaţie are loc dacă şi numai dacă

2 1 4 2 1 4

−1 7 2 = 0, −1 7 2 = 0,

−9 −3 λ −1 4 m

86
de unde rezultă λ = 5
şi m = 25 .
În continuare, pentru valorile
găsite, rezolvăm sistemul. Considerăm drept
−1 2
determinant principal ∆p = = −5, necunoscutele principale x şi

3 −1
y, necunoscuta secundară z = γ ∈ R. Subsistemul principal devine
(
−x + 2y = 4 − γ
.
3x − y = 2 − 7γ
6
Soluţia sistemului iniţial este x = 5
− 85 γ, y = 13
5
− 13
10
γ, z = γ ∈ R. Matricial,
aceasta se scrie
     
6
x 5
− 85
     
 y = 13
 + γ  − 13  , γ ∈ R.
    5
 10 
z 0 1
3.2 Sisteme de ecuaţii liniare omogene
Enunţuri
1. Fie
 sistemele de ecuaţii omogene: 

 x1 + 2x2 + 3x3 + 4x4 = 0 
 x1 + x2 + 2x3 − x4 + x5 = 0

 

 x + x + 2x + 3x = 0  x − x + x + 3x − x = 0
1 2 3 4 1 2 3 4 5
a) ; b)


 x1 + 5x2 + x3 + 2x4 = 0 

 −x1 + 5x2 + x3 − 11x4 + 5x5 = 0
 
x1 + 5x2 + 5x3 + 2x4 = 0 2x2 + x3 − 4x4 + 2x5 = 0
 
 

 x1 + x2 + x3 + x 4 = 0 
 x1 + 3x2 + 2x3 = 0

 

 x + 2x + 3x + 4x = 0  2x − x + 3x = 0
1 2 3 4 1 2 3
c) ; d) ;


 x 1 + 3x 2 + 6x 3 + 10x 4 = 0 

 3x 1 − 5x 2 + 4x 3 = 0
 
x1 + 4x2 + 10x3 + 20x4 = 0 x1 + 17x2 + 4x3 = 0
 
 

 2x1 + 3x2 − x3 + 5x4 = 0 
 3x1 + 4x2 − 5x3 + 7x4 = 0

 

 3x − x + 2x − 7x = 0  2x − 3x + 3x − 2x = 0
1 2 3 4 1 2 3 4
e) ; f) ;


 4x1 + x2 − 3x3 + 6x4 = 0 

 4x1 + 11x2 − 13x3 + 16x4 = 0
 
x1 − 2x2 + 4x3 − 7x4 = 0 7x1 − 2x2 + x3 + 3x4 = 0
 


 x1 + x2 + x3 + x 4 + x5 = 0


 3x + 2x + x − x − 3x = 0
1 2 3 4 5
g) ;


 x 2 + 2x 3 + 2x 4 + 6x 5 = 0

5x1 + 4x2 + 3x3 + 3x4 − x5 = 0

(
x1 − x2 + x3 + x4 − 2x5 + 3x6 = 0
h) .
2x1 + x2 + 4x3 − 5x4 + 2x5 + x6 = 0
Să se studieze existenţa soluţiilor nebanale pentru aceste sisteme, să se re-
zolve sistemele, să se determine dimensiunea şi o bază ı̂n spaţiul S al soluţiilor,
să se scrie soluţiile generale sub formă vectorială şi sub formă matricială.
2. Să se demonstreze că sistemul


 ax1 + bx2 + cx3 + dx4 = 0


 bx − ax + dx − cx = 0
1 2 3 4


 cx1 − dx2 − ax3 + bx4 = 0

dx1 + cx3 − bx3 − ax4 = 0

admite o soluţie unică, dacă a, b, c, d sunt numere reale, nu toate nule.

 
1 2 3 4
 
 1 1 2 3 
1. a) Matricea sistemului este A =  , cu det A = −20 6= 0.
 1 5 1 2 
 
1 5 5 2
Prin urmare sistemul admite numai soluţia banală x1 = x2 = x3 = x4 = 0.
b) Matricea sistemului este
   
1 1 2 −1 1 1 1 2 −1 1
   
 1 −1 1 3 −1   0 −2 −1 4 −2 
 −1 5 1 −11 5  ∼  0 6
A=   ∼
   3 −12 6 

0 2 1 −4 2 0 2 1 −4 2
!
1 1 2 −1 1
∼ .
0 2 1 −4 2
Se obţine rang A = 2 5. Astfel sistemul
admite şi soluţii nebanale. Alegem
1 1
drept determinant principal ∆p = = −2. Considerăm necunoscutele

1 −1
principale x1 , x2 şi necunoscutele secundare x3 = α, x4 = β, x5 = γ, α, β, γ ∈
R. Subsistemul principal devine
(
x1 + x2 = −2α + β − γ
.
x1 − x2 = −α − 3β + γ
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu soluţia x1 = − 32 α − β, x2 = − 12 α +

2β − γ. Spaţiul soluţiilor sistemului omogen este
3 1
S = {s = (− α − β, − α + 2β − γ, α, β, γ)|α, β, γ ∈ R}.
2 2
Acesta este un subspaţiu liniar ı̂n R5 cu dim S = 3. O bază ı̂n acest subspaţiu
este sistemul fundamental de soluţii B = {u1 , u2 , u3 }, unde
3 1
u1 = (− , − , 1, 0, 0), u2 = (−1, 2, 0, 1, 0), u3 = (0, −1, 0, 0, 1).
2 2
Soluţia generală se poate scrie sub forma matricială
       
x1 − 32 −1 0
   1     
 x2   −   2   −1 
   2     
 x3  = α  1  + β  0  + γ 0 .
       

       
 x   0   1   0 
 4       
x5 0 0 1
c) Matricea sistemului este

 
1 1 1 1
 
 1 2 3 4 
 1 3 6 10  .
A= 
 
1 4 10 20
Determinantul matricii sistemului este det A = 1 6= 0, deci rangul matricii

este 4, egal cu numărul de necunoscute. Prin urmare sistemul admite numai
soluţia banală.
d) Matricea sistemului este
   
1 3 2 1 3 2
    !
 2 −1 3   0 −7
−1  1 3 2
 3 −5 4  ∼ 
A=   ∼
   0 −14 −2 
 0 7 1
1 17 4 0 14 2

admite şi soluţii nebanale. Alegem
1 3
drept determinant principal ∆p = = −7. Considerăm necunoscutele

2 −1
principale x1 , x2 şi necunoscuta secundară x3 = α ∈ R. Subsistemul principal

devine (
x1 + 3x2 = −2α
.
2x1 − x2 = −3α
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu soluţia x1 = − 11
7
α, x2 = − 71 α. Spaţiul
soluţiilor sistemului omogen este
11 1
S = {s = (− α, − α, α)|α ∈ R}.
7 7
este sistemul fundamental de soluţii B = {u1 }, unde u1 = (− 11
7
, − 71 , 1).
   
11
x1 −
   7 
 x2  = α  − 1  .
   7 
x3 1
e) Determinantul matricii sistemului este 217, diferit de 0, deci rangul ma-

tricii este 4, egal cu numărul de necunoscute. Prin urmare sistemul admite
numai soluţia banală.
f) Matricea sistemului este
   
3 4 −5 7 1 7 −8 9
   
 2 −3 −2 
3  ∼  2 −3 3 −2  ∼
 
A=  4 11
 −13 16 
  4 11 −13 16 
 
7 −2 1 3 7 −2 1 3
 
1 7 −8 9
  !
 0 −17 19 20  1 7 −8 9
∼
 0 −17 19 −20  ∼
 .
  0 −17 19 20
0 51 57 −60
admite
şi soluţii nebanale. Alegem
3 4
drept determinant principal ∆p = = −17. Considerăm necunoscu-

2 −3
tele principale x1 , x2 şi necunoscutele secundare x3 = α, x4 = β, α, β ∈ R.
Subsistemul principal devine

(
3x1 + 4x2 = 5α − 7β
.
2x1 − 3x2 = −3α + 2β
3
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu soluţia x1 = 17
α− 13
17
β, x2 = 19
17
α− 20
17
β.
Spaţiul soluţiilor sistemului omogen este
3 13 19 20
S = {s = ( α − β, α − β, α, β)|α, β ∈ R}.
17 17 17 17
este sistemul fundamental de soluţii B = {u1 , u2 }, unde
3 19 13 20
u1 = ( , , 1, 0), u2 = (− , − , 0, 1).
17 17 17 17
     
3 13
x1 −
 17  17
 19  20 
   
 = α  17  + β  − 17  .
 x2  

 x   1   0 
 3     
x4 0 1
g) Matricea sistemului este

   
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
   
 3 2 1 −1 −3   0 −1 −2 −4 −6 
A= ∼ ∼
 0 1 2 2 6   0 1 2 2 6 
   
5 4 3 3 −1 0 −1 −2 −2 −6
   
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
   
∼ 0 1 2 4 6 ∼ 0
   1 2 4 6 .
0 1 2 2 6 0 0 0 −2 0
admite
şi soluţii nebanale. Alegem
1 1 1

drept determinant principal ∆p = 3 2 −1 = 2. Necunoscutele princi-

0 1 2
pale sunt x1 , x2 , x4 şi necunoscutele secundare x3 = α, x5 = β, α, β ∈ R.
Subsistemul principal devine


 x1 + x2 + x4 = −α − β


3x1 + 2x2 − x4 = −α + 3β .

 x + 2x = −2α − 6β

2 4
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu soluţia x1 = α + 5β, x2 = −2α − 6β,

x4 = 0. Spaţiul soluţiilor sistemului omogen este
S = {s = (α + 5β, −2α − 6β, α, 0, β)|α, β ∈ R}.
este sistemul fundamental de soluţii B = {u1 , u2 }, unde
u1 = (1, −2, 1, 0, 0), u2 = (5, −6, 0, 0, 1).

     
x1 1 5
     
 x2   −2   −6 
     
 x3  = α  1  + β  0  .
     
     
 x   0   0 
 4     
x5 0 1
h) Matricea sistemului este

!
1 −1 1 1 −2 3
A=
2 1 4 −5 2 1
Se obţine rang A = 2 5. Astfel sistemul admite

şi soluţii nebanale.
1 −1
Alegem drept determinant principal ∆p = = 3. Necunoscutele prin-

2 1
cipale sunt x1 , x2 şi necunoscutele secundare x3 = α, x4 = β, x5 = γ, x6 = δ,
α, β, γ, δ ∈ R. Subsistemul principal devine
(
x1 − x2 = −α − β + 2γ − 3δ
.
2x1 + x2 = −4α + 5β − 2γ − δ
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu soluţia x1 = − 53 α + 43 β − 34 δ, x2 =

− 23 α + 73 β − 2γ + 35 δ, x4 = 0. Spaţiul soluţiilor sistemului omogen este
5 4 4 2 7 5
S = {s = (− α + β − δ, − α + β − 2γ + δ, α, β, γ, δ)|α, β, γ, δ ∈ R}.
3 3 3 3 3 3
este sistemul fundamental de soluţii B = {u1 , u2 , u3 , u4 }, unde
5 2 4 7
u1 = (− , − , 1, 0, 0, 0), u2 = ( , , 0, 1, 0, 0),
3 3 3 3
4 5
u3 = (0, −2, 0, 0, 1, 0), u4 = (− , , 0, 0, 0, 1).
3 3
         
5 4
x − 0 − 34
 1   3   3     
 x   −2   7   −2   5 
 2   3   3     3 
         
 x3   1   0   0   0 
 x  = α 0 +β 1 +γ 0 +δ
         .
 4         0 

         
 x5   0   0   1   0 
         
x6 0 0 0 1
2. Se verifică prin calcul direct că determinantul matricii sistemului este

det A = −(a2 + b2 + c2 + d2 )2 6= 0.
Probleme propuse
1. Să se arate că următoarele sisteme de ecuaţii liniare sunt sisteme Cramer
şi să serezolve aceste sisteme:

 x1 +x2 +2x3 +3x4 = 1


 3x −x −x3 −2x4 = −4
1 2
a) ,
 2x1 +3x2 −x3 −x4
 = −6


x1 +2x2 +3x3 −x4 = −4



 x2 −3x3 +4x4 = −5


 x
1 −2x3 +3x4 = −4
b) .


 3x1 +2x2 −5x4 = 12

4x1 +3x2 −5x3 = 5

2. Să
 se rezolve pe cale matriceală următoarele sisteme Cramer:


 x1 +x2 +x3 −2x4 +7x5 = 0

 2x1 +x3 −2x5 = 9



a) 3x1 +x2 −x4 = 9 ,

+x5 = −8



 2x2 +5x3


 x −x +3x4 = 1
1 2

 x1 +x2 +2x3 +2x4 = 2



 3x −x −4x −6x = 0
1 2 3 4
b) .
 2x1 +3x2 −6x3 −9x4 = −7



x1 −2x2 +8x3 −12x4 = 3

3. Să
 se studieze compatibilitatea şi să se rezolve dacă este posibil
 2x1 +7x2 +3x3 +x4 = 6


a) 3x1 +5x2 +2x3 +2x4 = 4 ,


 9x +4x2 +x3 +7x4 = 2
1


 x1 +x2 +3x3 −2x4 +3x5 = 1


 2x
1 +2x2 +4x3 −x4 +3x5 = 2
b) ,


 3x1 +3x2 +5x3 −2x4 +3x5 = 2

2x1 +2x2 +8x3 −3x4 +9x5 = 2



 2x1 +5x2 −8x3 = 8


 4x
1 +3x2 −9x3 = 9
c) ,


 2x1 +3x2 −5x3 = 7

x +8x2 −7x3 = 12

 1


 3x1 +2x2 +2x3 +2x4 = 2

 2x1 +3x2 +2x3 +5x4 = 3



d) 9x1 +x2 +4x3 −5x4 = 1 .




 2x1 +2x2 +3x3 +4x4 = 5


 7x +x +6x −x = 7
1 2 3 4
4. Să se discute compatibilitatea următoarelor sisteme ı̂n funcţie de valorile
parametrilor
 reali m, n şi să se obţină soluţia când este posibil:
 mx1

 −3x2 +4x3 = 1
a) 5x1 +(m − 1)x2 −4x3 = 8 ,

+(m − 5)x2 −12x3 = 10

 x
1

 mx1 +x2 +x3 = 4


b) x1 +nx2 +x3 = 2 ,


 x +2x2 +x3 = 3
1

 x1

 −mx2 +x3 = 1
c) x1 −x2 +x3 = −1

 mx +m2 x −x = m2

1 2 3
5. Pentru ce valori ale parametrilor sistemele următoare au soluţii neba-
nale? 


 mx1 +x2 +x3 = 0
a) x1 +(m + 1)x2 +x3 = 0 ,


 x1 +x2 +4x3 = 0



 x1 +(m − 1)x2 +x3 = 0
b) x1 +2x2 +mx3 = 0 ,


 2x1 +x2 +x3 = 0



 mx1 +x2 +x3 = 0
c) x1 +nx2 +x3 = 0 .


 x1 +x2 +x3 = 0
6. Să se determine dimensiunea şi o bază ı̂n subspaţiul liniar al soluţiilor
următoarelor
( sisteme omogene:
2x1 +3x2 −4x3 +5x4 = 0
a) ,
x +x2 +x3 +x4 = 0
 1
 x1

 −2x2 +10x3 = 0
b) x1 −x2 +x3 = 0 .

−x3

 2x +3x
1 2 = 0
Capitolul 4
Aplicaţii liniare
Enunţuri
1. Fie spaţiile liniare X = {f | f : [a, b] → R, f derivabilă pe [a, b]}, al
funcţiilor derivabile definite pe intervalul [a, b] cu valori reale, şi Y = {g| g :
[a, b] → R}, al funcţiilor definite pe intervalul [a, b] cu valori reale. Definim
aplicaţia D : X → Y , prin D(f ) = f 0 . Să se arate că D este o aplicaţie liniară
şi să se determine ker D, nucleul lui D.
2. Fie X un spaţiu liniar de dimensiune 2, peste un corp K, şi Y un
spaţiu liniar de dimensiune 3, peste acelaşi corp, K. Să se precizeze care din
următoarele aplicaţii, f : X → Y , este o aplicaţie liniară:
a) f (x) = (ξ1 + ξ2 , ξ1 − ξ2 , ξ1 )B1 ;
b) f (x) = (ξ1 , 1, ξ2 )B1 ;
c) f (x) = (ξ1 + ξ2 , ξ1 − ξ2 , ξ1 ξ2 )B1 , unde x = (ξ1 , ξ2 )B ∈ X ı̂ntr-o bază B ı̂n

X, iar B1 este o bază ı̂n Y .
3. Se dau spaţiile liniare peste un corp K, X, de dimensiune 3, şi Y ,
de dimensiune 2. Un element din X este de forma x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B ı̂ntr-o
bază B ı̂n X. Definim aplicaţiile liniare f1 : X → Y , f2 : X → Y , prin
f1 (x) = (2ξ1 , ξ2 − ξ3 )B1 şi f2 (x) = (−ξ1 , ξ2 + ξ3 )B1 , unde B1 este o bază ı̂n Y .
a) Să se definească aplicaţiile f1 + f2 şi 3f1 − f2 şi să se arate că aceste
aplicaţii sunt liniare;
63
b) Să se determine ker f1 , ker f2 , ker(f1 + f2 ), ker(3f1 − f2 ).

4. Se dau spaţiile liniare peste un corp K, X de dimensiune 3 şi Y de
dimensiune 2. Un element din X este de forma x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B ı̂ntr-o bază B ı̂n
X. Fie aplicaţia liniară f : X → Y , dată de f (x) = (ξ1 −ξ2 +ξ3 , 2ξ1 −3ξ2 +ξ3 )B1 ,
unde B1 este o bază ı̂n Y . Să se determine Im f , imaginea aplicaţiei f .
5. Fie aplicaţiile liniare f ∈ L(R2 , R3 ) şi g ∈ L(R3 , R2 ), definite prin
f (x) = (ξ1 − 2ξ2 , ξ1 , ξ2 )B1 , x = (ξ1 , ξ2 )B ∈ R2 , şi, respectiv, g(u) = (u1 − u2 +
u3 , u1 + u2 − u3 )B , u = (u1 , u2 , u3 )B1 ∈ R3 .
a) Să se determine rangul r şi defectul d al fiecăreia din cele două aplicaţii
şi să se verifice, ı̂n fiecare caz, relaţia r + d = n. Care din aceste aplicaţii este
injectivă?
b) Să se scrie ecuaţiile scalare şi matricea fiecărei aplicaţii ı̂n perechea de
baze (B, B1 ).
c) Să se determine aplicaţiile f ◦ g şi g ◦ f . Să se scrie matricile celor două
aplicaţii, să se determine rangul fiecăreia şi să se precizeze care din ele este
bijectivă.
6. a) Să se determine aplicaţia liniară (operator liniar) U ∈ L(R3 ), ştiind
că U(xi ) = yi , pentru i = 1, 3, unde x1 = (0, 0, 1), x2 = (0, 1, 1), x3 = (1, 1, 1)
şi y1 = (2, 3, 5), y2 = (1, 0, 0), y3 = (0, 1, −1). Toţi vectorii sunt reprezentaţi ı̂n
baza canonică B = {e1 , e2 , e3 } din R3 .
b) Să se găsească expresia şi matricea operatorului U ı̂n baza B 0 = {x1 ,
x2 , x3 }.
c) Să se scrie ecuaţiile scalare ale operatorului U ı̂n bazele B şi B 0 .
7. Fie aplicaţia liniară f ∈ L(R3 , R2 ), f (x) = (ξ1 −ξ2 +2ξ3 , 2ξ1 +ξ2 −ξ3 )B1 , ı̂n
perechea de baze (B, B1 ), unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B ∈ R3 , ı̂n baza B = {e1 , e2 , e3 }
din R3 , iar B1 = {f1 , f2 } este o bază ı̂n R2 . În R3 considerăm baza B 0 =
{e01 , e02 , e03 }, e01 = 2e1 + 2e2 + e3 , e02 = 2e1 − e2 − 2e3 , e03 = e1 − 2e2 + 2e3 , şi ı̂n
R2 baza B10 = {f10 , f20 }, f10 = f1 − 2f2 , f20 = −f1 + f2 .
a) Să se determine matricea aplicaţiei liniare f ı̂n perechile de baze (B, B1 )
şi (B 0 , B10 ).
b) Să se scrie expresiile lui f ı̂n perechile de baze (B, B1 ) şi (B 0 , B10 ).
c) Să se scrie ecuaţiile scalare ale lui f ı̂n perechile de baze (B, B1 ) şi (B 0 , B10 ).
8. Fie aplicaţia liniară (operator liniar) f ∈ L(R4 ), dată prin f (x) =

(ξ1 + ξ2 , ξ2 − 2ξ3 , ξ3 + ξ4 , 3ξ4 )B , unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 )B , ı̂n baza canonică, B,
din R4 .
a) Să se precizeze dacă f este un izomorfism.
b) Considerăm baza B 0 = {e01 , e02 , e03 , e04 } ı̂n R4 , unde e01 = (1, 1, 1, 1), e02 =
(1, 1, 1, 0), e03 = (1, 1, 0, 0), e04 = (1, 0, 0, 0). Să se determine matricea aplicaţiei
liniare f ı̂n noua bază B 0 .
c) Să se scrie expresia aplicaţiei liniare f ı̂n baza B 0 .
d) Să se scrie ecuaţiile scalare ale aplicaţiei liniare f ı̂n baza B şi ı̂n baza
B0 .
9. Fie U :  R3 → R3 , 
U ∈ L(R3 ), o aplicaţie liniară (operator liniar) cu
1 1 0
 
matricea A =  1 0 1  ı̂n baza V = {e1 , e2 , e3 }. Să se găsească matricea
 
0 1 1
aplicaţiei U ı̂n baza W = {f1 , f2 , f3 }, unde f1 = e1 +2e2 +e3 , f2 = 2e1 +e2 +3e3 ,
f3 = e1 + e2 + e3 .
10. Să se determine valorile şi vectorii proprii pentru următoarele aplicaţii
liniare (operatori liniari), cu matricile asociate precizate. Să se studieze dacă
există o bază a spaţiului de definiţie ı̂n raport cu care matricile aplicaţiilor
liniare să fie diagonale. În caz afirmativ să se verifice legea de transformare a
matricii unei aplicaţii liniare (operator liniar) la o schimbare de bază.
a) U : R2 → R2 ,!U ∈ L(R2 ) ! !
2 2 1 0 2 1
1) A = ; 2) A = ; 3) A = ;
1 1 2 0 1 2
3
b) U : R → R3 , U ∈ L(R 3
)  
1 −1 2 1 2 1
   
1) A =  −1 1 −2 ; 2) A =  −1 2 −1 ;
  
2 −2 0 1 −1 2
c) U : R4 → R4 , U ∈ L(R4 )
   
1 0 0 1 1 0 2 −1
   
 0 1 0 0   0 1 4 −2 
1) A = 
  ; 2) A =   .
 0 0 1 −2   2 −1 0 1 


1 0 −2 5 2 −1 −1 2
11. Să se determine valorile şi vectorii proprii corespunzători, şi să se
verifice expresiile U(x0 ) = ax0 − bx00 , U(x00 ) = ax00 + bx0 , unde x0 şi x00 sunt
partea reală şi respectiv coeficientul părţii imaginare pentru x = x0 + ix00
√
corespunzători valorilor proprii λ1,2 = a ± ib, i = −1, pentru următorii
operatori liniari definiţi pe spaţii reale. !
2 −3
a) U : X → X, (X, R), dim X = 2, A = ;
1 2
 
4 −5 7
 
b) U : X → X, (X, R), dim X = 3, A =  1 −4 9 

.
−4 0 5

1. Fie f, g ∈ X şi α, β ∈ R. Folosind proprietăţile derivatei, şi anume
operaţii cu funcţii deivabile, se obţine D(αf + βg) = (αf + βg)0 = αf 0 + βg 0 =
αD(f ) + βD(g). Prin urmare D ∈ L(X, Y ).
Nucleul lui D este ker D = {f ∈ X|D(f ) = o ∈ Y }, unde o este funcţia
identic nulă, definită prin o(x) = 0, ∀x ∈ [a, b]. Dar D(f ) = o ⇔ f 0 (x) =
0, ∀x ∈ [a, b] ⇔ f = constantă. Astfel ker D = {f ∈ X|f = constantă}.
2. a) Fie x = (ξ1 , ξ2 )B şi y = (η1 , η2 )B . Avem x + y = (ξ1 + η1 , ξ2 + η2 )B .
Astfel
f (x + y) = ((ξ1 + η1 ) + (ξ2 + η2 ), (ξ1 + η1 ) − (ξ2 + η2 ), ξ1 + η1 )B1 =
= ((ξ1 + ξ2 ) + (η1 + η2 ), (ξ1 − ξ2 ) + (η1 − η2 ), ξ1 + η1 )B1 =

= (ξ1 + ξ2 , ξ1 − ξ2 , ξ1 )B1 + (η1 + η2 , η1 − η2 , η1 )B1 = f (x) + f (y).
Deci f este aditivă.
Pentru orice α ∈ K avem αx = (αξ1 , αξ2 )B şi
f (αx) = (αξ1 + αξ2 , αξ1 − αξ2 , αξ1 )B1 =

= α(ξ1 + ξ2 , ξ1 − ξ2 , ξ1 )B1 = αf (x).

Prin urmare f este şi omogenă. Urmează că f este o aplicaţie liniară.
Altfel, pentru α, β ∈ K avem αx + βy = (αξ1 + βη1 , αξ2 + βη2 )B şi
f (x + y) = ((αξ1 + βη1 ) + (αξ2 + βη2 ), (αξ1 + βη1 ) − (αξ2 + βη2 ), αξ1 + βη1 )B1 =
= (α(ξ1 + ξ2 ) + β(η1 + η2 ), α(ξ1 − ξ2 ) + β(η1 − η2 ), αξ1 + βη1 )B1 =

= α(ξ1 + ξ2 , ξ1 − ξ2 , ξ1 )B1 + β(η1 + η2 , η1 − η2 , η1 )B1 = αf (x) + βf (y).
Am obţinut, din nou, că f este o aplicaţie liniară.
b) Se verifică cu ajutorul definiţiei că f nu este nici aditivă nici omogenă
şi, prin urmare, nu este o aplicaţie liniară.
c) Ca si la punctul anterior, se verifică cu uşurinţă că f nu este nici aditivă
nici omogenă, deci nu este o aplicaţie liniară.
3. a) Avem g, h : X → Y , g(x) = (f1 + f2 )(x) = f1 (x) + f2 (x) = (ξ1 , 2ξ2 )B1 ,
h(x) = (3f1 − f2 )(x) = 3f1 (x) − f2 (x) = (7ξ1 , 2ξ2 − 4ξ3 )B1 . Deoarece g, h sunt
combinaţii liniare de aplicaţiile f1 , f2 şi (L(X, Y ), +, ·) este un spaţiu liniar,
urmează că g, h ∈ L(X, Y ).
( b) Avem ker f1 = {x ∈ X|f1 (x) = θY }. Din f1 (x) = θY rezultă sistemul

2ξ1 =0
. Matricea acestui sistem este
ξ2 − ξ3 = 0
!
2 0 0
A= ,
1 1 −1
cu rangul 2, astfel că sistemul admite
şi soluţii
nebanale. Putem considera
2 0
drept determinant principal ∆ = = 2 şi necunoscutele principale

1 1
ξ1 , ξ2 , necunoscuta secundară ξ3 = α ∈ R. Se obţine soluţia ξ1 = 0, ξ2 = α,
ξ3 = α ∈ R. Rezultă ker f1 = {(0, α, α)|α ∈ R} = L[u1 ], unde u1 = (0, 1, 1).
În continuare
( ker f2 = {x ∈ X|f2 (x) = θY }. Din f2 (x) = θY rezultă
−ξ1 =0
sistemul . Matricea acestui sistem este
ξ2 + ξ3 = 0
!
−1 0 0
A= ,
0 1 1
cu rangul 2, astfel că sistemul admite şi soluţii

nebanale. Putem considera
−1 0
drept determinant principal ∆ = = −1, necunoscutele principale

0 1
ξ1 , ξ2 şi necunoscuta secundară ξ3 = α ∈ R. Se obţine soluţia ξ1 = 0, ξ2 = −α,
ξ3 = α ∈ R. Rezultă ker f1 = {(0, −α, α)|α ∈ R} = L[u2 ], u2 = (0, −1, 1).
( Avem ker g = {x ∈ X|g(x) = θY }. Din g(x) = θY rezultă sistemul

ξ1 = 0
. Matricea acestui sistem are rangul 2, astfel că sistemul admite
2ξ2 = 0
şi soluţii nebanale. Putem considera necunoscutele principale ξ1 , ξ2 şi necu-
noscuta secundară ξ3 = α ∈ R. Se obţine soluţia ξ1 = 0, ξ2 = 0, ξ3 = α ∈ R.
Rezultă ker g = {(0, 0, α)|α ∈ R} = L[u3 ], u3 = (0, 0, 1).
( Avem ker h = {x ∈ X|h(x) = θY }. Din g(x) = θY rezultă sistemul

7ξ1 =0
. Matricea acestui sistem are rangul 2, astfel că sistemul
2ξ2 − 4ξ3 = 0
admite şi soluţii nebanale. Putem considera necunoscutele principale ξ1 , ξ2
şi necunoscuta secundară ξ3 = α ∈ R. Se obţine soluţia ξ1 = 0, ξ2 = 2α,
ξ3 = α ∈ R. Rezultă ker h = {(0, 2α, α)|α ∈ R} = L[u4 ], u4 = (0, 2, 1).
Rezultă că dimensiunile celor patru nuclee sunt egale cu 1, şi, astfel, nici
una dintre aplicaţii nu este injectivă.
4. Avem f : X → Y , f ∈ L(X, Y ), f (x) = (ξ1 − ξ2 + ξ3 , 2ξ1 − 3ξ2 + ξ3 )B1 .
Imaginea aplicaţiei f este Im f = {y ∈ Y |∃x ∈ X, f (x) = y}. Fie y =
(η1 , η2 )B1 ∈ Y şi x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B ∈ X. Atunci
(
ξ1 − ξ2 + ξ3 = η1
f (x) = y ⇔ .
2ξ1 − 3ξ2 + ξ3 = η2
!
1 −1 1
Matricea sistemului este A = , iar matricea extinsă este A =
2 −3 1
!
1 −1 1 η1
. Se arată cu uşurinţă că rangul matricii acestui sistem este
2 −3 1 η2
egal cu rangul matricii extinse, pentru orice η1 şi orice η2 . Prin urmare sistemul
este compatibil pentru orice y ∈ Y , conform teoremei lui Kronecker-Capelli.
Rezultă Im f = Y , deci f este surjectivă.
5. a) Rangul aplicaţiei f este r = dim Im f , iar defectul d = dim ker f .
Pentru determinarea nucleului lui f , ker f = {x ∈ X|f (x) =

θR3 }, vom rezolva
 ξ1 − 2ξ2 = 0


ecuaţia f (x) = θR3 . Aceasta este echivalentă cu sistemul ξ1 =0 ,


 ξ2 =0
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B . Se obţine uşor că rangul matricii sistemului este 2, egal
cu numărul de necunoscute, deci sistemul admite doar soluţia banală. Astfel
ker f = {θR2 } şi d = 0. De aici rezultă şi că f este o aplicaţie injectivă.
3
 lui f . Fie y = (η1 , η2 , η3 )B ∈ R .
În continuare vom determina imaginea
 ξ1 − 2ξ2 = η1


Ecuaţia f (x) = y este echivalentă cu ξ1 = η2 . Acest sistem este


ξ2
 = η3
compatibil dacă şi numai dacă rangul matricii sale extinse este 2, adică deter-
minantul ei este 0. Se obţine condiţia de compatibilitate η2 − 2η3 = η1 . Avem
y = (η1 , η2 , η3 ) = (η2 − 2η3 , η2 , η3 ) = (η2 , η2 , 0) + (−2η3 , 0, η3 ) = η2 (1, 1, 0) +
η3 (−2, 0, 1). Rezultă Im f = {(η2 − 2η3 , η2 , η3 )|η2 , η3 ∈ R} = L[v1 , v2 ], unde
v1 = (1, 1, 0), v2 = (−2, 0, 1). Deoarece v1 şi v2 sunt liniar independenţi rezultă
r = 2. Aplicaţia f nu este surjectivă.
În acelaşi mod, obţinem, pentru g, ker g = L[v3 ], şi Im g = R2 , unde
v3 = (0, 1, 1)B1 . Prin urmare defectul lui g este 1, iar rangul lui g este 2. Astfel
aplicaţia g nu este injectivă dar este surjectivă.
b) Matricea asociată lui f , A = (aij ) ∈ M32 (R), prin  izomorfismul
 ϕ :
1 −2
 
L(R2 , R3 ) → M32 (R), ı̂n perechea de baze (B, B1 ), este A =   1 0 .

0 1
P2
Ecuaţiile scalare ale lui f , j=1 aij ξj = ηi , i = 1, 3, sunt

 ξ1 − 2ξ2 = η1


ξ1 = η2 .


 ξ2 = η3
Matricea asociată lui g, B = (bij ) ∈ M23 (R), prin izomorfismul ϕ!:

1 −1 1
L(R3 , R2 ) → M23 (R), ı̂n perechea de baze (B1 , B), este B = .
1 1 −1
P3
Ecuaţiile scalare ale lui g, j=1 bij uj = ηi , i = 1, 2, sunt
(
u1 − u2 + u3 = ξ1
.
u1 + u2 − u3 = ξ2
c) Avem f ◦ g : R3 → R3 , (f ◦ g)(u) = (−u1 − 3u2 + 3u3 , u1 − u2 + u3 , u1 +

3
u2 − u
3 ), unde u = (u 1 , u2 , u3 )B1 ∈ R . Matricea asociată ı̂n baza B1 este
−1 −3 3
 
A1 =  1 −1 1 . Obţinem r1 = rang (f ◦ g) = rang A1 = 2 6= 3.
 
1 1 −1
Urmează că aplicaţia nu este surjectivă. Din relaţia r1 + d1 = 3 rezultă că
defectul d1 al aplicaţiei este egal cu 1 şi, prin urmare, f ◦g nu este nici injectivă.
În concluzie această aplicaţie nu este un endomorfism.
În continuare avem g ◦ f : R2 → R2 , (g ◦ f )(x) = (−ξ!2 , 2ξ1 − 3ξ2 )B , unde
0 −1
x = (ξ1 , ξ2 ) ∈ R2 . Matricea asociată este A2 = . Rangul aplicaţiei
2 −3
este r2 = rang A2 = 2 şi rezultă că g ◦ f este surjectivă. Se obţine, deasemeni,
defectul d2 = 0, din r2 +d2 = 2. Astfel aplicaţia este şi injectivă, deci bijectivă.
În concluzie, g ◦ f este un endomorfism.
6. a) Fie x ∈ R3 . Rezultă că x = 3k=1 ξk ek . Deoarece U ∈ L(R3 ) urmează
P
că U(x) = 3k=1 ξk U(ek ). Din U(xi ) = yi , i = 1, 2, 3, se obţine sistemul

P



 U(e3 ) = 2e1 + 3e2 + 5e3
U(e2 )+ U(e3 ) = e1 ,

 U(e )+ U(e )+ U(e )

= e2 − e3
1 2 3
cu soluţia U(e1 ) = −e1 +e2 −e3 , U(e2 ) = −e1 −3e2 −5e3 , U(e3 ) = 2e1 +3e2 +5e3 .
De aici rezultă
U(x) = (−ξ1 − ξ2 + 2ξ3 , ξ1 − 3ξ2 + 3ξ3 , −ξ1 − 5ξ2 + 5ξ3 )B .
b) Sistemul de vectori B 0 = {x1 , x2 , x3 } este o bază ı̂n R3 , fiind liniar

independent.
 Într-adevăr,
 matricea coordonatelor vectorilor ı̂n baza B este
0 0 1
 
C =  0 1 1  , cu rang C = 3. Matricea C este matricea schimbării de
1 1 1
bază (trecerea de la B la B 0 ). Notăm cu A0 matricea asociată operatorului U

prin izomorfismul ϕ : L(R3 ) → M3 (R). Formula de transformare a matricii
unui operator liniarla schimbarea  bazei este A0 = (C t )−1 AC t
 . În cazul nostru

0 −1 1 2 0 −2
t −1
  0 t −1 t
 
se obţine (C ) =  −1 1 0  şi A = (C ) AC =  1 −1 1 
  
.
1 0 0 2 1 0
Fie x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B0 . Atunci expresia analitică a operatorului ı̂n baza B 0
0 0 0
este
U(x) = (2ξ10 − 2ξ30 , ξ10 − ξ20 + ξ30 , 2ξ10 − ξ20 )B0 .
c) Notăm y = U(x), y = (η1 , η2 , η3 )B , ηi ∈ R, i = 1, 3, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B .
Ecuaţiile scalare ale operatorului U ı̂n baza B sunt

 −ξ1 − ξ2 + 2ξ3 = η1


ξ1 − 3ξ2 + 3ξ3 = η2 .

 −ξ − 5ξ + 5ξ = η

1 2 3 3
Notăm y 0 = U(x), y 0 = (η10 , η20 , η30 )B0 , ηi0 ∈ R, i = 1, 3, x = (ξ10 , ξ20 , ξ30 )B0 .
Ecuaţiile scalare ale operatorului U ı̂n baza B 0 sunt

 2ξ10 − 2ξ30 = η10


ξ10 − ξ20 + ξ30 = η20 .

 2ξ 0 − ξ 0 = η 0

1 2 3
7. a) Matricea aplicaţiei ı̂n perechea de baze iniţiale este

!
1 −1 2
A= .
2 1 −1
Pentru determinarea matricii asociate A0 ı̂n perechea de baze (B 0 , B10 ) folosim
formula A0 = (Dt )−1 AC t , unde C este matricea de trecere de la baza B la baza
B 0 iarD este matricea 0
 de trecere de la baza B1 la baza B1 . În cazul nostru
2 2 1 !
  1 −2
C=  2 −1 −2 , D = −1 1
 . Obţinem
1 −2 2
!
−1 −1
(Dt )−1 =
−2 −1
şi
 
! ! 2 2 1 !
−1 −1 1 −1 2 −7 −4 −5
A0 =
 
 2 −1 −2  = .
−2 −1 2 1 −1   −9 −3 −12
1 −2 2
b) Expresia analitică a aplicaţiei f ı̂n perechea de baze (B, B1 ) este
y = f (x) = (ξ1 − ξ2 + 2ξ3 , 2ξ1 + ξ2 − ξ3 )B1 , ξi ∈ R, i = 1, 3, ηi ∈ R, i = 1, 2,
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B , y = (η1 , η2 )B1 .

Expresia analitică a aplicaţiei f ı̂n perechea de baze (B 0 , B10 ) este
y 0 = f (x) = (−7ξ10 − 4ξ20 − 5ξ30 , −9ξ10 − 3ξ20 − 12ξ30 )B10 ,
ξi0 ∈ R, i = 1, 3, ηi0 ∈ R, i = 1, 2,
unde x = (ξ10 , ξ20 , ξ30 )B0 , y = (η10 , η20 )B10 .

c) Ecuaţiile scalare ale aplicaţiei liniare f ı̂n perechea de baze (B, B1 ) sunt
(
ξ1 − ξ2 + 2ξ3 = η1
,
2ξ1 + ξ2 − ξ3 = η2
iar ecuaţiile scalare ale aplicaţiei liniare f ı̂n perechea de baze (B 0 , B10 ) sunt
(
−7ξ10 − 4ξ20 − 5ξ30 = η10
.
−9ξ10 − 3ξ20 − 12ξ30 = η20
 
1 1 0 0
 
 0 1 −2 0 
8. a) Matricea asociată lui f este A = 
 0 0 1
, cu det A = 3.
 1 

0 0 0 3
Astfel r = rang f = rang A = 4. De aici rezultă că Im f = R4 , deci f este
surjectivă. Pe de altă parte, din r + d = 4 urmează că defectul lui f este d = 0,
deci f este injectivă. Deoarece f este bijectivă rezultă că este un izomorfism.
b) Matricea ı̂n noua bază se obţine cu ajutorul formulei A0 = (C t )−1 AC t

 
1 1 1 1
 
 1 1 1 0 
unde C = 
 1
 este matricea schimbării de bază. Se obţine
 1 0 0  
1 0 0 0
 
0 0 0 1
 
t −1
 0 0 1 −1 
(C ) =
 .
 0 1 −1 0 

1 −1 0 0
şi  
3 0 0 0
 
 −1 1 0 0 
0
A =
 .
 −3 −2 1 0 

3 3 1 1
c) Notăm x = (ξ10 , ξ20 , ξ30 , ξ40 )B0 . Ţinând cont de forma matricii A0 , expresia
aplicaţiei liniare f ı̂n baza B 0 este
f (x) = (3ξ10 , −ξ10 + ξ20 , −3ξ10 − 2ξ20 + ξ30 , 3ξ10 + 3ξ20 + ξ30 + ξ40 )B0 .
d) Ecuaţiile scalare ale aplicaţiei liniare f ı̂n baza B sunt



 ξ1 +ξ2 = η1


 ξ2 −2ξ3 = η2
,


 ξ 3 +ξ 4 = η 3

3ξ4 = η4

unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 )B şi y = f (x) = (η1 , η2 , η3 , η4 )B , iar ecuaţiile scalare ale

aplicaţiei liniare f ı̂n B 0 sunt


 3ξ10 = η10

 −ξ 0 + ξ 0

= η20
1 2
,


 −3ξ1 − 2ξ20 + ξ30
0
= η30

 0
3ξ1 + 3ξ20 + ξ30 + ξ40 = η40
unde x = (ξ10 , ξ20 , ξ30 , ξ40 )B0 şi y 0 = f (x) = (η10 , η20 , η30 , η40 )B
0.

1 1 0
 
9. Matricea aplicaţiei ı̂n baza iniţială este A = 
 1 0 1
. Matricea

0 1 1
 
1 2 1
0 t −1 t
 
asociată ı̂n noua bază este A = (C ) AC unde C =   2  este
1 3 
1 1 1
matricea schimbării de bază. Avem
     
−2 1 1 1 1 0 1 2 1 −1 3 0
0
     
A =  −1 0
 1  1 0 1  2 1 1  =  0
      1 .
0 
5 −1 −3 0 1 1 1 3 1 4 −2 2
10. a) 1) Pentru determinarea valorilor proprii ale operatorului U trebuie

= det (A − λE2 ) = 0. În
rezolvată ecuaţia caracteristică a matricii A, P (λ)
2−λ 2
acest caz obţinem ecuaţia P (λ) = = λ2 −3λ = 0. Prin urmare

1 1−λ
valorile proprii pentru U sunt λ1 = 0 şi λ2 = 3.
Vectorii proprii ai lui U sunt vectorii x ∈ R2 care verifică ecuaţia U(x) =
λx, unde λ este o valoare proprie a lui U. Pentru λ1 = 0 rezultă ecuaţia
U(x)
( = λ1 x = θR2 . Dacă x = (ξ1 , ξ2 )B ecuaţia este echivalentă cu sistemul
2ξ1 + 2ξ2 = 0
. Se obţine cu uşurinţă că acesta este un sistem liniar omo-
ξ1 + ξ2 = 0
gen cu rangul matricii egal cu 1. Astfel sistemul admite şi soluţii nebanale.
Considerăm ξ2 = α necunoscută secundară şi obţinem ξ1 = −α. Rezultă astfel
subspaţiul propriu al lui U corespunzător valorii proprii λ1 = 0
Sλ1 (U) = {x = (−α, α)|α ∈ R} = L[u1 ],
unde u1 = (−1, 1). O bază ı̂n acest spaţiu este B1 = {u1 }, deci dimensiunea
sa este 1, egală cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ1 .
( Pentru λ2 = 3 se obţine ecuaţia U(x) = 3x, echivalentă cu sistemul

−ξ1 + 2ξ2 = 0
. Rangul matricii sistemului este egal cu 1. Considerăm
ξ1 − 2ξ2 = 0
ξ2 = α necunoscută secundară şi obţinem ξ1 = 2α. Rezultă subspaţiul propriu
al lui U corespunzător valorii proprii λ2 = 0
Sλ2 (U) = {x = (2α, α)|α ∈ R} = L[u2 ],
unde u2 = (2, 1). O bază ı̂n acest spaţiu este B2 = {u2 }, deci dimensiunea sa
este 1, egală cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ2 .
Deoarece valorile proprii ale operatorului sunt reale şi dimensiunile subspa-
ţiilor proprii corespunzătoare fiecăreia dintre ele sunt egale cu ordinele de
multiplicitate ale acestora rezultă că operatorul U este de structură simplă,
adică există baza B 0 = {u 2
!1 , u2 } ı̂n R ! ı̂n care matricea operatorului este di-
λ1 0 0 0
agonală A0 = = . Matricea schimbării de bază este
0 λ2 0 3
! !
−1 1 −1 2
C = , cu (C t )−1 = 31 . Se verifică cu usurinţă formula
2 1 1 1
de transformare a matricii coeficienţilor A0 = (C t )−1 AC t .
10. a) 2) Ecuaţia
caracteristică a matricii A este P (λ) = det (A − λE2 ) =
1−λ 0
= −λ(1 − λ) = 0. Astfel, valorile proprii ale lui U sunt λ1 = 0

2 −λ
şi λ2 = 1. (
ξ1 =0
Ecuaţia U(x) = λ1 x este echivalentă cu sistemul , unde x =
2ξ1 = 0
(ξ1 , ξ2 )B ∈ R2 . Acest sistem are soluţia ξ1 = 0, ξ2 = α, cu α ∈ R. Rezultă
subspaţiul propriu al lui U corespunzător valorii proprii λ1 = 0
Sλ1 (U) = {x = (0, α)|α ∈ R} = L[u1 ],
Ecuaţia U(x) = λ2 x este echivalentă cu 2ξ1 − ξ2 = 0. Soluţia ecuatiei este
ξ1 = α, ξ2 = 2α, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U corespunzător
valorii proprii λ2 = 1
Sλ2 (U) = {x = (α, 2α)|α ∈ R} = L[u2 ],
ţiilor proprii corespunzătoare fiecăreia dintre ele sunt egale cu ordinele de mul-
tiplicitate ale acestora rezultă că operatorul U este de structură simplă, adică
există baza B 0 = 2
! {u1 , u2 } ı̂n !R ı̂n care matricea operatorului este diagonală
λ1 0 0 0
A0 = = .
0 λ2 0 1
10. a) 3) Ecuaţia
caracteristică a matricii A este P (λ) = det (A − λE2 ) =
2−λ 1
= (λ − 1)(λ − 3) = 0. Astfel, valorile proprii ale lui U sunt

1 2−λ
λ1 = 1 şi λ2 = 3. (
ξ1 + ξ2 = 0
Ecuaţia U(x) = λ1 x este echivalentă cu sistemul , unde
ξ1 + ξ2 = 0
x = (ξ1 , ξ2 )B ∈ R2 . Acest sistem are soluţia ξ1 = −α, ξ2 = α, cu α ∈ R.
Rezultă subspaţiul propriu al lui U corespunzător valorii proprii λ1 = 0
Sλ1 (U) = {x = (−α, α)|α ∈ R} = L[u1 ],
unde u1 = (−1, 1). O bază ı̂n acest spaţiu este B1 = {u1 }, deci dimensiunea
sa este 1, egală cu ordinul de multiplicitate al valorii
( proprii λ1 .
−ξ1 + ξ2 = 0
Ecuaţia U(x) = λ2 x este echivalentă cu sistemul . Soluţia
ξ1 − ξ2 = 0
sistemului este ξ1 = α, ξ2 = α, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U
corespunzător valorii proprii λ2 = 1
Sλ2 (U) = {x = (α, α)|α ∈ R} = L[u2 ],
există baza B 0 = 2
! {u1 , u2 } ı̂n !R ı̂n care matricea operatorului este diagonală
λ1 0 1 0
A0 = = .
0 λ2 0 3
10. b) 1) Ecuaţia caracteristică a matricii A este P (λ) = det (A − λE3 ) =

1 − λ −1 2

−1 1 − λ −2 = −λ(λ − 4)(λ + 2) = 0. Astfel, valorile proprii ale lui

−2 −λ

2
U sunt λ1 = 0, λ2 = 4 şi λ3 = −2. 
 ξ1 − ξ2 + 2ξ3 = 0


Ecuaţia U(x) = λ1 x este echivalentă cu sistemul −ξ1 + ξ2 − 2ξ3 = 0 ,

2ξ − 2ξ


1 2=0
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B ∈ R3 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege
drept necunoscută secundară ξ1 = α. Se obţine soluţia sistemului ξ1 = α, ξ2 =
α, ξ3 = 0, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U corespunzător valorii
proprii λ1 = 0
Sλ1 (U) = {x = (α, α, 0)|α ∈ R} = L[u1 ],
unde u1 = (1, 1, 0). O bază ı̂n acest spaţiu este B1 = {u1 }, deci dimensiunea
Ecuaţia U(x) = λ2 x este echivalentă cu sistemul

 −3ξ1 − ξ2 + 2ξ3 = 0


−ξ1 − 3ξ2 − 2ξ3 = 0 ,

 2ξ − 2ξ − 4ξ = 0

1 2 3
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege

−α, ξ3 = α, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U corespunzător
Sλ2 (U) = {x = (α, −α, α)|α ∈ R} = L[u2 ],
unde u2 = (1, −1, 1). O bază ı̂n acest spaţiu este B2 = {u2 }, deci dimensiunea

 3ξ1 − ξ2 + 2ξ3 = 0


−ξ1 + 3ξ2 − 2ξ3 = 0 ,

 2ξ − 2ξ + 2ξ = 0

1 2 3
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege drept

necunoscută secundară ξ3 = α. Se obţine soluţia sistemului ξ1 = − α2 , ξ2 =
α
2
, ξ3 = α, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U corespunzător valorii
proprii λ3 = −2
α α
Sλ3 (U) = {x = (− , , α)|α ∈ R} = L[u3 ],
2 2
unde u3 = (1, −1, −2). O bază ı̂n acest spaţiu este B2 = {u2 }, deci dimensiunea
existăbaza B 0 = {u1 3
3 } ı̂n R ı̂n care
, u2 , u  matricea operatorului este diagonală
λ1 0 0 0 0 0
   
A0 =   0 λ2 0  =  0 4 0 .
  
0 0 λ3 0 0 −2
10. b) 2) Ecuaţia caracteristică
a matricii A este P (λ) = det (A − λE3 ) =
1−λ 2 1

−1 2 − λ −1 = (1 − λ)(2 − λ)2 = 0. Astfel, valorile proprii ale lui

−1 2 − λ

1
U sunt λ1 = 1, λ2 = λ3 = 2. 


 2ξ2 + ξ3 =0
Ecuaţia U(x) = λ1 x este echivalentă cu sistemul −ξ1 + ξ2 − ξ3 = 0 ,

 ξ −ξ +ξ

=0
1 2 3
3
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B ∈ R . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege
drept necunoscută secundară ξ3 = α. Se obţine soluţia sistemului ξ1 =
− 3α
2
, ξ2 = − α2 , ξ3 = α, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U co-
respunzător valorii proprii λ1 = 1
3α α
Sλ1 (U) = {x = (− , − , α)|α ∈ R} = L[u1 ],
2 2
unde u1 = (3, 1, −2). O bază ı̂n acest spaţiu este B1 = {u1 }, deci dimensiunea


 −ξ1 + 2ξ2 + ξ3 = 0


−ξ1 − ξ3 =0 ,

ξ1 − ξ2

 =0
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege

α, ξ3 = −α, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U corespunzător
Sλ2 (U) = {x = (α, α, −α)|α ∈ R} = L[u2 ],
unde u1 = (1, 1, −1). O bază ı̂n acest spaţiu este B2 = {u2 }, deci dimensiunea
sa este 1, diferită de ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ2 . Prin urmare
U nu este un operator de structură simplă.
10. c) 1) Ecuaţia caracteristică

1−λ 0 0 1

0
1 − λ 0 0
= λ(1 − λ)2 (λ − 6) = 0. Astfel, valorile proprii
0
0 1 − λ −2

1 0 −2 5 − λ
ale lui U sunt λ1 = 0, λ2 = 6 şi λ3 = λ4 = 1. 

 ξ1 + ξ4 =0


 ξ2 =0
Ecuaţia U(x) = λ1 x este echivalentă cu sistemul ,


 ξ3 − 2ξ4 = 0

ξ1 − 2ξ3 + 5ξ4 = 0

4
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 ) ∈ R . Matricea sistemului are rangul 3. Putem
alege drept necunoscută secundară ξ4 = α. Se obţine soluţia sistemului ξ1 =
−α, ξ2 = 0, ξ3 = 2α, ξ4 = α, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U
corespunzător valorii proprii λ1 = 0
Sλ1 (U) = {x = (−α, 0, 2α, α)|α ∈ R} = L[u1 ],
unde u1 = (−1, 0, 2, 1). O bază ı̂n acest spaţiu este B1 = {u1 }, deci dimensiu-
nea sa este 1, egală cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ1 .


 −5ξ1 + ξ4 =0


 −5ξ2 =0
Ecuaţia U(x) = λ2 x este echivalentă cu sistemul ,


 −5ξ 3 − 2ξ4 = 0

ξ1 − 2ξ3 − ξ4 = 0

4
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 ) ∈ R . Matricea sistemului are rangul 3. Putem alege
drept necunoscută secundară ξ4 = α. Se obţine soluţia sistemului ξ1 = α5 , ξ2 =
0, ξ3 = − 2α
5
, ξ4 = α, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U cores-
punzător valorii proprii λ2 = 6
α 2α
Sλ2 (U) = {x = ( , 0, − , α)|α ∈ R} = L[u2 ],
5 5
unde u2 = (1, 0, −2, 5). O bază ı̂n acest spaţiu este B2 = {u2 }, deci dimensiu-
nea sa este 1, egală cu ordinul de multiplicitate al valorii
 proprii λ2 .


 ξ4 =0
Ecuaţia U(x) = λ3 x este echivalentă cu sistemul −2ξ4 =0 ,

 ξ − 2ξ + 4ξ

=0
1 3 4
4
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 ) ∈ R . Matricea sistemului are rangul . Putem alege
drept necunoscute secundare ξ1 = α, ξ2 = β. Se obţine soluţia sistemului
ξ1 = α, ξ2 = β, ξ3 = α2 , ξ4 = 0, cu α ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu al lui U
corespunzător valorii proprii λ3 = λ4 = 1
α
Sλ3 (U) = {x = (α, β, − , 0)|α, β ∈ R} = L[u3 , u4 ],
2
unde u3 = (2, 0, 1, 0), u4 = (0, 1, 0, 0). O bază ı̂n acest spaţiu este B2 =
{u3 , u4 }, deci dimensiunea sa este 2, egală cu ordinul de multiplicitate al valorii
proprii λ3 .
există baza B 0 = {u1 , u2 , u3 , u4 } ı̂n R4 ı̂n care matricea operatorului este dia-
   
λ1 0 0 0 0 0 0 0
   
 0 λ2 0 0   0 6 0 0 
gonală A0 = 
 0 0 λ 0 = 0
  .
 3   0 1 0  
0 0 0 λ4 0 0 0 1
10. c) 2) Ecuaţia caracteristică

1−λ 0 2 −1

0 1−λ 4 −2
= (λ − 1)4 = 0. Astfel, valorile proprii ale lui U
2
−1 −λ 1

2 −1 −1 2 − λ
sunt λ1 = λ2 = λ3 = λ4 = 1.


 2ξ3 − ξ4 =0


 4ξ3 − 2ξ4 =0
,


 2ξ1 − ξ2 − ξ 3 + ξ4 = 0

2ξ1 − ξ2 − ξ3 + ξ4 = 0

unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 )B ∈ R4 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege

drept necunoscute secundare ξ1 = α, ξ3 = β. Se obţine soluţia sistemului
ξ1 = α, ξ2 = 2α + β, ξ3 = β, ξ4 = 2β, cu α, β ∈ R. Rezultă subspaţiul propriu
al lui U corespunzător valorii proprii λ1 = 1
Sλ1 (U) = {x = (α, 2α + β, β, 2β)|α, β ∈ R} = L[u1 , u2 ],
unde u1 = (1, 2, 0, 0), u2 = (0, 1, 1, 2). O bază ı̂n acest spaţiu este B1 =
{u1 , u2 }, deci dimensiunea sa este 2, diferită de ordinul de multiplicitate al
valorii proprii λ1 . Prin urmare operatorul U nu este de structura simplă.
11. a) Ecuaţia caracteristică este

2 − λ −3
P (λ) = det(A − λE2 ) = = λ2 − 4λ + 7 = 0,

1 2−λ
√ √
cu soluţiile (valorile proprii ale operatorului) λ1 = 2 + i 3, λ2 = 2 − i 3 ∈ C.
Un vector propriu al operatorului U va fi de forma x = (ξ1 , ξ2 ) cu ξ2 , ξ2 ∈ C.
Avem ξ1 = ξ10 + iξ100 , ξ2 = ξ20 + iξ200 , unde ξ10 , ξ100 , ξ20 , ξ200 ∈ R.
( √
2ξ1 − 3ξ2 = (2 + i 3)ξ1
√ ,
ξ1 + 2ξ2 = (2 + i 3)ξ2
echivalent, la rândul său, cu următoarele două sisteme ı̂n mulţimea R

( √ ( √
2ξ10 − 3ξ20 = 2ξ10 − 3ξ100 2ξ100 − 3ξ200 = 3ξ10 + 2ξ100
√ , √ .
ξ10 + 2ξ20 = 2ξ20 + 3ξ200 ξ100 + 2ξ200 = 3ξ20 + 2ξ200
Notând cu x0 = (ξ10 , ξ20 ) ∈ X şi cu x00 = (ξ100 , ξ200 ) cele două sisteme se pot scrie
√ √
U(x0 ) = 2x0 − 3x00 , U(x00 ) = 3x0 + 2x00 .
Revenim la sistemul iniţial, ı̂n C. Acesta are matricea
√ !
−i 3 −3
A − λ1 E2 = √ ,
1 i 3
√
cu rangul 1. Alegem ξ2 = α, necunoscută secundară şi obţinem ξ1 = i 3.
√ √
Astfel x = α(i 3, 1) = α[(0, 1) + i( 3, 0)] = αu1 . Subspaţiul propriu cores-
punzător valorii proprii λ1 este
Sλ1 (U) = L[x0 , x00 ],

√
unde x0 = (0, 1), x00 = ( 3, 0).
Pentru valoarea proprie λ2 = λ1 se obţine sistemul conjugat celui co-
respunzator lui λ1 , având ca soluţie conjugatul soluţiei acestuia, x = αu2 ,
√
u2 = u1 = (−i 3, 1). Astfel subspaţiul propriu corespunzător lui λ2 este
Sλ2 (U) = L[x0 , x00 ].
Deoarece soluţiile ecuaţiei caracteristice nu sunt numere reale operatorul

nu este de structura simplă.
Dacă X este un spaţiu liniar peste C, atunci matricea operatorului
! se poate
! √
λ1 0 2+i 3 0
aduce la forma diagonală A0 = = √ , ı̂n baza
0 λ2 0 2−i 3
B 0 = {u1 , u2 }, ı̂n spaţiul (X, C).
b) Procedând ı̂n mod analog se obţin valorile proprii ale lui U, λ1 = 1,
λ2 = 2 + 3i, λ3 = 2 − 3i şi subspaţiile proprii corespunzătoare
Sλ1 (U) = L[u1 ],
unde u1 = (1, 2, 1),

Sλ2 (U) = Sλ2 (U) = L[x0 , x00 ],
unde x0 = (3, 5, 4) şi x00 = (3, 3, 0).

Deoarece avem şi valori proprii care nu aparţin lui R rezultă că, ı̂n ca-
zul ı̂n care X este un spaţiu vectorial real, matricea operatorului nu poate fi
adusă la forma diagonală. În cazul ı̂n care X este un spaţiu vectorial complex,
subspaţiile proprii corespunzătoare valorilor proprii complexe sunt
Sλ2 (U) = L[u2 ], Sλ3 (U) = L[u3 ],
unde u2 = x0 + ix00 şi u3 = u2 = x0 − ix00 . În acest caz, deoarece toate valorile
proprii sunt ı̂n C iar dimensiunile subspaţiilor proprii sunt egale cu multipli-
cităţile valorilor proprii corespunzătoare rezultă că ı̂n baza B 0 = {u1 , u2 , u3 },
in X, matricea operatorului este
   
λ1 0 0 1 0 0
0
   
A =  0 λ2 0
 =  0 2 + 3i
  0  .
0 0 λ3 0 0 2 − 3i
În concluzie, dacă X este un spaţiu vectorial complex U este un operator de

structură simplă.
Probleme propuse
1. Care dintre următoarele aplicaţii este un operator liniar?
a) f (x) = (ξ2 + ξ3 , 2ξ1 + ξ3 , 3ξ1 − ξ2 ), ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 ,
b) f (x) = (ξ1 , ξ2 , sin ξ3 ), ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 ,
c) f (x) = (ξ3 , ξ2 , ξ1 − 1), ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 ,
d) f (x) = (ξ3 , ξ2 , ξ1 ), ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 ,
e) f (X) = CX, ∀X ∈ Mn (R), unde C ∈ Mn (R) este o matrice fixată.
2. Fie aplicaţia f : C → C definită prin f (z) = z. Să se demonstreze că T
este un operator liniar dacă C este privit ca un spaţiu liniar real şi nu este un
operator liniar dacă C este privit ca un spaţiu liniar complex.
3. Să se cerceteze care dintre aplicaţiile următoare este un operator liniar şi
pentru aceste aplicaţii să se determine rangul, defectul şi o bază ı̂n subspaţiile
liniare imagine şi nucleu:
a) f (x) = (ξ1 , eξ1 +ξ2 +ξ3 , ξ1 + ξ2 + ξ3 ), ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 ,

b) f (x) = (ξ1 , ξ2 + 3, ξ3 ), ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 ,
c) f (x) = (ξ1 − ξ2 , ξ1 + ξ2 , ξ3 ), ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 ,
d) f (x) = (ξ1 + ξ2 , 0, ξ1 + ξ2 + ξ3 ), ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 ,
e) f (x) = (ξ1 − ξ2 + ξ3 − ξ4 , ξ1 + 2ξ3 − ξ4 , ξ1 + ξ2 + 3ξ3 − 3ξ4 ), ∀x =
(ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 ) ∈ R4 .
4. Fie f : V → W un operator liniar ı̂ntre două spaţii liniare finit dimen-
sionale. Să se arate că:
a) f este surjectiv dacă şi numai dacă există operatorul liniar S : W → V
astfel ı̂ncât T S = IdW .
b) f este injectiv dacă şi numai dacă există operatorul liniar S : V → W
astfel ı̂ncât ST = IdW .
4
 5. Se dau 1 , f2 ∈ L(R 
 aplicaţiile liniare f ) cu matricile asociate A1 =
3 1 0 −1 4 2
   
 0 2 1  şi, respectiv, A2 =  0 4 1 , ı̂n raport cu baza canonică
   
1 2 3 0 0 5
3
a lui R .
a) Să se determine expresiile celor două aplicaţii.
b) Să se determine ker f1 , Im f1 , ker f2 , Im f2 .
c) Să se arate că f1 şi f2 sunt bijective şi să se determine f1−1 şi f2−1 .
d) Să se calculeze imaginea vectorului u = (0, 1, −1) prin fiecare din aplica-
ţiile f1 , f2 , f1−1 , f2−1 .
e) Să se verifice teorema referitoare la inversa operatorului invers ı̂n cazul
operatorului liniar f = f1 + f2 .
6. Fie f : V → W un operator liniar ı̂ntre două spaţii liniare. Dacă S
este o submulţime a lui V să se arate că T (L[S]) = L[T (S)], unde L[S] este
acoperirea liniară a lui S şi T (S) este imaginea submulţimii S a lui V prin T .
7. Pentru următoarele perechi de aplicaţii liniare să se determine f ◦ g şi
g ◦f , dacă este posibil, apoi să se verifice faptul că acestea sunt aplicaţii liniare.
Să se gasească subspaţiile imagine şi nucleu pentru operatorii compuşi. Să se
verifice teorema referitoare la matricile asociate operatorilor compuşi.
a) f : R3 → R2 , f (x) = (ξ1 − ξ2 + ξ3 , ξ1 + ξ3 ), ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 ,
g : R2 → R3 , g(y) = (η1 , η1 − η2 , η2 ), ∀y = (η1 , η2 ) ∈ R2 .

b) f : R2 → R4 , f (x) = (ξ1 , 3ξ1 + ξ2 , 2ξ1 − ξ2 , ξ2 ), ∀x = (ξ1 , ξ2 ) ∈ R2 ,
g : R3 → R2 , g(y) = (η1 + η2 + η3 , 2η1 − η2 − η3 ), ∀y = (η1 , η2 , η3 ) ∈ R3 .
8. Să se determine matricile asociate următoarelor aplicaţii liniare şi, cu
ajutorul lor, să se determine rangul şi defectul fiecărei aplicaţii. Să se determine
câte o bază ı̂n subspaţiile imagine şi nucleu pentru fiecare aplicaţie.
a) f ∈ L(X, Y ), dim X = 3, f (x) = (ξ1 + ξ2 − 2ξ3 , 2ξ1 + ξ2 + ξ3 , −ξ2 + 5ξ3 ),
∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ X.
b) f ∈ L(X, Y ), dim X = 2, f (x) = (2ξ1 − ξ2 , −ξ1 + ξ2 , 3ξ1 + ξ2 , ξ1 , ξ2 ),
∀x = (ξ1 , ξ2 ) ∈ X.
9. Pentru următoarele aplicaţii liniare, date cu ajutorul matricilor asociate,
să se obţină expresiile lor după schimbările de baze indicate
 ı̂n fiecare caz:

2 −5 1
 
a) f ∈ L(X), dim X = 3, ϕ(f ) =B A ∈ M3 (R), A =   −1 3 2 , iar

7 1 1
0 0 0 0 0
noua bază este B1 = {e1 , e2 , e3 }, unde e1 = 2e1 + 3e2 − e3 , e2 = e1 + e2 + e3 ,
e03 = e1 + 2e2 + e3 , B = {e1 , e2 , e3 } fiind baza iniţială.
b) f ∈ L(X, Y!), dim X = 4, dim Y = 2, ϕ(f ) =BB0 A ∈ M3 (R), A =
1 −1 0 2
, iar noile baze sunt B1 = {e01 , e02 , e03 , e04 }, unde e01 = 3e1 +
3 −2 1 −1
e2 + e3 + e4 , e02 = e1 + e2 − e3 , e03 = e2 + 4e3 , e04 = e4 , ı̂n X, şi B10 = {f10 , f20 },
unde f10 = −3f1 + f2 , f20 = f1 + f2 , ı̂n Y , B = {e1 , e2 , e3 , e4 } şi B 0 = {f1 , f2 }
fiind bazele iniţială.
10. Să se determine operatorul liniar f!: M2 (R) → M2! (R) cu proprietăţile
!
1 1 0 1 0 0
f (Ai ) = Bi , i = 1, 4, unde A1 = , A2 = , A3 = ,
0 0 0 1 1 1
! ! ! !
0 0 2 1 1 1 0 1
A4 = şi B1 = , B2 = , B3 = , B4 =
0 1 0 2 1 0 2 1
!
0 0
.
1 1
11. Pentru operatorul liniar U ∈ L(R3 ) cu matricea asociată A să se de-
termine valorile şi vectorii proprii corespunzători, ı̂n fiecare dintre următoarele
cazuri. Să se precizeze dacă matricea operatorului are formă canonică şi, ı̂n
caz afirmativ, să se găsească baza ı̂n care matricea este diagonală, iar apoi să
se verifice formula de transformare a matricii unui operator la o schimbare de
bază.      
0 1 0 4 0 0 7 4 −1
     
a) A =  1 1 1 , b) A =  0 0 1 , c) A =  4
     7 −1  ,
0 1 0 0 −1 2 −4 −4 4
     
−3 −7 −5 −1 0 −3 0 1 1
     
d) A = 
 2 4 3 , e) A =  3 2 3 , f) A =  1 0 0 ,
    
1 2 2 −3 0 −1 1 1 0
 
5 2 −3
 
g) A = 
 6 4 −4 .

4 5 −4
12. Pentru operatorul liniar U ∈ L(R4 ) cu matricea asociată A să se de-
termine valorile şi vectorii proprii corespunzători, ı̂n fiecare dintre următoarele
cazuri. Pentru subspaţiile invariante bidimensionale să se găsească vectorii x0 ,
x00 care le generează.
   
1 2 0 0 0 0 −1 0
√
3
   1 
 −1 1 0 0   0 0 − 
a) A =  , b) A =  2 2 .
 0 0 −2 −3   0 1 0 0 
   √ 
3 1
0 0 1 −2 2
0 0 2
Capitolul 5
Aplicaţii la Teorema
Cayley-Hamilton
Enunţuri
1. Folosind Teorema Cayley-Hamilton să se calculeze An şi A−1 , dacă este
posibil, pentru următoarele matrici  
! ! 0 1 1
1 0 −1 0  
a) A = ; b) A = ; c) A =  0 1 1 .
1 1 0 1  
0 0 0
1. a) Polinomul
caracteristic al matricii A este P (λ) = det(A − λE2 ) =
1−λ 0
= λ2 − 2λ + 1. Conform Teoremei Cayley-Hamilton rezultă

1 1−λ
P (A) = A2 − 2A + E2 = O2 . Urmează că A(2E2 − A) = E2 ! şi, deoarece
1 0
det A = 1 6= 0, A este nesingulară şi A−1 = 2E2 − A = .
−1 1
În continuare, din P (A) = O2 rezultă că A2 = 2A − E2 . Calculăm A3 =
2A2 − A = 3A − 2E2 .
Vom demonstra prin inducţie matematică relaţia An = nA − (n − 1)E2 ,
87
pentru orice n ∈ N∗ . Primii doi paşi sunt demonstraţi. Presupunem adevarată

relaţia p(k) : Ak = kA − (k − 1)E2 şi vom demonstra p(k + 1) : Ak+1 =
(k + 1)A − kE2 . Avem Ak+1 = Ak A = [kA − (k − 1)E2 ]A = (k + 1)A − kE2 .
Conform principiului inducţiei complete rezultă că p(n) este adevarată pentru
orice n ∈ N∗ .
b) Polinomul caracteristic al matricii A este P (λ) = det(A − λE2 ) =
−1 − λ 0
= λ2 − 1. Conform Teoremei Cayley-Hamilton rezultă

0 1−λ
P (A) = A2 − E2 = O !2 . Deoarece det A = −1 6= 0, A este nesingulară şi
1 0
A−1 = A = .
−1 1
În continuare, din P (A) = O2 rezultă că A2 = E2 . Calculăm A3 = A2 A =
A. Deasemeni
( A4 = A3 A = E2 . Prin inducţie matematică se demonstrează că
E2 , n = par
An = .
A, n = impar
c) Polinomul caracteristic
al matricii A este P (λ) = det(A − λE3 ) =
−λ 1 1

0 1 − λ 1 = −λ3 + λ2 . Conform Teoremei Cayley-Hamilton rezultă

−λ

0 0
P (A) = −A3 + A2 = O2 . Urmează A3 = A2 = A. Se demonstrează prin
inducţie matematică An = A. Deoarece det A = 0 rezultă că A este o matrice
singulară.
Probleme propuse
1. Să se obţină valoarea polinomului matriceal p(A) 
ı̂n următoarele
 cazuri:
a 1 0
 
a) p(k) = k 3 − (a2 + 2a)k 2 + (a2 + 2a3 )k − a4 , A = 
 0 a 2
1 .

a 0 a
 
−2 3 −1 4
 
4 3 2
 −4 5 −2 7 
b) p(k) = k − 6k − 6k − 6k + 1, A =   .
 −3 3 −2 5 

−2 2 −2 3
2. Folosind teorema Cayley-Hamilton să se calculeze An şi, dacă este posi-
bil, A−1 ı̂n 
următoarelecazuri:  
2 0 0 0 1 1
   
a) A =   0 1 0 , b) A =  0 2 2 .
  
0 1 1 0 0 0
3. Determinaţi p(A) = A4 − 8A3 + 13A2 − 6A, unde
 
1 0 0 1
 
 0 1 0 0 
 0 0 1 −2  .
A= 
 
1 0 −2 5
4. Folosind teorema Cayley-Hamilton, să se exprime A−1 ca un polinom ı̂n

A, cu coeficienţi
 reali, ı̂n fiecare
 dintre
următoarele cazuri:

−1 0 −3 −3 −7 −5
   
a) A =  3 2 3 , b) A =  2
  4 3 ,

−3 0 1 1 4 2
 
0 2 −2
 
c) A =  2 1 0 .

−2 0 −1
Capitolul 6
Funcţionale şi forme liniare
Enunţuri
1. Să se arate că următoarele funcţionale (forme) sunt liniare.
a) f : C3 → C, f (x) = 3iξ1 − (1 + i)ξ2 + (2 + 3i)ξ3 , pentru orice x =
√
(ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ C3 , i = −1;
Rb
b) f : C([a, b]) → R, f (x) = a k(t)x(t)dt, unde k : [a, b] → R este o funcţie
continuă pe [a, b];
Pn
c) f : Mn (R) → R, f (A) = i=1 aii , unde A = (aij ), (f (A) se numeşte
urma matricii A şi se notează cu T rA sau SpA, după denumirea din limbile
engleză (Trace of a matrix A), franceză (Trace d’une matrice A), şi, respectiv,
germană (Spur einer matrix A).
2. Fie f : R3 → R, f (x) = −ξ1 + ξ2 + ξ3 , pentru orice x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3
a) Să se arate că f este o funcţională liniară pe R3 .
b) Să se obţină coeficienţii acestei funcţionale liniare ı̂n baza B 0 = {e01 , e02 ,
e03 }, unde e01 = (0, 1, 0), e02 = (−1, 0, 1), e03 = (2, 1, 1).
3. În spaţiul liniar R3 se consideră funcţionala f : R3 → R, f (x) = ξ1 + ξ2 ,
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ), ξi ∈ R, i = 1, 2, 3. Să se arate că această funcţională este
liniară.
4. Să se determine funcţionala liniară f : R3 → R, astfel ı̂ncât f (x1 ) = 1,
f (x2 ) = 2, f (x3 ) = 0, unde x1 = (1, 0, 1), x2 = (−1, 1, 1), x3 = (1, 2, 3).
90
!
0 1
5. În spaţiul liniar M2 (R) se consideră elementele X1 = , X2 =
1 1
! ! !
1 0 1 1 1 1
, X3 = , X4 = .
1 1 0 1 1 0
a) Să se găsească funcţionala liniară f : M2 (R) → R, care satisface
condiţiile f (X1 ) = −3, f (X2 ) = 0, f (X3 ) = −5, f (X4 ) = 2.
b) Care sunt coeficienţii funcţionalei liniare găsite, ı̂n baza B 0 = {E10 , E20 , E30 ,
E40 }, ştiind că matricea care dă schimbarea de baze este
 
2 3 0 0
 
 −1 1 0 0 
 0 0 1 2 .
C= 
 
0 0 −1 1

1. a) Fie α, β ∈ C şi x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ), y = (η1 , η2 , η3 ) ∈ C3 . Avem
f (αx + βy) = 3i(αξ1 + βη1 ) − (1 + i)(αξ2 + βη2 ) + (2 + 3i)(αξ3 + βη3 ) =
= α[3iξ1 − (1 + i)ξ2 + (2 + 3i)ξ3 ] + β[3iη1 − (1 + i)η2 + (2 + 3i)η3 ] = αf (x) + βfy .
Astfel f este o formă liniară (f ∈ L(C3 , C) = (C3 )∗ ).

b) Fie α, β ∈ R şi x, y : [a, b] → R. Avem
Z b Z b Z b
f (αx + βy) = k(t)(αx + βy)(t)dt = α k(t)x(t)dt + β k(t)y(t)dt =
a a a
= αf (x) + βf (y).
Prin urmare f este o formă liniară.

c) Fie α, β ∈ R şi A = (aij ), B = (bij ) ∈ Mn (R. Avem
n
X
f (αA + βB) = (αaii + βbii ) = αf (A) + βf (B).
i=1
Rezultă că f este o formă liniară.

2. a) f este o funcţională liniară a cărei expresie este de forma f (x) =

Pn
i=1 ai ξi , ai ∈ K şi x = (ξ1 , ..., ξn ) ∈ X. Conform teoremei de caracterizare
rezultă că f este o formă
 liniară.
 
a1 −1
   
b) Fie a =  a2  =  1 
  
 matricea coloana a coeficienţilor lui f ı̂n
a3 1
 
a01
 
baza canonică şi a0 =  a
 2 
0  matricea coloană a coeficienţilor ı̂n noua bază.
a03
0
Legătura dintre cele două matrici este dată de formula a = Ca,  unde C este
0 1 0
 
matricea schimbării de bază. În cazul nostru C =   −1 0 1 . Obţinem

2 1 1
 
1
 
a0 =  2  0 0 0 0
 . În noua bază f (x) = ξ1 + 2ξ2 , unde x = (ξ1 , ξ2 )B0 .
0
3. f este o funcţională liniară a cărei expresie este de forma f (x) =
Pn
i=1 ai ξi , ai ∈ K şi x = (ξ1 , ..., ξn ) ∈ X. Conform teoremei de caracteri-
zare rezultă că f este o formă liniară.
4. Deoarece f este o formă liniară rezultă că f este de forma f (x) =
P3
a=1 ai ξi , unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ). Din f (x1 ) = 1, f (x2 ) = 2, f (x3 ) = 0 se obţine
sistemul 


 a1 + a3 =1
−a1 + a2 + a3 = 2 ,


 a + 2a + 3a = 0
1 2 3
cu soluţia unică a1 = − 25 , a2 = −4, a3 = 72 . Rezultă că f (x) = − 52 ξ1 −4ξ2 + 72 ξ3 .

5. a) Din faptul că f este aplicaţie liniară avem f (X) = 4i=1 ai ξi , unde
P
!
ξ1 ξ2
X= ∈ M2 (R), ı̂n baza canonică. Din ipoteză rezultă sistemul
ξ3 ξ4


 a2 + a3 + a4 = −3


 a +a +a =0
1 3 4
.
 a1 + a2 + a4 = −5



a1 + a2 + a3 = 2

Rezolvând sistemul obţinem a1 = 1, a2 = −2, a3 = 3, a4 = −4. Astfel f (X) =

ξ1 − 2ξ2 + 3ξ3 − 4ξ4
.   
a1 1
   
 a2   −2  0
b) Notăm a =  a  =  3  şi, folosind formula a = Ca, unde
  
 3   
a4 −4
 
a01
 0 
 a2 
a0 =  0 0 0 0
 a0 , obţinem a1 = −1, a2 = −3, a3 = −5, a4 = −7, coeficienţii lui f

 3 
a04
ı̂n noua bază.
Probleme propuse
1. Să se arate că următoarele aplicaţii sunt forme liniare:
a) f : C → R, f (z) = x1 + x2 , ∀z = x1 + ix2 ∈ C, x1 , x2 ∈ R.
b) f : C → C, f (z) = 0, ∀z ∈ C.
2. Să se determine coeficienţii următoarelor forme liniare ı̂n raport cu
baza canonică şi cu baza B 0 = {e01 , e02 , e03 }, unde e01 = (1, 0, 1), e02 = (1, 1, 0),
e03 = (0, 0, 1).
a) f : R3 → R, f (x) = 2ξ1 − ξ2 + ξ3 , ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 .
b) f : R3 → R, f (x) = ξ1 + ξ2 − ξ3 , ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 .
c) f : R3 → R, f (x) = 2ξ1 + ξ3 , ∀x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 .
3. Să se determine forma liniară f : R4 → R astfel ı̂ncât f (x1 ) = 1,
f (x2 ) = −1, f (x3 ) = 0, f (x4 ) = 2, unde x1 = (1, 0, 1, 0)B , x2 = (−1, 1, 0, 1)B ,
x3 = (1, 2, 0, 3)B , x4 = (1, 1, −1, 1)B , B = {e1 , e2 , e3 , e4 } fiind o bază ı̂n R4 .

Care sunt coeficienţii formei liniare ı̂n baza B 0 = {e01 , e02 , e03 , e04 }, unde e01 =
e2 + e4 , e02 = e3 , e03 = e1 + e3 , e04 = e1 − e2 + e3 + e4 ?
4. Să se determine forma liniară f : R3 → R astfel ı̂ncât f (x1 ) = 3,
f (x2 ) = 3, f (x3 ) = 6, unde x1 = (1, 2, 0), x2 = (2, −1, 2), x3 = (2, 1, 3).
Capitolul 7
Funcţionale şi forme biliniare
Enunţuri
1. Fie f şi g două funcţii liniare reale definite pe spaţiul R. Să se arate că
A : R × R → R, A(x, y) = f (x)g(y), este o funcţională biliniară.
Rb
2. În spaţiul L2 [a, b] = {f | f : [a, b] → R, ∃ a f 2 (t)dt}, definim
Z b
A(x, y) = x(t)y(t)dt.
a
Să se arate că A este o funcţională biliniară simetrică.
3. Fie aplicaţiile A : R3 × R3 → R
i) A(x, y) = ξ1 η3 + ξ2 η2 + ξ3 η1 + 1;
ii) A(x, y) = 2ξ1 η2 + ξ2 η1 − ξ3 η3 ,
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B şi y = (η1 , η2 , η3 )B ;
a) Care dintre aceste aplicaţii este o formă biliniară?
b) Pentru forma biliniară găsită la punctul anterior să se scrie matricea
asociată şi să se precizeze dacă este nedegenerată, simetrică sau antisimetrică.
c) Să se găsească matricea acestei forme biliniare ı̂n baza B 0 = {e01 , e02 , e03 },
unde e01 = e2 − e3 , e02 = e3 , e03 = e1 + e2 + e3 .
4. Să se arate că forma
 biliniară A : X × X → R, cu matricea asociată
5 1 −9
 
A=  1 −1 −3  , unde X este un spaţiu liniar de dimensiune 3, este
−9 −3 15
95
simetrică. Să se găsească rangul acestei forme biliniare şi să se precizeze dacă
este nedegenerată.
5. În spaţiul R3 se consideră A : R3 × R3 → R, A(x, y) = ξ1 η1 + 3ξ2 η2 −
ξ3 η3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ), y = (η1 , η2 , η3 ), scrisă ı̂n baza {e1 , e2 , e3 }. Se cere forma
biliniară ı̂n baza {f1 , f2 , f3 }, unde f1 = (1, 1, 0), f2 = (1, 0, 1), f3 = (1, 0, 0).

1. Fie x1 , x2 , y, α, β ∈ R. Avem
A(αx1 + βx2 , y) = f (αx1 + βx2 )g(y) = αf (x1 )g(y) + βf (x2 )g(y) =
= αA(x1 , y) + βA(x2 , y),
deoarece f este o aplicaţie liniară. Astfel am demonstrat că A este liniară

ı̂n primul argument. În mod analog rezultă că A este liniară şi ı̂n al doilea
argument. Prin urmare A este o funcţională biliniară.
2. Fie x1 , x2 , y ∈ L2 [a, b] şi α, β ∈ R. Avem, folosind proprietăţile integralei
Riemann,
Z b Z b
A(αx1 + βx2 , y) = (αx1 + βx2 )(t)y(t)dt = α x1 (t)y(t)dt+
a a
Z b
+β x2 (t)y(t)dt == αA(x1 , y) + βA(x2 , y).
a
Astfel am demonstrat că A este liniară ı̂n primul argument. În mod analog
rezultă că A este liniară şi ı̂n al doilea argument. Prin urmare A este o
funcţională biliniară.
Pe de altă parte
Z b Z b
A(x, y) = x(t)y(t)dt = y(t)x(t)dt = A(y, x), ∀x, y ∈ L2 [a, b].
a a
Rezultă că A este o funcţională biliniară simetrică.

3. a) Se verifică cu ajutorul definiţiei că aplicaţia de la punctul i) nu este
liniară ı̂n nici unul dintre argumente, ı̂n timp ce aplicaţia de la punctul ii) este
biliniară.
b) Pentru funcţionala biliniară găsită matricea asociată este

 
0 2 0
 
A=  1 0 0 .

0 0 −1
Deoarece det A = 2 6= 0 rezultă că rang A = rang A = 3, deci A este o

funcţională biliniară nedegenerată. Deoarece A 6= At şi A 6= −At urmează că
A nu este simetrică şi nici antisimetrică.  
0 1 −1
 
c) Matricea schimbării de bază este C =   0 0 1 . Aplicând formula

1 1 1
de transformare a matricii unei funcţionale biliniare
 la o schimbare de bază,
−1 1 2
0 t 0
 
A = CAC , se obţine A =  1 −1 −1 

.
3 −1 2
 
5 1 −9
 
4. Deoarece At =   1 −1 −3  = A rezultă că A este o funcţională

−9 −3 15

5 1
biliniară simetrică. Avem det A = 0 şi ∆p = . Astfel rang A =

1 −1
rang A = 2 6= 3. Rezultă că A este o funcţională  biliniară degenerată.

1 1 0
 
5. Matricea schimbării de bază este C =   1 0 1 , iar matricea

1 0 0
 
1 0 0
 
asociată lui A ı̂n baza iniţială este A =   0 3 0 . Aplicând formula

0 0 −1
de transformare
 a matricii la o schimbare de bază, A0 = CAC t , obţinem

3 1 1
0
 
A = 1 0 1 

.
1 1 1
Probleme propuse
1. Fie P63 = {p|p ∈ R[x], grad p 6 3} şi A : P63 × P63 → R, A(p, q) =
R1
0
xp(x)q(x)dx.
a) Să se arate că A este o formă biliniară.
b) Să se determine matricea ei ı̂n baza canonică a spaţiului.
c) Să se găsească matricea ei ı̂n baza {x2 − 1, x2 − x, x2 , x2 − x3 }.
2. Care dintre următoarele funcţionale sunt forme biliniare? Se cere ma-
tricea şi rangul fiecărei forme biliniare găsite.
R2
a) A : P6n × P6n → R, A(x, y) = 0 x(t)[y(t) + k]dt, k ∈ R \ {0}.
b) A : R3 × R3 → R, A(x, y) = ξ1 η2 − ξ2 η1 + ξ1 η3 − ξ3 η1 + k, k ∈ R \ {0},
x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ), y = (η1 , η2 , η3 ).
c) A : R4 × R4 → R, A(x, y) = 2ξ1 η1 + ξ2 η2 + 3ξ3 η3 + ξ4 η1 + ξ4 η4 , x =
(ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 ), y = (η1 , η2 , η3 , η4 ).
3. Se dă forma biliniară A : X × X → R, dim X = 4, o bază ı̂n X,
B = {e1 , e2 , e3 , e4 }, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 )B , y = (η1 , η2 , η3 , η4 )B ,
A = ξ1 η2 −ξ2 η1 +ξ1 η3 −ξ3 η1 +ξ1 η4 −ξ4 η1 +ξ2 η3 −ξ3 η2 +ξ2 η4 −ξ4 η2 +ξ3 η4 −ξ4 η3 .
a) Să se scrie matricea asociată formei biliniare A şi apoi să se găsească
matricea corespunzătoare ı̂n baza B 0 = {e01 , e02 , e03 , e04 }, unde e01 = (1, 0, 0, 0)B ,
e02 = (0, 1, 1, 0)B , e03 = (0, 1, 0, 1)B , e04 = (1, 0, 0, 1)B .
b) Să se precizeze dacă forma biliniară este nedegenerată şi dacă este anti-
simetrică.
4. Să se arate că o formă biliniară A : X × X → R este antisimetrică dacă
şi numai dacă A(x, x) = 0, ∀x ∈ X.
5. Fie o formă biliniară A : X × X → R, unde X este un spaţiu liniar
finit dimensional. Dacă N1 = {x ∈ X|A(x, y) = 0, ∀y ∈ X} şi N2 = {y ∈
X|A(x, y) = 0, ∀x ∈ X}. Să se arate că dim N1 = dim N2 .
Capitolul 8
Forme pătratice
Enunţuri
1. Se consideră forma pătratică P : X → R, P (x) = 2ξ12 − 3ξ22 + 5ξ32 −
ξ1 ξ2 + 8ξ2 ξ3 + 14ξ1 ξ3 , unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B . Să se scrie matricea formei, forma
biliniară polară şi să se arate că forma pătratică nu este singulară.
2. Să se aducă următoarea formă pătratică la forma canonică, folosind
metoda lui Gauss, şi să se precizeze baza ı̂n care se obţine forma canonică.
P : X → R, P (x) = ξ22 − ξ32 + 4ξ1 ξ2 − 4ξ1 ξ3 ,
unde X este un spaţiu liniar real de dimensiune 3, şi x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ X.

3. Fie forma pătratică
P : X → R, P (x) = ξ1 ξ2 − 2ξ1 ξ3 + 2ξ2 ξ4 ,
unde X este un spaţiu liniar real de dimensiune 4, şi x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 ) ∈ X.

Să se determine o formă canonică a acestei forme pătratice, prin metoda lui
Gauss, şi baza ı̂n care se obţine. Să se determine signatura lui P .
4. Să se determine forma canonică şi baza ı̂n care aceasta se obţine, pentru
următoarea formă pătratică, folosind metoda lui Jacobi.
P : X → R, P (x) = 5ξ12 + 6ξ22 + 4ξ32 − ξ1 ξ2 − 4ξ1 ξ3 ,
unde X este un spaţiu liniar real de dimensiune 3, şi x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ X.
99
5. Să se găsească câte o expresie canonică pentru următoarele forme

pătratice, găsindu-se ı̂n fiecare caz transformarea corespunzătoare a bazei:
a) P : X → R, dimX = 3, P (x) = ξ12 + 2ξ1 ξ3 + ξ22 + 3ξ2 ξ3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B ;
b) P : X → R, dimX = 3, P (x) = ξ1 ξ2 + ξ2 ξ3 + ξ1 ξ3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B ;
c) P : X → R, dimX = 3, P (x) = ξ12 + ξ22 + 2ξ1 ξ3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B .

 
2 7 − 21
 
1. Matricea formei pătratice este A =  1
 − 2 −3 4 . Forma biliniară

7 4 5
polară A a formei pătratice va avea aceeaşi matrice asociată şi, prin urmare,
1 1
A(x, y) = 2ξ1 η1 − ξ1 η2 + 7ξ1 η3 − ξ2 η1 − ξ2 η2 + 4ξ2 η3 +
2 2
+7ξ3 η1 + 4ξ3 η2 + 5ξ3 η3 ,
unde A : X × X → R şi x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ), y = (η1 , η2 , η3 ) ∈ X.

287
Pe de altă parte, deoarece det A = 4
6= 0 urmează că matricea A este
nesingulară, deci şi forma pătratică este nesingulară.
2. Avem
P (x) = (ξ22 + 4ξ1 ξ2 + 4ξ12 ) − 4ξ12 − ξ32 − 4ξ1 ξ3 =
ξ32
= (2ξ1 + ξ2 )2 − 4(ξ12 + ξ1 ξ3 + ) + ξ32 − ξ32 =
4
1
= (2ξ1 + ξ2 )2 − 4(ξ1 + ξ3 )2 .
2

 2ξ1 + ξ2 = η1


Făcând substituţia ξ1 + 21 ξ3 = η2 , rezultă o formă canonică pentru forma


 ξ =η
3 3
patratică P ,
P (x) = η12 − 4η22 ,
unde x = (η1 , η2 , η3 )B0 , B 0 = {f1 , f2 , f3 } fiind baza ı̂n care se obţine această
formă canonică.
Revenind la substituţia efectuată obţinem legătura dintre coordonatele

unui vector ı̂n baza iniţiala şi coordonatele ı̂n baza B 0

 ξ1 =

 η2 − 21 η3
ξ2 = η1 − 2η2 + η3 .


 ξ = η
3 3
Folosind formula de transformare a coordonatelor unui vector la o schimbare

t 0
de
 bază, ξ = Cξ , rezultă ca transpusa  matricii schimbării
 de bază este C =
0 1 − 21 0 1 0
   
 1 −2 1 . Prin urmare C =  1 −2 0 . Astfel obţinem f1 =
   
1
0 0 1 −2 1 1
1
(0, 1, 0), f2 = (1, −2, 0), f3 = (− 2 , 1, 1), vectorii noii baze.


 ξ1 = α1 − α2


 ξ = α +α
2 1 2
3. Mai ı̂ntâi facem substituţia . Obţinem


 ξ3 = α3

ξ4 = α4

P (x) = α12 − α22 − 2α1 α2 + 2α2 α3 + 2α1 α4 + 2α2 α4 =
= (α12 −2α1 α3 +2α1 α4 −2α3 α4 +α32 +α42 )+2α3 α4 −α32 −α22 −α42 +2α2 α3 +2α2 α4 =
= (α1 − α3 + α4 )2 − (α22 − 2α2 α3 − 2α2 α4 + 2α3 α4 + α32 + α42 )+
+α32 + α42 + 2α3 α4 + 2α3 α4 − α32 − α42 =
= (α1 − α2 + α4 )2 − (α2 − α3 − α4 )2 + 4α3 α4 .



 α1 − α2 + α4 = η1


 α −α −α = η2
2 3 4
Făcând substituţia , obţinem o formă canonică


 α3 = η 3 − η4

α4 = η3 + η4

pentru forma patratică P ,
P (x) = η12 − η22 + 4η32 − 4η42 ,
unde x = (η1 , η2 , η3 , η4 )B0 , B 0 = {f1 , f2 , f3 , f4 } fiind baza ı̂n care se obţine

această formă canonică.


 α1 = η1 + η2 + η3 − η4


 α = η2 + 2η3
2
Din ultima substituţie făcută rezultă .


 α 3 = η 3 − η4

α4 = η3 + η4



 ξ1 = η1 − η2 − η4


 ξ = η + 2η + 3η − η
2 1 2 3 4
Revenind la substituţia iniţială avem .


 ξ3 = η 3 − η 4

ξ4 = η3 + η4

Rezultă ca transpusa matricii schimbării de bază este
 
1 −1 0 −1
 
t
 1 2 3 −1 
C =  0 0 1 −1  .

 
0 0 1 1
 
1 1 0 0
 
 −1 2 0 0 
Astfel C =   0
 şi vectorii bazei ı̂n care se obţine forma
 3 1 1  
−1 −1 −1 1
canonică
f1 = (1, 1, 0, 0), f2 = (−1, 2, 0, 0), f3 = (0, 3, 1, 1), f4 = (−1, −1, −1, 1).
Deoarece indicele de inerţie pozitiv este p = 2 şi indicele de inerţie negativ

este q = 2 rezultă că signatura lui P este sgn P = 
0. 
5 − 21 −2
 
4. Matricea asociată formei pătratice este A =  1
 −2 6
0 . Deoa-
−2 0 4

1
5 − 2 −2

5 −1
rece ∆1 = 5 6= 0, ∆2 = 1 = 119
2
6= 0, ∆3 = − 12 6 0 = 95 6=

− 4
2
6
−2 0

4
0, rezulta, conform teoremei lui Jacobi, ca o forma canonica pentru forma
patratica este
1 2 ∆1 2 ∆2 2 1 2 20 2 119 2
P (x) = η1 + η2 + η3 = η1 + η + η ,
∆1 ∆2 ∆3 5 119 2 380 3
formă canonică.
Dacă B = {e1 , e2 , e3 } este baza iniţială căutăm vectorii bazei B 0 de forma
f1 = c11 e1 , f2 = c21 e1 + c22 e2 , f3 = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 , impunând condiţiile

 A(f3 , e1 ) = 0
( 

A(f2 , e1 ) = 0
A(f1 , e1 ) = 1, , A(f3 , e2 ) = 0 ,
A(f2 , e2 ) = 1 
 A(f , e3) = 1

3
unde A este forma biliniară polară asociată lui P .

Din A(f1 , e1 ) = 1 rezultă c11 A(e1 , e1 ) = 1. Astfel c11 = 51 . Prin urmare
f1 = ( 15 , 0, 0).
În continuare
( ( (
A(f2 , e1 ) = 0 c21 A(e2 , e1 ) = 0 5c21 − 21 c22 =0
⇔ ⇔ ⇔
A(f2 , e2 ) = 1 c22 A(e2 , e2 ) = 1 − 21 c21 + 6c22 = 1
(
2
c21 = 119 2 20
⇔ ⇔ f2 = ( , , 0).
c22 = 20 119 119
119
 
 A(f3 , e1 ) = 0  c31 A(e3 , e1 ) = 0

 

A(f3 , e2 ) = 0 ⇔ c A(e3 , e2 ) = 0 ⇔
  32
 A(f , e3) = 1
  c A(e , e3) = 1

3 33 3
 

 5c31 − 21 c32 − 2c33 = 0  c31 = 95
 12
  12 1 119
⇔ − 21 c31 + 6c32 =0 ⇔ c32 = 95 1 ⇔ f3 = ( , , ).
  95 95 380
−2c + 4c = 119
 

31 33 =1  c
33 380
5. a) Vom determina o forma canonică pentru forma pătratică P prin

metoda lui Gauss. Avem
P (x) = (ξ12 + 2ξ1 ξ3 + ξ32 ) − ξ32 + ξ22 + 3ξ2 ξ3 =

9 9
= (ξ1 + ξ3 )2 + (ξ22 + 3ξ2 ξ3 + ξ32 ) − ξ32 − ξ32 =
4 4
3 13
= (ξ1 + ξ3 )2 + (ξ2 + ξ3 )2 − ξ32 .
2 4
Făcând substituţia
 
 ξ1 + ξ3 =

 η1  ξ1 =

 η1 − η3
ξ2 + 23 ξ3 = η2 ⇔ ξ2 = η2 − 32 η3 ,

 

 ξ3 = η3  ξ =
3 η3
rezultă o formă canonică pentru P ,

13 2
P (x) = η12 + η22 − η ,
4 3
formă canonică.
Din forma finală a substituţiei
 făcute
 rezultă că transpusa matricii schimbă-
1 0 −1
 
rii de bază este C t =   0 1 − 3 . Rezultă matricea schimbării de bază
2 
0 0 1
 
1 0 0
 
C=  0 1 0  şi vectorii bazei ı̂n care se obţine forma canonică f1 =

−1 − 23 1
(1, 0, 0), f2 = (0, 1, 0), f3 = (−1, − 23 , 1).
b) Vom determina o forma canonică
pentru forma pătratică P prin metoda
 ξ1 = α1 − α2


lui Gauss. Mai ı̂ntâi facem substituţia ξ2 = α1 + α2 . Avem


 ξ = α3
3
P (x) = α12 − α22 + α1 α3 + α1 α3 + α2 α3 − α2 α3 =
= (α12 + 2α1 α3 + α32 ) − α22 − α32 =
= (α1 + α3 )2 − α22 − α32 .
 
 α1 + α3 = η1  α1 = η 1 − η 3

 

α2 = η2 ⇔ α2 = η2 ⇔

 

 α3 = η3  α =
3 η3

 ξ1 = η1 − η2 − η3


ξ2 = η1 + η2 − η3


 ξ = η3
3
P (x) = η12 − η22 − η32 ,
formă canonică.
Din forma finală a substituţiei
 făcute
1 −1 −1
t
 
rii de bază este C =   1 1 −1 . Rezultă matricea schimbării de bază

0 0 1
 
1 1 0
 
C =  −1 1 0 

 şi vectorii bazei ı̂n care se obţine forma canonică f1 =
−1 −1 1
(1, 1, 0), f2 = (−1, 1, 0), f3 = (−1, −1, 1).
c) Vom determina o forma canonică pentru forma pătratică P prin metoda
lui Gauss. Avem
P (x) = (ξ12 + 2ξ1 ξ3 + ξ32 ) − ξ32 + ξ22 =
= (ξ1 + ξ3 )2 + ξ22 .
 
 ξ1 + ξ3 = η1  ξ1 = η1 − η3

 

ξ2 = η2 ⇔ ξ2 = η2 ,

 

 ξ3 = η3  ξ =
3 η3
P (x) = η12 + η22 − η32 ,
formă canonică.
Din forma finală asubstituţiei făcute

1 0 −1
 
rii de bază este C t = 
 0 1 0 . Rezultă matricea schimbării de bază C =

0 0 1
 
1 0 0
 
 0 1 0  şi vectorii bazei ı̂n care se obţine forma canonică f1 = (1, 0, 0),
 
−1 0 1
f2 = (0, 1, 0), f3 = (−1, 0, 1).
Probleme propuse
1. Să se determine formele biliniare polare corespunzătoare următoarelor
forme pătratice:
a) P : X → R, dim X = 2, x = (ξ1 , ξ2 )B , P (x) = ξ12 + ξ22 + 4ξ1 ξ2 .
b) P : X → R, dim X = 3, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B , P (x) = ξ12 + ξ22 − ξ32 + 2ξ1 ξ3 +
4ξ2 ξ3 .
2. Să se obţină o expresie canonică prin metoda lui Gauss pentru următoa-
rele forme pătratice şi să se găsească baza spaţiului ı̂n care matricea formei
pătratice este diagonală şi apoi să se verifice formula transformării matricii
formei pătratice la o schimbare de bază.
a) P : X → R, dim X = 3, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B , P (x) = −ξ22 − 8ξ32 + 2ξ1 ξ2 +
4ξ1 ξ3 .
b) P : X → R, dim X = 3, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B , P (x) = 3ξ12 + 6ξ22 + 3ξ32 −
4ξ1 ξ2 − 8ξ1 ξ3 − 4ξ2 ξ3 .
c) P : X → R, dim X = 3, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B , P (x) = −ξ12 + ξ22 − 5ξ32 +
6ξ1 ξ3 + 4ξ2 ξ3 .
3. Să se obţină o expresie canonică prin metoda lui Gauss pentru următoa-
rele forme pătratice şi să se găsească baza spaţiului ı̂n care matricea formei
pătratice este diagonală şi apoi să se verifice formula transformării matricii
formei pătratice la o schimbare de bază.
a) P : X → R, dim X = 3, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B , P (x) = −ξ22 − 8ξ32 + 2ξ1 ξ2 +
4ξ1 ξ3 .
b) P : X → R, dim X = 3, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B , P (x) = 3ξ12 + 6ξ22 + 3ξ32 −

4ξ1 ξ2 − 8ξ1 ξ3 − 4ξ2 ξ3 .
c) P : X → R, dim X = 3, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 )B , P (x) = −ξ12 + ξ22 − 5ξ32 +
6ξ1 ξ3 + 4ξ2 ξ3 .
Capitolul 9
Spaţii euclidiene
9.1 Produs scalar, normă, cosinusul unghiului

dintre doi vectori
Enunţuri
1. Se consideră spaţiul euclidian R4 şi următoarele perechi de vectori:
a) x = (2, 1, −1, 2), y = (3, −1, −2, 1), b) x = (2, 1, 3, 2), y = (1, 2, −2, 1)
c) x = (1, 1, 1, 2), y = (3, 1, −1, 0), d) x = (1, 2, 1, −1), y = (−2, 3, −5, −1).
i) Să se calculeze < x, y >, k x k, k y k, d(x, y), cos(d
x, y).
ii) Să se verifice inegalitatea Cauchy-Buniacovski-Schwarz.
iii) Să se verifice Teorema lui Pitagora ı̂n cazul x ⊥ y.
2. Se consideră spaţiul euclidian R4 şi vectorii:
1 1 1 1 1 1 1 5
v1 = , , , , v2 = , , ,− .
2 2 2 2 6 6 2 6
a) Se cere < v1 , u >, unde u = 2v1 + 3v2 .
b) Să se calculeze k v1 k, k v2 k, v[
1 , v2 .
c) Să se determine toţi vectorii x ∈ R4 , x ⊥ vi , i = 1, 2, astfel ı̂ncât kxk = 1.

3. În spaţiul C([a, b]), al funcţiilor continue pe [a, b], se consideră aplicaţia
Z b
<, >: C([a, b]) × C([a, b]) → R, < f, g >= f (x)g(x)dx.
a
108
a) Să se arate că aplicaţia definită mai sus este un produs scalar.
b) Să se verifice inegalitatea
Z b Z b 12 Z b 21
2 2
f (x)g(x)dx 6 f (x)dx g (x)dx .

a a a
4. Fie P62 (R) spaţiul liniar al polinoamelor care au gradul mai mic sau
egal cu doi.
a) Să se arate că <, >: P62 (R)×P62 (R) → R, < p, q >= a0 b0 +a1 b1 +a2 b2 ,
unde p = a0 + a1 x + a2 x2 , q = b0 + b1 x + b2 x2 , este un produs scalar.
b) Se consideră polinoamele q1 = 3x2 + 2x + 1, q2 = x2 + 2x + 1, q3 =
3x2 + 2x + 5, q4 = 3x2 + 5x + 2. Să se găsească un polinom de grad cel mult
doi, echidistant faţă de aceste polinoame. Să se calculeze această distanţă.

√ √
1. i) a) hx, yi = 6 − 1 + 2 + 2 = 9, kxk = 4 + 1 + 1 + 4 = 10, kyk =
√ √ √ hx,yi
9 + 1 + 4 + 1 = 15, d(x, y) = kx − yk = 7, cos(d
x, y) = kxkkyk = 5√9 6 .
√ √
b) hx, yi = 2 + 2 − 6 + 2 = 0 ⇒ x ⊥ y, kxk = 4 + 1 + 9 + 4 = 3 2,
√ √ √ hx,yi
kyk = 1 + 4 + 4 + 1 = 10, d(x, y) = kx − yk = 2 7, cos(dx, y) = kxkkyk = 0.
√ √ √
c) hx, yi = 3+1−1+0 = 3, kxk = 7, kyk = 11, d(x, y) = kx−yk = 2 3,
hx,yi
cos(d
x, y) = = √3 .
kxkkyk 77
√ √
d) hx, yi = −2 + 6 − 5 + +1 = 0 ⇒ x ⊥ y, kxk = 1 + 4 + 1 + 1 = 7,
√ √ √ hx,yi
kyk = 4 + 9 + 25 + 1 = 39, d(x, y) = kx − yk = 46, cos(d
x, y) = kxkkyk =
0.
ii) Se verifică, ı̂n fiecare din cele 4 cazuri, inegalitatea Cauchy- Buniacovski-
Schwarz, |hx, yi| 6 kxkkyk.
iii) Se verifică, ı̂n cazurile b) şi d), teorema lui Pitagora, conform căreia
x ⊥ y ⇔ kx + yk2 = kxk2 + kyk2 .
2. a) hv1 , ui = hv1 , 2v1 + 3v2 i = 2hv1 , v1 i + 3hv1 , v2 i = 2.
b) kv1 k = 1, kv2 k = 1, cos(v[
1 , v2 ) = 0 ⇒ v1 ⊥ v2 .
c) Fie x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 , ξ4 ) ∈ R4 astfel ı̂ncât

( ( (
x ⊥ v1 hx, v1 i = 0 ξ1 + ξ2 + ξ3 + ξ4 = 0
⇔ ⇔ .
x ⊥ v2 hx, v2 i = 0 ξ1 + ξ2 + 3ξ3 − 5ξ4 = 0
Acest sistem are soluţiile x√= (α, −α − 2β, β, β), α, β ∈ R. Impunând condiţia
−2± 4−2(1−6β)
kxk = 1 se obţine α = 2
.
3. a) Evident h, i este o formă biliniară simetrică. În plus hf, f i =
Rb 2
a
f (x)dx > 0 şi hf, f i = 0 ⇔ f = 0.
b) Inegalitatea este inegalitatea Cauchy-Buniacovski-Schwarz, valabilă pen-
tru orice produs scalar.
4. a) Se verifică cu uşurinţă că h, i este o formă biliniară simetrică. În plus
hp, pi = 2j=0 a2j > 0, ∀p = a0 + a1 x + a2 x2 , şi hp, pi = 0 ⇔ p = 0. Prin urmare
P
h, i este un produs scalar pe P62 (R).

b) Fie p = a0 + a1 x + a2 x2 . Avem q1 − p = (3 − a2 )x2 + (2 − a1 )x + (1 − a0 ),
q2 −p = (−1−a2 )x2 +(2−a1 )x+(1−a0 ), q3 −p = (3−a2 )x2 +(2−a1 )x+(5−a0 ),
q4 −p = (3−a2 )x2 +(5−a1 )x+(2−a0 ). Impunând condiţia kq1 −pk = kq2 −pk =
kq3 − pk = kq4 − pk se obţine a0 = 3, a1 = 3, a2 = 1, deci p0 = x2 + 3x + 3.
Distanţa este d(q1 , p0 ) = kq1 − p0 k = 3.
9.2 Baze ortogonale
Enunţuri
1. În spaţiul euclidian (R3 , <, >), dotat cu produsul scalar uzual, se con-
sideră vectorii v1 = (1, −2, 3), v2 = (0, 3, 2). Să se arate că aceşti vectori sunt
ortogonali şi să se completeze cu un vector v3 astfel ı̂ncât {v1 , v2 , v3 } să fie o
bază ortogonală.
2. Să se construiască o bază ortonormată pornind de la baza B = {f1 , f2 , f3 ,
f4 }, ı̂n spaţiul euclidian R4 , prin procedeul Gram-Schmidt, unde f1 = (1, −1,
−1, −1), f2 = (2, 1, 1, 1), f3 = (0, 0, 1, 0), f4 = (−1, 0, 2, 2).
3. Să se construiască o bază ortonormată pornind de la baza B = {f1 , f2 , f3 ,
f4 }, ı̂n spaţiul euclidian R4 , prin procedeul Gram-Schmidt, unde f1 = (1, 1,
0, 0), f2 = (0, 1, 0, 0), f3 = (0, 0, −1, 1), f4 = (0, −1, 1, 0).

1. Se verifică hv1 , v2 i = 0. Fie x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 astfel ı̂ncât
( ( (
x ⊥ v1 hx, v1 i = 0 ξ1 − 2ξ2 + 3ξ3 = 0
⇔ ⇔ .
x ⊥ v2 hx, v2 i = 0 3ξ2 + 2ξ3 = 0
Acest sistem are soluţia v3 = (13α, 2α, −3α), α ∈ R. Astfel sistemul B 0 =

{v1 , v2 , v3 } este o bază ortogonală ı̂n (R3 , h, i).
2. Se verifică cu uşurinţă că sistemul B este liniar independent şi, deoarece
dimR4 = 4, o bază.
Din Teorema Gram-Schmidt rezultă că există {g1 , g2 , g3 , g4 } o baza orto-
gonală ı̂n R4 . Mai ı̂ntâi calculăm hf1 , f2 i = −1, hf1 , f3 i = −1, hf1 , f4 i = −5,
hf2 , f3 i = 1, hf2 , f4 i = 2, hf3 , f4 i = 2. Se observă că nici o pereche de vectori
din baza B nu este ortogonală.
În continuare considerăm g1 = f1 şi căutăm g2 de forma g2 = f2 − λg1 .
Impunând condiţia hg1 , g2 i = 0 se obţine hf2 , f1 i − λhf1 , f1 i = 0. Rezultă
1
λ= 4
şi g2 = ( 94 , 34 , 34 , 43 ).
Căutăm g3 de forma g3 = f3 − λg1 − µg2 . Avem
( ( (
g3 ⊥ g1 hg3 , g1 i = 0 hf3 , g1 i − λhg1 , g1 i − µhg2 , g1 i = 0
⇔ ⇔ .
Acest sistem are soluţia λ = 41 , µ = 19 . Prin urmare g3 = (0, − 31 , 23 , − 31 ).

Căutăm g4 de forma g4 = f4 − λ1 g1 − λ2 g2 − λ3 g3 . Avem
 
 4

 g ⊥ g1  hg4 , g1 i = 0


g4 ⊥ g2 ⇔ hg4 , g2 i = 0 ⇔
 
 g ⊥g
  hg , g i = 0

4 3 4 3

 hf4 , g1 i − λ1 hg1 , g1 i − λ2 hg2 , g1 i − λ3 hg3 , g1 i = 0


⇔ hf4 , g2 i − λ1 hg1 , g2 i − λ2 hg2 , g2 i − λ3 hg3 , g2 i = 0 .

 hf , g i − λ hg , g i − λ hg , g i − λ hg , g i = 0

4 3 1 1 3 2 2 3 3 3 3
Acest sistem are soluţia λ1 = − 45 , λ2 = 1

9
, λ3 = 1. Prin urmare g4 =
(0, −1, 0, 1).
Considerăm 

 e1 = kgg11 k = ( 12 , − 21 , − 12 , − 12 ),




√


g2 3 √
, 1 , √1 , √1 ),

e = = (

2


 kg2 k 2 2 3 2 3 2 3
 √
e3 = kgg33 k = (0, − √16 , √23 , − √16 ),











e4 = kgg44 k = (0, − √12 , 0, √12 ).

Sistemul B 0 = {e1 , e2 , e3 , e4 } este o bază ortonormată ı̂n R4 . Se observă că

matricea C, a schimbării de bază, este o matrice ortogonală, adică CC t = E4 .
3. Se verifică cu uşurinţă că sistemul B este liniar independent şi, deoarece
dimR4 = 4, o bază.
Din Teorema Gram-Schmidt rezultă că există {g1 , g2 , g3 , g4 } o bază orto-
gonală ı̂n R4 . Mai ı̂ntâi calculăm hf1 , f2 i = 1, hf1 , f3 i = 0, hf1 , f4 i = −1,
hf2 , f3 i = −1, hf2 , f4 i = 0, hf3 , f4 i = −1. Se observă că f1 ⊥ f3 si f2 ⊥ f4 .
În continuare considerăm g1 = f1 şi g2 = f3
Căutăm g3 de forma g3 = f2 − λg1 − µg2 . Avem
( ( (
⇔ ⇔ .
Acest sistem are soluţia λ = 21 , µ = − 12 . Prin urmare g3 = (− 12 , 21 , 12 , 12 ).

Căutăm g4 de forma g4 = f4 − λ1 g1 − λ2 g2 − λ3 g3 . Avem
 
 4

 g ⊥ g1  hg4 , g1 i = 0


g4 ⊥ g2 ⇔ hg4 , g2 i = 0 ⇔
 
 g ⊥g
  hg , g i = 0

4 3 4 3

 hf4 , g1 i − λ1 hg1 , g1 i − λ2 hg2 , g1 i − λ3 hg3 , g1 i = 0


⇔ hf4 , g2 i − λ1 hg1 , g2 i − λ2 hg2 , g2 i − λ3 hg3 , g2 i = 0 .

 hf , g i − λ hg , g i − λ hg , g i − λ hg , g i = 0

4 3 1 1 3 2 2 3 3 3 3
Acest sistem are soluţia λ1 = − 21 , λ2 = − 12 , λ3 = 0. Prin urmare g4 =

( 21 , − 12 , 12 , 12 ).
Considerăm 

 e1 = kgg11 k = ( √12 , √12 , 0, 0),






g2 √1 √1

 e2 = kg2 k = (0, 0, − 2 , 2 ),




g3
= (− 12 , 12 , 12 , 12 ),



 e3 = kg3 k






 g4
e4 = = ( 12 , − 12 , 12 , 12 ).

kg4 k
Sistemul B 0 = {e1 , e2 , e3 , e4 } este o bază ortonormată ı̂n R4 . Matricea C, a

schimbării de bază, este o matrice ortogonală.
9.3 Transformări de coordonate ı̂n baze

ortonormate
Enunţuri
3
1. Să se găsească coordonatele vectorului
 −4, 1) ∈ R ı̂ntr-o nouă
x = (2,
1 0 0
 √ 
bază care se obţine cu matricea C =  3 1 .
0 2
 √2 
0 − 2 23
1
2. Să se găsească coordonatele vectorului x = (1, 2, −1, 1) ∈ R4 , la schim-

barea de la baza canonică la baza B 0 = {f1 , f2 , f3 , f4 }, unde f1 = (0, 0, −1, 0),
√ √
3 3
f2 = ( 12 , 0, 0, − 2
), f3 = (0, 1, 0, 0), f4 = ( 2
, 0, 0, 21 ).
3. a) Să se determine o bază ortogonală a spaţiului euclidian tridimensional,
X, ı̂n care matricea  
7 −2 0
 
A=
 −2 6 ,
−2 
0 −2 5
a operatorului liniar autoadjunct U : X → X, să aibă forma diagonală.
b) Aceeaşi cerinţă ı̂n cazul matricii

 
1 1 3
 
A=  1 5 1 ,

3 1 1
a operatorului liniar autoadjunct U : X → X.

4. Fie Mn (R). Produsul scalar uzual pe acest spaţiu liniar este definit prin
n
X
t
< A, B >= trace (A B) = aji bij , A = (aij ), B = (bij ), i, j = 1, n.
i,j=1
 M1 , M
Fie n = 3. Se consideră mulţimile 2 ⊂ M3 (R),
 M1 = {A 1 , A2 , A3 },
1 2 3 1 0 0
   
M2 = {B1 , B2 , B3 }, unde A1 = 
 0 1 2 , A2 =  0 −2 0 ,
  
0 0 1 0 0 1
     
2 3 4 1 2 3 −3 0 0
     
 0 −1 1 , B1 =  0 2 3 , B2 =  0 0 0 ,
A3 =      
0 0 −1 0 0 3 0 0 1
 
1 0 0
 
B3 = 
 0 −2 0 . Care din aceste mulţimi este ortogonală?

0 1 1

 
1 0 0
 √ 
1. Matricea C =  0 23
 1  este ortogonală (C ∈ GO(3, R)), cu
√2 
3
0 − 12
2 
η1
 
det C = 1. Dacă notăm η =  η 2
 matricea coordonatelor ı̂n baza B 0
 
η3
 
ξ1
 
şi cu ξ =  ξ2 

 matricea coordonatelor ı̂n baza iniţială, avem formula de
ξ3
transformare
 a coordonatelor
 la schimbarea
 de bază
 η = Cξ. În cazul nostru
1 0 0 2 2
 √
3

1 
  √  √
η = 0 −4  =  −2 3 + 1 . Rezultă x = (2, −2 3 +
 2 √2     √ 2 
3
1
0 −2 2 1 −2 + 23
√
1 3
2
, −2 + 2 B
) 0.
 
0 0 −1 0
√
3
 1 
 2 0 0 − 2

2. Matricea schimbarii de baza C = 
 0
 este orto-
 √ 1 0 0 

3 1
2
0 0 2
 
η1
 
 η2 
gonală (C ∈ GO(4, R)). Notăm η =   η  matricea coordonatelor ı̂n

 3 
η4
 
ξ1
 
0
 ξ2 
baza B şi cu ξ =   matricea coordonatelor ı̂n baza iniţială. Avem
ξ
 3 

ξ4
formula de transformare
   a coordonatelor
 la schimbarea de bază η = Cξ =
0 0 −1 0 1  √
1− 3

√  1 2
 2 0 0 − 23   2  
 1 

   =  2 .
  −1 
 0 1 0 0     √ 
 √ 1+ 3
3 1 2
2
0 0 2
1
√ √
Rezultă x = (1, 1−2 3 , 2, 1+2 3 )B0 .
3. a) Avem ecuaţia caracteristică

7 − λ −2 0

P (λ) = det (A − λE3 ) = −2 6 − λ −2 = −(λ − 3)(λ − 9)(λ − 6).

−2 5 − λ

0
Astfel valorile proprii ale operatorului U sunt λ1 = 3, λ2 = 9 şi λ3 = 6.





 4ξ1 − 2ξ2 = 0
−2ξ1 + 3ξ2 − 2ξ3 = 0 ,

−2ξ2 + 2ξ3 =

 0
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ). Spaţiul soluţiilor acestui sistem este subspaţiul propriu

al lui U corespunzător valorii proprii λ1 . Rezolvând sistemul obţinem
α
SU (λ1 ) = {x = ( , α, α)|α ∈ R} = L[u1 ],
2
unde u1 = (1, 2, 2).



 −2ξ1 − 2ξ2 = 0
−2ξ1 − 3ξ2 − 2ξ3 = 0 .

−2ξ2 − 4ξ3 =

 0
Obţinem
SU (λ2 ) = {x = (2α, −2α, α)|α ∈ R} = L[u2 ],
unde u2 = (2, −2, 1).


 ξ1 − 2ξ2 = 0


−2ξ1 − 2ξ3 = 0 .

 −2ξ − ξ = 0

2 3
Obţinem
α
SU (λ3 ) = {x = (−α, − , α)|α ∈ R} = L[u3 ],
2
unde u2 = (−2, −1, 2).
Deoarece valorile proprii sunt reale şi dimensiunile subspaţiilor proprii co-
respunzătoare fiecărei valori proprii sunt egale cu ordinele de multiplicitate
respective, urmează că
 ı̂n baza B
 = {u1 , u2 , u3 } matricea operatorului are
3 0 0
 
forma diagonală A =  0 . Mai mult, deoarece valorile proprii sunt
9 0 
0 0 6
distincte două câte două rezultă că vectorii proprii corespunzători sunt orto-
gonali, adică ui ⊥ uj , ∀i, j = 1, 3, i 6= j. Astfel baza ı̂n care se obţine forma
diagonală a matricii, B este ortogonală.
b) Avem ecuaţia caracteristică

1−λ 1 3

P (λ) = det (A − λE3 ) = 1 5−λ 1 = −(λ − 3)(λ − 6)(λ + 2).

1−λ

3 1
Astfel valorile proprii ale operatorului U sunt λ1 = 3, λ2 = 6 şi λ3 = −2.


 −2ξ1 + ξ2 + 3ξ3 = 0


ξ1 + 2ξ2 + ξ3 = 0 ,

 3ξ + ξ − 2ξ = 0

1 2 3
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ). Rezolvând sistemul obţinem
SU (λ1 ) = {x = (α, −α, α)|α ∈ R} = L[u1 ],
unde u1 = (1, −1, 1).


 −5ξ1 + ξ2 + 3ξ3 = 0


ξ1 − ξ2 + ξ3 = 0 .

 3ξ + ξ − 5ξ = 0

1 2 3
Obţinem
SU (λ2 ) = {x = (α, 2α, α)|α ∈ R} = L[u2 ],
unde u2 = (1, 2, 1).


 3ξ1 + ξ2 + 3ξ3 = 0


ξ1 + 7ξ2 + ξ3 = 0 .


 3ξ + ξ + 3ξ = 0
1 2 3
Obţinem
SU (λ3 ) = {x = (−α, 0, α)|α ∈ R} = L[u3 ],
unde u2 = (−1, 0, 1).

Deoarece valorile proprii sunt reale şi dimensiunile subspaţiilor proprii co-
respunzătoare fiecărei valori proprii sunt egale cu ordinele de multiplicitate
 ı̂n baza B= {u1 , u2 , u3 } matricea operatorului are
respective, urmează că
3 0 0
 
forma diagonală A =   0 6 0 . Mai mult, deoarece valorile proprii sunt

0 0 −2
distincte două câte două rezultă că vectorii proprii corespunzători sunt orto-
gonali, adică ui ⊥ uj , ∀i, j = 1, 3, i 6= j. Astfel baza ı̂n care se obţine forma
diagonală a matricii, B este ortogonală.
4. Calculăm hA1 , A2 i = trace (At1 A2 ) = 0 ⇒ A1 ⊥ A2 , hA1 , A3 i =
trace (At1 A3 ) = 20 6= 0. Rezultă că mulţimea M1 nu este ortogonală.
În continuare avem hB1 , B2 i = trace (B1t B2 ) = 0 ⇒ B1 ⊥ B2 , hB1 , B3 i =
trace (B1t B3 ) = 0 ⇒ B1 ⊥ B3 , hB2 , B3 i = trace (B2t B3 ) = −2 6= 0. Astfel nici
M2 nu este ortogonală.
9.4 Proiecţia unui vector pe un subspaţiu.

Subspaţii ortogonale
Enunţuri
1. Să se determine proiecţia ortogonală a vectorului f = (14, −3, −6, −7) ∈
R4 pe subspaţiul X0 , generat de vectorii f1 = (1, 4, 3, 2), f2 = (2, 2, −2, −2),
f3 = (−3, 0, 7, 6), X0 = L[f1 , f2 , f3 ].
2. În spaţiul euclidian R3 se consideră subspaţiile S1 = {x = (x1 , x2 , x3 )|
x1 x2 x3
1
= 0
= 1
} şi S2 = {x = (x1 , x2 , x3 )| x11 = x2
3
= x3
−1
}. Să se determine un
3
subspaţiu S3 , ortogonal pe S1 şi S2 , astfel ı̂ncât R = S1 ⊕ S2 ⊕ S3 .

1. Se demonstrează uşor că vectorii {f1 , f2 , f3 } nu sunt liniar independenţi.
Se verifică, deasemeni, că oricare doi din cei trei vectori sunt liniar independenţi
şi, astfel, formează o bază ı̂n L[x1 , x2 , x3 ]. Considerăm baza B0 = {f1 , f2 }.
În continuare verificăm f ∈
/ X0 . Presupunem că f ∈ X0 . Rezultă că există
α1 , α2 ∈ R astfel ı̂ncât f = α1 f1 + α2 f2 . În acest caz α1 , α2 verifică sistemul
de ecuaţii 

 α1 + 2α2 = 14


 4α + 2α =
1 2 −3
.


 3α1 − α2 = −6

2α1 − α2 = −7

Se verifică cu uşurinţă că rangul matricii sistemului este 2 iar cel al matricii
extinse este 3. Prin urmare sistemul este incompatibil şi astfel f ∈
/ X0 .
Căutăm f0 ∈ X0 ⇔ f0 = α1 f1 +α2 f2 astfel ı̂ncât f −f0 ⊥ X0 ⇔ f −f0 ⊥ B0 .
Rezultă ( (
f − f0 ⊥ f1 hf − f0 , f1 i = 0
⇔ ⇔
f − f0 ⊥ f2 hf − f0 , f2 i = 0
(
α1 hf1 , f1 i + α2 hf2 , f1 i = hf, f1 i
.
α1 hf1 , f2 i + α2 hf2 , f2 i = hf, f2 i

hf , f i hf , f i
1 1 2 1
Determinantul matricii sistemului G = este un determi-

hf2 , f1 i hf2 , f2 i
nant de tip Gram şi, deoarece {f1 , f2 } sunt liniar independenţi, urmează că
G 0. Astfel sistemul este de tip Cramer şi are soluţia unică α1 = −1, α2 = 3.
În sfârşit f0 = −f1 + 3f2 = (5, 2, −9, −8).
2. S1 = {(α, 0, α)|α ∈ R} iar S2 = {(β, 3β, −β)|β ∈ R} şi sunt subspaţii de
dimensiune 1 ı̂n R3 (drepte ı̂n spaţiul euclidian geometric). O bază ı̂n S1 este
B1 = {v1 }, unde v1 = (1, 0, 1), iar ı̂n S2 este B2 = {v2 }, unde v2 = (1, 3, −1).
Căutăm v3 = (x1 , x2 , x3 ) astfel ı̂ncât hv3 , v1 i = hv3 , v2 i = 0. Obţinem v3 =
(−3γ, 2γ, 3γ). Cum dim S3 = 1 rezultă S3 = {(−3γ, 2γ, 3γ)|γ ∈ R} (S3 este
tot o dreaptă, perpendiculară pe S1 şi pe S2 ).
9.5 Transformări liniare ı̂n spaţii euclidiene
Enunţuri
1. Să se arate că T : R3 → R3 ,
2 2 1 2 1 2 1 2 2
T (x) = ( ξ1 + ξ2 − ξ3 , ξ1 − ξ2 + ξ3 , − ξ1 + ξ2 + ξ3 ).
3 3 3 3 3 3 3 3 3
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ), iar pe R3 se consideră produsul scalar uzual, este ortogo-
nală ı̂n R3 . Să se calculeze T −1 .
2. Să se determine parametrul real a astfel ı̂ncât transformarea T : R2 → R2
să fie ortogonală, unde T (x) = (aξ1 + 21 ξ2 , − 12 ξ1 + aξ2 ), x = (ξ1 , ξ2 ) ∈ R2 , iar
pe R2 se consideră produsul scalar uzual.

 
2 2
3 3
− 13
 
2
1. Matricea transformării T este A = 
 3
− 13 2
3
. Se verifică

− 13 32 2
3
AAt = E3 ⇒ A ∈ GO(3, R) şi astfel T este o transformare ortogonală. Se
3
poate verifica, deasemeni, şi că hT (x), T (y)i
! = hx, yi, ∀x, y ∈ R .
a 21
2. Matricea lui T este A = 1
. Din condiţia AAt = E2 rezultă
−2 a
√
3
a=± 2
, deci se obţin două transformări
√ √
3 1 1 3
T1 (x) = ( ξ1 + ξ2 , − ξ1 + ξ2 ),
2 2 2 2
√ √
3 1 1 3
T2 (x) = (− ξ1 + ξ2 , − ξ1 − ξ2 ).
2 2 2 2
9.6 Forme pătratice pe spaţii euclidiene
Enunţuri
1. Să se aducă la forma canonică formele pătratice definite pe un spaţiu
euclidian ı̂ntr-o bază ortonormată, determinând şi noua bază.
a) P : X → R, P (x) = ξ12 + 3ξ22 + 4ξ2 ξ3 ;
b) P : X → R, P (x) = 3ξ12 + 6ξ22 + 3ξ32 − 4ξ1 ξ2 − 8ξ1 ξ3 − 4ξ2 ξ3 ;
unde dim X = 3, x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ X.
2. Să se găsească expresia canonică ı̂ntr-o bază ortonormată şi schimbarea
corespunzătoare de baze, pentru următoarele forme pătratice, P : X → R:
a) P (x) = 2ξ12 − 4ξ1 ξ2 + 5ξ22 , x = (ξ1 , ξ2 );
b) P (x) = 2ξ12 + ξ22 − 4ξ2 ξ3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 );
c) P (x) = 2ξ12 + 5ξ22 + 5ξ32 + 4ξ1 ξ2 − 4ξ1 ξ3 − 8ξ2 ξ3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ).

 
1 0 0
 
1. a) Matricea asociată formei pătratice este A = 
 0 3 2 . Polinomul

0 2 0

1 − λ 0 0

caracteristic al matricii este P (λ) = det (A − λE3 ) = 0
3 − λ 2 =
−λ

0 2
(1 − λ)(λ + 1)(λ − 4). Rezultă că valorile proprii ale matricii A sunt λ1 = 1,
λ2 = −1 si λ3 = 4. Urmează că există o bază ortonormată B 0 = {f1 , f2 , f3 }
astfel ı̂ncât, ı̂n această bază, forma pătratică are forma canonică
P (x) = λ1 η12 + λ2 η22 + λ3 η32 = η12 − η22 + 4η32 ,
unde x = (η1 , η2 , η3 )B0 .

Vectorii proprii corespunzători celor trei valori proprii sunt: pentru λ1 = 1,
u1 = (1, 0, 0), pentru λ2 = −1, u2 = (0, 1, −2), pentru λ3 = 4, u3 = (0, 2, 1).
Deoarece valorile proprii sunt distincte rezultă că cei trei vectori proprii
sunt ortogonali doi câte doi. Atunci vectorii bazei ortonormate ı̂n care se
u1 u2
obţine forma canonică sunt f1 = ku1 k
= (1, 0, 0), f2 = ku2 k
= (0, √15 , − √25 ),
u3
f3 = ku3 k
= (0, √25 , √15 ).
 
3 −2 −4
 
b) Matricea asociată formei pătratice este A = 
 −2 6 −2 . Poli-

−4 −2 3
nomul caracteristic al matricii este

3 − λ −2 −4

P (λ) = det (A − λE3 ) = −2 6 − λ −2 = (−7 + λ)2 (λ + 2).
−4 −2 3 − λ

Rezultă că valorile proprii ale matricii A sunt λ1 = λ2 = 7 si λ3 = −2.

Urmează că există o bază ortonormată B 0 = {f1 , f2 , f3 } astfel ı̂ncât, ı̂n această
bază, forma pătratică are forma canonică
P (x) = λ1 η12 + λ2 η22 + λ3 η32 = 7η12 + 7η22 − 2η32 ,
unde x = (η1 , η2 , η3 )B0 .

Vectorii proprii corespunzători celor trei valori proprii sunt: pentru λ1 =
λ2 = 7, u1 = (1, −2, 0), u2 = (0, −2, 1), pentru λ3 = −2, u3 = (2, 1, 2).
Deoarece λ1 6= λ3 rezultă u1 ⊥ u3 si u2 ⊥ u3 . În schimb u1 şi u2 nu
sunt ortogonali. Se verifică cu uşurinţă că {u1 , u2 , u3 } este o bază ı̂n R3 . Din
teorema Gram-Schmidt rezultă că există o bază ortogonală {g1 , g2 , g3 }, ı̂n R3 .
În continuare considerăm g1 = u1 şi g2 = u3 .
Căutăm g3 de forma g3 = u2 − λg1 − µg2 . Avem
( ( (
g3 ⊥ g1 hg3 , g1 i = 0 hu2 , g1 i − λhg1 , g1 i − µhg2 , g1 i = 0
⇔ ⇔ .
Acest sistem are soluţia λ = 45 , µ = 0. Prin urmare g3 = (− 45 , − 52 , 1).

Considerăm 
g1


 f1 = kg1 k
= (1, 0, 0),





f2 = kgg22 k = (0, √15 , − √25 ),






 f = g3 = (0, √2 , √1 ).

3 kg3 k 5 5
Se observă că matricea C, a schimbării de bază, este o matrice ortogonală.

!
2 −2
2. a) Matricea asociată formei pătratice este A = . Polinomul
−2 5

2 − λ −2
caracteristic al matricii este P (λ) = det (A − λE2 ) = =

−2 5 − λ
(λ − 1)(λ − 6). Rezultă că valorile proprii ale matricii A sunt λ1 = 1, λ2 = 6.
Urmează că există o bază ortonormată B 0 = {f1 , f2 } in R2 , astfel ı̂ncât, ı̂n
această bază, forma pătratică are forma canonică
P (x) = λ1 η12 + λ2 η22 = η12 + 6η22 ,
unde x = (η1 , η2 )B0 .

Vectorii proprii corespunzători celor două valori proprii sunt: pentru λ1 =
1, u1 = (2, 1), pentru λ2 = 6, u2 = (−1, 2).
Deoarece valorile proprii sunt distincte rezultă că cei doi vectori proprii
sunt ortogonali. Atunci vectorii bazei ortonormate ı̂n care se obţine forma
u1 u2
canonică sunt f1 = ku1 k
= ( √25 , √15 ), f2 =
= (− √15 , √25 ).
ku2 k
 
2 0 0
 
b) Matricea asociată formei pătratice este A =  0 1 −2 

. Polino-
0 −2 0
mul caracteristic al matricii este

2−λ 0 0

P (λ) = det (A − λE3 ) = 0 1 − λ −2 =
−2 −λ

0
√ √
1+ 17 1− 17
= −(λ − 2)(λ − )(λ − ).
2 2
√ √
1+ 17 1− 17
Rezultă că valorile proprii ale matricii A sunt λ1 = 2, λ2 = 2
şi λ3 = 2
.
Urmează că există o bază ortonormată B 0 = {f1 , f2 , f3 } in R , astfel ı̂ncât, ı̂n
3
această bază, forma pătratică are forma canonică

√ √
2 2 2 2 1 + 17 2 1 − 17 2
P (x) = λ1 η1 + λ2 η2 + λ3 η3 = 2η1 + η2 + η3 ,
2 2
unde x = (η1 , η2 , η3 )B0 .
Vectorii proprii corespunzători celor trei valori proprii sunt: pentru λ1 = 2,
√ √ √
1+ 17
u1 = (1, 0, 0), pentru λ2 = 2
, u2 = (0, − 1+4 17 , 1), pentru λ3 = 1− 17
2
,
√
u3 = (0, − 1−4 17 , 1).
Deoarece valorile proprii sunt distincte rezultă că cei trei vectori proprii
sunt ortogonali doi câte doi. Atunci vectorii bazei ortonormate ı̂n care se obţine
forma canonică sunt f1 = kuu1 k = (1, 0, 0), f2 = kuu2 k = (0, − √ 1√ , √ 4 √ ),
1 2 2 17 34+2 17
u3
f3 = ku3 k
= (0, − √ 1√ , √ 4
√ ).
2 17 34−2 17  
2 2 −2
 
c) Matricea asociată formei pătratice este A = 
 2 5 −4 . Poli-

−2 −4 5
nomul caracteristic al matricii este

2−λ 2 −2

P (λ) = det (A − λE3 ) = 2 5 − λ −4 = −(λ − 1)2 (λ − 10).
−2 −4 5 − λ

Rezultă că valorile proprii ale matricii A sunt λ1 = λ2 = 1 şi λ3 = 10. Urmează
că există o bază ortonormată B 0 = {f1 , f2 , f3 } in R3 , astfel ı̂ncât, ı̂n această
bază, forma pătratică are forma canonică
P (x) = λ1 η12 + λ2 η22 + λ3 η32 = η12 + η22 + 10η32 ,
unde x = (η1 , η2 , η3 )B0 .

Vectorii proprii corespunzători celor trei valori proprii sunt: pentru λ1 =
λ2 = 1, u1 = (2, 0, 1), u2 = (−2, 1, 0), pentru λ3 = 10, u3 = (−1, −2, 2).
Deoarece λ1 6= λ3 rezultă u1 ⊥ u3 si u2 ⊥ u3 . În schimb u1 şi u2 nu
sunt ortogonali. Se verifică cu uşurinţă că {u1 , u2 , u3 } este o bază ı̂n R3 . Din
teorema Gram-Schmidt rezultă că există o bază ortogonală {g1 , g2 , g3 }, ı̂n R3 .
În continuare considerăm g1 = u1 şi g2 = u3 .

Căutăm g3 de forma g3 = u2 − λg1 − µg2 . Avem
( ( (
⇔ ⇔ .
Acest sistem are soluţia λ = 0, µ = − 54 . Prin urmare g3 = (− 25 , 1, 54 ).

În final considerăm

g1


 f1 = kg1 k
= (− 13 , − 23 , 23 ),





f2 = kgg22 k = ( √25 , 0, √15 ),






 f = g3 = (− √2 , √5 , √4 ).

3 kg3 k 45 45 45
Probleme propuse
1. Fie spaţiul liniar real Rn cu dimensiunea n şi x = (ξ1 , ..., ξn ), y =
(y1 , ..., yn ) doi vectori oarecare. Să se studieze care dintre următoarele funcţio-
nale biliniare A : Rn × Rn → R reprezintă produse scalare pe Rn :
a) A(x, y) = ni=1 xi |yi |.
P
b) A(x, y) = ni=1 |xi yi |.

P
c) A = ni=1 x2i yi2 .

P
d) A(x, y) = ni=1 (xi + yi )2 − ni=1 x2i − ni=1 yi2 .

P P P
2. Pe spaţiul vectorial X = {f |f : [1, l] → R, f − continua} definim

Rl
AX × X → R, A(f, g) = 1 ln xf (x)g(x)dx.
a) Să se arate că funcţionala liniară A este un produs scalar.
√
b) Să se calculeze kf k, unde f (x) = x.
c) Să se găsească o funcţie g ∈ X de forma g(x) = ax + b astfel ı̂ncât g ⊥ f ,
unde f (x) = 1, ∀x ∈ [1, l].
3. Pe spaţiul vectorial real al polinoamelor cu coeficienţi reali care au
gradul cel mult 2 definim forma biliniară A prin A(p, q) = a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 ,
unde p = a0 + a1 x + a2 x2 , q = b0 + b1 x + b2 x2 . Să se arate că A este un produs
scalar şi să se găsească un polinom echidistant faţă de p1 = 3x2 + 2x + 1,

p2 = −x2 + 2x + 1, p3 = 3x2 + 2x + 5 şi p4 = 3x2 + 5x + 2.
4. Fie (X, h, i) un spaţiu euclidian peste corpul numerelor reale sau peste
corpul numerelor complexe. Să se demonstreze inegalitatea lui Minkowski:
1 1 1
hx + y, x + yi 2 6 hx, xi 2 + hy, yi 2 , ∀x, y ∈ X.
5. Să se ortonormeze prin procedeul Gram-Schmidt baza B = {f1 , f2 , f3 ,

f4 } din R4 , unde f1 = (0, 1, 1, 0), f2 = (0, 4, 0, 1), f3 = (1, −1, 1, 0), f4 =
(1, 3, 0, 1).
6. În R4 se consideră X = L[f1 , f2 , f3 .f4 ], unde f1 = (1, 0, 1, 1), f2 =
(2, 1, −3, 1), f3 = (1, −4, 2, −1).
a) Să se arate că B = {f1 , f2 , f3 } este bază ı̂n X.
b) Să se ortonormeze prin procedeul Gram-Schmidt această bază.
7. În R3 se consideră B = {f1 , f2 , f3 }, f1 = (1, 2, 3), f2 = (1, −1, 2),
f3 = (2, −1, 4). Să se arate că B este o bază şi să se ortonormeze această bază.
8. Să se ortonormeze prin procedeul Gram-Schmidt următoarele sisteme
de vectori din spaţiile euclidiene cu produsul scalar uzual:
a) B = {v1 , v2 }, v1 = (3, 4), v2 = (−4, 3) din (R2 , h, i).
b) B = {v1 , v2 , v3 }, v1 = (2, 1, 2), v2 = (1, 2, −2), v3 = (2, −2, 1) din
3
(R , h, i).
9. Să se găsească un vector x ∈ R4 cu kxk = 1, ortogonal pe mulţimea de
vectori {x1 , x2 , x3 }, unde x1 = (1, 1, 1, 1), x2 = (1, −1, −1, 1), x3 = (2, 1, 1, 3).
10. Să se găsească ı̂n spaţiul euclidian R4 un vector ortogonal pe L[f1 , f2 ,
f3 ], unde f1 = (1, 1, 1, 2), f2 = (2, 1, 0, 3), f3 = (1, 2, 3, −1).
11. Să se găsească proiecţia ortogonală a vectorului f pe X0 = L[f1 , f2 , f3 ],
fi ∈ R4 , i = 1, 3.
a) f1 = (1, 3, 0, 2), f2 = (3, 7, −1, 2), f3 = (2, 4, −1, 0).
b) f1 = (1, 2, 1, 2), f2 = (1, −2, −1, 2), f3 = (0, 1, 2, 1).
12. Să se studieze
! dacă submulţimea
! S ⊂ M2 (R),
! S = {A1 , A2 , A! 3 , A4 },
1 0 1 0 0 2 1 2
A1 = , A2 = , A3 = , A4 = este
0 1 0 −1 3 0 −2 4
ortogonală ı̂n raport cu produsul scalar definit prin hA, Bi = trace(At B).
13. Determinaţi vectorii din R4 ortogonali pe subspaţiul S = L[v1 , v2 ],

v1 = (1, 2, 0, −1), v2 = (2, 1, 4, −1), relativ la produsul scalar uzual. Să se arate
că aceşti vectori formează un subspaţiu liniar, notat S ⊥ , numit complementul
ortogonal al lui S. Să se determine o bază ortonormată ı̂n acest subspaţiu.
14. Fie spaţiul euclidian R3 şi endomorfismul T : R63 → R3 ,
1 2 2 2 1 2 2 2 1
T (x) = ( ξ1 + ξ2 + ξ3 , ξ1 + ξ2 − ξ3 , ξ1 − ξ2 + ξ3 ),
3 3 3 3 3 3 3 3 3
unde x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ) ∈ R3 .
a) Să se arate că T este ortogonal.
b) Să se scrie matricea lui T ı̂n baza canonică şi să se arate că este ortogo-
nală.
c) Să se determine T −1 .
15. Să se aducă la o expresie canonică ı̂ntr-o bază ortonormată, deter-
minând şi matricea schimbării de bază, următoarele forme pătratice, definite
pe spaţii euclidiene:
a) P (x) = ξ22 − ξ32 + 4ξ1 ξ2 − 4ξ1 ξ3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ).
b) P (x) = ξ12 + ξ22 + ξ32 + ξ1 ξ2 + ξ1 ξ3 + ξ2 ξ3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ).
c) P (x) = ξ12 + ξ22 + 5ξ32 − 6ξ1 ξ2 + 2ξ1 ξ3 − 2ξ2 ξ3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ).
d) P (x) = 5ξ12 + 7ξ22 + 5ξ32 + 2ξ1 ξ2 + 2ξ1 ξ3 + 2ξ2 ξ3 , x = (ξ1 , ξ2 , ξ3 ).
Capitolul 10
Spaţiul liniar (vectorial) al

vectorilor liberi.
Coliniaritate. Coplanaritate
Enunţuri
1. Să se arate că trei vectori liberi, a, b, c, pot fi laturile unui triunghi dacă
şi numai dacă a + b + c = 0.
2. Fie triunghiul ABC şi G, centrul său de greutate. Să se arate că:
−→ −−→ −→
a) GA + GB + GC = 0;
−→ −−→ −→ −→
b) OA + OB + OC = 3OG, pentru orice punct O din spaţiu.
−→ −−→
3. Fie paralelogramul ABCD. Notăm AC = a, BD = b. Să se calculeze
vectorii de pe laturi ı̂n funcţie de a şi b.
4. Fie punctele A şi B ı̂n spaţiu şi O un punct ı̂n spaţiu, pe care ı̂l vom
−→ −−→
numi pol de poziţie. Notăm OA = r1 şi OB = r2 . Fie M un punct oarecare
din spaţiu. Să se arate că M ∈ AB dacă şi numai dacă există numerele reale
−−→
α şi β, astfel ı̂ncât α + β = 1 şi r = αr1 + βr2 , unde OM = r.
5. Se dă o piramidă cu vârful S şi baza un paralelogram ABCD, ale cărui
diagonale se intersectează ı̂n O. Să se arate că
−→ −→ −→ −→ −→
SA + SB + SC + SD = 4SO.
128
−→ −−→
6. Fie AB şi CD două coarde perpendiculare ı̂ntr-un cerc de centru O şi I
punctul lor de intersecţie. Să se arate că
−
→ −→ −→ −→ −→
IA + IB + IC + ID = 2IO.
7. Fie punctele A, B şi C, necoliniare ı̂n spaţiu şi polul de poziţie O.

−→ −−→ −→
Notăm OA = r1 , OB = r2 şi OC = r3 . Fie M un punct oarecare din spaţiu.
Să se arate că M aparţine planului determinat de punctele A, B şi C dacă
şi numai dacă există numerele reale α, β şi γ, astfel ı̂ncât α + β + γ = 1 şi
−−→
r = αr1 + βr2 + γr3 , unde OM = r.
8. Se dau vectorii necoliniari u şi v şi vectorii a = 2u + 3v, b = u − αv,
α ∈ R. Pentru ce valori ale lui α, a şi b sunt coliniari?
9. Se dau vectorii necoplanari v 1 , v 2 , v 3 şi vectorii a = 2v 1 − v 2 − v 3 ,
b = −v 1 + 2v 2 − v 3 , c = −v 1 − v 2 + 2v 3 . Să se arate că a, b şi c sunt coplanari
şi să se obţină relaţia de coplanaritate (de dependenţă liniară).
a+b
10. Să se arate că vectorii a, b, c = 2
, au extremităţile pe aceeaşi dreaptă.

1. Mai ı̂ntâi presupunem că cei trei vectori sunt laturile unui tringhi ABC.
−−→ −→ −−→
Rezultă a = BC, b = AC, c = BC. Conform relaţiei lui Chasles avem
−→ −−→ −→
AB + BC = CA adică a + b + c = 0.
Reciproc, presupunem că a+b+c = 0. Considerăm un triunghi ABC astfel
−→ −−→ −→ −−→ −→
ı̂ncât c = AB, a = BC. Conform relaţiei lui Chasles avem AB + BC = CA
−→
şi, din ipoteză, rezultă AC = a.
2. a) Fie D mijlocul segmentului BC şi fie E mijlocul segmentului AD
astfel ı̂ncât GD ≡ DE. Rezultă că GCEB este un paralelogram şi, astfel,
−−→ −→ −−→ −−→
GB + GC = GE = 2GD. Pe de altă parte G fiind centru de greutate rezultă
−→ −−→ −→ −−→ −→
2GD = AG. Prin urmare GA = −2GD. În concluzie GA + GB + GC = 0.
−→ −−→ −−→
b) Fie O un punct oarecare. În 4OBG avem OG + GB = OB. În 4OAG
−→ −→ −→ −→ −→ −→
avem OG + GA = OA. În 4OCG avem OG + GC = OC. Adunând cele trei
−→ −−→ −→
relaţii şi ţinând cont de punctul a) rezultă OA + OB + OC = 0.
−→ −−→
3. Notăm AB = d şi AD = c. Deoarece ABCD este un paralelogram
−−→ −−→ −→ −−→ −−→
rezultă că BC = c, DC = d. În 4ADB avem AB + BD = AD adică
−→ −−→ −→
d − c = −b. În 4ACB avem AC + CB = AB adică c + d = −a. Din cele două
ecuaţii obţinute rezultă d = 12 a − 12 b şi c = 12 a + 12 b.
−−→ −→
4. Presupunem că M ∈ AB. Rezultă că sistemul S = {AM , AB} este liniar
−−→ −→
dependent, adică există λ1 , λ2 ∈ R, λ21 +λ22 0, astfel ı̂ncât λ1 AM +λ2 AB = 0.
−−→ −−→ −→ −→ −−→ −→
Deoarece AM = OM − OA = r − r1 şi AB = OB − OA = r2 − r1 , urmează că
λ1 (r − r1 ) + λ2 (r2 − r1 ) = 0 ⇔ λ1 r = (λ1 + λ2 )r1 − λ2 r2 .

−→
Presupunem prin reducere la absurd că λ1 = 0. Rezultă λ2 AB = 0, deci
λ1 +λ2 λ2
A = B, ceea ce contrazice ipoteza. Astfel λ1 6= 0 şi r = λ1
r1 − r .
λ1 2
λ1 +λ2
Considerăm α = λ1
şi β = − λλ21 . Avem r = αr1 + βr2 şi α + β = 1.
Reciproc, presupunem că există α, β ∈ R astfel ı̂ncât α + β = 1 şi r =
−−→ −→
αr1 + βr2 . Rezultă că α = 1 − β şi r = (1 − β)r1 + βr2 , adică AM − β AB = 0.
−−→ −→
Rezultă că sistemul S = {AM , AB} este liniar dependent. Astfel M ∈ AB.
−→ −→ −→ −→ −→ −→
5. În 4SAO avem SA + AO = SO. În 4SCO avem SC + CO = SO. În
−→ −−→ −→ −→ −−→ −→
4SBO avem SB + BO = SO. În 4SDO avem SD + DO = SO. Adunând
−→ −→ −−→ −−→ −→ −→
cele patru relaţii şi ţinând cont că AO = OC, BO = OD, rezultă SA + SB +
−→ −→ −→
SC + SD = 4SO.
6. Fie M mijlocul segmentului AD şi N mijlocul segmentului CB. Rezultă,
−
→ −→ −−→
folosind regula paralelogramului de adunare a vectorilor, că IA + ID = 2IM
−→ −→ −→
şi IC + IB = 2IN .
În continuare, fie BB 0 diametru. Rezultă că O este mijlocul BB 0 . Prin
urmare ON este linie mijlocie ı̂n 4BB 0 C şi ON = 21 B 0 C. În 4B 0 CB avem
B
\ 0 CB = π şi astfel B
\ 0 CD = π − DAB [ deoarece 4AID este triunghi
\ = IDA,
2 2
\ ≡ DCB
dreptunghic. Avem DAB \ = 1 BD d şi B
\ 0 CD ≡ CDA. \≡
\ Rezultă ACD
2
B
\ 0 DC. Astfel, conform cazului de congruenţă U.L.U., 4ACD ≡ 4B 0 DC.
Urmează că B 0 C ≡ AD şi ON = 12 AD. Dar cum 4IAD este dreptunghic şi M
este mijlocul AD rezultă IM = 12 AD. În concluzie ON ≡ IM . Analog se arată
−−→ −→ −→
că OM ≡ IN . Rezultă că IM ON este paralelogram şi astfel IM + IN = IO.
−
→ −→ −→ −→ −→
În final IA + IB + IC + ID = 2IO.
−−→ −→ −→
7. Mai ı̂ntâi presupunem M ∈ (ABC). Rezultă că {AM , AB, AC} sunt
liniar dependenţi adică există λ1 , λ2 , λ3 ∈ R3 , λ21 + λ22 + λ23 0, astfel ı̂ncât

−−→ −→ −→ −−→ −→ −→
λ1 AM +λ2 AB+λ3 AC = 0. Deoarece AM = r−r1 , AB = r2 −r1 , AC = r3 −r1 ,
relaţia precedentă este echivalentă cu λ1 r = (λ1 + λ2 + λ3 )r1 − λ2 r2 − λ3 r3 .
−→ −→
Presupunem prin reducere la absurd că λ1 6= 0. Atunci λ2 AB + λ3 AC = 0
şi λ22 + λ23 0, de unde rezultă că A, B, C sunt coliniare, ceea ce contrazice
ipoteza. Astfel, λ1 6= 0 şi
λ1 + λ2 + λ3 λ2 λ3
r= r1 − r2 − r3 = αr1 + βr2 + γr3 ,
λ1 λ1 λ1
λ1 +λ2 +λ3
unde α = λ1
, β = − λλ12 , γ = − λλ13 . Se observă cu uşurinţă că α+β+γ = 1.
Reciproc, presupunem că există α, β, γ ∈ R, cu α + β + γ = 1 şi r =
−−→
αr1 + βr2 + γr3 . De aici rezultă r − r1 = β(r2 − r1 ) + γ(r3 − r1 ) adică AM =
−→ −→ −−→ −→ −→
β AB + γ AC. Urmează că AM , AB, AC sunt coplanare, adică M ∈ (ABC).
8. Vectorii a şi b sunt coliniari dacă şi numai dacă sunt liniar dependenţi,
adică există λ1 , λ2 ∈ R, λ21 + λ22 0, astfel ı̂ncât λ1 a + λ2 b = 0. Această
( 1 − αλ2 )v = 0. Dar cum u si v sunt liniar

relaţie devine (2λ1 + λ2 )u + (3λ
2λ1 + λ2 = 0
independenţi rezultă sistemul , care, deoarece λ21 + λ22 0,
3λ1 − αλ2 = 0
admite soluţii nebanale. Astfel rangul matricii A, a sistemului, este 1 şi, prin
urmare det A = 0, adică −2α − 3 = 0. Urmează α = − 32 .
9. Fie α1 , α2 , α3 ∈ R astfel ı̂ncât α1 a + α2 b + α3 c = 0. Rezultă
(2α1 − α2 − α3 )v 1 + (−α1 + 2α2 − α3 )v 2 + (−α1 − α2 + 2α3 )v 3 = 0.
Deoarece v 1 , v 2 , v 3 sunt necoplanari, deci liniar independenţi, rezultă


 2α1 − α2 − α3 = 0


−α1 + 2α2 − α3 = 0 .

 −α − α + 2α = 0

1 2 3
Matricea acestui sistem are rangul 2, deci sistemul admite şi soluţii nebanale
şi, prin urmare a, b, c sunt coplanari. În continuare rezolvăm sistemul pentru a
obţine relaţia de liniară dependenţă. Considerăm α3 = β necunoscuta secun-
dară şi obţinem α1 = α2 = β. Rezultă că relaţia de liniară dependenţă este
a + b + c = 0.
10. Deoarece a + b − 2c = 0 rezultă că {a, b, c} este un sistem liniar

dependent, adică cei trei vectori sunt coplanari. Dacă a k b urmează că a + b k
a, de unde c k a, deci a, b, c sunt coliniari. Dacă a şi b nu sunt coliniari rezultă,
din regula triunghiului de adunare a doi vectori, că vârful lui c se află pe
dreapta determinată de vârfurile celorlalţi doi vectori.
Probleme propuse
1. Să se demonstreze că segmentul de dreaptă care uneşte mijloacele la-
turilor neparalele ale unui trapez este paralel cu bazele şi egal cu semisuma
lor.
2. Fie a, b, c vectorii ce coincid cu laturile unui triunghi. Să se exprime cu
ajutorul lor vectorii ce coincid cu medianele triunghiului şi apoi să se arate că
şi aceştia pot fi laturile unui triunghi.
3. Fie vectorii v 1 = m1 a + n1 b + p1 c şi v 2 = m2 a + n2 b + p2 c, unde a, b, c
sunt necoplanari. Să se determine relaţiile ce trebuie să existe ı̂ntre coeficienţii
descompunerii astfel ı̂ncât:
a) v 1 = v 2 ; b) v 1 k v 2 .
4. Se dau vectorii v 1 = i + (λ − µ)j + k şi v 2 = −i + j + λk. Pentru ce
valori ale parametrilor v 1 k v 2 ?
5. Să se determine λ ∈ R astfel ı̂ncât vectorii v 1 = 2i+j−3k, v 2 = λi+j+k,
v 3 = −2i + 3j + 7k să fie coplanari.
6. Se dau ı̂n plan vectorii a, b, c, d cu suma 0. Să se arate că
kak + kbk + kck + kdk > ka + dk + kb + dk + kc + dk.

−→
7. Fie O un punct ı̂n spaţiu şi un patrulater ABCD. Notăm cu rA = OA,
−−→ −→ −−→
rB = OB, rC = OC, rD = OD. Să se arate că ABCD este un paralelogram
dacă şi numai dacă rA + rC = rB + rD .
8. Să se arate că mijloacele laturilor unui patrulater convex sunt laturile
unui paralelogram.
9. Fie 4ABC ı̂nscris ı̂n cercul de centru O. Dacă
−→ −−→ −→ −→ −−→ −→
kOA + OBk = kOA + OCk = kOB + OCk
atunci triunghiul este echilateral.

Capitolul 11
Produse de vectori.
Caracterizări pentru
coliniaritate şi coplanaritate cu
ajutorul produselor de vectori
Enunţuri
1. Fie vectorii v 1 = 3a − b, b = a + 3b, v 3 = a − b, unde a şi b sunt doi
√ cb = π . Să se calculeze v · v
vectori cu proprietăţile kak = 3, kbk = 3 şi a, 3 1 2
şi v 1 · v 2 + 2v 2 · v 3 + 3v 1 · v 3 .
cb, ştiind că v ⊥ v , v ⊥ v unde
2. Să se calculeze unghiul α = a, 1 2 3 4
v 1 = a − b, v 2 = 2a + 3b, v 3 = 3a + b, v 4 = −a + 3b.
3. Să se determine parametrul real λ astfel ı̂ncât v 1 ⊥ v 2 , unde v 1 =
i + 2λj − (λ − 1)k şi v 2 = (3 − λ)i + j + 3k, ı̂n baza ortonormată {i, j, k} ı̂n
spaţiu.
4. Să se calculeze unghiul dintre vectorii a = 2i + j − 3k şi b = i − j + k,
unde {i, j, k} este bază ortonormată.
5. Să se verifice identitatea
2
(a + b)2 + (a − b)2 = 2(a2 + b ),
134
şi să se găsească interpretarea geometrică ı̂n paralelogramul construit pe vec-

torii a şi b.
6. Să se arate că produsul scalar a 2 vectori rămâne neschimbat, dacă
adăugăm unuia dintre ei un vector oarecare, perpendicular pe celălalt.
7. Să se arate că ı̂ntr-un romb diagonalele sunt perpendiculare.
8. Să se detemine kv 1 × v 2 k, unde v 1 = a + 2b, v 2 = a − 3b şi kak = 5,
cb = π .
kbk = 3, a, 6
9. Să se calculeze aria paralelogramului din spaţiu, construit pe vectorii
a = i + 2j − k, b = 2i − j + 3k.
10. Să se calculeze lungimile laturilor, lungimile diagonalelor şi aria para-
lelogramului construit pe vectorii a = k − j, b = i + j + k.
11. Fie baza ortonormată {i, j, k} ı̂n spaţiu şi vectorii a = 2i − 3j + 4k,
b = i + j − k. Să se calculeze:
a) v = a × b;
b) ı̂nălţimea h, corespunzătoare bazei a, ı̂n paralelogramul construit pe
vectorii a şi b;
c) să se verifice că v ⊥ a şi v ⊥ b.
12. Să se determine parametrul real λ astfel ı̂ncât volumul paralelipipedului
construit pe vectorii a = 2i − 3j + k, b = i + j − 2k, c = λi + 2j, să fie 5.
13. Se dau vectorii a = 2i − j + k, b = i + 7j − k, c = 3i + 4j + 2k. Să se
calculeze a × (b × c), ı̂n două moduri.
14. Se dau vectorii a = 2i + j + 3k, b = i − j + 2k, c = i + j + 4k. Să se
verifice dacă a şi b sunt coliniari şi dacă a, b şi c sunt coplanari.
15. Fie a = i + αj + k, b = βi − 3j + k, α, β ∈ R. Să se determine α şi β
astfel ı̂ncât cei doi vectori să fie coliniari.
16. Fie vectorii a = λi + 2j − k, b = i + j + 2k, c = 2i + 3j − k. Să se
determine parametrul real λ astfel ı̂ncât cei trei vectori să fie coplanari.
17. Să se verifice egalitatea
(a + 3b − c)[(a − b) × (a − b − c)] = 4(a, b, c).


2
1. v 1 · v 2 = (3a − b) · (a + 3b) = 3a2 + 2a · b − 3b =
cb) − 3kbk2 = 27 + 24√3 1 − 9 = 18 + 12√3.

= 3kak2 + 2kakkbkcos(a,
2
2
v 2 · v 3 = (a + 3b) · (a − b) = a2 + 2a · b − 3b =
cb) − 3kbk2 = 3√3.

= kak2 + 2kakkbkcos(a,
2
v 1 · v 3 = (3a − b) · (a − b) = 3a2 − 4a · b + b =
= 3kak2 − 4kakkbkcos(a, cb) + kbk2 = 30 − 6√3.

( ( (
v1 ⊥ v2 v1 · v2 = 0 2kak2 + a · b − 3kbk2 = 0
2. Avem ⇔ ⇔ .
v3 ⊥ v4 v3 · v4 = 0 −3kak2 + 2a · b + 3kbk2 = 0
√
Din acest sistem rezultă kakkbk = 7a · b. Prin urmare
a·b 1
cos α = =√ .
kakkbk 7
Astfel α = arccos √1 .
7
3. Avem v 1 ⊥ v 2 ⇔ v 1 · v 2 = 0 ⇔ 3 − λ + 2λ − 3λ + 3 = 0 ⇔ λ = 3.
cb) = a·b = − √2 ⇒ a,
4. cos (a, cb = arccos (− √2 ).
kakkbk 42 42
2 2 2
5. Avem (a + b) + (a − b) = a + 2a · b + b + a − 2a · b + b = 2(a2 + b ). Fie
2 2 2 2
−→ −−→
ABCD paralelogramul construit pe cei doi vectori, cu AC = a + b şi BD =
b − a. Rezultatul obţinut anterior poate fi formulat astfel: suma pătratelor
diagonalelor unui paralelogram este egală cu suma pătratelor laturilor acestuia.
6. Fie a şi b doi vectori oarecare. Fie v ⊥ b. Urmează că (a + v) · b =
a · b + v · b = a · b.
−→ −→ −−→ −−→ −−→
7. Fie rombul ABCD. Rezultă că AC = AB + AD = a + b şi BD = AD −
−→ −→ −−→ −→−−→
AB = b − a, unde AB = a şi AD = b. Urmează că AC BD = kbk2 − kak2 = 0,
−→ −−→
deci AC ⊥ BD.
8. Avem v 1 × v 2 = (a + 2b) × (a − 3b) = a × a − 3a × b + 2b × a − 6b × b =
−5a × b ⇒ kv × v k = 5ka × bk = 5kakkbkcos (a, cb) = 75 .
1 2 2
9. Aria paralelogramului
este dată de formula σ = ka × bk. Avem a × b =
i j k

√
1 2 −1 = 5i − 5j − 5k. Rezultă σ = 5 3.

2 −1 3

−→ −−→ −→ √ −−→
10. Avem AB = a, AD = b. Rezultă kACk = kak = 2, kADk = kbk =
√ −→ −→ √ −−→
3. Mai avem AC = a + b = i + 2k ⇒ kACk = 5 şi BD = b − a = i + 2j ⇒
−−→ √
kBDk = 5.
i j k

11. a) Avem v = a × b = 2 −3 4 = −i + 6j + 5k.

1 1 −1

b) Aria paralelogramului
q poate fi obţinută din σ = ka×bk sau din σ = hkak.
ka×bk 61
Rezultă h = kak
= 29
.
c) Prin calcul direct se obţine v · a = 0 şi v · b = 0, adică v ⊥ a şi v ⊥ b.
12. Volumul paralelipedului este dat de formula

2 −3 1

V = |(a, b, c)| = 1 1 −2 = |10 + 5λ|.

λ 2 0
Rezultă |10 + 5λ| = 5. Urmează λ 1 = −1, λ2 = −3.

i j k

13. Metoda I. Avem b × c = 1 7 −1 = 18i − 5j − 17k si a × (b × c) =

3 4 2

i j k

2 −1 1 = 22i + 52j + 8k.

18 −5 −17

Metoda a II-a. a × (b × c) = (a · c) · b − (a · b) · c = 4b + 6c = 22i + 52j + 8k.

14. Vectorii a şi b sunt coliniari dacă şi numai dacă a × b = 0. Avem
i j k

a × b = 2 1 3 = 5i − j − 3k 6= 0. Rezultă că a şi b nu sunt coliniari.
1 −1

2
Vectorii a, b şi c sunt coplanari dacă şi numai dacă (a, b, c) = 0. Avem

2 1 3

(a, b, c) = 1 −1 2 = −8 6= 0. Rezultă că cei trei vectori sunt necoplanari.

1 1 4

i j k

15. Avem a × b = 1 α 1 = (α + 3)i − (1 − β)j − (3 + αβ)k = 0 dacă
β −3 1

şi numai dacă α = −3 şi β = 1.
λ 2 −1

16. Avem (a, b, c) = 1 1 2 = −7λ+9 = 0 dacă şi numai dacă λ = 97 .

2 3 −1

17. Mai ı̂ntâi calculăm (a − b) × (a − b − c) = −a × b − a × c − b × a + b × c =

b×c−a×c. Apoi avem (a+3b−c)·[(a−b)×(a−b−c)] = (a, b, c)−3(b, a, c) =
4(a, b, c).
Probleme propuse
1. Fie vectorii v 1 = (b · c)a − (a · c)b şi v 2 = c. Să se arate că v 1 ⊥ v 2 .
2. Să se calculeze a · b + b · c + a · c, ştiind că a, b, c sunt laturile unui
triunghi.
3. Se dau vectorii v 1 = 2i − 3j + 4k şi v 2 = 4i + 2j + k. Să se determine:
a) Proiecţia vectorului 2v 1 − v 2 pe vectorul v 1 − 2v 2 ;
b) Unghiurile dintre vectorul v 2 şi axele de coordonate.
4. Ce unghi formează ı̂ntre ei vectorii a şi b, ştiind că vectorii v 1 = a + 2b
şi v 2 = 5a − 4b sunt perpendiculari?
5. Cunoscând vectorii a, b şi c, ce formează un triunghi, să se determine
ı̂nălţimile acestui triunghi.
6. Dacă D, E, F sunt mijloacele laturilor BC, CA şi, respectiv, AB, ale
triunghiului ABC. Să se arate că pentru orice punct O avem
−−→ −−→ −−→ −→ −→ −→
OD · BC + OE · CA + OF · AB = 0.
7. Folosind proprietătile produsului scalar să se demonstreze concurenţa

ı̂nălţimilor unui triunghi.
8. Se dau vectorii v 1 şi v 2 . Să se calculeze aria paralelogramului construit

pe ei.
a) v 1 = 2i − j + 2k, v 2 = −i + 3j + k;
b) v 1 = 2i − 3j + 4k, v 2 = i + 2j − 3k;
cb = π .
c) v 1 = a + 3b, v 2 = 2a − b, unde kak = 3, kbk = 4, a, 3
9. Se dau vectorii v 1 = 2i + 3j + 5k, v 2 = 4i + 6j − k, v 3 = 6i + 9j + 2k.
Să se arate că vectorii v 1 × v 2 , v 1 × v 3 , v 2 × v 3 sunt coliniari.
10. Folosind proprietăţile produsului vectorial să se demonstreze teorema
sinusurilor ı̂ntr-un triunghi oarecare.
11. Să se calculeze produsul mixt (v 1 , v 2 , v 3 ) ştiind că v 1 = −a + b + c,
v 2 = a − b + c, v 3 = a + b − c, cu a, b, c necoplanari.
12. Să se calculeze ı̂nălţimea paralelipipedului construit pe vectorii v 1 , v 2 ,
v 3 , luând ca bază paralelogramul format pe vectorii v 1 , v 2 .
a) v 1 = i + j − k, v 2 = i − j + k, v 3 = −i + j + k;
b) v 1 = i − j, v 2 = j − k, v 3 = −i + k.
13. Să se verifice identităţile:
a) v 1 × (v 2 + v 3 ) + v 2 × (v 3 + v 1 ) + v 3 × (v 1 + v 2 ) = 0;
b) (v 1 × v 2 , v 2 × v 3 , v 3 × v 1 ) = (v 1 , v 2 , v 3 )2 .
14. Să se determine vectorul v astfel ı̂ncât v · a = 18, v × a = b, unde
a = i − j + k, b = i + 2j + k.
15. Să se rezolve ecuaţia v × (v × a) = b ı̂n raport cu vectorii necoliniari a
şi b.
16. Să se deducă o formulă de calcul pentru produsul vectorial a două
produse vectoriale.
Capitolul 12
Repere şi sisteme de coordonate
Enunţuri
1. Fie reperul R(O; {i}) ı̂n spaţiul de dimensiune 1 al vectorilor liberi, şi
−→ −−→
punctele A(−3), B(−6), C(1), D(4) ı̂n acest spaţiu. Să se determine AB, BC
şi distanţa dintre punctele D şi A.
2. Fie reperul R(O; {i, j}) ı̂n plan, şi punctele A(−2, 1), B(1, 3), C(−2, 0),
−→ −−→
D(0, 4). Să se determine AB şi CD.
3. Fie punctele A(−4, 2), B(0, −1), C(3, −5), ı̂n plan. Să se studieze dacă
triunghiul ABC este isoscel.
4. Se dă punctul M (3, 2). Să se construiască punctele simetrice cu acest
punct faţă de axa Ox, axa Oy şi faţă de originea axelor de coordonate.
5. Să se afle coordonatele vârfurilor unui hexagon regulat ABCDEF , a
cărui latură este egală cu a, originea axelor de coordonate fiind ı̂n vârful A,
iar axa Ox trecând prin vârfurile nealăturate A şi C.
6. Un punct cu o mişcare rectilinie s-a deplasat din punctul A(−1, −3) ı̂n
punctul B(4, 2). Care este spaţiul parcurs şi care este unghiul pe care-l face
traiectoria punctului cu axa absciselor?
7. Să se calculeze aria unui pentagon care are vârfurile ı̂n punctele A(−2, 0),
B(0, −1), C(0, 2), D(3, 2), E(−1, 3).
8. Să se verifice că patrulaterul cu vârfurile ı̂n punctele A(5, 2, 6), B(6, 4, 4),
140
C(4, 3, 2), D(3, 1, 4) este un pătrat.

9. Se dau punctele A(2, 1, −3), B(4, −3, 5), C(0, −1, 7) raportate la un
sistem de axe perpendiculare. Să se găsească ı̂n planul xOy un punct M astfel
ı̂ncât M A = M B = M C.
10. Se dau punctele A(3, 2, 1), B(2, 1, 1), C(3, 1, 2), D(2, 2, 2). Să se arate
că tetraedrul ABCD este echilateral.
11. Fie punctele A(4, π2 ), B(8, 5π
6
), C(3, 7π
6
) ı̂ntr-un reper polar ı̂n plan.
a) Să se reprezinte cele trei puncte;
b) Să se determine perimetrul triunghiului ABC;
c) Să se determine coordonatele carteziene ale celor trei puncte şi să se
verifice rezultatul de la punctul anterior.
12. Să se reprezinte punctele A(4, −1, 0) şi B(1, 2, 3) ı̂ntr-un reper cartezian
−→
ı̂n spaţiu, să se determine AB şi distanţa de la A la B.
√
13. Fie reperul cartezian R(O; {i, j, k}) ı̂n spaţiu şi punctul M (2 3, 6, 4).
Să se determine coordonatele polare ale acestui punct. Reciproc, pentru punc-
tul dat ı̂n coordonate polare, M 0 (8, π6 , π3 ), să se determine coordonatele carte-
ziene.
14. Fie reperul cartezian R(O; {i, j, k}) ı̂n spaţiu şi punctul M (2, 3, 4).
Să se determine coordonatele cilindrice ale acestui punct. Reciproc, pentru
punctul dat ı̂n coordonate cilindrice, M 0 (2, π4 , 4), să se determine coordonatele
carteziene.

−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→ −−→ −→
1. AB = OB − OA = −3i, BC = OC − OB = 7i, AD = OD − OA =
−−→
7i ⇒ d(A, D) = kADk = 7.
−→ −−→ −→ −−→ −−→ −→
2. AB = OB − OA = 3i + 2j, CD = OD − OC = 2i + 4j.
p p
3. AB = (−4 − 0)2 + (2 + 1)2 = 5, AC = (−4 − 3)2 + (2 + 5)2 =
√ p
7 2, BC = (3 − 0)2 + (−5 + 1)2 = 5. Rezultă AB ≡ BC adică 4ABC
este un triunghi isoscel.
4. Fie M 0 = simOx M . Rezultă că A(3, 0) este mijlocul segmentului M M 0 .
( xM +xM 0
xA = ⇒ xM 0 = 3
Avem 2
yM +yM 0
. Am obţinut M 0 (3, −2).
yA = 2
⇒ yM 0 = −2
Fie(M 00 = simOy M . Rezultă că B(0, 2) este mijlocul segmentului M M 00 .
x +x
xB = M 2 M 00 ⇒ xM 00 = −3
Avem yM +yM 00
. Am obţinut M 00 (−3, 2).
yB = 2
⇒ yM 00 = 2
Fie(M1 = simO M . Rezultă că O(0, 0) este mijlocul segmentului M M1 .
x +x
xO = M 2 M1 ⇒ xM1 = −3
Avem y +y . Am obţinut M1 (−3, −2).
yO = M 2 M1 ⇒ yM1 = −2
5. Deoarece hexagonul este regulat rezultă că are toate unghiurile de
√
măsură 4π
3
[ = 4π . Rezultă AC = a 3
. În triunghiul isoscel ABC avem ABC 3
√
şi C(a 3, 0). Pe de altă parte avem BAC [ = π şi, de aici F[ AC = π. Urmează
3
√
F ∈ AY şi, astfel, F (0, a). Deoarece F ∈ AY rezultă CD k AY şi D(a 3, a).
Fie BB 0 ⊥ AC, cu B 0 ∈ AC. Urmează că ı̂n 4ABB 0 avem BB 0 =
√
\0 = a şi B 0 este mijlocul segmentului AC. Rezultă B( a 3 , − a ).
ABsin BAB 2 √ 2 2
În acelaşi mod, din 4F ED obţinem E( a 2 3 , 3a
2
).
p √
6. Avem AB = (4 + 1)2 + (2 + 3)2 = 5 2. Fie D(4, 0) şi {C} = AB ∩
Ox. Ecuaţia dreptei AB este AB : x+1
5
= y+3
5
⇔ y = x − 2. Rezultă C(2, 0) şi
CD = 2. În 4BCD avem tg (BCD)\ = BD = 1, deci BCD\ = π.
DC 4
7.
EE 0 ·AE 0
Fie EE 0 ⊥ AC. Rezultă E 0 (−1, 0) şi σAEE 0 = 2
= 23 . Avem DC ⊥
0 0)
Ox şi, de aici, DCEE 0 este un trapez, cu aria σDCEE 0 = CE (DC+EE2
= 10. În
BO·AC 5
sfârşit avem σABC = 2
= 2
. Astfel σABCDE = σAEE 0 + σEE 0 CD + σABC =
14.
−→ −−→ −→ −→ −→ −→
8. Avem AB = OB − OA = i + 2j − 2k, AC = OC − OA = −i + j − 4k,
1 2 −2

−−→ −−→ −→
AD = OD − OA = −2i − j − 2k. Rezultă (AB, AC, AD) = −1 1 −4 =
−2 −1 −2

0, deci A, B, C, D sunt coplanare. În continuare, deoarece AB ≡ BC ≡ CD ≡

AD = 3, rezultă că ABCD este un pătrat.
(
MA ≡ MB
9. Fie M ∈ (xOy). Rezultă M (α, β, 0). Avem ⇒
MA ≡ MC
( p p
(α − 2)2 + (β − 1)2 + 9 = (α − 4)2 + (β + 3)2 + 25
p p ⇒
(α − 2)2 + (β − 1)2 + 9 = α2 + (β + 1)2 + 49
(
4α − 8β = 36
.
−4α − 4β = 36
Obţinem α = −3, β = −6, deci M (−3, −6, 0).
√
10. Avem AB ≡ AC ≡ AD ≡ BC ≡ BD ≡ CD = 2, deci ABCD este
un tetraedru echilateral.
11. a)
b) Folosind teorema lui Pitagora generalizată avem: ı̂n 4AOB, AB 2 =
√
OB 2 + OA2 − 2OA · OB · cos (BOA)
[ = 48 ⇒ AB = 4 3, ı̂n 4AOC, AC 2 =
√
OC 2 + OA2 − 2OA · OC · cos (COA)
[ = 37 ⇒ AC = 37, ı̂n 4COB, BC 2 =
OB 2 + OC 2 − 2OA · OC · cos (BOC)
\ = 49 ⇒ AB = 7. Prin urmare perimetrul
√ √
triunghiului ABC este p = AB + AC + BC = 7 + 4 3 + 37.
c) Legătura dintre coordonatele
( carteziene şi coordonatele polare ale unui
x = ρcos θ √
punct, ı̂n plan este dată de . Rezultă A(0, 4), B(−4 3, 4),
y = ρsin θ
√
C(− 3 2 3 , − 32 ).
12.
−→ −−→ −→ −→ √
AB = OB − OA = −3i + 3j + 3k. Rezultă d(A, B) = kABk = 3 3.
13. Legătura dintre coordonatele carteziene şi coordonatele polare ale unui
punct, ı̂n spaţiu este dată de

 x = ρcos ϕsin θ


y = ρsin ϕsin θ


 z= ρcos θ
şi, reciproc,  p

 ρ= x2 + y 2 + z 2

ϕ= arctg xy .
 θ = arccos √ z


2 2
x +y +z2
√
Pentru M avem ρ = 8, ϕ = π3 , θ = π3 . Pentru M 0 avem x = 6, y = 2 3, z = 4.
14. Legătura dintre coordonatele carteziene şi coordonatele cilindrice ale
unui punct ı̂n spaţiu este dată de

 x = ρcos θ


y = ρsin θ


 z= z
şi, reciproc,  p
 ρ=

 x2 + y 2
θ= arctg xy .


 z= z
√ √
Pentru M avem ρ = 13, θ = arctg 23 , z = 4. Pentru M 0 avem x = 2,
√
y = 2, z = 4.
Probleme propuse
2π
1. Fie ı̂n plan un reper oblic cu unghiul axelor de 3
. Să se construiască
un hexagon regulat cu latura a astfel ı̂ncât să aibă trei vârfuri pe axele de
coordonate. Să se determine coordonatele vârfurilor.
2. Să se reprezinte ı̂ntr-un reper polar punctele A(2, π4 ), B(2, 3π
4
), C( 73 , π3 ),
D( 73 , 0).
3. Să se determine coordonatele polare ale vârfurilor unui hexagon regulat a
cărui latura are lungimea a, dacă se iau drept pol unul din vârfurile hexagonului
şi drept semiaxă polară semidreapta pe care este aşezată una din laturile ce
trece prin acest vârf.
4. Să se obţină coordonatele carteziene ale punctelor care au următoarele
√
coordonate polare A(3, π3 ), B( 57 , 2π
3
), C( 2, π2 ), D(1, π).
5. Să se obţină coordonatele polare ale punctelor care au următoarele
coordonate carteziene A(5, −12), B(−1, 1), C(0, 3), D(4, 4).
√
6. Fie un cub a cărui muchie are lungimea a 2. Se consideră un reper
ortogonal având axele Ox şi Oy de-a lungul diagonalelor bazei. Să se obţină
coordonatele vârfurilor.
7. Se dă punctul P (2, 3, −1). Să se reprezinte acest punct. Să se calculeze
coordonatele simetricelor acestui punct faţă de:
a) planele de coordonate;
b) axele de coordonate;
c) originea axelor.
8. Fiind date ı̂n coordonate sferice punctele A(8, π6 , π3 ), B(12, 4π
3
, 5π
6
), C(4,
3π 2π
4
, 3) să se afle coordonatele carteziene ale acestor puncte faţă de un reper
cartezian ı̂n spaţiu şi apoi să se reprezinte.
√ √
9. Să se determine coordonatele sferice ale punctelor A(2 3, 6, 4), B(− 2,
√ √
2, 2 3), C(−16, 0, 0), date ı̂n coordonate carteziene.
10. Într-un reper semipolar ı̂n spaţiu se dau punctele A(3, π3 , −3), B(5,
3π
4
, −6), C(5, π3 , 2), D(4, 7π
4
, 2).
a) Să se determine coordonatele lor carteziene.
b) Să se arate că punctul C se găseşte ı̂n semiplanul determinat de Oz şi
A, iar D se găseşte ı̂n planul determinat de Oz şi B.
11. Să se afle coordonatele cilindrice ale următoarelor puncte date ı̂n coor-
√ √ √
donate carteziene A(2, 2 3, 5), B(−3, 3, −4), C(4, −4, 6), D(−3 3, −9, 0).
12. Fie punctele A(1, 1, 1), B(5, 1, −2), C(7, 9, 1). Să se determine coordo-
natele punctului de intersecţie dintre bisectoarea unghiului A şi latura BC.
Capitolul 13
Direcţii ı̂n plan şi ı̂n spaţiu
Enunţuri
1. Să se găsească cosinusurile directoare ale unui vector director v, ştiind
că v ⊥ w, w(4, −3, 2) şi v ⊥ i.
2. Să se determine direcţia din plan care face unghiul α = 60◦ cu axa Ox
şi unghiul β = 30◦ cu axa Oy.
3. Se dau direcţiile v 1 (λ, 2, −1), v 2 (1, −4, 2), λ ∈ R.
a) Pentru ce valori ale lui λ cele două direcţii coincid?
b) Pentru ce valori ale lui λ direcţiile sunt perpendiculare?
c) Pentru λ = 5 să se determine unghiul dintre cele două direcţii.
√
4. Se dau direcţiile v 1 ( 3, 1) şi v 2 (1, −1) ı̂n plan.
a) Să se reprezinte cele două direcţii.
b) Să se determine cosinusurile directoare ale celor două direcţii.
c) Să se determine pantele celor două direcţii.
d) Să se determine unghiul dintre direcţii folosind pantele lor.
5. Fie reperul cartezian R(O; {i, j}), ı̂n plan. Ce devine ecuaţia
f (x, y) = x2 + y 2 + 2x − 4y − 11 = 0,
după translarea reperului iniţial cu noua origine ı̂n punctul O0 (−1, 2). Inter-
pretarea geometrică.
146
6. Fie reperul cartezian R(O; {i, j}) ı̂n plan. Ce devine ecuaţia
f (x, y) = 4xy + 3y 2 + 16x + 12y − 36 = 0,
după o rotaţie a reperului iniţial cu un unghi α ∈ (0, π2 ), tg 2α = − 34 şi

translaţia cu noua origine ı̂n punctul O0 (3, −4).
7. Faţă de reperul cartezian R(O; {i, j, k}) punctele M (x, y, z) se află pe
suprafaţa de ecuaţie (Σ) : x2 − y 2 + z 2 − 8x − 6y + 4z + 15 = 0. Să se afle
ecuaţia suprafeţei după translaţia cu noua origine ı̂n punctul O0 (4, −3, −2).
8. Se dau punctele A(2, 3, 4), B(3, 1, 2), C(4, −1, 3). Să se afle coordona-
tele acestor puncte după translaţia reperului R(O; {i, j, k}) cu noua origine ı̂n
centrul de greutate al triunghiului ABC.
9. Se dă punctul M (2, −4, 1) raportat la reperul R(O; {i, j, k}). Să se
găseasca noile sale coordonate ı̂n reperul obţinut printr-o rotaţie dată de un-
ghiurile α1 = 0◦ , β2 = 30◦ , γ3 = 30◦ .

( (
v⊥w v·w =0
1. Fie v(a, b, c) astfel ı̂ncât . Rezultă ⇒
v⊥i v·i=0
( (
4a − 3b + 2c = 0 a= 0 3b
⇒ ⇒ v(0, b, ).
a= 0 c= 3b 2
2
Pentru b = 2 se obţine v(0, 2, 3).

a b
Cosinusurile directoare sunt cos α = √
a2 +b2 +c2
= 0, cos β = √
a2 +b2 +c2
=
√2 , cos γ = √ c
= √3 .
13 a2 +b2 +c2 13
2. Fie v(cos α, cos β, cos γ). Deoarece cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1 rezultă
√
3
cos2 γ = 0, deci v( 12 , 2
, 0).
3. a) Direcţiile v 1 şi v 2 coincid dacă şi numai dacă (v[ 1, v2) = 0 ⇔
λ−10
cos(v[
1 , v 2 ) = 1. Dar cos(v[ 1 , v 2 ) = 2√5λ2 +25 . Se obţine ecuaţia λ − 10 =
√ 20
2 5λ2 + 25 ⇔ 19λ2 + 20λ = 0, cu soluţiile λ1 = 0 şi λ2 = − 19 .
b) v 1 ⊥ v 2 ⇔ cos(v[
1 , v 2 ) = 0 ⇔ λ = 10.
√
6
1 , v 2 ) = − 12 .
c) Pentru λ = 5 obţinem cos(v[
4. a)
√
3
b) Avem v 1 (cos α1 , cos β1 ) şi v 2 (cos α2 , cos β2 ). Rezultă cos α1 = 2
,
√ √
1 2 2
cos β1 = 2
şi cos α2 = 2
, cos β2 = − 2
.
√
c) Pantele celor două direcţii sunt m1 = tg α1 = 3 şi m2 = tg α2 = −1.
d) Fie α unghiul dintre cele două direcţii. Avem α = α2 − α1 , deci tg α =
m2 −m1
√
1+m1 m2
= 2 + 3.
5. Legătura dintre coordonatele iniţiale (x, y), ale unui punct oarecare ı̂n
plan, şi coordonatele după translaţie, (x0 , y 0 ), ale aceluiaşi punct este dată de
(
x = x0 + x0
,
y = y0 + y 0
unde O0 (x0 , y0 ) este originea

( noului reper.
x = −1 + x0
În cazul nostru avem 0
. Obţinem f (x0 , y 0 ) = (−1 + x0 )2 +
y =2+y
(2 + y ) + 2(−1 + x ) − 4(2 + y 0 ) − 11 = 0. După efectuarea calculelor rezultă
0 2 0
f (x0 , y 0 ) = x02 + y 02 − 16 = 0. Aceasta este ecuaţia unui cerc cu centrul ı̂n O0

şi de rază 4.
6. Legătura dintre coordonatele iniţiale (x, y), ale unui punct oarecare ı̂n
plan, şi coordonatele după o rotaţie si o translaţie, (x0 , y 0 ), ale aceluiaşi punct
este dată de (
x = x0 + x0 cos α − y 0 sin α
,
y = y0 + x0 sin α + y 0 cos α
unde O0 (x0 , y0 ) este originea noului reper şi α este unghiul de rotaţie.
2tg α
Avem tg 2α = 1+tg 2 α
= − 34 . Rezultă tg α = 2, deoarece α ∈ (0, π2 ).
Obţinem sin α = 2cos α şi, ţinând cont că sin2 α+cos2 α = 1, avem sin α = √2
5
şi cos α = √1 .
5
Înlocuind ı̂n formulele precedente obţinem
(
x = 3 + √15 x0 − √25 y 0
.
y = −4 + √2 x0 + √1 y 0
5 5
Înlocuind ı̂n expresia f (x, y) = 0, după efectuarea calculelor rezultă
f (x0 , y 0 ) = 4x02 − y 02 − 36 = 0.
Aceasta este ecuaţia unei hiperbole cu centrul de simetrie O0 şi axele de simetrie
axele noului reper.
7. Ecuaţiile translaţiei ı̂n spaţiu sunt

0
 x = x0 + x


y = y0 + y 0 ,

 z = z + z0

0
unde O0 (x0 , y0 , z0 ) este originea

 noului reper.
0
 x=4+x


În cazul nostru avem y = −3 + y 0 . Înlocuind ı̂n ecuaţia suprafeţei şi

 z = −2 + z 0

efectuând calculele se obţine ecuaţia ı̂n noul reper Σ : x02 − y 02 + z 02 + 4 = 0.

8. Coordonatele centrului de greutate al triunghiului sunt

xA +xB +xC
 xG = =3

 3
yA +yB +yC
yG = 3
=1 .

 z = zA +zB +zC = 3

G 3

0
 x = x − x0 = x − 3


Folosind formulele y 0 = y − y0 = y − 1 rezultă A(−1, 2, 1), B(0, 0, −1),

 z0 = z − z = z − 3

0
C(1, −2, 0), ı̂n noul reper.
9. Vom folosi ecuaţia matricială a rotaţiei ı̂n spaţiu
    
x0 cos α1 cos β1 cos γ1 x
    
 y 0  =  cos α2 cos β2 cos γ2   y .
 
  
0
z cos α3 cos β3 cos γ3 z
Pentru determinarea valorilor necunoscute care intervin aici vom folosi
relaţiile dintre unghiuri



 cos2 α1 + cos2 β1 + cos2 γ1 = 1

cos2 α2 + cos2 β2 + cos2 γ2 =



 1

cos2 α3 + cos2 β3 + cos2 γ3 =

 1
.
 cos α1 cos α2 + cos β1 cos β2 + cos γ1 cos γ2 =

 0

cos α1 cos α3 + cos β1 cos β3 + cos γ1 cos γ3 = 0





 cos α2 cos α3 + cos β2 cos β3 + cos γ2 cos γ3 =

0
√
3
Obţinem cos α1 = 1, cos α2 = 0, cos α3 = 0, cos β1 = 0, cos β2 = 2
,
√
3
cos β3 = − 12 , cos γ1 = 0, cos γ2 = 21 , cos γ3 = 2
.
√ √
Înlocuind ı̂n ecuaţia rotaţiei rezultă M (2, −2 3 + 12 , 2 + 23 ), ı̂n noul reper.
Probleme propuse
1. Să se calculeze coordonatele punctului A(3, −2) după ce s-a efectuat o
translaţie a originii ı̂n O1 (−1, 2), O2 (−3, 6), O3 (3, 4). Desen.
2. Să se calculeze coordonatele punctului A(−1, 1) după ce s-a efectuat o
rotaţie de unghi ϕ1 = π6 , ϕ2 = π2 , ϕ3 = π.
3. Fie punctele A(5, 5), B(2, −1), C(12, −6) ı̂n reperul iniţial xOy. Care
sunt coordonatele acestor puncte ı̂n reperul x0 By 0 obţinut printr-o translaţie
ı̂n B şi o rotaţie de unghi ϕ = arctg 43 .
4. Să se calculeze coordonatele punctului A(3, −4) după ce s-a efectuat
o translaţie ı̂n O0 (−2, 3) şi se consideră ca noi axe O0 x0 şi O0 y 0 două drepte
paralele cu bisectoarele vechiului sistem şi astfel ca sensul axei O0 x0 să fie de
la O0 spre cadranul al doilea al primului reper. Desen.
5. Axele de coordonate coincid iniţial cu laturile AB, repectiv AD ale unui
pătrat de latură 2. Se iau apoi drept axe de coordonate diagonalele AC şi BD.
Să se scrie formulele de transformare ale coordonatelor şi să se găsească noile
coordonate ale vârfurilor pătratului.
6. Axele de coordonate coincid iniţial cu catetele AB, AC ale unui triunghi
dreptunghic cu AB = 6, AC = 8. Se iau apoi drept axe de coordonate
perpendiculara coborâtă din vârful unghiului drept pe ipotenuză şi ipotenuza.
Să se scrie formulele de transformare şi să se afle noile coordonate ale vârfurilor.
7. Coordonatele carteziene ale unor puncte ı̂n planul xOy satisfac ecuaţia
14x2 + 24xy + 21y 2 − 4x + 18y − 139 = 0. Ce ecuaţie vor satisface coordonatele
acestor puncte dacă se face o translaţie ı̂n O0 (1, −1) şi o rotaţie ı̂n sens direct
de unghi ϕ, ϕ ∈ (0, π2 ), tg2ϕ = − 24
7
.
8. Să se calculeze coordonatele punctului M (2, 1, −4) faţă de reperul
0 0 0
R(O0 , {i , j , k }), obţinut din reperul R(O, {i, j, k}) prin translaţia ı̂n punc-
tul O0 (1, 3, 4) şi rotaţia de matrice:
 √   
1 3 3
2
− 32 1 2
 √4 4   3 3 
a) A =  3 1 ; b) A =  2 2 1 .
 0 √ 2 2   3 3 3 
3 1
2 2
− 34 1
3
− 32 2
3
9. Să se obţină cele nouă unghiuri ale rotaţiei definite de unghiurile α1 = π4 ,
β2 ∈ ( π2 , π), cosβ2 = − √13 , α3 ∈ ( 3π
2
, 2π), cosα3 = √1 .
6
Capitolul 14
Distanţe. Arii. Volume
Enunţuri
1. Fie punctele A(2, 3, 4), B(3, 1, 2), C(4, −1, 3).
a) Să se reprezinte cele trei puncte.
b) Să se arate, prin două metode, că punctele A, B, C sunt necoliniare.
c) Să se determine coordonatele punctului M de pe axa Oz astfel ı̂ncât
M A ≡ M B.
d) Să se determine coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC.
e) Să se calculeze aria triunghiului ABC.
2. Se dau punctele A(1, 2), B(5, 4). Să se determine pe dreapta AB:
a) punctele L, M, N , care ı̂mpart segmentul AB, respectiv, ı̂n rapoartele
1
3
, −3, − 35 .
b) punctele P, Q, care ı̂mpart segmentul BA, respectiv, ı̂n rapoartele 31 , 2.
3. Mijloacele laturilor unui triunghi ABC fiind A0 (−1, 3), B 0 (5, 7), C 0 (3, 1)
să se afle coordonatele vârfurilor A, B, C, respectiv, opuse lui A0 , B 0 , C 0 .
4. Să se arate că patrulaterul ABCD, având A(3, −1, 2), B(−1, 1, 10),
C(−1, 7, 6), D(3, 5, −2) este un paralelogram.
5. Fie punctele A(5, 2, 6), B(6, 4, 4), C(4, 3, 2), D(3, 1, 4).
a) Să se studieze dacă cele patru puncte sunt coplanare.
b) Să se determine coordonatele punctului M din planul xOy egal depărtat
152
de A, B, C.
c) Să se determine coordonatele punctelor P şi Q care ı̂mpart segmentul
AD ı̂n trei părţi egale.
d) Să se determine distanţa de la punctul S(−3, 7, 25) la planul (BCD).
6. Să se calculeze aria totală a tetraedrului ABCD, A(−3, 2, 1), B(1, 0, −4),
C(6, 3, 1), D(−1, 0, 1).
7. Să se determine distanţa de la punctul A(3, 2, 1) la planul definit de
B(−1, 0, 2), C(2, −1, −1), D(0, 1, −2).

1. a)
−→ −−→ −→ −→ −→ −→
b) AB = OB − OA = i − − 2k, AC = OC − OA = 2i − 4j + k.
2j
i j k

−→ −→
Avem AB × AC = 1 −2 −2 = −10i − 5j 6= 0. Rezultă că A, B, C sunt
2 −4 1

necoliniare.
Altfel, avem
v 2
1 −2 2 −2 −2 2 15
u
1u 1 −2

σABC = t + + = 6= 0.

2 2 −4 2 1 −4 1 2
În concluzie A, B, C sunt necoliniare.

c) Avem M ∈ Oz. Rezultă M (0, 0, α). Din M A ≡ M B obţinem
p p 15
4 + 9 + (α − 4)2 = 9 + 1 + (α − 2)2 ⇒ 4α − 15 = 0 ⇒ α = .
4
Astfel M (0, 0, 15
4
).
d) Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC. Avem

xA +xB +xC
 xG = =3

 3
yA +yB +yC
yG = 3
=1 .


 z = zA +zB +zC
G 3
=3
Astfel G(3, 1, 3).

2. a) Fie A(xA , yA ), B(x

(B , yB ) şi M un punct care ı̂mparte segmentul AB
xM = xA1+k +kxB
ı̂ntr-un raport k. Rezultă .
yM = yA1+k +kyB
Pentru k = 13 avem xL = 2, yL = 52 , deci L(2, 25 ). Pentru k = −3 avem

xM = 7, yM = 5 şi, prin urmare, M (7, 5). Pentru k = − 35 avem xN = −5, yN =
−1 şi N (−5, −1).
b) Pentru punctul P obţinem, aplicând formulele de la a), xP = 4, yP = 27 ,
deci P (4, 72 ). Pentru Q avem xQ = 37 , yQ = 83 . Rezultă Q( 73 , 83 ).
3. Avem următoarele formule pentru coordonatele mijloacelor laturilor
( ( (
xA0 = xB +x
2
C
x B 0 =
xA +xC
2
xC 0 = xB +x
2
A
, , .
yA0 = yB +y
2
C
yB 0 = yA +y
2
C
yC 0 = yB +y
2
A
Obţinem următoarele două sisteme

 
 xA + xB = 6  yA + yB = 2

 

xA + xC = 10 , yA + yC = 14 ,
 
 x + x = −2 
  y +y =6
B C B C
cu soluţiile xA = 9, xB = −3, xC = 1 şi yA = 5, yB = −3, yC = 9. Rezultă

A(9, 5), B(−3, −3), C(1, 9).
4. Mai ı̂ntâi vom demonstra că punctele A, B, C, D sunt coplanare. Avem
−→ −→ −−→
AB = −4i + 2j + 8k, AC = −4i + 8j + 4k, AD = 6j − 4k. Rezultă
→
− −→ −−→
( B , AC, AD) = 0, deci cele patru puncte sunt coplanare.
√ √ √ √
În continuare calculăm AB = 84, BC = 52, CD = 84, DA = 52.
Rezultă că ABCD este un paralelogram.
5. a) Volumul tetraedrului determinat de cele patru puncte este

5 2 6 1

1 6 4 4 1

V = = 0.
6 4 3 2 1

3 1 4 1
Rezultă că A, B, C, D sunt coplanare.

(
MA ≡ MB
b) Deoarece M ∈ (xOy) rezultă M (α, β, 0). Din obţinem
MA ≡ MC
( p p
(α − 5)2 + (β − 2)2 + 36 = (α − 6)2 + (β − 4)2 + 16
p p ⇔
(α − 5)2 + (β − 2)2 + 36 = (α − 4)2 + (β − 3)2 + 4
(
2α + 4β = 3
⇔ .
−2α + 2β = −36
25
Urmează α = 2
, β = − 11
2
, deci M ( 25
2
, − 11
2
, 0).
AP 1 13 5 16 AQ
c) Avem PD
= 2 rezultă P ( 3 , 3 , 3 ). Avem QD = 2, deci Q( 11 , 4 , 14 ).
3 3 3
d) Volumul tetraedrului SBCD poate fi calculat ı̂n două moduri. Mai ı̂ntâi

−3 7 25 1

1 6 4 4 1 135

V = = .
6 4 3 2 1 6

3 1 4 1
1 1 −−→ −−→ 3
Apoi avem V = 3
hσBCD = 6
hkBC × BDk = 2
h, unde am notat cu h =
d(S, (BCD)). Urmează că d(S, (BCD)) = 15.
−→ −→ √
1 −→ −−→ √
6. Avem σABC = 12 kAB × ACk = 2534 2
, σABD = k
2√
AB × ADk = 3 6,
1 −→ −−→ 1 − −→ −−→ 1486
σACD = 2 kAC × ADk = 10, σBCD = 2 kBC × ADk = 2 . Adunând cele
√ √ √
patru relaţii obţinem σtot = 10 + 3 6 + 2534+2 1486 .
7. Volumul tetraedrului ABCD este

3 2 1 1

1 −1
0 2 1
V = = 7.
6 2 −1 −1 1

0 1 −2 1
−−→ −−→ √
146
Pe de alta parte avem V = 13 hσBCD = 16 hkBC × BDk = 6
h, unde am notat
√
21 146
cu h = d(A, (BCD)). Urmează că d(A, (BCD)) = 73
.
Probleme propuse
1. Se dau punctele A(−2, 1), B(5, 2), C(1, 5). Să se arate că 4ABC este
un triunghi isoscel şi să se determine coordonatele centrului său de greutate.
Desen.
2. Se dau punctele A(−1, 0), B(3, 1), C(5, −2), D(1, −3). Să se arate că
ABCD este un paralelogram şi să se calculeze lungimile diagonalelor şi aria
sa.
3. Se dau punctele A(−1, −2), B(3, 1). Să se determine coordonatele
punctelor M astfel ı̂ncât 4ABM să fie echilateral. Desen.
4. Se dă 4ABC de vârfuri A(0, 7), B(2, 0), C(−7, 5). Să se arate că
4ABC este dreptunghic şi isoscel. Să se determine două puncte pe latura AB
care ı̂mpart segmentul AB ı̂n trei părţi egale.
5. Se dau punctele A(2, 3, 4), B(3, 1, 2), C(4, −1, 3). Să se arate că aceste
puncte sunt necoliniare şi să se calculeze aria triunghiului ABC şi lungimea
ı̂nălţimii din A.
6. Să se găsească un punct pe axa Ox egal depărtat de punctele A(2, −4, 5),
B(−3, 2, 7). Desen.
7. Să se găsească un punct ı̂n planul yOz egal depărtat de punctele
A(1, −1, 5), B(3, 4, 4), C(4, 6, 1).
8. Două vârfuri ale triunghiului ABC sunt A(−4, −1, 2) şi B(3, 5, −6). Să
se găsească al treilea vârf ştiind că mijlocul laturii AC se află pe axa Oy, iar
mijlocul laturii BC ı̂n planul (xOz).
9. Să se arate că punctele A(3, −2, 3), B(0, 4, 9), C(2, 0, 5), D(2, −8, 1)
sunt coplanare.
10. Să se calculeze volumul tetraedrului cu vârfurile A(1, 1, −3), B(2, −1,
−1), C(3, 3, 1), D(−1, 4, 2) şi apoi să se afle distanţa de la vârful B la planul
(ACD).
Capitolul 15
Dreapta ı̂n plan
Enunţuri
1. Fie punctele A(2, 3), B(−1, 1), C(4, 1), D(3, 3), ı̂n plan.
a) Să se reprezinte aceste puncte.
b) Să se scrie ecuaţiile dreptelor AB şi CD.
c) Să se determine unghiul dintre cele două drepte de la punctul b) cu
ajutorul vectorilor directori şi cu ajutorul pantelor dreptelor.
2. Se dă punctul M0 (2, 7), ı̂n plan.
a) Să se scrie diverse forme ale ecuaţiei dreptei (d), care trece prin M0 şi
are direcţia v(1, −1).
b) Să se determine distanţa de la punctul A(4, 4) la dreapta (d).
c) Să se determine ecuaţia dreptei (d1 ), perpendiculară pe dreapta (d), care
trece prin punctul M1 (2, −4).
d) Să se determine poziţia relativă a dreptelor (d) şi (δ) : 4x + 3y − 7 = 0.
Desen.
3. Se dau dreptele (d1 ) : 2x + y − 3 = 0, (d2 ) : x − y = 3, (d3 ) : 3x + 4y = 0,
ı̂n plan.
a) Să se reprezinte (d1 ).
b) Să se determine distanţa de la punctul M0 (4, 4) la dreapta (d3 ).
c) Să se determine ecuaţia dreptei (D) paralelă cu dreapta (d3 ), care trece
157
prin punctul M1 , de intersecţie a dreptelor (d1 ) şi (d2 ), fără a determina coor-
donatele acestui punct.
d) Să se determine ecuaţia dreptei (∆) perpendiculară pe (d3 ), care trece
prin M1 .
e) Să se determine poziţia relativă a dreptelor (d1 ), (d2 ), (d3 ).
4. Să se obţină poziţia relativă a dreptelor (d1 ) : 3x + 4y − 1 = 0, (d2 ) :
16
4x + 3
y − 1 = 0, (d3 ) : − 32 x − 2y + 5 = 0.
5. Se dă punctul A(2, −4). Să se scrie ecuaţiile parametrice ale dreptelor
care trec prin A şi fac cu Ox, respectiv, unghiurile α = 60◦ , 150◦ , 225◦ .
6. Să se scrie sub forma normală ecuaţiile dreptelor
(d1 ) : 3x + 4y − 5 = 0; (d2 ) : −5x + 12y + 1 = 0; (d3 ) : x + y − 4 = 0.
7. Să se determine λ ∈ R, astfel ı̂ncât punctele A(λ, 2), B(2λ + 1, −1),

C(3λ + 2, 3) să fie coliniare.
8. Vârfurile unui triunghi ABC sunt A(1, 2), B(−1, 1), C(3, −5). Să se
scrie:
a) ecuaţiile laturilor triunghiului;
b) ecuaţiile paralelelor la laturi prin vârfurile opuse;
c) ecuaţiile dreptelor ce unesc mijloacele a două laturi opuse;
d) ecuaţiile medianelor.
9. Un triunghi echilateral are centrul de greutate ı̂n originea O iar unul din
vârfuri ı̂n A(0, 1). Să se scrie ecuaţiile laturilor.
10. Se dă dreapta (d) : 6x + 5y − 15 = 0.
a) să se scrie ecuaţia dreptei (d) cu ajutorul tăieturilor.
b) să se scrie ecuaţiile simetricelor dreptei (d) faţă de Ox, Oy şi O.
11. Să se scrie ecuaţia unei drepte care trece prin A(3, 1) şi se află la
distanţe egale de punctele B(−7, 2), C(−9, −6).
12. Să se afle distanţa dintre dreptele (d1 ) : 3x − y − 1 = 0 şi (d2 ) :
6x − 2y − 1 = 0.
13. Să se scrie ecuaţia unei drepte care trece prin A(2, 1) şi prin intersecţia
dreptelor (d1 ) : x − 2y − 3 = 0, (d2 ) : 3x + y + 1 = 0.
14. Să se determine ecuaţia dreptei care trece prin intersecţia dreptelor
(d1 ) : 2x + y − 1 = 0, (d2 ) : x − 3y + 1 = 0 şi este paralelă cu
a) Ox; b) Oy.
15. Să se determine dreapta care trece prin intersecţia dreptelor (d1 ) :
7x + 8y + 3 = 0, (d2 ) : 5x + 2y − 1 = 0 şi a cărei distanţă până la origine este
1.
16. Se dau fasciculele de drepte
(F1 ) : (2 + 3k)x − (4 − 7k)y + k = 0; (F2 ) : (3 − 2p)x + (4 − 7p)y + 5 = 0,
k, p ∈ R. Să se afle dreapta lor comună.

1. a)
x−2 y−3 x−4 y−1
b) Avem (AB) : −3
= −2
şi (CD) : −1
= 2
.
c) Vectorul director al dreptei (AB) este v 1 (−3, −2), iar cel al dreptei
(CD) este v 2 (−1, 2). Dacă α este unghiul dintre cele două drepte, rezultă
v 1 ·v 2
cos α = kv 1 kkv 2 k
= − √165 . Urmează α = arccos(− √165 .
2
Panta dreptei (AB) este m1 = tg α1 = 3
, iar cea a dreptei (CD) este
m2 −m1
m2 = tg α2 = −2. Avem tg α = tg(α1 − α2 ) = 1+m1 m2
= −8. Rezultă
α = arctg(−8).
2.
x−2 y−7
a) Avem ecuaţia canonică (d) : 1
= −1
, ecuaţia redusă (d) : y = −x + 9
şi ecuaţia generală (d) : x + y − 9 = 0.
√
|4+4−9| 2
b) Distanţa de la punctul A la dreapta (d) este d(A, (d)) = √
1+1
= 2
.
c) Fie m1 panta dreptei (d1 ). Deoarece d ⊥ d1 rezultă m · m1 = −1, unde
m = −1 este panta dreptei (d). Astfel m1 = 1. Acum, deoarece M1 ∈ d1 ,
obţinem (d1 ) : y + 4 = x − 2 ⇔ x − y − 6 = 0.
d) Considerăm sistemul format din ecuaţiile celor două drepte
(
x+y =9
.
4x + 3y = 7
!
1 1
Matricea sistemului este C = , cu det C = −1 6= 0, deci sistemul
4 3
este de tip Cramer cu soluţia x = −20, y = 29. Am obţinut d ∩ δ = {M2 },
unde M2 (−20, 29).
3. a) Alegem A(0, 3) şi B(1, 1), două puncte de pe dreapta (d1 ).
|2·4+1·4−3|
b) Distanţa de la punctul M0 la dreapta (d1 ) este d(M0 , (d1 )) = √
4+1
=
√
9 5
5
.
c) Folosim fasciculul de drepte determinat de (d1 ) şi (d2 ). Ecuaţia acestuia
este (F) : α(d1 ) + β(d2 ) = 0, cu α, β ∈ R. Cum (d2 ) nu este paralelă cu (d3 ),
rezultă că putem considera α 6= 0 şi, atunci, ecuaţia fasciculului se poate scrie
(F) : (d1 ) + λ(d2 ) = 0, unde λ ∈ R. De aici obţinem
(F) : (2 + λ)x + (1 − λ)y − 3 − 3λ = 0.

2+λ
Dreapta (D) aparţine fasciculului, deci panta sa va fi de forma mD = λ−1
.
Pe de altă parte D k d3 , deci mD = md3 = − 34 . Obţinem λ = − 27 şi ecuaţia
dreptei (D), (D) : 12x + 9y − 15 = 0.
2+λ
d) Dreapta (∆) aparţine fasciculului (F), deci panta sa va fi m∆ = λ−1
.
Dar cum ∆ ⊥ d3 rezultă m∆ · md3 = −1 şi, astfel, m∆ = 34 . Obţinem λ = −11
şi (∆) : −9x + 12y + 30 = 0.
e) Mai ı̂ntâi studiem dacă cele trei drepte au un punct comun. Pentru
aceasta consideram sistemul format din ecuaţiile dreptelor

 2x + y = 3


x−y =3 .


 3x + 4y = 0
Se verifică cu uşurinţă că rangul matricii sistemului este diferit de rangul ma-
tricii extinse, deci sistemul este incompatibil şi d1 ∩ d2 ∩ d3 = ∅.
Pe de altă parte, considerând sistemele formate din ecuaţiile a câte două
din cele trei drepte, obţinem d1 ∩d2 = {M1 }, d1 ∩d3 = {M2 } şi d2 ∩d3 = {M3 },
unde M1 (2, −1), M2 ( 12
5
, − 95 ), M3 ( 12
7
, − 79 ).
4. Se observă că ı̂ntre coeficienţii ecuaţiilor celor trei drepte există relaţiile
16
3 4 −1 −1 −1
4
= 16 6= , 4
−1 − 32
= 3
−2
6= 5
şi 3
− 32
= 4
−2
6= 5
. Rezultă d1 k d2 , d1 k d3 şi
3
d2 k d3 .
5. Panta unei drepte care face un unghi α cu axa Ox este m = tg α, deci,

√
pentru cele trei drepte avem, respectiv, m1 = tg60◦ = 3, m2 = tg150◦ =
− √13 , m3 = tg225◦ = 1. Ecuaţiile parametrice ale dreptelor cu aceste pante,
care trec prin punctul A(2, −4) sunt
( (
x=2+t x=2+t
(d1 ) : √ , t ∈ R, (d2 ) : , t ∈ R,
y = −4 + 3t y = −4 − √13 t
(
x=2+t
(d3 ) : , t ∈ R.
y = −4 + t
6. Fie o dreaptă (d) cu ecuaţia generală (d) : ax + by + c = 0. Vectorul
normal la această dreaptă va fi N (a, b), cu versorul n( √a2a+b2 , √a2b+b2 ). În cazul
nostru n1 ( 35 , 45 ), n2 (− 13
5 12
, 13 ) şi n3 ( √12 , √12 ). Ecuaţiile normale ale celor trei
drepte vor fi:
3 4 5 12 1 1 1 4
(d1 ) : x+ y−1 = 0, (d2 ) : − x+ y+ = 0, (d3 ) : √ x+ √ y− √ = 0.
5 5 13 13 13 2 2 2
x−λ y−2
7. Ecuaţia dreptei (AB) este (AB) : λ+1
= −3
. Dacă C ∈ (AB) rezultă
3λ+2−λ
λ+1
= − 13 . De aici obţinem λ = −1.
x−1 y−2 x−1 y−2 x+1 y−1
8. a) Avem (AB) : −2
= −1
, (AC) : 2
= −7
şi (BC) : 4
= −6
.
b) Fie dreapta (d1 ) astfel ı̂ncât A ∈ d1 şi d1 k (BC). Din ultima condiţie
obţinem că panta acestei drepte este md1 = mBC = − 32 şi, cum A ∈ d1 ,
urmează (d1 ) : y − 2 = − 32 (x − 1).
Fie dreapta (d2 ) astfel ı̂ncât B ∈ d2 şi d1 k (AC). Din ultima condiţie
obţinem că panta acestei drepte este md2 = mAC = − 72 şi, cum B ∈ d2 ,
urmează (d2 ) : y − 1 = − 27 (x + 1).
Fie dreapta (d3 ) astfel ı̂ncât C ∈ d3 şi d3 k (AB). Din ultima condiţie
1
obţinem că panta acestei drepte este md3 = mAB = 2
şi, cum C ∈ d3 , urmează
(d3 ) : y − 3 = 12 (x + 5).
c) Fie A0 , B 0 , C 0 mijloacele laturilor BC, AC şi, respectiv AB. Avem
C yB +yC C yA +yC B yA +yB
A0 ( xB +x
2
, 2 ), B 0 ( xA +x
2
, 2 ) şi C 0 ( xA +x
2
, 2 ). Obţinem A0 (1, −2),
B 0 (2, − 32 ) şi C 0 (0, 32 ). Rezultă ecuaţiile liniilor mijlocii ı̂n triunghi
x−1 y+2 x−1 y+2 x−2 y + 32
(A0 B 0 ) : = 1 , (A0 C 0 ) : = 7 , (B 0 C 0 ) : = .
1 2
−1 2
−2 3
d) Folosind coordonatele mijloacelor laturilor, determinate la punctul pre-

cedent, obţinem ecuaţiile medianelor triunghiului
x+1 y−1 x−3 y+5
(AA0 ) : x = 1, (BB 0 ) : = 0 0
5 , (B C ) : = 13 .
3 −2 −3 2
9. Deoarece O este centrul de greutate al triunghiului ABC rezultă relaţii-

xA +xB +xC yA +yB +yC
le 3
= 0 şi 3
= 0. Înlocuind ı̂n aceste relaţii coordonatele
punctului A, rezultă xB + xC = 0 şi yB + yC = −1. Cum triunghiul ABC este
echilateral, avem AB ≡ AC ≡ BC, adică
( p p
x2B + (yB − 1)2 = x2C + (yC − 1)2
p p .
x2B + (yB − 1)2 = (xC − xB )2 + (yC − yB )2
Din relaţiile anterioare se obţine că acest sistem este echivalent cu

(
x2B + (yB − 1)2 = x2B + (−yB − 2)2
.
x2B + (yB − 1)2 = 4x2B + (−1 − 2yB )2
√ √ √
3 3 3
Acest sistem are soluţia xB = 2
, yB = − 21 . Rezultă B( 2
, − 1
2
) şi C(− 2
, − 21 ).
y−1
Ecuaţiile laturilor triunghiului sunt (AB) : x
√
3
= − 32
, (AC) : x√3 = y−1 − 23
,
2
− 2
(BC) : y = − 12 .
10. a) Punctele de intersecţie ale dreptei (d) cu axele sunt A( 15
6
, 0) şi
x− 15
B(0, 3). Rezultă ecuaţia dreptei (d) : 6
− 15
= y3 .
6
b) Fie (d0 ) = simOy d. Rezultă că intersecţia dreptei (d0 ) cu axa Ox este
punctul A şi intersecţia cu axa Oy este punctul B 0 = simOx B, adică B 0 (0, −3).
x− 15 y
Ecuaţia dreptei (d0 ) va fi (d0 ) : − 15
6
= −3
.
6
Fie (d00 ) = simOx d. Rezultă că intersecţia dreptei (d00 ) cu axa Oy este
punctul B şi intersecţia cu axa Ox este punctul A0 simOy A, adică A0 (− 15
6
, 0).
x+ 15
Ecuaţia dreptei (d00 ) va fi (d00 ) : 6
15 = y3 .
6
Fie (d1 ) = simO d. Rezultă că intersecţia dreptei (d1 ) cu axa Ox este
punctul A0 şi intersecţia cu axa Oy este punctul B 0 . Ecuaţia dreptei (d1 ) va fi
x+ 15 y
(d1 ) : 15
6
= −3
.
6
11. Fie (d) : ax + by + c = 0 dreapta cautată. Deoarece A ∈ d rezultă
3a + b + c = 0, adică c = −3a − b. Distanţele de la punctele B şi C la dreapta
|−7a+2b+c| |−9a−6b+c|
(d) sunt egale, adică d(B, (d)) = d(C, (d)) ⇔ √
a2 +b2 +c2
= √
a2 +b2 +c2
. Înlocuind
pe c ı̂n această relaţie, obţinem | − 10a + b| = | − 12a − 7b|. Distingem două

cazuri.
Cazul I. −10a + b = −12a − 7b ⇔ a = −4b. În acest caz ecuaţia dreptei
este (d) : −4x + y + 11 = 0.
Cazul al II-lea. −10a + b = 12a + 7b ⇔ b = − 11
3
a. În acest caz ecuaţia
dreptei este (d) : 3x − 11y + 2 = 0.
3 −1 −1
12. Se observă că avem relaţia 6
= −2
6= −1
, deci d1 k d2 . Astfel distanţa
dintre cele două drepte va fi egală cu distanţa de la un punct al unei drepte la
cealaltă, d(d1 , d2 ) = d(M, d2 ), unde M ∈ d1 . Obţinem cu uşurinţă M (0, −1) ∈
√
10
d1 , deci d(d1 , d2 ) = d(M, d2 ) = 20
.
13. Dreapta cautată, (d), face parte din fasciculul de drepte determinat
de (d1 ) şi (d2 ). Deoarece A ∈
/ d2 ecuaţia acestui fascicul poate fi scrisă (F) :
(d1 ) + λ(d2 ) = 0, λ ∈ R, adică
(F) : (1 + 3λ)x + (−2 + λ)y − 3 + λ = 0.
Deoarece d ∈ F şi A ∈ d rezultă 2 + 6λ − 2 + λ − 3 + λ = 0, de unde λ = 83 .

Dreapta (d) are ecuaţia (d) : 17x − 13y + 21 = 0.
14. Dreptele cautate, (d) si (d0 ), fac parte din fasciculul de drepte determi-
nat de (d1 ) şi (d2 ). Ecuaţia acestui fascicul poate fi scrisă (F) : (d1 )+λ(d2 ) = 0,
λ ∈ R, adică
(F) : (2 + λ)x + (1 − 3λ)y − 1 + λ = 0.
a) Deoarece d ∈ F şi d k Ox rezultă 1 − 3λ = 0, de unde λ = 13 . Dreapta
(d) are ecuaţia (d) : 7x − 2 = 0.
b) Deoarece d0 ∈ F şi d0 k Oy rezultă 2 + λ = 0, de unde λ = −2. Dreapta
(d) are ecuaţia (d) : 7y − 3 = 0.
15. Dreapta cautată, (d), face parte din fasciculul de drepte determinat de
(d1 ) şi (d2 ). Ecuaţia acestui fascicul este (F) : (d1 ) + λ(d2 ) = 0, λ ∈ R, adică
(F) : (7 + 5λ)x + (8 + 2λ)y + 3 − λ = 0.
Deoarece d ∈ F şi d(O, d) = 1 rezultă (3 − λ)2 = (7 + 5λ)2 + (8 + 2λ)2 ⇔

7λ2 + 27λ + 26 = 0, de unde λ1 = − 13
7
şi λ2 = −2. Obţinem dreptele (d) de
ecuaţie (d) : −16x + 30y + 34 = 0 şi (d0 ) de ecuaţie (d0 ) : −3x + 4y + 5 = 0.
2+3k 7k−4
16. Dreapta comună, (d), se determină impunând condiţiile 3−2p
= 4−7p
=
k
5
. De aici rezultă sistemul
(
10 + 12k + 2pk = 0
−20 + 31k + 7pk = 0
Obţinem k = −5 şi ecuaţia dreptei căutate (d) : −13x − 39y − 5 = 0.
Probleme propuse
1. Un pătrat are două vârfuri consecutive ı̂n punctele A(2, 3) şi B(6, 6). Se
cer coordonatele celorlalte vârfuri, precum şi ecuaţiile dreptelor pe care sunt
situate laturile pătratului. Desen.
2. Scrieţi ecuaţia dreptei (d) ı̂n fiecare dintre cazurile:
a) conţine punctul A(1, 2) şi este paralelă cu (d0 ) : x − y + 2 = 0.
b) conţine punctul A(3, 1) şi face cu axa Ox unghiul α = π6 .
c) conţine punctul A(1, 2) şi este perpendiculară pe dreapta (d0 ) : y +2 = 0.
3. Fie 4ABC cu vârfurile A(−1, 3), B(1, 2), C(2, 4). Se cer ecuaţiile
dreptelor pe care sunt situate laturile triunghiului şi ı̂nălţimile triunghiului.
4. a) Dacă A(1, 2) este piciorul perpendicularei din origine pe dreapta (d),
scrieţi ecuaţia acestei drepte.
b) Aflaţi proiecţia punctului A(1, 2) pe dreapta (d0 ) : x + 2y − 1 = 0.
5. Fie A(2, 1), B(−4, 5). Să se determine ecuaţia mediatoarei segmentului
AB.
6. Să se determine distanţa de la punctul M0 (3, 5) la dreapta (d) : 9x −
12y + 2 = 0.
7. Să se scrie ecuaţia dreptei ce trece prin A(1, 2) şi este egal depărtată de
M (−1, −1) şi N (0, 3).
8. Să se determine distanţa dintre dreptele (d1 ) : 3x − y − 1 = 0 şi (d2 ) :
6x − 2y − 1 = 0.
9. Se consideră 4ABC dat prin ecuaţiile laturilor: (AB) : x + 2y − 2 = 0,
(BC) : x − y + 1 = 0, (AC) : 2x + y − 4 = 0. Fără a calcula coordonatele
vârfurilor se cer:
a) Să se scrie ecuaţiile dreptelor pe care sunt situate ı̂nălţimile triunghiului.

b) Să se scrie ecuaţia dreptei care trece prin A şi este paralelă cu dreapta
(D) : 5x − 2y + 6 = 0.
c) Să se obţină ecuaţia normală a dreptei ce trece prin B şi prin M0 (−1, 3).
10. Să se determine măsura unghiul dintre dreptele (d1 ) : 2x + 3y − 1 = 0,
(d2 ) : 4x − 3y − 9 = 0.
11. Fie A(4, 4), B(7, 0), C(−1, −8). Să se scrie ecuaţia bisectoarei unghiu-
lui A
b al triunghiului ABC.
12. Să se determine simetricul punctului M (−1, 2) faţă de dreapta (d) :
2x + y + 2 = 0.
13. Determinaţi simetrica dreptei (d) : 2x + y + 2 = 0 faţă de punctul
M (−1, 2).
14. Să se determine poziţia relativă a următoarelor grupe de drepte:
a) (d1 ) : 2x + y + 3 = 0, (d2 ) : 3x − y + 5 = 0.
b) (d1 ) : 2x + y − 1 = 0, (d2 ) : −4x − 2y + 3 = 0.
c) (d1 ) : 4x + y − 7 = 0, (d2 ) : −8x − 2y + 14 = 0.
d) (d1 ) : 3x − y + 4 = 0, (d2 ) : x − 4y − 6 = 0, (d3 ) : −x + 4y + 5 = 0.
e) (d1 ) : 4x + y − 5 = 0, (d2 ) : x − y − 2 = 0, (d3 ) : 3x − 4y + 1 = 0.
15. Se dau dreptele (d1 ) : x + αy + β = 0, (d2 ) : βx − y + 2 = 0. În ce
condiţii dreptele sunt: a) paralele, b) confundate, c) perpendiculare?
Capitolul 16
Planul
Enunţuri
1. Să se determine ecuaţia planului (π) paralel cu planul xOy, care trece
prin punctul M0 (2, −5, 3).
2. Să se determine ecuaţia planului (π) care conţine axa Oz şi punctul
M0 (−3, 1, 2).
3. Să se determine ecuaţia planului (π) paralel cu axa Ox, care conţine
punctele M1 (4, 0, −2), M2 (5, 1, 7).
4. Să se determine ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (7, −5, 1) şi
taie pe axele Ox, Oy şi Oz, segmente egale.
5. Să se scrie ecuaţia planului ABC care determină pe axe segmentele
OA = −1, OB = 3, OC = −2.
6. Fiind dat tetraedrul cu vârfurile A(−1, 3, 2), B(0, 2, 1), C(1, 0, 3),
D(3, −1, −2), să se scrie ecuaţia planului care trece prin muchia AB şi este
paralel cu muchia CD.
7. Să se stabileasca prin calcul poziţia relativă a planelor:
a) 2x − 3y + 6z − 2 = 0; x + 3y + 4z − 2 = 0;
b) 2x + 3y − 6z − 1 = 0; 4x + 6y − 12z − 1 = 0;
c) 3x − 6y + 9z − 12 = 0; 5x − 10y + 15z − 20 = 0;
d) 2x − y − z + 1 = 0; x + 2y + 3z − 2 = 0; 3x + 4y − 2z − 1 = 0.
166

1. Ecuaţia unui plan care trece prin M (x0 , y0 , z0 ) şi are normala N (A, B, C)
este (π) : A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0. În cazul nostru π k (xOy),
deci N k k. Astfel N (0, 0, 1). Ecuaţia planului este (π) : z − 3 = 0.
2. Ecuaţia unui plan care trece prin M0 (−3, 1, 2) este de forma (π) : A(x +
3) + B(y − 1) + C(z − 2) = 0. Cum Oz ⊂ π rezultă N π ⊥ k, de unde N π · k = 0
şi, prin urmare, C = 0. Tot din Oz ⊂ π rezultă O ∈ π. Astfel OM0 ⊂ π,
−−−→ −−−→
deci N π ⊥ OM0 . Urmează N π · OM0 = 0. Se obţine B = 3A. Avem ecuaţia
planului (π) : x + 3y = 0.
3. Un punct M (x, y, z) aparţine planului căutat, (π), dacă şi numai dacă
−−−→ −−−−→
vectorii M1 M , M1 M2 şi i sunt coplanari. Astfel ecuaţia planului se scrie sub
forma
x−4 y z+2

−−−→ −−−−→
(π) : (M1 M , M1 M2 , i) = 0 ⇔ 1 1 9 =0⇔

1 0 0
(π) : 9y − z − 2 = 0.
4. Presupunem că planul căutat, (π), taie pe axe segmente de lungime

a. Rezultă că planul intersectează axele ı̂n punctele M1 (a, 0, 0), M2 (0, a, 0) şi
M3 (0, 0, a).
Căutăm ecuaţia planului ı̂n forma generală (π) : Ax + By + Cz + D = 0.
Avem M1 ∈ π ⇒ aA + D = 0 ⇒ A = − Da , M2 ∈ π ⇒ aB + D = 0 ⇒ B = − Da ,
M3 ∈ π ⇒ aC + D = 0 ⇒ C = − Da . Se obţine (π) : x + y + z − a = 0. Dar,
cum M0 ∈ π, rezultă 7 − 5 + 1 − a = 0 ⇒ a = 3. Ecuaţia planului este
(π) : x + y + z − 3 = 0.
5. Avem A(−1, 0, 0), B(0, 3, 0), C(0, 0, −2). Un punct M aparţine planului
−−→ −→ −→
(ABC) dacă şi numai dacă vectorii AM , AB, AC sunt coplanari. Rezultă
ecuaţia planului

x+1 y z

−−→ −→ −→
(ABC) : (AM , AB, AC) = 0 ⇔ 1 3 0 =0⇔

0 −2

1
(ABC) : −6x + 2y − 3z + 6 = 0.
x−1 y z−3
6. Muchia CD are ecuaţia (CD) : 2
= −1
= −5
şi vectorul director
x+1 y−3 z−2
v 1 (2, −1, −5). Ecuaţia muchiei (AB) este (AB) : 1
= −2
= −1
, deci
vectorul director este v 2 (1, −2, −1). Un punct M (x, y, z) aparţine planului
−−→
căutat, (π), dacă şi numai dacă AM , v 1 , v 2 sunt coplanari. Rezultă

x+1 y−3 z−2

−−→
(π) : (AM , v 1 , v 2 ) = 0 ⇔ 1 −2 −1 = 0 ⇔
−1 −5

2
(π) : 9x + 3y + 3z − 6 = 0.
(
2x − y + 6z = 2
7. a) Fie sistemul . Se verifică cu uşurinţă că rangul
x + 3y + 4z = 2
matricii sistemului este 2, egal cu rangul matricii extinse, deci sistemul este
compatibil nedeterminat. De aici rezultă că planele se intersectează după
dreapta (d), de ecuaţie
(
2x − y + 6z = 2
(d) :
x + 3y + 4z = 2
2 3 −6
b) Se observă că 4
= 6
= −12
6= 11 , deci planele sunt paralele.
Altfel, se demonstrează uşor că sistemul format din ecuaţiile celor două
plane este compatibil, deci planele nu se intersectează şi nu coincid. Astfel se
obţine, din nou, că planele sunt paralele.
3 −6 9 −12
c) Se observă că 5
= −10
= 15
= −20
, deci planele coincid.
d) Considerăm sistemul format din ecuaţiile celor trei plane

 2x − y − z = −1


x + 2y + 3z = 2 .

 3x + 4y − 2z = 1

 
2 −1 −1
 
Matricea acestuia este A =  1 2 3 , cu det A = −41 6= 0. Prin

3 4 −2
urmare sistemul este de tip Cramer, deci este compatibil determinat. Astfel
cele trei plane au un punct comun. Rezolvând sistemul se obţine punctul

3 20 15
comun M (− 41 , 41 , 41 ).
Probleme propuse
1. Se dau punctele M1 (1, −1, 2), M2 (2, 1, 5). Să se scrie ecuaţia planului
−−−−→
ce trece prin M1 şi este perpendicular pe direcţia M1 M2 . Ce unghi face acest
plan cu planul (P1 ) : 3x − y + z = 0?
2. Să se scrie ecuaţiile planelor determinate prin:
a) punctul A(1, 0, 2) şi vectorii u = 2i + j + k, v = 2j − k.
b) punctele A(1, −3, 2), B(5, 1, −4), C(2, 0, 3).
c) punctul A(1, 2, 1) şi normala la plan N (2, −1, 1).
3. Să se determine ecuaţia planului (P ) paralel cu planul (P1 ) : 2x − y +
2z − 3 = 0 şi care trece prin centrul de greutate al triunghiului cu vârfurile
A(1, 2, 5), B(3, 3, −1), C(2, 1, 2).
4. Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin punctele A(2, −1, 3), B(3, 1, 2)
şi este paralel cu vectorul v(3, −1, −4).
5. Să se determine ecuaţia planului ce trece prin origine şi este perpendi-
cular pe planele (P1 ) : 2x − y + 3z = 0 şi (P2 ) : x + 2y + z = 0.
6. Se dau planele (P1 ) : 2x − y − z − 2 = 0 şi (P2 ) : x + 2y + 2z + 1 = 0 şi
se cere:
a) unghiul dintre cele două plane.
b) să se verifice dacă M1 (1, −1, 1) este ı̂n planul (P1 ).
c) să se calculeze distanţa de la M1 la planul (P2 ).
7. Să se scrie ecuaţia unui plan ce trece prin punctul M0 (2, −1, 4) şi taie
pe axa Oz un segment de două ori mai mic decat pe axele Ox şi Oy.
8. Să se determine ecuaţia planului mediator al segmentului AB, unde
A(3, 1, 2) şi B(1, 5, 4).
9. Să se determine ecuaţia planului (P ) ştiind că perpendiculara din origine
pe plan ı̂l intersectează ı̂n punctul A(2, 3, 4).
10. Să se găsească unghiul dintre planele care trec prin punctul M0 (1, −1,
−1) dintre care unul conţine axa Oz şi celălalt axa Ox.
11. Să se scrie ecuaţiile planelor care trec prin axele de coordonate şi sunt
perpendiculare pe planul (P ) : 3x − 4y + 5z − 12 = 0.
12. Se dau punctele A(1, −1, 0), B(2, 0, 3), C(3, 2, −1), D(1, 3, 3). Să se
scrie ecuaţiile planelor ı̂n care sunt situate feţele tetraedrului ABCD.
Capitolul 17
Dreapta şi planul ı̂n spaţiu
Enunţuri

 x = 2 − 3t


x−1 y−2 z+1
1. Se dau dreptele (d1 ) : 3
= 2
= 2
, (d2 ) : y = −1 − 2t , t ∈ R.

 z = 1 − 2t

a) Să se reprezinte dreapta (d1 ).

b) Să se determine poziţia relativă a celor două drepte şi distanţa dintre
ele.
c) Să se construiască o perpendiculară din origine pe dreapta (d2 ).
d) Să se determine simetricul punctului O faţă de dreapta (d2 ) şi distanţa
de la O la (d2 ).
2. Să se scrie ecuaţiile canonice şi ecuaţiile reduse ale dreptei
(
x − 2y − 3z + 2 = 0
(d) : .
4x + y + 5z − 18 = 0
Să se găsească cosinusurile directoare

(ale direcţiei sale. Să se determine unghiul
2x + 3y − 6z − 1 = 0
dintre dreapta (d) şi dreapta (D) : .
5x + 6y − 12z + 1 = 0
(
x−y+z−4=0
3. Se dau dreptele (d1 ) : x2 = y−1
1
= z+1
2
, (d2 ) : şi
2x + y − 2z + 5 = 0
planele (P1 ) : x + 2y + 4z − 5 = 0, (P2 ) : 3x − z + 1 = 0. Se cere:
171
a) Să se precizeze poziţia dreptelor (d1 ) şi (d2 ).

b) Să se precizeze poziţia dreptei (d1 ) faţă de planul (P1 ).
c) Să se precizeze poziţia dreptei (d2 ) faţă de planul (P2 ).
d) Să se găsească coordonatele proiecţiei punctului M0 (1, 1, 1) pe planul
(P1 ). (
x y z x − y + 2z − 5 = 0
4. Se dau dreptele (d1 ) : 1
= m
= 3
, (d2 ) : ,
x + 3y − 2z − 1 = 0
punctul M0 (1, 1, 1) şi planul (P ) : 3x − 4y + 2z + 1 = 0. Se cere:
a) Să se determine parametrul real m astfel ca dreptele (d1 ) şi (d2 ) să fie
coplanare.
b) Pentru m = −1 să se obţină simetricul punctului M0 faţă de dreapta
(d1 ).
c) Să se obţină proiecţia punctului M0 pe dreapta (d2 ).
d) Să se găsească simetricul punctului M0 faţă de planul (P ).
5. Se dau planele (P1 ) : x − 2y − 3z + 2 = 0, (P2 ) : 4x + y + 5z + 1 = 0.
a) Să se determine planul care trece prin intersecţia celor două plane şi este
paralel cu axa Oz.
b) Să se determine planul care trece prin intersecţia celor două plane şi
prin M0 (0, 2, 1).
c) Să se găsească proiecţia ortogonală a dreptei de intersecţie a planelor
(P1 ) şi (P2 ) pe planul (P ) : −x + 3y − 5z + 3 = 0.
6. a) Să se scrie ecuaţia planului care trece prin M0 (−4, 3, −7) şi este
paralel cu planul (P ) : 6x − 5y + 4z + 15 = 0.
b) Să se scrie ecuaţia unui plan paralel cu (P ) şi care se află la o distanţă
egală cu 4 unităţi de acesta.
7. Să se determine unghiul format de dreapta
(
4x + 3y − 5z + 12 = 0
(D) :
2x + 3y − 6z − 1 = 0
şi planul (P ) : x − y + z = 0.
8. Să se determine ecuaţiile perpendicularei comune a dreptelor (d1 ) :
x−1 y z x+1 y−1 z+1
2
= 3
= 2
şi (d2 ) : −2
= 3
= 2
, iar apoi să se calculeze lungimea
segmentului de perpendiculară comună tăiat de ele.
9. Să se scrie ecuaţia fasciculului de plane care trece prin dreapta

(
2x + y − 3z + 2 = 0
(d) : ,
x − 4y + 5z − 12 = 0
şi să se determine planul din acest fascicul care trece prin
a) punctul A(2, 1, 3); b) punctul O(0, 0, 0).

a)
Din ecuaţia dreptei d1 deducem că M1 (1, 2, −1) ∈ d1 şi că vectorul director
al dreptei este v 1 (3, 2, 2).
b) Din ecuaţiile parametrice ale dreptei d2 rezultă că M2 ∈ d2 şi că dreapta
are direcţia v 2 (−3, −2, −2). Se observă că v 1 k v 2 (deoarece componentele celor
doi vectori sunt proporţionale). Urmează că cele două drepte sunt paralele.
Din acest motiv distanţa dintre ele este egală cu distanţa de la un punct
situat pe una din drepte la cealaltă. Fie M1 M2 AB paralelogramul construit
pe vectorii v 1 şi v 2 , aplicaţi ı̂n M2 . Rezultă că distanţa
q dintre cele două drepte
−−−−→
σM1 M2 AB kM1 M2 ×v 2 k 237
este egală cu d(M1 , d2 ) = kv 2 k
= kv 2 k
= 17
.
c) Pentru a scrie ecuaţiile unei drepte ce trece prin O şi este perpendiculară
pe (d2 ) vom construi un plan prin O cu direcţia normală la plan dată de direcţia
dreptei (d2 ). Atunci, dacă M 0 este punctul de intersecţie dintre (d2 ) şi acest
plan, ı̂n mod evident avem d2 ⊥ OM 0 . Ecuaţia planului căutat este
(P ) : 3x + 2y + 2z = 0.
Pentrua determina intersecţia dintre dreapta (d2 ) şi planul (P ) considerăm sis-

 3x + 2y + 2z = 0


 x= 2 − 3t 6
temul . Obţinem t = 17 şi punctul corespunzător


 y = −1 − 2t

z= 1 − 2t

0 16 29 5
acestei valori M ( 17 , − 17 , 17 ) (acest punct este proiecţia lui O pe dreapta (d2 )).
y
În final obţinem ecuaţiile dreptei căutate (OM 0 ) : x
16
= −29
= z5 .
d) Fie M 00 = simd2 O.Rezultă că M 0 este mijlocul segmentului OM 00 .

x +x 00
 xM 0 = O 2 M


y +y
Atunci, folosind formulele yM 0 = O 2 M 00 , obţinem M 00 ( 32
17
58 10
, − 17 , 17 ).
 z +z
 z 0= O M
 00
M 2
−−−→ √
Distanţa de la O la dreapta (d2 ) este d(O, d2 ) = kOM 00 k = 4122 17
.
( 2. Pentru z = 1 ı̂n ecuaţiile dreptei (d) obţinem sistemul de tip Cramer

x − 2y = 1
, cu soluţia x = 3, y = 1. Astfel am găsit M0 (3, 1, 1) ∈ d.
4x + y = 13
În continuare, fie N 1 şi N 2 vectorii normali la cele două plane a căror
intersecţie este dreapta (d). Rezultă N 1 (1, −2, −3) şi N 2 (4, 1, 5). Deoarece
N 1 ⊥ d şi N 2 ⊥ d urmează
că vectorul director al dreptei (d) este v = N 1 ×
i j k

N 2 = 1 −2 −3 = −7i − 17j + 9k.

4 1 5
Rezultă ecuaţiile canonice ale dreptei (d), (d) : x−3
−7
= y−1
−17
= z−1
9
.
Pentru a obţine ecuaţiile reduse căutăm soluţia generală a sistemului de
ecuaţii ale dreptei (d), având pe z ca necunoscută secundară, şi găsim
(
x = − 79 z + 34
9
(d) : 17 26
, z ∈ R.
y=−9z+ 9
Deoarece direcţia dreptei (d) este v(−7, −17, 9) găsim cosinusurile direc-
−7 −17 √9
toare cos α = √
± 419
, cos β = √
± 419
, cos γ = ± 419
.
Fie 0
v vectorul director al dreptei (D). La fel ca ı̂n cazul dreptei (d) obţinem
i j k

v 0 = 2 3 −6 = −6j − 3k. Unghiul dintre cele două drepte este unghiul
5 6 −12

v·v 0 √ 25 .
dintre vectorii lor directori. Prin urmare cos ϕ = kvkkv 0 k
= 2095
3. a) Din ecuaţiile dreptei (d1 ) obţinem M1 (0, 1, −1) ∈ d1 şi vectorul direc-
tor al dreptei (d1 ), v 1 (2, 1, 2).
Pentru a determina elementele geometrice ale dreptei (d2 ) procedăm la fel
ca la exerciţiul precedent. Mai ı̂ntâi facem x = 0 ı̂n ecuaţiile dreptei şi obţinem
un sistem cu soluţia y = −3, z = 1. Astfel avem M2 (0, −3, 1) ∈ d2 . Dacă N 1 şi
N 2 sunt vectorii normali la planele a căror intersecţie

este dreapta
(d2 ) rezultă
i j k

că vectorul director al dreptei este v 2 = N 1 ×N 2 = 1 −1 1 = i+4j+3k.
2 1 −2

−−−−→
Cele două drepte sunt coplanare dacă şi numai dacă vectorii M1 M2 , v 1 , v 2
0 −4 2

−−−−→
sunt coplanari. Calculăm (M1 M2 , v 1 , v 2 ) = 2 1 2 = 30 6= 0, şi obţinem

1 4 3
că cei trei vectori nu sunt coplanari, deci dreptele sunt drepte oarecare ı̂n
spaţiu. 
 x= 2t


b) Ecuaţiile parametrice ale dreptei (d1 ) sunt (d1 ) : y = 1+t .

 z = −1 + 2t

Poziţia dreaptei faţă de planul (P1 ) se obţine rezolvând sistemul format din
aceste ecuaţii parametrice şi ecuaţia planului,


 x= 2t


 y= 1+t


 z= −1 + 2t

x + 2y + 4z − 5 = 0

7
Rezultă t = 12
şi punctul corespunzător acestei valori, intersecţia dintre dreap-
tă şi plan, M ( 76 , 19 , 1 ).
12 6 
 x= t


c) Ecuaţiile parametrice ale dreptei (d2 ) sunt (d1 ) : y = −3 + 4t .


 z = 1 + 3t
Poziţia dreaptei faţă de planul (P2 ) se obţine rezolvând sistemul


 x= t


 y= −3 + 4t
.


 z = 1 + 3t

3x − z + 1 = 0

Rezultă t ∈ R, deci dreapta şi planul au o infinitate de puncte de intersecţie.

Astfel d2 ( P2 .
d) Proiecţia punctului M0 pe planul (P ) se obţine intersectând dreapta

ce trece prin M0 cu direcţia perpendiculară pe plan, cu planul (P ). Direcţia
normală
 la plan este N (1, 2, 4). Ecuaţiile parametrice ale dreptei căutate sunt
 x=1+t


(D) : y = 1 + 2t . Intersectăm dreapta (D) cu planul (P ) şi obţinem siste-


 z = 1 + 4t
mul 

 x= 1+t


 y= 1 + 2t
.


 z= 1 + 4t

x + 2y + 4z − 5 = 0

De aici rezultă t = − 71 şi proiecţia lui M0 pe planul (P ), M 0 ( 67 , 57 , 73 ).

4. a) Din ecuaţiile dreptei (d1 ) obţinem M1 = O(0, 0, 0) ∈ d1 şi vectorul
director al dreptei (d1 ), v 1 (1, m, 3).
Facem x = 0 ı̂n ecuaţiile dreptei şi obţinem un sistem cu soluţia y = 3, z =
4. Astfel avem M2 (0, 3, 4) ∈ d2 . Dacă N 1 şi N 2 sunt vectorii normali la planele
a căror intersecţie este dreapta (d2 ) rezultă că vectorul director al dreptei este
i j k

v 2 = N 1 × N 2 = 1 −1 2 = −4i + 4j + 4k.
1 3 −2

Cele două drepte sunt coplanare dacă şi numai dacă

0 3 4

−−−−→
(M1 M2 , v 1 , v 2 ) = 0 ⇔ 1 m 3 = 0 ⇔ −4m + 8 = 0 ⇔ m = 2.
−4 4 4


 x=t


b) Pentru m = −1 avem ecuaţiile dreptei (d1 ), (d1 ) : y = −t , t ∈ R.


 z = 3t
Mai ı̂ntâi găsim proiecţia punctului M0 pe dreapta (d1 ). Ecuaţia unui plan
care trece prin M0 şi este perpendicular pe dreaptă este (π1 ) : x − y + z − 3 = 0
(deoarece vectorul normal la plan este coliniar cu v 1 ). Formăm sistemul cu
ecuaţiile dreptei (d1 ) şi ecuaţia acestui plan



 x= t


 y= −t
,


 z = 3t

x−y+z−3= 0

şi obţinem t = 3
5
şi proiecţia punctului pe dreaptă, M 0 ( 35 , − 53 , 95 ).
Fie M 00 simetricul punctului M0 fata de dreapta (d1 ). Atunci punctul
M 0 va fi mijlocul segmentului
 M0 M 00 . Folosind formulele pentru coordonatele
xM0 +xM 00
 xM 0 =

 2
y +y
yM 0 = M0 2 M , obţinem M 00 ( 15 , − 11 , 13 ).
00
mijlocului unui segment 5 5
 z 0 = zM0 +zM 00


M 2
c) Ecuaţia unui plan care trece prin M0 şi este perpendicular pe dreapta
(d2 ) este (π2 ) : x − y − z + 1 = 0 (deoarece vectorul normal la plan este coliniar
cu v 2 ). Formăm sistemul cu ecuaţiile dreptei (d2 ) şi ecuaţia acestui plan


 x= t


 y= 3−t
,


 z = 4 − t

x−y−z+1= 0

şi obţinem t = 2 şi proiecţia punctului pe dreapta (d2 ), M 000 (2, 1, 2).
d) Construim dreapta (D) care trece prin M0 şi este perpendiculară pe
planul (P ). 
Deoarece vectorul director al dreptei este vectorul normal la plan,
 x = 1 + 3t


avem (D) : y = 1 − 4t . Considerăm sistemul format din ecuaţiile acestei


 z = 1 + 2t
drepte şi ecuaţia planului (P )


 x= 1 + 3t


 y= 1 − 4t
.


 z = 1 + 2t

x − 4y + 2z + 1 = 0

2 23 37 25
Rezultă t = − 29 şi proiecţia punctului M0 pe planul (P ), A( 29 , 29 , 29 ). Dacă
B este simetricul lui M0 faţă de planul (P ) atunci A este mijlocul segmentului
17 45 21
M0 B. Obţinem B( 29 , 29 , 29 ).
5. Pentru rezolvare vom folosi fasciculul de plane având drept axă dreapta
(d), de intersecţie dintre planele (P1 ) şi (P2 ). Ecuaţia fasciculului este
(F) : P1 + λP2 = 0 ⇔ (1 + 4λ)x + (−2 + λ)y + (−3 + 5λ)z + 2 + λ = 0.
a) Planul căutat face parte din fascicul şi, ı̂n plus, normala sa este orto-
gonală cu direcţia axei Oz, versorul k. Avem N λ (1 + 4λ, −2 + λ, −3 + 5λ)
şi
3
N λ ⊥ k ⇒ N λ · k = 0 ⇒ −3 + 5λ = 0 ⇒ λ = .
5
Obţinem ecuaţia planului (π) : 17x − 7y + 13 = 0.
b) Planul căutat face parte din fascicul şi, ı̂n plus, M0 aparţine planu-
lui. Impunând această condiţie, din ecuaţia fasciculului rezultă 8λ − 5 = 0.
Obţinem λ = 5
8
şi ecuaţia planului (π 0 ) : 28x − 11y + z + 21 = 0.
c) Planul proiectant (P 0 ) face parte din fascicul şi, ı̂n plus, deoarece P 0 ⊥ P
4
avem N λ ⊥ N P . De aici rezultă N λ · N P = 0 ⇒ −26λ + 8 = 0 ⇒ λ = 13
.
Ecuaţia planului proiectant este (P 0 ) : 29x −(22y − 19z + 30 = 0.
29x − 22y − 19z + 30 = 0
Ecuaţiile proiecţiei ortogonale este (∆) : .
−x + 3y − 5z + 3 = 0
6. Pentru rezolvare vom folosi fasciculul de plane paralele cu planul (P ).
Ecuaţia fasciculului este (F) : 6x − 5y + 4z + λ = 0.
a) Planul căutat face parte din fascicul şi, ı̂n plus, coordonatele punctului
M0 verifică ecuaţia sa. Obţinem λ = 67. De aici rezultă ecuaţia planului
căutat (π) : 6x − 5y + 4z + 67 = 0.
b) Distanţa dintre două plane paralele este egală cu distanţa de la un punct
din primul plan la cel de-al doilea. Se obţine cu uşurinţă M1 (1, 5, 1) ∈ P .
Atunci distanţa dintre planul (P ) şi un plan din fascicul (Pλ ) este egală cu
√ √
d(M1 , Pλ ) = |−15+λ|
√
77
= 4. Rezultă λ1 = 15+4 77, λ2 = 15−4 77. Găsim două
√
plane la distanţa de 4 unităţi de planul (P ), (π1 ) : 6x−5y +4z +15+4 77 = 0
√
şi (π2 ) : 6x − 5y + 4z + 15 − 4 77 = 0
7. Folosim formula cos( π2 −α) = sin α = √ Aa+Bb+Cc√

A2 +B 2 +C 2 a2 +b2 +c2
, unde vectorul
normal la plan este N (A, B, C) iar vectorul director al dreptei este v(a, b, c).
i j k

Vectorul director al dreptei se obţine v = N 1 × N 2 = 4 3 −5 , unde
2 3 −6

N 1 şi N 2 sunt vectorii normali la planele a căror intersecţie este (D). Rezultă
v(−3, 14, 6).
Obţinem sin α = − √11
723
. Găsim unghiul dintre dreapta şi plan ϕ = π
2
+
arcsin(− √11
723
).
8. Perpendiculara comună celor două drepte are drept vector director pro-
dusul vectorial v = v 1 × v 2 , al vectorilor directori ai dreptelor date, v 1 (2, 3, 2)
şi v 2 (−2, 3, 2). Obţinem v(0, −2, 3).
Perpendiculara comună poate fi definită ca dreapta de intersecţie a planului
(P1 ) (care trece prin M1 (1, 0, 0) si contine vectorii v 1 şi v) cu planul (P2 ) (care
trece prin M2 (−1, 1, −1) şi contine vectorii v 2 şi v).
Ecuaţiile acestor plane sunt

x−1 y z x+1 y−1 z+1

(P1 ) : 2 3 2 = 0, (P2 ) : −2 3 2 = 0,

−2 −2

0 3 0 3
adică (P1 ) : 13x − 6y − 4z − 13 = 0 si (P2 ) : 13x + 6y + 4z + 11 = 0. Deci

ecuaţiile perpendicularei comune sunt
(
13x − 6y − 4z − 13 = 0
(∆) : .
13x + 6y + 4z + 11 = 0
Sistemul format din ecuaţiile parametrice ale dreptei (d1 ) şi din ecuaţia
planului (P2 ) este


 x= 1 + 2t


 y= 3t
.


 z= 2t

13x + 6y + 4z + 11 = 0

Obţinem t = − 24
52
1
şi punctul A1 ( 13 , − 18
13
12
, − 13 ), de intersecţie dintre (d1 ) şi
perpendiculara comună.
Sistemul format din ecuaţiile parametrice ale dreptei (d2 ) şi din ecuaţia
planului (P1 ) este


 x= −1 − 2t


 y= 1 − 3t
.


 z= −1 + 2t

13x − 6y − 4z − 13 = 0

7 1 8 27
Obţinem t = − 13 şi punctul A1 ( 13 , − 13 , − 13 ), de intersecţie dintre (d2 ) şi
perpendiculara comună.
Lungimea segmentului tăiat de cele două drepte pe perpendiculara comună
−−−→ √
este δ = kA1 A2 k = 5 1313 .
9. Fie (P1 ) : 2x + y − 3z + 2 = 0 şi (P2 ) : x − 4y + 5z − 12 = 0 planele
care determină dreapta (d). Ecuaţia fasciculului de plane cu axa (d) este
(F) : P1 + λP2 = 0 ⇔ (F) : (2 + λ)x + (1 − 4λ)y + (−3 + 5λ)z + 2 − 12λ = 0.
a) Punctul A(2, 1, 3) verifică ecuaţia planului (π) din fasciculul (F). Rezul-
tă λ − 4 = 0. Deci λ = 4 şi (π) : 6x − 15y + 17z − 46 = 0.
b) Punctul O(0, 0, 0) verifică ecuaţia planului (π 0 ) din fasciculul (F). Rezul-
tă 2 − 12λ = 0. Deci λ = 1
6
şi (π 0 ) : 13x + 2y − 13z = 0.
Probleme propuse
1. Să se obţină ecuaţiile parametrice ale dreptei
(
2x − y + z − 1 = 0
(d) :
x+y−z =0
ı̂n două moduri.

x−3 y+2 z−4
2. Se dă dreapta (d) : −5
= 7
= −3
.
a) Să se determine cosinusurile directoare ale dreptei.
b) Să se determine intersecţiile dreptei cu planele de coordonate.
3. Intersecţia diagonalelor unui paralelogram este M ( 23 , 1, 1), dreapta su-

x−1 y−2 z−1
port a laturii AB are ecuaţia 3
= −1
= 2
, iar dreapta suport a laturii AD
x+1 y−1 z+1
are ecuaţia −2
= −1
= −2
. Să se afle ecuaţiile dreptelor suport ale celorlalte
laturi.
4. Să se scrie sub formă parametrică ecuaţiile dreptei care uneşte cen-
trul de greutate al triunghiului ABC, cu vârfurile A(2, −3, −1), B(1, 4, 0),
−→
C(−3, 2, −5), cu punctul care ı̂mparte segmentul orientat AB ı̂n raportul 23 .
5. Se consideră dreapta ce trece prin punctul A(1, 1, 1) şi este paralela cu
dreapta ce trece prin punctele B(1, 2, 3) şi C(−1, 0, 3). Se cere reprezentarea
generală a acestei drepte şi poziţia sa faţă de planul (xOy).
6. Să se scrie ecuaţiile laturilor, medianelor şi bisectoarelor triunghiului cu
vârfurile A(2, 0, 4), B(6, 2, 0), C(4, 4, 2).
7. Să se scrie ecuaţiile canonice ale dreptei ce trece prin punctul M0 (2, 1, 1)
şi este paralelă cu planele (P1 ) : x − y + z + 2 = 0 şi (P2 ) : x + y + 2z − 1 = 0.
8. Să se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin punctele de intersecţie ale
x−3 y−5 z−1
planului (P ) : 2x + y − 3z + 1 − 0 cu dreapta (d1 ) : 1
= −5
= 2
şi cu
x−5 y−3 z+4
dreapta (d2 ) : 2
= −4
= −6
.
9. Fie A(2, 1, −1), B(3, 0, 0), C(−1, 2, 2). Să se scrie ecuaţiile ı̂nălţimilor
triunghiului ABC.
10. Se dau punctele A(1, −1, 0), B(2, 0, 3), C(3, 2, −1), D(1, 3, 3). Să se
determine coordonatele proiecţiei punctului A pe planul (BCD).
11. Să se calculeze coordonatele simetricului punctului M0 (4, 3, 10) faţă de
x−1 y−2 z−3
dreapta (d) : 2
= 4
= 5
.
12. Să se scrie ecuaţiile perpendicularei coborâte din punctul M0 (2, 3, 1)
x+1 y z−2
pe dreapta (d) : 2
= −1
= 3
şi apoi să se obţină distanţa de la punct la
dreaptă ı̂n două moduri.
x+1 y−1 z+1
13. Să se determine λ ∈ R astfel ı̂ncât dreptele (d1 ) : 2
= 1
= 3
şi
x−1 y+1 z−1
(d2 ) : λ
= 2
= 1
să fie concurente.
x−1 y+1 z
14. Să se determine λ ∈ R astfel ı̂ncât dreptele (d1 ) : 3
= −2
= 1
şi
x+1 y−3 z
(d2 ) : 4
= 1
= λ
să fie concurente. Să se afle coordonatele punctului
de intersecţie şi să se scrie ecuaţia planului determinat de cele două drepte
concurente.
15. Să se studieze poziţia relativă a dreptei (d) faţă de planul (P ) ı̂n
următoarele situaţii:
a) (d) : x−12
4
= y−9
3
= z−1 1
, (P ) : 3x + 5y − z − 2 = 0.
b) (d) : x+1
2
= y−3
4
= z3 , (P ) : 3x − 3y + 2z − 5 = 0.
16. Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune pe dreptele:
y−3
a) (d1 ) : x−7
= = z−9
,= y−1 = z−1
(d2 ) : .x−3
−7
(1 2 1 (2 3
x+z−2=0 2x + 1 = 0
b) (d1 ) : , (d2 ) : .
x+y−z−3=0 y + 5z = 0
17. Să se determine distanţa de la o muchie a unui cub de latura a la o
diagonală a cubului pe care nu o intersectează.
18. Să se calculeze lungimea segmentului de perpendiculară comună tăiat
de cele două drepte, dacă:
x+3 y−6 z−3 x−4 y+1 z+7
a) (d1 ) : 4
= −3
= , (d )
2 ( 2
: 8
= −3
= 3
.
x−1=0
b) (d1 ) : x = y = z, (d2 ) : .
y−2=0
( (
x+y−z−1=0 x + 2y − z − 2 = 0
c) (d1 ) : , (d2 ) : .
2x + y − z − 2 = 0 x + 2y + 2z + 4 = 0
(
2x + 2y − z − 10 = 0
19. Să se calculeze distanţa dintre dreptele (d1 ) :
x − y − z − 22 = 0
x+7 y−5 z−9
şi (d2 ) : 3 = −1 = 4 şi să se obţină ecuaţiile proiecţiei ortogonale a
fiecăreia pe planul (P ) : 7x − 3y + 5z − 14 = 0.
x+1 y−3 z
20. Să se afle măsura unghiului dintre dreapta (d) : 2
= 4
= 3
şi
planul (P ) : 3x − 3y + 2z − 5 = 0.
Capitolul 18
Cercul
Enunţuri
1. Să se scrie ecuaţia unui cerc ı̂n următoarele condiţii:
a) centrul este C(1, −2) şi raza r = 3;
b) C(−1, 3) şi trece prin M (2, 5);
c) extremităţile unui diametru sunt A(1, 1) şi B(3, −5).
2. Să se determine coordonatele centrelor şi razele cercurilor de ecuaţii:
a) x2 + y 2 + 4x − 5y − 3 = 0;
b) 2(x2 + y 2 ) + x − 3y + 1 = 0.
3. Să se scrie ecuaţia cercului care trece prin punctele M1 (−1, 2),M2 (2, −1),
M3 (0, 3), şi să se precizeze coordonatele centrului şi raza sa.
4. Să se scrie ecuaţia cercului cu centrul ı̂n C(1, −2) şi tangent dreptei
(d) : 2x − y + 1 = 0.
5. Să se afle ecuaţia cercului care trece prin punctele A(11, 2) şi B(7, −2)
şi are centrul pe dreapta (d) : y = 3x − 19.
6. Să se scrie ecuaţia cercului ce trece prin M0 (−3, 0) şi este tangent ı̂n
origine la prima bisectoare.
7. Se cer ecuaţiile tangentelor la cercul x2 + y 2 = 100, care sunt perpendi-
culare pe dreapta (d) : 3x − 4y + 60 = 0.
8. Să se scrie ecuaţia tangentei ı̂n punctul P ( 21 , 12 ) la cercul x2 + y 2 − 5x +
183
4y = 0.
9. Se dă cercul cu centrul ı̂n O şi raza r = 1.
a) Ce poziţie are dreapta (d) : y = x + 1 faţă de cerc?
√
b) Să se afle lungimea tangentei la cerc, dusă din M0 ( 2, 0).

1. Ecuaţia unui cerc cu centrul C(a, b) şi raza R este (C) : (x−a)2 +(y−b)2 =
R2 .
a) (C) : (x − 1)2 + (y + 2)2 = 9.
√
b) Distanţa dintre C şi M este raza cercului, deci R = CM = 13. Rezultă
(C) : (x + 1)2 + (y − 3)2 = 13.
c) Dacă A şi B sunt extremităţile unui diametru atunci C este mijlocul
segmentului AB, iar raza este jumătate din lungimea acestui segment. Rezultă
√
B yA +yB
C( xA +x
2
, 2 ) = C(2, −2) şi R = 10. Avem (C) : (x − 2)2 + (y + 2)2 = 10.
2. a) Avem x2 +y 2 +4x−5y−3 = 0 ⇒ (x2 +4x+4)−4+(y 2 −5y+ 25
4
)− 25
4
−3 =
√
53
0 ⇒ (x + 2)2 + (y − 52 )2 = 53
4
. Am obţinut C(−2, 52 ) şi R = 2
.
2 2 2 2 1
b) Avem 2x + 2y + x − 3y + 1 = 0 ⇒ x + y + 2 x − 2 y + 2 ⇒ (x2 + 21 x +
3 1
1 1
16
) − 16 + (y 2 − 23 y + 16
9 9
) − 16 + 12 = 0 ⇒ (x + 41 )2 + (y − 34 )2 = 18 . Am obţinut
√
C(− 41 , 34 ) şi R = 42 .
−1 2 1

3. Punctele M1 , M2 , M3 sunt necoliniare deoarece 2 −1 1 = 6 6= 0.

0 3 1
Ele determină ı̂n mod unic un cerc cu ecuaţia

x2 + y 2 x y 1 x2 + y 2 x y 1

2
x1 + y12 x1 y1 1

=0⇔
5 −1 2 1
=0⇔
(C) : 2
x2 + y22 x2 y2 1 5 2 −1 1

x2 + y 2 x3 y3 1 9 0 3 1
3 3
(C) : x2 + y 2 − 2x − 2y − 3 = 0 ⇔ (x − 1)2 + (y − 1)2 − 5 = 0.

√
Am obţinut C(1, 1) şi R = 5.
√
4. Avem R = d(C, (d)) = |2·1−1(−2)+1|
√2 2
= 5. Ecuaţia cercului este
2 +(−1)
(C) : (x − 1)2 + (y + 2)2 − 5 = 0.
5. Ecuaţia cercului este de forma (C) : x2 + y 2 + αx + βy + γ = 0. Coor-

donatele punctelor A şi B verifică ecuaţia cercului, deci
(
7α − 2β + γ + 53 = 0
11α + 2β + γ + 125 = 0
şi C( α2 , β2 ) se află pe dreapta (d), adică − β2 = − 32 α − 19. Se obţine sistemul


 7α − 2β + γ = −53


11α + 2β + γ = −125 ,

3α − β = −38


cu soluţia α = −14, β = −4, γ = 37. Ecuaţia cercului este (C) : x2 + y 2 −

14x − 4y + 37 = 0.
6. Ecuaţia unui cerc care trece prin origine este (C) : x2 +y 2 +2αx+2βy = 0.
Deoarece M (−3, 0) aparţine cercului rezultă 9 − 6α = 0, adică α = 32 . Astfel
ecuaţia unui cerc care trece prin origine şi prin M este (C) : x2 +y 2 +3x+2βy =
0. Dedublând această ecuaţie obţinem ecuaţia tangentei la cerc ı̂ntr-un punct
oarecare de coordonate (x0 , y0 ), de pe cerc, xx0 +yy0 + 32 (x+x0 )+β(y+y0 ) = 0.
În origine avem 23 x + βy = 0. Pentru ca această ecuaţie să coincidă cu ecuaţia
primei bisectoare trebuie ca β = − 32 . Am obţinut ecuaţia cercului
(C) : x2 + y 2 + 3x − 3y = 0.
7. Panta dreptei (d) este m = 34 . Prin urmare tangentele vor avea panta
m0 = − m1 = − 34 . O dreaptă cu panta m0 are ecuaţia y = − 43 x + n şi pentru
a fi tangentă la cerc trebuie să-l intersecteze ı̂ntr-un singur punct. Rezultă că
sistemul (
x2 + y 2 = 100
y = − 34 x + n
25 2
trebuie să aibă o singură soluţie reală. Urmează că ecuaţia 9
x − 83 nx + n2 −
2500
100 = 0 trebuie să admită o singură soluţie reală. Astfel ∆ = −n2 + 9
= 0.
Rezultă n = ± 50
3
. Tangentele căutate sunt (t1 ) : y = − 34 x + 50
3
şi (t2 ) : y =
− 34 x − 50
3
.
8. Se verifică cu uşurinţă că punctul P aparţine cercului. Atunci ecuaţia
tangentei ı̂n P se obţine dedublând ecuaţia cercului. Avem (t) : 8x − 10y + 1 =
0.
9. a) Ecuaţia cercului este (C) : x2 + y 2 = 1. Comparăm distanţa de la
√
2
centrul cercului la dreapta (d) cu raza R = 1. Avem d(O, (d)) = 2
1, deci
dreapta este secantă cercului.
−−−→ √
b) Avem kOM0 k = 2 1, deci punctul M0 este exterior cercului. Ecuaţia
√
unei drepte oarecare prin M0 este y = m(x − 2). Condiţia de tangenţă este
ca sistemul (
x2 + y 2 = 1
√
y = m(x − 2)
√
sa aibă soluţie unică. Rezultă că ecuaţia (1 + m2 )x2 − 2m2 2x + 2m2 − 1 = 0
trebuie să aibă o singură soluţie reală. Astfel ∆ = −4m2 + 4 = 0, adică
√ √ √ √
m = ±1. Se obţin punctele de tangenţă T1 ( 22 , 22 ) şi T1 ( 2
2
, − 2
2
). Lungimea
−−−→ −−−→
segmentelor tangente este kM0 T1 k = kM0 T2 k = 1.
Probleme propuse
1. Se dă un hexagon regulat ABCDEF de latură R, cu centrul ı̂n originea
axelor şi cu vârful A pe axa Ox. Să se scrie ecuaţiile cercurilor circumscrise
triunghiurilor AOB, BOC, COD, DOE, EOF , F OA, AOC, BOD, DOF ,
EOA, F OB.
2. Să se scrie ecuaţiile cercurilor de rază 3, tangente la dreapta de ecuaţie
x + y = 6 ı̂n punctul A(2, 4).
3. Să se scrie ecuaţia cercului care are centrul pe dreapta de ecuaţie y = 2x,
este tangent axei Ox şi conţine punctul A(3, 2).
4. Să se scrie ecuaţia cercului de centru C(4, 3) tangent cercului (C 0 ) :
x2 + y 2 − 2x + 2y − 2 = 0.
5. Să se scrie ecuaţiile cercurilor care taie pe axa Ox un segment de lungime
√ √
3, iar pe axa Oy unul de lungime 2 5 şi care au raza r = 3 2 5 .
6. a) Să se scrie ecuaţiile tangentelor la cercul x2 + y 2 − 6x + 4y − 12 = 0

paralele cu laturile unui triunghi echilateral ce are o latură pe Oy.
b) Să se scrie ecuaţia tangentei ı̂n punctele M1 (0, −6) şi M2 (0, 2) la cercul
dat.
c) Să se scrie ecuaţiile tangentelor duse din A(2, 4) la acest cerc.
7. Să se scrie ecuaţia tangentei ı̂n P ( 21 , 12 ) la cercul de ecuaţie x2 + y 2 −
5x + 4y = 0.
8. Să se scrie ecuaţia unui cerc având centrul C(4, 1) care determină pe
dreapta (d) : 4x − 3y + 2 = 0 o coardă de lungime 8.
9. Să se studieze, ı̂n funcţie de parametrul real a, poziţia dreptei (d) :
x + ay + 1 = 0 faţă de cercul (C) : x2 + y 2 − 2x − 2y − 2 = 0.
10. Se dau cercurile
(C1 ) : x2 + y 2 + 2x + 2y − 2 = 0, (C2 ) : x2 + y 2 − 6x − 4y + 4 = 0.
Să se arate că cercurile sunt tangente şi să se determine ecuaţia tangentei
interioare comune.
Capitolul 19
Conice
19.1 Conice pe ecuaţia redusă (canonică)
Enunţuri
1. Fie elipsa de ecuaţie x2 + 2y 2 − 6 = 0. Să se determine elementele geo-
metrice ale acestei elipse şi să se scrie ecuaţiile ei parametrice. Să se determine
√ √
ecuaţiile tangentelor la elipsă prin A( 2, 2) şi, respectiv, prin B(1, 3).
2. Să se scrie ecuaţia hiperbolei echilatere care trece prin A(10, −8) şi să
se reprezinte grafic.
3. Să se scrie ecuaţia tangentei şi ecuaţia normalei ı̂n M (2, 5) la hiperbola
x2 y2
2
− 25
− 1 = 0.
4. Să se scrie ecuaţia parabolei care are focarul ı̂ntr-unul din focarele elipsei
9x2 + 25y 2 = 225 şi vârful ı̂n centrul elipsei.
5. Să se scrie ecuaţia tangentei ı̂n M0 (3, −3) la parabola y 2 = 3x.
6. Să se scrie ecuaţia tangentei la parabola y 2 = −8x, paralelă cu prima
bisectoare a axelor de coordonate.
7. Să se scrie ecuaţiile parabolelor care au:
a) F (3, 0) şi directoarea x = −3;
b) F (−2, 0) şi directoarea x = 2;
c) F (0, 4) şi directoarea y = −4;
188
d) F (0, −1) şi directoarea y = 1.

8. Se dau parabolele
a) y 2 = 4x;
b) y 2 = 20x;
c) y 2 = −x.
Să se determine focarul şi directoarea fiecărei parabole.
9. Se dau parabola y 2 − 8x = 0 şi punctele M (−2, 3), N (−2, 5).
a) Să se calculeze polarele acestor puncte ı̂n raport cu parabola.
b) Să se arate că polarele acestor puncte trec prin focarul parabolei.
10. Să se demonstreze că tangenta şi normala duse ı̂ntr-un punct oarecare
al unei parabole ı̂ntâlnesc axa parabolei ı̂n două puncte egal depărtate de focar.

2 2
1. Ecuaţia elipsei se poate scrie (E) : x6 + y3 − 1 = 0. Se obţin semiaxele
√ √ √ √ √
elipsei a = 6, b = 3, vârfurile elipsei A( 6, 0), A0 (− 6, 0), B(0, 3),
√ √ √ √
B 0 (0, − 3), semidistanţa focală c = a2 − b2 şi focarele F ( 3, 0), F 0 (− 3, 0).
√
c 2
Excentricitatea este e = a
= 2
1. Directoarele elipsei au ecuaţiile x =
√
±2 3.
√ √
Se verifică cu uşurinţă că punctul A( 2, 2) se află pe elipsa, deci ecuaţia
tangentei ı̂n acest punct se determină dedublând ecuaţia elipsei. Obţinem
√ √
x 2 y 2
tangenta (t) : 6
+ 3
− 1 = 0.
Se verifică prin calcul direct că punctul B(1, 3) se află ı̂n exteriorul elipsei.
Ecuaţia unei drepte prin punctul este (d) : y − 3 =(m(x − 1). Condiţia că
y − 3 = m(x − 1)
dreapta (d) să fie tangentă la elipsă este ca sistemul x2 2 să
6
+ y3 − 1 = 0
aibă soluţie unică. De aici rezultă că ecuaţia (1+m2 )x2 +2(6m−2m2 )x+2m2 −
12m+12 = 0 are o singura soluţie reală. Obţinem ∆ = 4(10m2 +12m−12) = 0,
√
−6± 39
de unde m1,2 = 5
. Rezultă ecuaţiile tangentelor prin B: (t1 ) : y − 3 =
√ √
−6+ 39 −6− 39
5
(x − 1) şi (t2 ) : y − 3 = 5
(x − 1).
2.
x2 y2
Ecuaţia unei hiperbole echilatere este de forma (H) : a2
− a2
− 1 = 0.
100 64
Deoarece A(10, −8) ∈ H rezultă a2
− b2
= 1, deci a = 6. Se obţine ecuaţia
hiperbolei (H) : x − y − 36 = 0. Vârfurile reale sunt A(6, 0), A0 (−6, 0), iar
2 2
cele imaginare B(0, 3), B 0 (0, −3).

3. Se verifică cu uşurinţă că M aparţine hiperbolei. Dedublând ecuaţia
y
acesteia se obţine ecuaţia tangentei ı̂n M : (M T ) : x − 5
− 1 = 0.
Normala este perpendiculară pe tangentă, deci panta normalei, m, verifică
relaţia m · mM T = −1. Se obţine m = − 51 şi ecuaţia normalei (M N ) : y − 5 =
− 51 (x − 2) ⇔ x + 5y − 27 = 0.
x2 y2
4. Ecuaţia elipsei se scrie (E) : 25
+ 9
− 1 = 0. Semiaxele elipsei sunt
a = 5, b = 3, deci semidistanţa focală este c = 4. Rezultă că focarele elipsei
sunt F (4, 0) şi F 0 (−4, 0). Centrul de simetrie al elipsei este O(0, 0).
Ecuaţia canonică a unei parabole este (P ) : y 2 = 2px. Focarul parabolei
(P ) este FP ( p2 , 0). Deoarece acesta coincide cu unul din focarele elipsei, rezultă
p
2
= ±4, adică p = ±8. Obţinem două parabole (P1 ) : y 2 = 16x şi (P2 ) : y 2 =
−16x.
5. Se verifică cu uşurinţă că M0 aparţine parabolei. Ecuaţia tangentei
se obţine, ı̂n acest caz, dedublând ecuaţia parabolei. Avem (M0 T ) : −3y =
x+3
3· 2
⇔ 3x + 6y + 9 = 0.
6. Prima bisectoare are ecuaţia y = x, deci panta ei este m1 = 1. O dreaptă
paralelă cu prima bisectoare are ecuaţia (d) : y = m1 x(+ n ⇔ y = x + n.
y =x+n
Dacă (d) este tangentă la parabola atunci sistemul are soluţie
y 2 = −8x
unică. De aici rezultă că ecuaţia x2 + (2n + 8)x + n2 = 0 are o singură soluţie
reală. Astfel ∆ = 32n + 64 = 0, adică n = −2. Obţinem ecuaţia tangentei
căutate (d) : x − y − 2 = 0.
7. a) Ecuaţia canonică a unei parabole este (P ) : y 2 = 2px. Focarul
parabolei este F ( p2 , 0), iar directoarea are ecuaţia x = − p2 . În cazul nostru
avem p = 6 şi (P ) : y 2 = 12x.
b) p = −4, (P ) : y 2 = −8x.
c) Ecuaţia acestei parabole este de forma (P ) : x2 = 2py. În acest caz
focarul este F (0, p2 ) şi directoarea y = − p2 . Obţinem p = 8 şi (P ) : x2 = 16y.
d) p = −2, (P ) : x2 = −4y.
8. a) Focarul este F (2, 0), iar ecuaţia dreptei directoare x = −2.
b) Focarul este F (10, 0), iar ecuaţia dreptei directoare x = −10.
c) Focarul este F (− 21 , 0), iar ecuaţia dreptei directoare x = 21 .
9. a) Ecuaţiile polarelor se obţin dedublând ecuaţia conicei. Astfel avem
(pM ) : 3y − 4(x − 2) = 0 ⇔ 4x − 3y − 8 = 0 şi (pN ) : 5y − 4(x − 2) = 0 ⇔
4x − 5y − 8 = 0.
b) Focarul parabolei este F (2, 0). Evident coordonatele lui F verifică
ecuaţiile celor două polare.
10. Fie parabola (P ) : y 2 = 2px şi un punct M ∈ (P ). Rezultă că M are
2
coordonatele de forma M ( α2p , α). Tangenta la parabolă prin M are ecuaţia
α2 α2
(M T ) : αy = p(x + ) ⇔ px − αy + = 0,
2p 2
iar normala are ecuaţia
α α2
(M N ) : y − α = − (x − ).
p 2
2 α2
Avem M T ∩ Ox = {A}, A(− α2p , 0) şi M N ∩ Oy = {B}, B(p + 2p
, 0). Focarul
α2 2
parabolei este F ( p2 , 0). Obţinem AF = | p2 + 2p
| şi BF = | p2 − p − α2p |.
19.2 Conice pe ecuaţia generală
Enunţuri
1. Să se determine natura, genul, ecuaţia canonică, reperul canonic şi să se
reprezinte următoarele conice:
a) 8x2 − 12xy + 17y 2 − 8x − 44y + 32 = 0;
b) 6xy + 8y 2 − 12x − 26y + 11 = 0;
c) 5x2 + 4xy − y 2 − 5x + y = 0;
d) x2 − 2xy + y 2 − 10x − 6y + 25 = 0;
e) 4x2 − 12xy + 9y 2 + 20x − 30y − 11 = 0;
f) 4x2 + 9y 2 − 24x + 18y + 9 = 0;
g) x2 + 2xy − y 2 + 8x + 4y − 8 = 0.
2. Fiind dată conica
(C) : f (x, y) = x2 − 5xy + 3y 2 + 5x + 3y − 6 = 0,
să se afle ecuaţiile tangentelor la conică ı̂n punctele de intersecţie cu axele de

coordonate.
3. Să se determine λ ∈ R astfel ı̂ncât dreapta (d) : 2x − y + λ = 0 sa fie
tangentă la conica
(C) : f (x, y) = x2 − 4xy + y 2 − 2x + 4y − 3 = 0,
şi să se afle punctul de contact (tangenţă).

4. Fie conicele
(C1 ) : 2x2 − 2xy + y 2 + y − 2 = 0,
(C2 ) : 4x2 − 2xy − y 2 − 2x + 3y − 2 = 0.
Să se determine:
a) punctele lor de intersecţie;
b) ecuaţia fasciculului de conice dat de (C1 ) şi (C2 );
c) conica acestui fascicul care trece prin O(0, 0).
5. Se dă fasciculul de conice
f (x, y, λ) = x2 + λxy + 2y 2 − 3x + λy − 1 = 0, λ ∈ R.
Să se afle locul geometric al centrelor conicelor din fascicul.

1. a) Mai ı̂ntâi calculăm invarianţii conicei

8 −6 −4

8 −6

δ=

= 100, ∆ = −6 17 −22
= −2000, I = 8 + 17 = 25.
−6 17
−4 −22 32

Deoarece δ 0 conica are centru de simetrie şi este de gen eliptic. Din ∆ 6= 0
rezultă că avem o conică nedegenerată. Cum I · ∆ 0 conica este o elipsa
reală.
∆
Ecuaţia canonică este S1 X 2 + S2 Y 2 + δ
= 0, unde S1 şi S2 sunt soluţiile
ecuaţiei S 2 −IS +δ = 0. În acest caz avem S −25S +100 = 0, cu soluţiile S1 =
2
X2
5 şi S2 = 20 (deoarece S1 −S2 0). Obţinem ecuaţia canonică 4
+Y 2 −1 = 0.
Reperul ı̂n care conica are ecuaţia canonică se obţine din reperul iniţial
printr-o translaţie ı̂n centrul de simetrie al elipsei urmată de o rotaţie de unghi
2a12
α, unde tg2α = a11 −a22
.
Coordonatele centrului de simetrie se obţin rezolvând sistemul
( (
1 ∂f
2 ∂x
= 0 8x − 6y − 4 = 0
1 ∂f
⇔ .
2 ∂y
= 0 −6x + 17y − 22 = 0
Rezultă soluţia x = 2, y = 2 şi centrul de simetrie C(2, 2).

În continuare, notăm tg α = m şi, identificând coeficienţii din ecuaţia
2m 4
conicei, obţinem tg2α = 1−m2
= 3
, de unde rezultă pantele noilor axe de
coordonate m1 = 12 , m2 = −2. Astfel reperul canonic are originea C(2, 2) şi
axele de ecuaţii (Cx0 ) : y − 2 = 12 (x − 2) şi (Cy 0 ) : y − 2 = −2(x − 2).
Studiem dacă elipsa intersectează axele reperului iniţial. Considerăm ecu-
aţia f (x, 0) = 0, unde f (x, y) = 0 este ecuaţia conicei, şi, ı̂n acest caz obţinem
că nu avem soluţii reale, deci conica nu intersectează axa Ox. Considerăm
ecuaţia f (0, y) = 0, care, deasemeni, nu are soluţii reale, deci conica nu inter-
sectează axa Oy.
b) Mai ı̂ntâi calculăm invarianţii conicei

0 3 −6

0 3

δ= = −9, ∆ = 3 8 −13 = 81, I = 8.

3 8
−6 −13 11

Deoarece δ 0 conica are centru de simetrie şi este de gen hiperbolic. Din
∆ 6= 0 rezultă că avem o conică nedegenerată, deci aceasta este o hiperbolă
reală.
∆
ecuaţiei S 2 − 8S − 9 = 0. Obţinem S1 = 9 şi S2 = −1 (deoarece S1 − S2 0).
Y2
Rezultă ecuaţia canonică X 2 − 9
− 1 = 0.
printr-o translaţie ı̂n centrul de simetrie al hiperbolei urmată de o rotaţie de
2a12
unghi α, unde tg2α = a11 −a22
.
( (
1 ∂f
2 ∂x
= 0 3y − 6 = 0
1 ∂f
⇔ .
2 ∂y
= 0 3x + 8y − 13 = 0
Rezultă soluţia x = −1, y = 2 şi centrul de simetrie C(−1, 2).

2m 3
= 4
, de unde rezultă pantele noilor axe de
coordonate m1 = 3, m2 = − 13 . Astfel reperul canonic are originea C(2, 2) şi
axele de ecuaţii (Cx ) : y − 2 = 3(x + 1) şi (Cy 0 ) : y − 2 = − 13 (x + 1).
0
Studiem dacă hiperbola intersectează axele reperului iniţial. Considerăm

ecuaţia f (x, 0) = 0, unde f (x, y) = 0 este ecuaţia conicei, şi, ı̂n acest caz
11
obţinem x = 12
, deci conica intersectează axa Ox ı̂n punctul A( 11
12
, 0). Con-
1 11
siderăm ecuaţia f (0, y) = 0, care are soluţiile y1 = 2
şi y2 = 4
, deci conica
intersectează axa Oy ı̂n punctele B1 (0, 12 ) şi B2 (0, 11
4
).
c) Mai ı̂ntâi calculăm invarianţii conicei

5
5 2 −

5 2
2
δ= = −9, ∆ = 2 −1 12 = 0, I = 4.

2 −1 5 1
−2 2

0
∆ = 0 rezultă că avem o conică degenerată. Rezultă că, ı̂n acest caz, conica
este reuniunea a două drepte concurente.
∆
Ecuaţia canonică este S1 X 2 + S2 Y 2 +
δ
√ √
ecuaţiei S 2 − 4S − 9 = 0. Obtinem S1 = 2 + 13 şi S2 = 2 − 13. Rezultă
√ √
ecuaţia canonică (2 + 13)X 2 + (2 − 13)Y 2 = 0.
Pentru reprezentare privim ecuaţia iniţială ca pe o ecuaţie ı̂n necunoscuta

y şi o rezolvăm. Obţinem ecuaţiile dreptelor care formează conica, ı̂n reperul
iniţial, (d1 ) : y = 5x şi (d2 ) : y = −x + 1.
d) Mai ı̂ntâi calculăm invarianţii conicei

1 −1 −5

1 −1

δ= = 0, ∆ = −1 1 −3 = −64, I = 2.

−1 1
−5 −3 25

Deoarece δ = 0 conica nu are centru de simetrie şi este de gen parabolic. Din
∆ 6= 0 rezultă că avem o conică nedegenerată, deci
q o parabolă reală.
Ecuaţia canonică este Y 2 = 2pX, unde p = −∆ I3
. În cazul nostru avem
√
Y 2 = 4 2X.
printr-o translaţie ı̂n vârful parabolei, V , urmată de o rotaţie de unghi α,
unde tg α = − aa11
12
. Aici avem tg α = 1, adică α = π4 .
Pentru obţinerea coordonatelor vârfului parabolei considerăm mai ı̂ntâi
rotaţia de unghi α a reperului iniţial. Relaţiile dintre coordonatele unui punct
ı̂nainte şi după rotaţie sunt
( √
x = x0 cosα − y 0 sinα = 2
(x0 − y0)
√2 .
y = x0 sinα + y 0 cosα = 2
2
(x0 + y0)
Obţinem ecuaţia conicei ı̂n noul reper

√ √
2y 02 − 8 2x0 + 2 2y 0 + 25 = 0.
În continuare considerăm translaţia noului reper ı̂n V (x00 , y00 ), vârful para-
bolei. Relaţiile ı̂ntre vechile coordonate ale unui punct, şi cele noi sunt
(
x0 = x00 + X
.
y 0 = y00 + Y
Ecuaţia conicei ı̂n noul reper este

√ √ √ √
2Y 2 − 8 2X + (4y00 + 2 2)Y + 2y002 − 8 2x00 + 2 2 + 25 = 0.
Această ecuaţie trebuie să coincidă cu ecuaţia canonică dedusă anterior. Obţi-
nem sistemul ( √
4y00 + 2 2 = 0
√ √ ,
2y002 − 8 2x00 + 2 2y00 + 25 = 0
√ √
cu soluţia x00 = 3 2
2
, y00 = − 2
2
. Coordonatele lui V ı̂n reperul iniţial sunt
( √
x0 = 2
(x00 − y00 ) = 2
√2 .
y0 = 2
2
(x00 + y00 ) = 1
Axa de simetrie a parabolei trece prin V şi are panta m = tg α = 1. Astfel

avem (V X) : y − 1 = x − 2 şi cealaltă axă a reperului canonic, care trece prin
V şi este perpendiculară pe V X, (V Y ) : y − 1 = −x + 2.
Studiem dacă parabola intersectează axele reperului iniţial. Considerăm
obţinem soluţia x = 5, deci conica intersectează axa Ox ı̂n punctul A(5, 0).
Considerăm ecuaţia f (0, y) = 0, care nu are soluţii reale, deci conica nu inter-
sectează axa Oy.
e) Mai ı̂ntâi calculăm invarianţii conicei

4 −6 10

4 −6

δ= = 0, ∆ = −6 9 −15 = 0, I = 13.

−6 9
10 −15 −11

Deoarece δ = 0 conica nu are centru de simetrie şi este de gen parabolic. Din
∆ = 0 rezultă că avem o conică degenerată. Astfel conica este reuniunea a
două drepte paralele.
Ecuaţia canonică a conicei este Y 2 + IK2 = 0, unde

a
11 a13 a22 a23 a11 a12

K= + + = −468.

a13 a33 a23 a33 a12 a22
36
În cazul nostru obţinem ecuaţia canonică Y 2 − 13
= 0.
Pentru reprezentarea grafică revenim la ecuaţia iniţială şi, grupând cores-
punzător termenii, obţinem
(2x − 3y)2 + 10(2x − 3y) − 11 = 0.

Notăm 2x − 3y = t şi obţinem ecuaţia t2 + 10t − 11 = 0, cu soluţiile t1 = 1 şi

t2 = −11. Rezultă ecuaţiile celor două drepte care formează conica, ı̂n reperul
iniţial, (d1 ) : 2x − 3y − 1 = 0 şi (d2 ) : 2x − 3y + 11 = 0.
f) Mai ı̂ntâi calculăm invarianţii conicei

4 0 −12

4 0

δ= = 36, ∆ = 0 9 9 = −1296, I = 13.

0 9
−12 9 9

Deoarece δ 0 conica are centru de simetrie şi este de gen eliptic. Din ∆ 6= 0
rezultă că avem o conică nedegenerată. Cum I · ∆ 0 conica este o elipsă
reală.
∆
2
ecuaţiei S − 13S + 36 = 0. Rezultă S1 = 4 şi S2 = 9 (deoarece S1 − S2 0).
X2 Y2
Obţinem ecuaţia canonică 9
+ 4
− 1 = 0.
printr-o translaţie ı̂n centrul de simetrie al elipsei urmată de o rotaţie de unghi
2a12
α, unde tg2α = a11 −a22
.
( (
1 ∂f
2 ∂x
= 0 8x − 24 = 0
1 ∂f
⇔ .
2 ∂y
= 0 18y + 18 = 0
Rezultă soluţia x = 3, y = −1 şi centrul de simetrie C(3, −1).

2m
= 0, de unde rezultă α = 0. Astfel reperul
canonic are originea C(3, −1) şi axele de ecuaţii (Cx0 ) : y = 3 şi (Cy 0 ) : x = −1.
Studiem dacă elipsa intersectează axele reperului iniţial. Considerăm ecu-
aţia f (x, 0) = 0, unde f (x, y) = 0 este ecuaţia conicei, şi, ı̂n acest caz
√
6±3 3
obţinem soluţiile x1,2 = 2
, deci conica intersectează axa Ox ı̂n punctele
√
A1,2 ( 6±32 3 , 0). Considerăm ecuaţia f (0, y) = 0, care are soluţia y = −1, deci
conica intersectează axa Oy ı̂n punctul B(0, −1).
g) Mai ı̂ntâi calculăm invarianţii conicei

1 1 4

1 1

δ= = −2, ∆ = 1 −1 2 = 44, I = 0.

1 −1
4 2 −8

∆ 6= 0 rezultă că avem o conică nedegenerată, deci aceasta este o hiperbolă
reală.
Ecuaţia canonică este S1 X 2 + S2 Y 2 + ∆δ = 0, unde S1 şi S2 sunt soluţiile
√ √
ecuaţiei S 2 − 2 = 0. Obţinem S1 = 2 şi S2 = − 2 (deoarece S1 − S2 0).
√ √
Rezultă ecuaţia canonică 2X 2 − 2Y 2 − 22 = 0.
printr-o translaţie ı̂n centrul de simetrie al hiperbolei urmată de o rotaţie de
2a12
unghi α, unde tg2α = a11 −a22
.
( (
1 ∂f
2 ∂x
= 0 2x + 2y + 8 = 0
1 ∂f
⇔ .
2 ∂y
= 0 2x − 2y + 4 = 0
Rezultă soluţia x = −3, y = −1 şi centrul de simetrie C(−3, −1).

2m
conicei, obţinem tg2α = 1−m 2 = 1, de unde rezultă pantele noilor axe de
√ √
coordonate m1 = 2 − 1, m2 = − 2 − 1. Astfel reperul canonic are originea
√
C(−3, −1) şi axele de ecuaţii (Cx0 ) : y + 1 = ( 2 − 1)(x + 3) şi (Cy 0 ) : y + 1 =
√
−( 2 + 1)(x + 3).
Studiem dacă hiperbola intersectează axele reperului iniţial. Considerăm
√
obţinem x1,2 = −8±4
2
6
, deci conica intersectează axa Ox ı̂n punctele A1,2 (−4±
√
2 6, 0). Considerăm ecuaţia f (0, y) = 0, care nu are soluţii reale, deci conica
nu intersectează axa Oy.
2. Determinăm mai ı̂ntâi intersecţiile conicei cu axele de coordonate. Fie
M (x, 0). Dacă M ∈ C rezultă ecuaţia x2 + 5x − 6 = 0, cu soluţiile x1 = 1,
x2 = 6. Rezultă că (C) intersectează axa Ox ı̂n punctele M1 (1, 0) şi M2 (−6, 0).
Fie P (0, y). Dacă P ∈ C rezultă ecuaţia y 2 + y − 2 = 0, cu soluţiile y1 = 1,

y2 = −2. Rezultă că (C) intersectează axa Ox ı̂n punctele P1 (0, 1) şi P2 (0, −2).
Ecuaţiile tangentelor la conică ı̂n aceste puncte se obţin dedublând ecuaţia
lui (C). După efectuarea calculelor obţinem tangentele:
(M1 T1 ) : 7x − 2y − 7 = 0, (M2 T2 ) : −7x + 33y − 42 = 0,
(P1 T3 ) : 6y − 9 = 0, (P2 T4 ) : 15x − 9y − 18 = 0.

3. Dreapta este tangentă la conică dacă şi numai dacă sistemul
(
2x − y + λ = 0
,
x2 − 4xy + y 2 − 2x + 4y − 3 = 0
are soluţie unică. Înlocuind y ı̂n a doua ecuaţie, avem
x2 −4x(2x+λ)+(2x+λ)2 −2x+4(2x+λ)−3 = 0 ⇔ −3x2 +6x+λ2 +4λ−3 = 0.
Această ecuaţie are o singură soluţie reală dacă şi numai dacă ∆ = λ(λ + 4) =
0. Rezultă λ1 = 0 şi λ2 = −4. Obţinem tangentele (d1 ) : 2x − y = 0 şi
(d2 ) : 2x − y − 4 = 0 şi punctele de tangenţă T1 (1, 2), pentru λ1 = 0, şi
T2 (1, −2), pentru λ2 = −4.
4. a) Punctele de intersecţie se determină rezolvând sistemul
(
2x2 − 2xy + y 2 + y − 2 = 0
.
4x2 − 2xy − y 2 − 2x + 3y − 2 = 0
A doua ecuaţie se poate scrie 2x2 −2xy +y 2 +y −2+2x2 −2y 2 −2x+2y = 0.

Ţinând cont de prima ecuaţie rezultă 2x2 − 2y 2 − 2x + 2y = 0 ⇔ 2(x − y)(x +
y − 1) = 0. Distingem două cazuri.
Cazul I. Dacă x = y, ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie obţinem x2 +x−2 = 0, de
unde x1 = 1 şi x2 = −2. Rezultă punctele de intersecţie A1 (1, 1) şi A2 (−2, −2).
Cazul al II-lea. Dacă x + y − 1 = 0, ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie obţinem
2
5x −5x = 0, de unde x1 = 0 şi x2 = 1. Rezultă punctele de intersecţie A3 (0, 1)
şi A4 (1, 0).
b) Ecuaţia fasciculului este (F) : α(C1 ) + β(C2 ) = 0, α, β ∈ R. Obţinem
(F) : (2α + 4β)x2 − (2α + 2β)xy + (α − β)y 2 − 2βx + (α + 3β)y − 2α − 2β = 0.

c) Dacă o conică (C) aparţine fasciculului şi O ∈ C rezultă 2α + 2β = 0,

adică α = −β ı̂n ecuaţia de la punctul anterior. Avem
(C) : 2x2 − 2y 2 − 2x + 2y = 0.
5. Coordonatele centrului de simetrie se obţin rezolvând sistemul

( (
1 ∂f
2 ∂x
= 0 2x + (λ + 4)y = 3
1 ∂f
⇔ .
2 ∂y
= 0 λx + 4y = −λ
Se verifică cu uşurinţă că dacă y = 0 rezultă λ = 0 şi x = 23 . Presupu-

nem y 6= 0 şi eliminăm λ ı̂ntre ecuaţiile sistemului. Obţinem ecuaţia locului
geometric
−2x2 − 4xy + 4y 2 + x − 4y + 3 = 0.
Se observă că x = 23 , y = 0 verifică această ecuaţie.
Probleme propuse
1. Scrieţi ecuaţia unei elipse raportată la axele sale de simetrie ştiind că:
a) Focarele sunt F (4, 0), F 0 (−4, 0), iar semiaxa mare este a = 5.
b) Conţine punctele M (3, 4), N (6, 2).
c) Are vârful B(0, 2) şi este tangentă dreptei (d) : x − y + 3 = 0.
2. Să se scrie ecuaţia elipsei trecând prin M0 (1, 1) şi tangentă ı̂n acest
punct dreptei de ecuaţie x + 2y = 3.
3. Fie A şi B două puncte pe Ox simetrice faţă de O. Punctele A, B fiind
fixe se cere locul geometric al punctelor P astfel ca perpendiculara ı̂n P pe P A
şi perpendiculara ı̂n P pe P B să taie pe Ox un segment de lungime constantă.
4. Să se scrie ecuaţiile tangentelor duse din punctul M0 (3, 2) la elipsa
x + 4y 2 − 4 = 0.
2
5. Se dă hiperbola (H) : x2 − 2y 2 − 2 = 0.

a) Să se scrie ecuaţia tangentei la (H) ı̂n punctul M0 (2, 1). Există tangente
la hiperbolă paralele cu normala ı̂n M0 la (H)?
b) Să se scrie ecuaţiile tangentelor la (H) duse prin N (0, 1).
6. Să se arate că tangenta ı̂ntr-un punct la o hiperbolă taie asimptotele ı̂n
două puncte simetrice ı̂n raport cu punctul de contact.
7. O dreaptă taie hiperbola (H) ı̂n M şi N , iar asimptotele acesteia ı̂n M 0
şi N 0 . Să se arate că segmentele M N şi M 0 N 0 au acelaşi mijloc.
8. Aflaţi distanţa de la dreapta (d) : x − y − 1 = 0 la parabola (P ) : y = x2 .
9. Dacă N este un punct situat pe directoarea unei parabole de focar F ,
să se arate că mediatoarea segmentului F N este tangentă la parabolă.
10. Să se obţină ecuaţia canonică şi să se reprezinte grafic conicele:
a) x2 − 3xy + 5y 2 − 4x + 6y + 1 = 0;
b) x2 − 4xy + y 2 + 3x − 3y + 2 = 0;
c) 6x2 − 4xy + 9y 2 − 4x − 32y − 6 = 0;
d) 7x2 − 8xy + y 2 − 6x + 6y + 1 = 0;
e) 4x2 + 2xy + y 2 − 2x + y + 3 = 0;
f) 5x2 + 4xy + 8y 2 − 32x − 56y + 80 = 0;
g) 8y 2 + 6xy − 12x − 26y + 11 = 0;
h) 3x2 + 4xy + 8y − 16 = 0.
11. Să se determine locul geometric al centrelor conicelor din familia
f (x, y, α) = x2 + 2xy − y 2 − 4αx + 6(α + 1)y + 1 = 0, α ∈ R.
12. Să se găsească ecuaţia conicei care trece prin punctele O(0, 0), A(2, 0),
B(0, −3) şi al cărei centru este punctul C(2, 1).
13. Să se determine ecuaţiile tangentelor la conica x2 +xy+y 2 +2x+3y−3 =
0 paralele cu dreapta (d) : 3x + 3y − 5 = 0.
14. Să se determine ecuaţiile asimptotelor conicei 2x2 −3xy−x+3y+4 = 0.
Capitolul 20
Sfera
Enunţuri
1. Să se găsească:
a) sfera cu centrul C(−1, 1, 3) şi raza r = 2;
b) sfera cu centrul C(2, 1, 5) care trece prin M0 (4, 2, 2);
c) centrul şi raza sferei de ecuaţie 2x2 + 2y 2 + 2z 2 + x + 5y − 3z = 0.
2. a) Să se determine ecuaţia sferei care trece prin A(−1, 0, 0), B(0, −1, 0),
C(0, 0, 1), D(1, 0, 1).
b) Să se găsească centrul şi raza acestei sfere.
c) Să se determine ecuaţiile parametrice ale sferei.
3. Să se determine
( ecuaţia sferei care are centrul ı̂n C(−1, −8, 0) şi taie pe
x+y+3=0
dreapta (d) : o coardă de lungime 12.
4x − z + 1 = 0
4. Să se determine centrul şi raza cercului de intersecţie dintre sfera (S) :
x2 + y 2 + z 2 + 2x + 8y + 2z − 72 = 0 şi planul (P ) : 4x + y + 3z − 15 = 0.
5. Să se determine planul tangent la sfera (S) : x2 +y 2 +z 2 −10x+6y+28 = 0
prin punctul M0 (6, −1, 1).
6. Să se determine planele tangente la sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 − 14x + 4y −
2z + 45 = 0 paralele cu planul (P ) : 2x − 2y + z + 2 = 0.
202

1. a) Ecuaţia unei sfere cu centrul C(a, b, c) şi raza R este (S) : (x − a)2 +
(y − b)2 + (z − c)2 = R2 . În cazul nostru (S) : (x + 1)2 + (y − 1)2 + (z − 3)2 = 4.
√ √
b) Avem raza sferei căutate R = d(C, M ) = 4 + 1 + 9 = 14. Ecuaţia
sferei este (S) : (x − 2)2 + (y − 1)2 + (z − 5)2 = 14.
x 5y 3z
c) Ecuaţia sferei se poate scrie (S) : x2 + 2
+ y2 + 2
+ z2 −
2
= 0 ⇔
(x+ 41 )2 − 16
1
+(y+ 54 )2 − 16
25
+(z− 34 )2 − 169
= 0 ⇔ (x+ 41 )2 +(y+ 45 )2 +(z− 34 )2 = 35
16
,
√
deci centrul sferei este C(− 14 , − 45 , 34 ) şi raza R = 435 .
2. a) Patru puncte necoplanare Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 4, determină ı̂n mod
unic o sferă. Această sferă va avea ecuaţia

x2 + y 2 + z 2 x y z 1

2
x1 + y12 + z12 x1 y1 z1 1

(S) : x22 + y22 + z22 x2 y2 z2 1 = 0.

x2 + y 2 + z 2 x y3 z3 1
3 3 3 3
2 2 2

x4 + y4 + z4 x4 y4 z4 1
Mai ı̂ntâi vom demonstra că punctele A, B, C, D sunt necoplanare. Calculăm
volumul tetraedrului ABCD

−1 0 0 1

0 −1 0 1
VABCD = = 1 6= 0
0 0 1 1

1 0 1 1
Astfel rezultă că cele patru puncte sunt necoplanare şi determină o sferă cu
ecuaţia

x2 + y 2 + z 2 x y z 1

1 −1 0 0 1

(S) : 1 0 −1 0 1 = 0 ⇔ x2 + y 2 + z 2 − x − y + z − 2 = 0.

1 0 0 1 1

2 1 0 1 1
b) Ecuaţia sferei se scrie
1 1 1 1 1 1
(S) : (x − )2 − + (y − )2 − + (z + )2 − − 2 = 0 ⇔
2 4 2 4 2 4
1 1 1 11
(S) : (x − )2 + (y − )2 + (z + )2 = ,
2 2 2 4
√
11
deci centrul ei este C( 21 , 12 , − 21 ) şi raza R = 2
.
c) Ecuaţiile parametrice ale unei sfere cu centrul C(a, b, c) şi raza R sunt

 x = a + Rcosϕsinθ


(S) : y = b + Rsinϕsinθ , ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0, π].


 z= c + Rcosθ
În cazul nostru

 √
1 11
 x= + cosϕsinθ

 2 √2
(S) : y= 1
2
+ 211 sinϕsinθ , ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0, π].
 √
− 12 + 211 cosθ

 z=
3. Ecuaţia sferei căutate este de forma (S) : (x + 1)2 + (y + 8)2 + z 2 = R2 ,

unde R este raza sferei. 


 x=t
Ecuaţiile parametrice ale dreptei (d) sunt (d) : y = −3 − t , t ∈ R.


 z = 1 + 4t
Considerăm sistemul format din aceste ecuaţii şi ecuaţia sferei


 x=t


 y = −3 − t
.


 z = 1 + 4t

(x + 1)2 + (y + 8)2 + z 2 = R2

2 2
qÎnlocuind x, y, z ı̂n a patra ecuaţie obţinem 18t + 27 − R =q 0, deci t1,2 =
R2 −27 2 −27
± 18
şi punctele de intersecţie dintre sferă şi dreapta (d), A( R 18 , −3−
q q q q q
R2 −27 2 −27 2 −27 2 −27 2 −27
18
, 1 + 4 R 18 ) şi B(− R 18 , −3 + R 18 , 1 − 4 R 18 ).
√ 2 √
2(R −27)
Rezultă AB = 3
= 12, deci R = 63 şi ecuaţia sferei este
(S) : (x + 1)2 + (y + 8)2 + z 2 = 63.
4. Ecuaţia sferei se poate scrie
(S) : (x + 1)2 + (y + 4)2 + (z + 1)2 = 90,

√
deci centrul sferei este C(−1, −4, −1) şi raza R = 90.
√
Avem d(C, (P )) = |−4−4−3−15|
√
6+1+9
= 26 90. Astfel intersecţia dintre planul
(P ) şi sfera (S) este un cerc real. Fie C1 centrul acestui cerc şi R1 raza lui.
Dreapta (CC1 ) va avea direcţia normală la planul (P ), deci vectorul ei director
 Deoarece C ∈ (CC1 ) rezultă că ecuaţiile parametrice ale acestei
este v(4, 1, 3).
 x = −1 + 4t


drepte sunt y = −4 + t . Sistemul format din aceste ecuaţii şi din ecuaţia

 z = −1 + 3t

sferei este 

 x = −1 + 4t


 y = −4 + t
.


 z = −1 + 3t

(x + 1)2 + (y + 4)2 + (z + 1)2 = 90

Rezultă t = 1 şi punctul corespunzător acestei valori C1 (3, −3, 2).

În continuare considerăm un punct M pe cerc. Evident, acest punct se află
pe sferă şi R = CM , R1 = C1 M . În 4CC1 M avem, conform teoremei lui
Pitagora, C1 M 2 = CM 2 − CC12 = 64. Rezultă R1 = 8.
5. Se verifică cu uşurinţă că punctul M0 ∈ (S). Ecuaţia unui plan care
trece prin M0 este de forma
(π) : A(x − 6) + B(y + 1) + C(z − 1) = 0.
Planul (π) este tangent la sferă dacă şi numai dacă normala la plan are direcţia
−−−→
vectorului CM0 , unde C este centrul sferei.
Ecuaţia sferei se scrie (S) : (x − 5)2 + y + 3)2 + z 2 = 6, deci C(5, −3, 0).
−−−→
Urmează CM0 = i − 4j − k. Rezultă că normala la plan este N (1, −4, −1) şi
ecuaţia planului este (π) : x − 4y − z − 9 = 0.
6. Un plan (π) este paralel cu planul (P ) dacă şi numai dacă are aceeaşi
normală. Prin urmare ecuaţia lui (π) este de forma (π) : 2x − 2y + z + λ = 0.
Planul (π) este tangent la sferă dacă şi numai dacă distanţa de la centrul sferei
la plan este egală cu raza sferei.
Ecuaţia sferei se scrie (S) : (x − 7)2 + (y + 2)2 + (z − 1)2 = 9, deci centrul
|14+4+2+λ|
ei este C(7, −2, 1) şi raza R = 3. Avem d(C, (π)) = √
4+4+1
= 3. Obţinem
λ1 = −10 si λ2 = −28. Planele căutate vor fi
(π1 ) : 2x − 2y + z − 10 = 0, (π2 ) : 2x − 2y + z − 28 = 0.
Probleme propuse
1. Să se scrie ecuaţia unei sfere ştiind că:
a) are centrul C(1, −2, 2) şi raza R = 3.
b) are centrul C(2, −1, 3) şi trece prin M0 (−2, 0, 1).
c) are centrul C(1, 2, 3) şi este tangentă axei Ox.
d) are centrul C(1, 2, 3) şi e tangentă la planul (P ) : 6x + 7y − 6z + 31 = 0.
2. Să se determine coordonatele centrului şi raza sferei cu ecuaţia:
a) (S) : x2 + y 2 + z 2 − x + 3y − 4z − 1 = 0.
b) (S) : 2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 4x − y + 2z − 5 = 0.
3. Să se obţină centrul şi raza sferei care trece prin punctele M1 (1, 0, 0),
M2 (0, 1, −2), M3 (1, 2, −1), M4 (−1, 0, −2).
4. Să se scrie ecuaţia sferei având centrul C(2, 3, −1), care determină pe
x+15 y+13 z−1
dreapta (d) : 2
= 1
= −2
.
5. Să se determine ecuaţia planului (P ) tangent la sfera (S) : (x − 2)2 +
(y − 1)2 + (z − 3)2 = 21 ı̂n punctul M0 (3, 5, 5).
6. Să se determine coordonatele centrului şi raza cercului de intersecţie a
sferei (S) : x2 + y 2 + z 2 − 4x − 2y − 6z + 1 = 0 cu planul (P ) : x + 2y − z − 3 = 0.
7. Să se găsească punctele de intersecţie dintre sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 −
2x − 2y − 2z − 6 = 0 şi dreapta (d) : x = y = z.
8. Să se scrie ecuaţiile planelor tangente la sfera (S) : x(2 + y 2 + z 2 − 4x +
x+y−1=0
2y − 6z + 8 = 0 ı̂n punctele de intersecţie cu dreapta (d) : .
2x − z − 1 = 0
9. Să se scrie ecuaţiile planelor tangente la sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 − 14x +
4y − 2z + 45 = 0 paralele cu planul (P ) : 2x − 2y + z + 2 = 0.
10. Să se scrie ecuaţiile planelor tangente la sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 − 10x +
x+5 y−1 z+13
2y + 26z + 118 = 0 care sunt paralele cu dreptele (d1 ) : 2
= −3
= 2
şi
x+7 y+1 z−8
(d2 ) : 3
= −2
= 0
.
11. Să se determine locul geometric al punctelor care au aceeaşi putere faţă
de sferele (S1 ) : x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y − 6z − 11 = 0 şi (S2 ) : x2 + y 2 + z 2 −
2x + 10y + 4z − 7 = 0.
Capitolul 21
Generări de suprafeţe
Enunţuri
1.(Să se determine suprafaţa cilindrică cu(generatoarele paralele cu dreapta
x+y =0 x2 − 2y 2 − z = 0
(d) : şi curba directoare (Γ) : .
z=0 x−1=0
Reprezentare grafică.
2. Să se determine suprafaţa cilindrică
( cu generatoarele paralele cu direcţia
2
x − 2z = 0
v(1, 1, 0) şi curba directoare (Γ) : . Reprezentare grafică.
y2 + z2 − x = 0
3. Să se determine suprafaţa cilindrică având curba directoare
(
2x − 3y + z = 0
(Γ) : ,
x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0
şi generatoarele paralele cu o dreaptă de vector director v(2, 1, 2).

4. Să se determine suprafaţa conică cu vârful

 (P1 ) : x + 3z − 10 = 0


V : (P2 ) : y − 2 = 0

 (P ) : x − z + 2 = 0

3
(
x2 + z 2 − 2z = 0
şi curba directoare (Γ) : .
y=0
208
5.(Să se determine suprafaţa conică cu vârful V (−3, 0, 0) şi curba directoare

3x2 + 6y 2 − z = 0
(Γ) : .
x+y+z−1=0
6. Să se găsească ecuaţia suprafeţei de rotaţie generată de curba
(
x2 − 2y 2 + z 2 − 5 = 0
(Γ) : ,
x+z+3=0
ı̂n rotirea ei ı̂n jurul axei x = y = z.

7. Să se(determine ecuaţia suprafeţei de rotaţie obţinută prin rotirea cer-
x2 + y 2 = r 2
cului (C) : ı̂n jurul axei Oz.
y=0
8. Să se afle ecuaţia conoidului generat de o dreaptă
( care rămâne paralelă
x=0
cu planul xOy : z = 0 şi se sprijină pe dreapta (d) : şi pe parabola
y=a
(
z 2 − 2px = 0
(Γ) : .
y=0
9. Să se determine ( ecuaţia suprafeţei conoid ( generată de o dreaptă ce se
y=0 z 2 − 2x = 0
sprijină pe axa Ox : şi pe curba (Γ) : , rămânând
z=0 3y 2 − 16xz = 0
paralelă cu planul yOz : x = 0.
10. Să se determine generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
4y − z 2 = 2x, ce trec prin A(6, 2, 2).
2
11. Să se determine generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză,

de ecuaţie x2 + y 2 − z 2 = 1, ce trec prin M0 (1, 1, 1).
12. Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiper-
x2 y2
bolic 16
− 4
= z care sunt paralele cu planul (P ) : 3x + 2y − 4z = 0.

(
x+y =λ
1. Ecuaţiile unei drepte paralele cu dreapta (d) sunt (G) : .
z =µ
Impunem condiţia ca aceste drepte să intersecteze curba Γ. Considerăm siste-
mul format din aceste ecuaţii si ecuaţia curbei (Γ)



 x+y =λ


 z =µ
2 2
.


 x − 2y − z = 0

x−1 =0

Determinăm x, y, z ı̂n funcţie de λ şi µ şi apoi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia de gradul 2.
Obţinem condiţia de compatibilitate a sistemului φ(λ, µ) = 2λ2 −4λ+µ+1 = 0.
Ţinând cont că din ecuaţiile generatoarelor rezultă λ = x + y, µ = z, obţinem,
ı̂nlocuind ı̂n condiţia de compatibilitate, ecuaţia suprafeţei căutate
(Σ) : 2x2 + 2y 2 + 4xy − 4x − 4y + z + 1 = 0.

(
y=x
2. O dreaptă care are vectorul director v(1, 1, 0) este (d) : .
z=0
(
−x + y = λ
Ecuaţiile unei drepte paralele cu dreapta (d) sunt (G) : . Im-
z =µ
punem condiţia ca aceste drepte să intersecteze curba Γ. Considerăm sistemul
format din aceste ecuaţii si ecuaţia curbei (Γ)


 −x + y =λ


 z =µ
.
 x2 − 2z
 =0


 2
y + z2 − x = 0
Determinăm x, y, z ı̂n funcţie de λ şi µ, folosind primele trei ecuaţii, şi apoi
ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia a patra. Obţinem condiţia de compatibilitate a sistemului
√
φ(λ, µ) = λ2 + µ2 + 2µ ± 2µ(2λ + 1) = 0. Ţinând cont că din ecuaţiile
generatoarelor rezultă λ = −x + y, µ = z, obţinem, ı̂nlocuind ı̂n condiţia de
compatibilitate, ecuaţia suprafeţei căutate
(Σ) : ((y − x)2 + z 2 + 2z)2 − z(2y − 2x + 1)2 = 0.

(
x − 2y = 0
3. O dreaptă care are vectorul director v(2, 1, 2) este (d) : .
x−z =0
(
x − 2y = λ
Ecuaţiile unei drepte paralele cu dreapta (d) sunt (G) : . Im-
x−z =µ
punem condiţia ca aceste drepte să intersecteze curba Γ. Considerăm sistemul

format din aceste ecuaţii si ecuaţia curbei (Γ)


 x − 2y =λ


 x−z =µ
.


 2x − 3y + z =0

 2
x + y2 + z2 − 1 = 0
Determinăm x, y, z ı̂n funcţie de λ şi µ, folosind primele trei ecuaţii, şi apoi
ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia a patra. Obţinem condiţia de compatibilitate a sistemului
φ(λ, µ) = 9λ2 + 2µ2 − 4λµ − 3 = 0. Ţinând cont că din ecuaţiile generatoarelor
rezultă λ = x−2y, µ = x−z, obţinem, ı̂nlocuind ı̂n condiţia de compatibilitate,
ecuaţia suprafeţei căutate
(Σ) : 7x2 + 36y 2 + 2z 2 − 28xy + 2xz − 8yz − 3 = 0.
4. Dreptele care conţin punctul V au ecuaţiile de forma

( (
(P1 ) = λ(P2 ) x + 3z = λ(y − 2)
(G) : ⇔ .
(P3 ) = µ(P2 ) x − z + 2 = µ(y − 2)

mul format din aceste ecuaţii si ecuaţia curbei (Γ)


 x + 3z = λ(y − 2)


 x − z + 2 = µ(y − 2)
2 2
.


 x + z − 2z = 0

y =0

Determinăm x, y, z ı̂n funcţie de λ şi µ, folosind ecuaţiile de gradul ı̂ntâi, şi

apoi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia de gradul doi. Obţinem condiţia de compatibilitate a
sistemului φ(λ, µ) = (8 − λ − 3µ)2 + (6 + µ − λ)2 − 4(µ − λ) − 24 = 0. Ţinând
x+3z−10 x−z+2
cont că din ecuaţiile generatoarelor rezultă λ = y−2
, µ= y−2
, obţinem,
(Σ) : 2x2 + 5y 2 + 2z 2 − 2xy − 6yz − 3y + 2z = 0.

5. Punctul V se află la intersecţia planelor (P1 ) : x + 3 = 0, (P2 ) : y = 0,

(P3 ) : z = 0. Dreptele care conţin punctul V au ecuaţiile de forma
( (
(P1 ) = λ(P2 ) x + 3 = λy
(G) : ⇔ .
(P3 ) = µ(P2 ) z = µy

mul format din aceste ecuaţii şi ecuaţia curbei (Γ)


 x+3 = λy


 z = µy
2 2
.


 3x + 6y − z = 0

x+y+z =1

Determinăm x, y, z ı̂n funcţie de λ şi µ, folosind ecuaţiile de gradul ı̂ntâi, şi

apoi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia de gradul doi. Obţinem condiţia de compatibilitate a
sistemului φ(λ, µ) = 3λ2 (3µ + 2)2 + 6(3λ + 1)2 − µ(3λ + 1) = 0. Ţinând cont
x+3
că din ecuaţiile generatoarelor rezultă λ = y
, µ = yz , obţinem, ı̂nlocuind ı̂n
condiţia de compatibilitate, ecuaţia suprafeţei căutate
(Σ) : 3(x + 3)2 (3z + 2y)2 + 6y 2 (3x + 10)2 − zy 2 (3x + 10) = 0.
6. O suprafaţă de rotaţie se obţine prin deplasarea unui cerc de rază varia-

bilă, cu centrul pe axa de rotaţie, situat ı̂ntr-un plan perpendicular pe aceasta
şi sprijinindu-se pe curba (Γ).
În cazul nostru ecuaţiile unui astfel de cerc sunt
(
x+y+z =λ
(C) : .
x2 + y 2 + z 2 = µ 2
Impunem condiţia ca aceste cercuri să intersecteze curba (Γ). Considerăm

sistemul format din aceste ecuaţii şi ecuaţia curbei (Γ)


 x+y+z =λ

2 2 2
= µ2

 x +y +z
.
 x2 − 2y 2 + z 2 − 5 = 0



x+z+3 =0

Determinăm x, y, z ı̂n funcţie de λ şi µ şi apoi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia a treia.
Obţinem condiţia de compatibilitate a sistemului φ(λ, µ) = µ2 − 3(λ + 3)2 −
5 = 0. Ţinând cont că din ecuaţiile generatoarelor rezultă λ = x + y + z,
µ2 = x2 + y 2 + z 2 , obţinem, ı̂nlocuind ı̂n condiţia de compatibilitate, ecuaţia
suprafeţei căutate
(Σ) : x2 + y 2 + z 2 − 3(x + y + z + 3)2 − 5 = 0.

(
z =λ
7. Avem ecuaţiile cercurilor (C) : .
x + y + z = µ2
2 2 2
Impunem condiţia ca aceste cercuri să intersecteze curba (Γ). Considerăm

sistemul format din aceste ecuaţii şi ecuaţia curbei (Γ)


 z =λ

 x2 + y 2 + z 2 = µ 2

.


 x2 + z 2 = r2

y =0

Determinăm x, y, z ı̂n funcţie de λ şi µ şi apoi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia a doua.
Obţinem condiţia de compatibilitate a sistemului φ(λ, µ) = r2 −µ2 = 0. Ţinând
cont că din ecuaţiile generatoarelor rezultă λ = z, µ2 = x2 + y 2 + z 2 , obţinem,
(Σ) : x2 + y 2 + z 2 − r2 = 0.
8. Generatoarea suprafeţei se va găsi la intersecţia dintre

( un plan care
y − a = λx
conţine dreapta (d) şi un plan paralel cu (xOy). Astfel (G) : .
z =µ
Condiţia ca (G) să se sprijine pe (Γ) revine la compatibilitatea sistemului


 y−a = λx


 z =µ
.
 z 2 − 2px = 0



y =0

Determinăm x, y, z ı̂n funcţie de λ şi µ şi, ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia a treia, obţinem
y−a
condiţia de compatibilitate φ(λ, µ) = µ2 λ + 2pa = 0. Deoarece λ = x
şi
µ = z rezultă ecuaţia suprafeţei căutate
(Σ) : z 2 (y − a) + 2pax = 0.
9. Generatoarea suprafeţei
( se va găsi la intersecţia dintre un plan care
y=0
conţine dreapta (Ox) : şi un plan paralel cu (yOz). Astfel (G) :
z=0
(
z = λy
. Condiţia ca (G) să se sprijine pe (Γ) revine la compatibilitatea
x =µ
sistemului 

 z = λy


 x =µ
2
.


 z − 2x = 0

 2
9y − 16xz = 0
Determinăm x, y, z ı̂n funcţie de λ şi µ şi, ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia a treia, obţinem
√
condiţia de compatibilitate φ(λ, µ) = 9 ± 8λ2 2µ = 0. Deoarece λ = yz şi
µ = x rezultă ecuaţia suprafeţei căutate
(Σ) : 81y 4 − 128xz 4 = 0.
10. Ecuaţia paraboloidului se scrie (2y − z)(2y + z) = 2x. De aici rezultă

ecuaţiile celor două familii de generatoare
( (
2y − z = λ 2y + z = µ
(dλ ) : , λ ∈ R, (δµ ) : , µ ∈ R.
2y + z = λ2x
2y − z = 2x
µ
Se verifică uşor că A(6, 2, 2) ∈ (Ph ). Prin fiecare punct al paraboloidului

trece câte o dreaptă din fiecare familie de generatoare. Impunând condiţiile
A ∈ (dλ ) şi A ∈ (δµ ) obţinem cele două generatoare care trec prin A:
( (
2y − z = 2 2y + z = 6
(d1 ) : , (δ2 ) : .
2y + z = x 2y − z = x3
11. Ecuaţia hiperboloidului se scrie (x − z)(x + z) = (1 − y)(1 + y). De aici

rezultă ecuaţiile celor două familii de generatoare
( (
x − z = λ(1 − y) x + z = µ(1 − µ)
(dλ ) : , λ ∈ R, (δµ ) : , µ ∈ R.
x + z = λ1 (1 + y) x − z = µ1 (1 + y)
Se verifică uşor că M0 (1, 1, 1) ∈ (H)). Prin fiecare punct al hiperboloidului

trece câte o dreaptă din fiecare familie de generatoare. Impunând condiţiile
M0 ∈ (dλ ) şi M0 ∈ (δµ ) obţinem cele două generatoare care trec prin M0 :
( (
x−z =1−y x−z =0
(d1 ) : , (δ2 ) : .
x+z =1+y 1+y =0
12. Ecuaţia paraboloidului se scrie (x − 2y)(x + 2y) = 16z. De aici rezultă

ecuaţiile celor două familii de generatoare
( (
x − 2y = λ x + 2y = µ
(dλ ) : , λ ∈ R, (δ µ ) : 16z
, µ ∈ R.
x + 2y = 16z
λ
x − 2y = µ
Condiţia ca generatoarele să fie paralele cu planul (P ) este echivalentă cu

N ⊥ dλ şi N ⊥ δµ , unde N este normala
la plan. Vectorul director al unei
i j k

drepte (dλ ) este v 1 = 1 −2 0 = 32 λ
i + 16
λ
j + 4k, iar al unei drepte v 2 =
1 2 −λ
16

i j k

1 2
0 = − 32µ
i + 16
µ
j − 4k. Impunând condiţiile de perpendicularitate
1 −2 − 16

µ

N · v 1 = 0 şi N · v 2 = 0 obţinem λ = −32, µ = −16. Rezultă ecuaţiile
generatoarelor căutate
( (
x − 2y = −32 x + 2y = −16
(d1 ) : , (δ2 ) : .
x + 2y = − z2 x − 2y = −z
Probleme propuse
1. Să se scrie ecuaţia suprafeţei
( cilindrice ale cărei generatoare au direcţia
x3 + y 3 − 1 = 0
v(6, 3, 1) şi curba directoare (Γ) : .
z=0
2. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice care are drept curbă direc-
toare cercul (C) : x2 + (y − 1)2 = 4, şi ale cărei generatoare sunt paralele cu
x y−1
dreapta (d) : 2
= 1
= z1 . Să se determine punctele de intersecţie ale acestei
suprafeţe cu axele de coordonate.
3. Să se afle ecuaţia suprafeţei cilindrice circumscrise sferei (S) : x2 + y 2 +

z 2 = 1, ale cărei generatoare sunt perpendiculare pe planul (P ) : x−2y+z+3 =
0.
4. Să se scrie ecuaţia( suprafeţei cilindrice ale cărei generatoare sunt pa-
x+y+z =0
ralele cu dreapta (d) : , iar curba directoare este (Γ) :
x + 2y + 3z = 0
(
x2 + y 2 + z 2 − 2 = 0
.
y=0
5. Să se scrie ecuaţia
( suprafeţei conice cu vârful V (2, 2, 2) şi având drept
y 3 − 4x + 1 = 0
curbă directoare (Γ) : .
z=0
6.( Să se scrie ecuaţia suprafeţei de rotaţie obţinută prin rotirea curbei
x−1=0
(Γ) : ı̂n jurul axei Oz.
2y − z = 0
7. Să se determine ecuaţia suprafeţei conoid generate de o dreaptă care
x y z
se sprijină pe dreapta (d) : 2
= 1
= , rămâne
2 (
paralelă cu planul (P ) :
y − 2z + 1 = 0
x − 2y − z = 0 şi se sprijină pe curba (Γ) : .
x − 2z − 1 = 0
8. Să se determine generatoarele rectilinii ale hiperboloidului (H1 ) : 16x2 +
36y 2 − 9z 2 − 144 = 0 care trec prin punctul M0 (6, 2, 8).
9. Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
x2 y2
(Ph ) : 16
− 4
= z care sunt paralele cu planul (P ) : 3x + 2y − 4z = 0.
10. Să se determine generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
(Ph ) : 4x2 − 9y 2 = 36z, ce trec prin punctul M0 (3, 0, 1).
11. Să se calculeze unghiul format de generatoarele rectilinii ale hiper-
x2 y2 z2
boloidului cu o pânză (H1 ) : 9
+ 4
− 16
− 1 = 0 paralele cu planul (P ) :
x + 2y + z − 4 = 0.
Capitolul 22
Elemente de analiză vectorială
Enunţuri
1. Se consideră vectorii a = ti + t2 j + t3 k, b = sin ti + cos2 tj + tg 3 tk,
c = et i + ln tj + arctg tk, t 0, t 6= (2k + 1) π2 , k ∈ N. Să se calculeze:
d(ab) d(a×b) d3 a d
a) dt
; b) dt
; c) dt3
; d) dt
(a, b, c).
v
2. Se consideră vectorul r(u, v) = arctg u−v
u+v
u+v
i + ln u−v j + ve 2u k, unde u 6= 0,
u+v
u−v
0. Să se calculeze:
∂r ∂r ∂r ∂r
a) ∂u
(2, 1); b) ∂v
(2, 1); c) ∂u
× ∂v
.

da db
1. Avem dt
= i + 2tj + 3t2 k, dt
= cos ti − sin 2tj + 3tg 2 t cos12 t k şi dc
dt
=
et i + 1t j + 1
1+t2
k.
d(ab)
a) Se foloseşte formula dt
= da
dt
· b + a · dbdt
.
d(a×b)
b) Se foloseşte formula dt = dt × b + a × db
da
dt
.
d2 a d3 a
c) Avem dt2 = 2j + 6tk şi dt3 = 6k.
d) Se foloseşte formula dtd (a, b, c) = ( da
dt
, b, c) + (a, db
dt
, c) + (a, b, dc
dt
).
2. a),b) Avem
∂r v 2v v2 v
(u, v) = 2 i − j − e 2u k
∂u u + v2 u2 − v 2 2u2
217
şi
∂r u 2u v v
(u, v) = − 2 2
i+ 2 2
j + (1 + )e 2u k.
∂v u +v u −v 2u
Rezultă
∂r 1 2 1 1
(2, 1) = i − j − e 4 k,
∂u 5 3 8
∂r 2 4 5 1
(2, 1) = i + j − e 4 k.
∂v 5 3 4

i j k

2 v
∂r ∂r

c) × v
= u2 +v − u22v v
− 2u 2e
2u = − 22v 2 i + v
j.
∂u ∂v 2 −v 2 u −v u2 +v 2
u 2u v v
− u2 +v2 u2 −v2

(1 + 2u )e 2u
Probleme propuse
1. Se dă vectorul v = x(t)i + y(t)j + z(t)k ale cărui componente satisfac
dv
relaţia x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t) = c. Să se determine v · dt
.
dn u
2. Se dă vectorul u = et i + ln tj + sin tk. Să se calculeze dtn
.
3. Se dau vectorii v 1 = ti + t2 j − (2t + 3)k, v 2 = 2ti + 3t j + k şi v 3 = 2
1 du1 du2 du3

t
i+ 2t j +3k. Să se calculeze dt
, dt , dt , unde u1 = (v 1 ×v 2 )×v 3 , u2 (v 1 ·v 2 )v 3 ,
u3 = (v 1 × v 2 ) · v 3 .
4. Se dă vectorul r(u, v) = (u2 + v 2 )i + 2uvj + (u3 + v 3 )k. Să se calculeze
∂r ∂r
a= ∂u
(0, 1) × ∂v
(0, 1).
Capitolul 23
Elemente de geometrie
diferenţială a
curbelor plane
Enunţuri
1. Se dă curba (Γ) : y = ln sin x, x ∈ (0, π).
a) Să se scrie ecuaţiile tangentei şi normalei la curbă ı̂n punctul de abscisă
3π
x0 = 4
.
d al curbei, x ∈ [ π , π ].
b) Să se determine lungimea arcului de curbă AB 3 2
c) Să se determine curbura minimă a curbei. (
2 2 2 x = a cos3 t
2. Fie curba (Γ) : x + y − a = 0 ( astroida), ( sau
3 3 3 ,
y = a sin3 t
t ∈ [0, 2π]).
a) Să se scrie ecuaţia tangentei şi ecuaţia normalei la curbă ı̂n punctul
M0 ( 2√a 2 , 2√a 2 ).
b) Să se afle lungimea arcului situat ı̂n primul cadran.
c) Să se obţină ecuaţia cercului osculator ı̂n M0 şi ecuaţia evolutei pentru
(Γ).
3. Să se afle ı̂nfăşurătoarea cercurilor care au centrul pe o parabolă şi trec
prin vârful ei.
219
4. Să se afle ı̂nfăşurătoarea familiei de drepte (dα ) : α2 x − (α − 1)y + 2 = 0.

5. Să se obţină punctele multiple ale curbelor date de ecuaţiile:
a) F (x, y) = a4 y 2 − x4 (a2 − x2 ) = 0, a ∈ R;
b) F (x, y) = y 2 − x(x − 1)2 = 0;
c) F (x, y) = x4 − 2ax2 y − ay 3 = 0, a 0. (
x = a(cos t + tsin t)
6. Să se precizeze dacă următoarele curbe, (Γ1 ) : ,
y = a(sin t − tcos t)
t ∈ [0, 2π] şi (Γ2 ) : x2 + y 2 = a2 , a 0, au ı̂n punctul M0 (t0 = 0) un contact
de ordin cel puţin 2.

3π
1. a) Coordonatele carteziene ale punctului M0 sunt x0 = 4
şi y0 =
√
f (x0 ) = ln 2
2
, unde f (x) = ln sin x. Avem f 0 (x) = ctg x, deci 0 3π
f ( 4 ) = −1.
Rezultă ecuaţia tangentei ı̂n M0 ,
√
0 2 3π
(M0 T ) : y − y0 = f (x0 )(x − x0 ) ⇒ y − ln = −(x − ).
2 4
Normala ı̂n punctul M0 va avea ecuaţia:
√
1 2 3π
(M0 N ) : y − y0 = − 0 (x − x0 ) ⇒ y − ln =x− .
f (x0 ) 2 4
b) Lungimea arcului de curbă AB

d este
Z πp Z πr √
2
02
2 cos2 x x π2
lAB
d = 1 + f (x)dx = 1+ dx = ln |tg | = ln 3.
sin2 x 2 π3

π π
3 3
c) Folosim formula pentru curbura curbei ı̂ntr-un punct oarecare K(x) =

f 00 (x)
3 = −sin x. Rezultă curbura minimă Kmin = K( π2 ) = −1.
(1+f 02 (x)) 2
2 2 2
2. Curba este reprezentată implicit F (x, y) = x 3 + y 3 − a 3 = 0. Folosind
∂F
teorema funcţiilor implicite avem y 0 (x) = − ∂F
∂x
. Urmează că ecuaţia tangentei
∂y
ı̂n M0 este
x − x0 y − y0
(M0 T ) : ∂F
= ∂F
,
∂y
(x0 , y0 ) − ∂x (x0 , y0 )
iar ecuaţia normalei ı̂n punct

x − x0 y − y0
(M0 N ) : ∂F
= ∂F
.
∂x
(x0 , y0 ) ∂y
(x 0 , y0 )
1 1
În cazul nostru avem ∂F
∂x
(x, y) = 23 x− 3 şi ∂F
∂y
(x, y) = 23 y − 3 . Înlocuind ı̂n
formulele precedente obţinem
a a
x− √
2 2
y− √
2 2 a a
(M0 T ) : 1 = 1 ⇔ y − √ = −(x − √ )
( a )− 3
2 √
3 2 2
− 23 ( 2√a 2 )− 3 2 2 2 2
şi
a a
x− √
2 2
y− √
2 2
(M0 N ) : 1 = 1 ⇔ y = x.
( a )− 3
2 √
3 2 2
( a )− 3
2 √
3 2 2
b) Lungimea arcului de curbă este

s s
Z a Z a 2 Z a 2
p y 3 a3
l= 1+ y 02 (x)dx = 1+ 2 dx = 2 dx =
0 0 x3 0 x3
Z a
1 1 1 2 2 3
= a lim 3 x− 3 dx = a 3 lim (a 3 − λ 3 ) = a.
λ→0 λ λ→0 2
c) Coordonatele centrului cercului osculator ı̂ntr-un punct (x, y) al curbei
3
ẏ(ẋ2 +ẏ 2 ) ẋ(ẋ2 +ẏ 2 ) (ẋ2 +ẏ 2 ) 2
sunt α = x − ẋÿ−ẍẏ
şi β = y + ẋÿ−ẍẏ
iar raza este R = |ẋÿ−ẏẍ|
.
O reprezentare parametrică a curbei este
(
x = acos3 t
(Γ) : , t ∈ [0, 2π].
y = asin3 t
Derivatele de ordinul ı̂ntâi şi al doilea sunt
ẋ = −3a cos2 tsin t, ẏ = 3a sin2 tcos t,
ẍ = −3a cos t(cos2 t − 2sin2 t), ÿ = 3a sin t(2cos2 t − sin2 t).
Obţinem α = a cos t(cos2 t + 3sin2 t), β = a sin t(3cos2 t + sin2 t), R =

3a|sin tcos t|.
√ √
În M (t = π4 ) avem α = a 2, β = a 2, R = 3a
2
şi cercul osculator
√ √ 9a2
(C) : (x − a 2)2 + (y − a 2)2 = .
4
Pentru obţinerea ecuaţiei evolutei ţinem cont de faptul că aceasta este
ı̂nfăşurătoarea familiei normalelor ı̂n punctele curbei. Considerăm sistemul
format din ecuaţia normalei ı̂ntr-un punct oarecare şi derivata acesteia ı̂n ra-
port cu t, (
ẋ(X − x) + ẏ(Y − y) = 0
.
ẍ(X − x) + ÿ(Y − y) − (ẋ2 + ẏ 2 ) = 0
Înlocuind cu valorile obţinute anterior pentru derivate obţinem ecuaţiile

parametrice ale evolutei
(
X = acos t(3 − 2cos2 t)
, t ∈ [0, 2π].
Y = asin t(3 − 2sin2 t)
Eliminând t ı̂ntre cele două ecuaţii se obţine reprezentarea implicită a evolutei

2 2 2
(X + Y ) 3 + (X − Y ) 3 = 2a 3 .
3. Fie C(β, α) centrul unui cerc, situat pe parabolă. Dacă cercul trece prin
origine atunci el va avea ecuaţia (x − β)2 + (y − α)2 = α2 + β 2 sau, echivalent,
x2 +y 2 −2βx−2αy = 0. Pe de altă parte C(β, α) verifică ecuaţia parabolei (P ) :
y 2 = 2px, deci α2 = 2pβ. Obţinem familia de cercuri sub forma f (x, y, α) =
α2
x2 + y 2 − p
− 2αy = 0. Pentru a găsi ı̂nfăşurătoarea familiei de cercuri
x
(
f (x, y, α) = 0
trebuie eliminat α ı̂ntre ecuaţiile sistemului ∂f
, echivalent cu
∂α
(x, y, α) = 0
(
2 2 α2
x + y − p x − 2αy = 0
2α
. Rezultă ecuaţia ı̂nfăşurătoarei x3 +y 2 (x+p) = 0.
− p x − 2y = 0
( (
f (x, y, α) = 0 α2 x − (α − 1)y + 2 = 0
4. Formăm sistemul ∂f
⇔ .
∂α
(x, y, α) = 0 2αx − y = 0
Eliminând α ı̂ntre cele două ecuaţii obţinem ecuaţia ı̂nfăşurătoarei 4xy − y 2 +
8x = 0. Aceasta este ecuaţia unei hiperbole.
5. Punctele multiple
 ale unei curbe reprezentate implicit F (x, y) = 0 sunt
 F (x, y) = 0


soluţiile sistemului ∂F
∂x
(x, y) =0 .

 ∂F

∂y
(x, y) =0

2 2 4 2 2
 a y − x (a − x ) = 0


a) Avem sistemul 2x3 (3x2 − 2a2 ) = 0 , cu soluţia x = 0, y = 0. Sin-

2a4 y = 0


∂2F
gurul punct multiplu al curbei este O(0, 0). Calculăm ∂x2
(x, y) = −12a2 x2 +
∂2F ∂2F ∂2F
3ax4 , ∂x∂y
(x, y) = 0, ∂y 2
(x, y) = 2a4 . Avem ∂y 2
(0, 0) 4
= 2a 6= 0. Deci O(0, 0)
este punct dublu. 
2 2
 y − x(x − 1) = 0


b) Avem sistemul −3x2 + 4x − 1 = 0 , cu soluţia x = 1, y = 0. Sin-


 y=0
∂2F
gurul punct multiplu al curbei este M0 (1, 0). Calculăm ∂x2
(x, y) = −6x + 4,
∂2F ∂2F ∂2F
∂x∂y
(x, y) = 0, ∂y 2
(x, y) = 2. Avem ∂y 2
(1, 0) = 2 6= 0. Deci M0 (1, 0) este
punct dublu. 
4 2 3
 x − 2ax y − ay = 0


c) Avem sistemul 4x(x2 − ay) = 0 , cu soluţia x = 0, y = 0. Sin-

−a(2x2 + 3y 2 ) = 0


∂2F
gurul punct multiplu al curbei este O(0, 0). Calculăm ∂x2
(x, y) = 12x2 −
∂2F 2 ∂2F ∂2F
4ay, ∂x∂y
(x, y) = −4ax, ∂∂yF2 (x, y) = −6ay. Avem ∂x2
(0, 0) = ∂x∂y (0, 0) =
∂2F 3 3
∂y 2
(0, 0) = 0. Calculăm ∂x∂ 2F∂y (x, y) = −4a. Rezultă ∂ F
∂x2 ∂y
(0, 0) = −4a 6= 0. În
concluzie O(0, 0) este punct triplu.
6. Punctul M0 (t0 = 0) are coordonatele carteziene x = a şi y = 0. Se
observă că M0 se află pe ambele curbe deoarece coordonatele sale verifică
ecuaţiile acestora. Fie funcţia de contact φ(t) = F (x(t), y(t)) = a2 t2 . Avem
φ0 (t) = 2a2 t şi φ00 (t) = 2a2 . Deci φ0 (0) = 0, φ00 (0) = 2a2 6= 0. Astfel M0 este
un punct de contact de ordinul doi pentru cele două curbe.
Probleme propuse
1. Să se arate că parabolele y 2 = 2ax + a2 şi y 2 = −2bx + b2 se taie
ortogonal.
2. Să se arate că curba ay = sin ax taie axa Ox sub un unghi constant,
oricare ar fi valoarea lui a.
3. Să se determine elementul de arc al curbelor:
(
x = a(t − sin t)
a) , a 0;
y = a(1 − cos t)
(
x = a(sin t − tcos t)
b) , a 0.
y = a(cos t + tsin t)
π
4. Să se scrie ecuaţia tangentei la curba (γ) : ysin x + xcos y − 2
= 0 ı̂n
punctul său de intersecţie cu axa Ox. Care este expresia elementului de arc?
5. Să se scrie ecuaţia tangentei la curba r = r(t) = a · sin4t ı̂n punctul
π
M0 (t = 16
) şi să se determine elementul de arc şi curbura acestei curbe.
6. Să se determine punctele multiple ale următoarelor curbe:
a) xy = y x , x 0, y 0.
x3
b) y 2 = 2a−x
.
7. Să se determine ecuaţia evolutei pentru curbele:
a) elipsa de semiaxe a şi b;
b) hiperbola de semiaxe a şi b.
a2
8. Să se determine centrul de curbură şi evoluta curbei y = 2x
.
9. Să se(scrie ecuaţia cercului osculator pentru următoarele curbe:
x = a(2cos t − cos 2t)
a) (Γ) : , a 0, t ∈ [0, 2π];
y = a(2sin t + sin 2t)
(
x = a(cos t + tsin t)
b) (Γ) : , a 0, t ∈ [0, 2π].
y = a(sin t − tcos 2t)
10. Să se arate că cercul (C) : (x − 3a)2 + (y − 3a)2 = 8a2 şi parabola
√ √ √
(P ) : x + y = 2 a, a 0, au un contact de ordinul trei ı̂n punctul
M (a, a).
11. Să se determine ı̂nfăşurătoarele familiilor de curbe:
2
a) y = λx − (1 + λ2 ) x4 ;
b) (λ2 x + 1)x − 2λy − 1 = 0;
c) λ2 (x + y + 1) + λ(x + 2y) + x + 3y + 2 = 0.
Capitolul 24
diferenţială a
curbelor spaţiale
Enunţuri
√
1. Se consideră curba (C) : r(t) = et i + et j + 2tk, t ∈ R şi punctul
M0 (t0 = 0).
a) Să se calculeze versorii bazei triedrului lui Frenet ı̂n M0 .
b) Să se scrie ecuaţiile axelor şi planelor triedrului lui Frenet ı̂n M0 .
c) Să se scrie formulele lui Frenet ı̂ntr-un punct curent al curbei.
2. Să se găsească vectorii de poziţie ai punctelor de pe curba (C) : r(t) =
1
t
+ tj + (2t2 − 1)k, t 6= 0, ı̂n care tangenta la curbă este perpendiculară pe
i
(
−3x − y + 2 = 0
dreapta (d) : .
x−z−8=0
3. Să se determine tangentele la curba (C) : r(t) = 21 t4 i − 31 t3 j + t2 k, t ∈ R,
paralele cu planul (P ) : 3x − 2y − 2z = 1.
4. Să se găsească punctele curbei (C) : r(t) = (2t−1)i+t3 j+(1−t2 )k, t ∈ R,
ale căror plane osculatoare sunt perpendiculare pe planul (P ) : 7x−12y +5z =
0.
225
5. (Să se găsească ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la curba

x2 + y 2 = 10
(C) : .
y 2 + z 2 = 25
6. Să se determine lungimea arcelor
 x = 3cos t


a) AB :
d y = 3sin t , t ∈ [0, 2π], A(t0 = 0), B(t1 = 2π);


 z = 4t
(
y = 21 ln x
b) AB
d: 2 , x ∈ [1, 2].
z = x2

ṙ(t)
1. a) Versorii bazei triedrului lui Frenet sunt: versorul tangent τ = kṙ(t)k
,
ṙ(t)×r̈(t)
versorul binormalei β = şi versorul normalei principale ν = β × τ .
kṙ(t)×r̈(t)k
,
√ √
Avem ṙ(t) = e i − e j + 2k, ṙ(0) = i − j + 2k, r̈(t) = et i + e−t j,
t −t
√ √
r̈(0) = i + j, (ṙ × r̈)(0) = − 2i + 2j + 2k.
Obţinem  √
1 1 2
 τ (0) = 2 i − 2 j + k

 2√
β(0) = − 21 i + 12 j + 22 k .
 √ √
ν(0) = 22 i + 22 j


b) Coordonatele carteziene ale punctului M0 sunt x0 = 1, y0 = 1, z0 = 0.

Axa M0 T cu direcţia dată de τ are ecuaţia
x−1 y−1 z x−1 y−1 z
(M0 T ) : 1 = 1 =
√ ⇔ = =√ .
2
−2 2 1 −1 2
2
Axa M0 N cu direcţia dată de ν are ecuaţia

(
x−1 y−1 z x=y
(M0 T ) : = = ⇔ .
√1 √1 0 z=0
2 2
Axa M0 B cu direcţia dată de β are ecuaţia

x−1 y−1 z x−1 y−1 z
(M0 B) : 1 = 1 = √ ⇔ = =√ .
−2 2
2 −1 1 2
2
Planul osculator ı̂n M0 (determinat de τ (0) şi ν(0)) are normala β(0) şi,
prin urmare, ecuaţia
√ √
(πo ) : − 2(x − 1) + 2(y − 1) + 2z = 0.
Planul normal ı̂n M0 (determinat de ν(0) şi β(0)) are normala τ (0) şi
ecuaţia
√
(πn ) : (x − 1) − (y − 1) + 2z = 0.
Planul rectificator ı̂n M0 (determinat de τ (0) şi β(0)) are normala ν(0) şi
ecuaţia
√ √
(πr ) : 2(x − 1) + 2(y − 1) = 0 ⇔ x + y − 2 = 0.
c) Formulele lui Frenet sunt


dτ
 ds = Kν


dν
ds
= −Kτ + χβ ,

dβ
−χν


ds
=
...
kṙ(t)×r̈(t)k
unde K(t) = şi χ(t) = (ṙ(t),
2 3
k
r̈(t), r (t))
ṙ(t)× r̈(t)k2
sunt curbura şi, respectiv, tor-
(ṙ (t)) 2 √
... ...
siunea curbei. Avem r (t) = et i + e−t j şi (ṙ(t), r̈(t), r (t)) = −2 2. Rezultă
√ √
2 − 2
K(t) = (et +e−t )2
şi χ(t) = (et +e−t )2
.
2. Avem ṙ(t) = − t12 i
+ j + 4tk. Tangenta
la curbă
are direcţia acestui
i j k

vector, iar dreapta (d) are direcţia v d = −3 −1 0 = i − 3j + k.
0 −1

1
Tangenta la curbă este perpendiculară pe dreaptă dacă şi numai dacă r(t) ⊥
v d ⇔ r(t) · v d ⇔ (t − 1)(4t2 + t + 1) = 0 ⇔ t = 1. Prin urmare punctul căutat
are vectorul de poziţie r(1) = i + j + k.
3. Avem ṙ(t) = 2t3 i − t2 j + 2tk. Tangentele la curbă au direcţia acestui
vector. Ele vor fi paralele cu planul (P ) dacă şi numai dacă ṙ(t) ⊥ N ⇔
ṙ(t) · N = 0 ⇔ 2t(3t2 + t − 2) = 0. Rezultă t1 = 0, t2 = −1, t3 = 23 . În
M1 (t1 = 0) avem ṙ(0) = 0. În M2 (t2 = −1) avem ṙ(−1) = −2i − j − 2k şi
tangenta
x − 12 y − 31 z−1
(M2 T ) : = = .
−2 −1 −2
În M3 (t3 = 23 ) avem ṙ( 23 ) = 16

27
i − 49 j + 23 k şi tangenta
8 8
x− 81
y + 81 z − 49
(M3 T ) : 16 = = .
27
− 49 4
3
4. Planul osculator la curbă are vectorul normal cu direcţia binormalei la

curbă, ṙ(t) × r̈(t). Planul osculator este perpendicular pe planul (P ) dacă şi
numai dacă ṙ(t) × r̈(t) ⊥ N . Avem ṙ(t) = 2i + 3t2 j − 2tk, r̈(t) = 6tj − 2k şi
ṙ(t) × r̈(t) = 6t2 i + 4j + 12tk. Condiţia de ortogonalitate este 7t2 + 10t − 8 = 0.
Rezultă t1 = −2, t2 = 47 . Obţinem punctele M1 (−5, −8, −3) şi M2 ( 17 , 343
64 33
, 49 ).
5. Curba (C) este reprezentată ca intersecţie a două suprafeţe cu ecuaţiile
F (x, y, z) = 0 şi G(x, y, z) = 0. Folosim următoarele formule. Pentru tangenta
ı̂ntr-un punct M0
x − x0 y − y0 z − z0
(M0 T ) : = =
D(F,G) D(F,G) D(F,G)
D(y,z) D(z,x) D(x,y)
M0 M0 M0
şi pentru planul normal

D(F, G) D(F, G) D(F, G)
(πn ) : (x − x0 ) + (y − y0 ) + (z − z0 ) = 0.
D(y, z) M0 D(z, x) M0 D(x, y) M0
Determinanţii funcţionali care apar ı̂n aceste ecuaţii se calculează astfel

D(F, G) ∂F ∂F D(F, G) ∂F ∂F
∂y ∂z ∂z ∂x
= = 4y0 z0 , = = −4x0 z0 ,
D(y, z) M0 ∂G ∂G D(z, x) M0 ∂G ∂G
∂y ∂z ∂z ∂x

∂F ∂F
D(F, G)
∂x ∂y

= = 4x0 y0 .

D(x, y) M0 ∂G ∂G

∂x ∂y
6. a) Avem ẋ(t) = −3sin t, ẏ(t) = 3cos t, ż(t) = 4. Lungimea arcului este

Z 2π p Z 2π 2π
lAB 2 2 2
d = ẋ (t) + ẏ (t) + ż (t)dt = 5dt = 5t = 10π.

0 0 0
x2
b) Notăm f (x) = 12 ln x, g(x) = 2
. Avem f 0 (x) = 1
2x
, g 0 (x) = x. Lungimea
arcului de curbă este
Z 2p Z 2
02 02
1
lAB = 1 + f (x) + g (x)dx = (x + )dx =
1 1 2x
x2 1 2 3 + ln 2
= ( + ln x) = .

2 2 1 2
Probleme propuse
1. Să se determine lungimile arcelor de curbă:
d : x = t, y = t2 , z = 2 t3 , t ∈ [0, 3];
a) AB 3
d : x = t − sin t, y = 1 − cos t, z = 4sin t , t ∈ [o, π].
b) AB  2
t
 x = e cos t


2. Fie curba (Γ) : y = et sin t , t ∈ R.

 z = et

a) Să se arate că această curbă este situată pe un con. Să se determine
d unde A(1, 0, 1), B(0, e π2 , e π2 ).
lungimea arcului AB,
b) Să se scrie ecuaţiile muchiilor şi ale feţelor triedrului Frenet asociat
curbei ı̂n punctul A. 
 x = acos2 t
√


3. Fie curba (Γ) : y = a 2sin tcos t , a 0, t ∈ R. Să se găsească

z = asin2 t


ecuaţiile carteziene ale curbei şi să se determine planul osculator ı̂n punctul
√
M0 ( a2 , a 2 2 , a2 ).
(
x2 + y 2 + z 2 − 16 = 0
4. Fie curba (Γ) : .
y+z−4=0
a) Să se determine proiecţia curbei pe planul (xOy). Să se obţină o repre-
zentare parametrică pentru curba (Γ).
b) Să se obţină versorii triedrului Frenet pentru curba (Γ) ı̂n punctul
M0 (0, 4, 0).
5. Să se scrie ecuaţia tangentei şi ecuaţia planului normal la curba (Γ) :
x = t, y = t2 , z = t3 ı̂n punctul M0 (t = 1) şi ı̂ntr-un punct oarecare al curbei.
6. Fie curba r(t) = (2t − 1)i + t3 j + (1 − t2 )k.
a) Să se determine curbura şi torsiunea curbei ı̂n punctul M0 (−1, 0, 1),
ecuaţiile muchiilor şi feţelor triedrului lui Frenet ataşat curbei ı̂n acest punct.
b) Să se determine punctele curbei ı̂n care planul osculator este perpendi-
cular pe planul (P ) : 7x − 12y +
5z − 6 = 0.
3
 x = acos t


7. Să se arate că curba (Γ) : y = asin3 t este situată pe o suprafaţă de


 z = bcos 2t
rotaţie. 
t
 x = e cos t


8. Să se arate că ı̂n orice punct al curbei (Γ) : y = et sin t , a 0, t ∈ R

z = aet


raportul dintre curbură şi torsiune este constant.
Capitolul 25
diferenţială
a suprafeţelor
Enunţuri
1. Să se scrie ecuaţia planului tangent, ecuaţiile normalei la suprafaţă ı̂n
punctul M0 , elementul de arie şi prima forma fundamentală pentru suprafeţele
date de ecuaţiile:

2
 x=u+v


a) (Σ) : y = u2 + 3v , (u, v) ∈ R2 , M0 (u = 0, v = 0);


 z = uv + u + v + 1
b) (Σ) : z = x3 + y 3 , (x, y) ∈ R2 , M0 (1, −2, −7);
c) (Σ) : x3 + y 3 + z 3 + xyz − 6 = 0, M0 (1, 2, −1).
2. Să se afle locul geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte din
O(0, 0, 0) pe planele tangente la paraboloidul de rotaţie: 2az = x2 + y 2 .
3. Să se demonstreze că suprafeţele (S1 ) : xyz = a2 şi (S2 ) : 2z 2 =
x2 + y 2 + f (x2 − y 2 ) se taie ortogonal, unde f este o funcţie derivabilă.
231

1. a) Suprafaţa este reprezentată parametric. În acest caz ecuaţia planului
tangent ı̂n M0 este dată de

x − x0 y − y0 z − z0

x0 (u0 , v0 ) y 0 (u0 , v0 ) z 0 (u0 , v0 ) = 0,
u u u
0
xv (u0 , v0 ) yv (u0 , v0 ) zv0 (u0 , v0 )
0

iar ecuaţiile normalei la suprafaţă

x − x0 y − y0
= =
y 0 (u , v ) z 0 (u , v ) z 0 (u , v ) x0 (u , v )
u 0 0 u 0 0 u 0 0 u 0 0
0
yv (u0 , v0 ) zv0 (u0 , v0 )
0
zv (u0 , v0 ) x0v (u0 , v0 )

z − z0
= .
x0 (u , v ) y 0 (u , v )
u 0 0 u 0 0
0
xv (u0 , v0 ) yv0 (u0 , v0 )

√
Elementul de arie se calculează dσ = EG − F 2 dudv, unde E = r02
u, F =
r0u r0v , G = r02 2 2 2
v , iar prima formă fundamentală este dr = ds = Edu +2F dudv+
Gdv 2 .
Se obţine cu uşurinţă că u0 = 0 şi v0 = 0. După efectuarea calculelor
obţinem ecuaţia planului tangent

x y z−1

1 0
1 = 0 ⇔ 3x + y − 3z + 3 = 0,

0 3 1
ecuaţiile normalei
x y z−1
= = .
−3 −1 3
Coeficienţii primei forme fundamentale sunt
E = 1 + 4u2 + (v + 1)2 , F = 2v + 6u + (u + 1)(v + 1), G = 4v 2 + 9 + (u + 1)2 .
b) Suprafaţa este reprezentată explicit. În acest caz planului tangent la

suprafata z = f (x, y) ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) de pe suprafaţă este
∂f ∂f
(x − x0 ) (x0 , y0 ) + (y − y0 ) (x0 , y0 ) − (z − z0 ) = 0.
∂x ∂y
Ecuaţiile normalei la suprafaţă ı̂n acest punct sunt

x − x0 y − y0 z − z0
∂f
= ∂f
= .
∂x
(x0 , y0 ) ∂y
(x0 , y0 ) −1
p
Elementul de arie este dσ = 1 + p2 + q 2 dxdy, iar prima forma fundamen-
∂f ∂f
tală dr2 = ds2 = (1 + p2 )dx2 + 2pqdxdy + (1 + q 2 )dy 2 , unde p = ∂x
, q= ∂x
.
∂f ∂f ∂f
In cazul nostru avem ∂x
= 3x2 , ∂y
= 3y 2 . Prin urmare ∂x
(1, −2) = 3,
∂f
∂y
(1, −2) = 12.
Înlocuind ı̂n ecuaţiile anterioare obţinem
(πt ) : 3(x − 1) + 12(y + 2) − (z + 7) = 0,

x−1 y+2 z+7
(M0 N ) : = = ,
3 12 −1
p
dσ = 1 + 9x4 + 9y 4 dxdy,
ds2 = (1 + 9x4 )dx2 + 18x2 y 2 dxdy + (1 + 9y 4 )dy 2 .
c) Suprafaţa este dată implicit, printr-o ecuaţie de forma F (x, y, z) = 0.

Ecuaţia planului tangent ı̂n M0 (x0 , y0 , z0 ) este
∂F ∂F ∂F
(x − x0 ) (x0 , y0 , z0 ) + (y − y0 ) (x0 , y0 , z0 ) + (z − z0 ) (x0 , y0 , z0 ) = 0.
∂x ∂y ∂z
Ecuaţiile normalei la suprafaţă ı̂n acest punct sunt
x − x0 y − y0 z − z0
∂F
= ∂F
= ∂F
.
∂x
(x0 , y0 , z0 ) ∂y
(x0 , y0 , z0 ) ∂z
(x0 , y0 , z0 )
Formulele pentru elementul de arie şi pentru prima forma fundamentală se

∂F ∂F
∂y
obţin din cele de la punctul b) ştiind că p = − ∂F
∂x
şi q = − ∂F .
∂z ∂z
∂F ∂F ∂F
În cazul nostru ∂x
= 3x2 + yz, ∂y
= 3y 2 + xz şi ∂z
= 3z 2 + xy. În M0
∂F ∂F ∂F
avem ∂x
(1, 2, −1) = 1, ∂y
(1, 2, −1) = 11 şi ∂z
(1, 2, −1) = 5.
Ecuaţia planului tangent ı̂n M0 este
x + 11y + 5z − 18 = 0,
iar ecuaţiile normalei

x−1 y−2 z+1
= = .
1 11 5
2. Planul tangent ı̂n M0 (x0 , y0 , z0 ) la suprafaţă este, conform exerciţiului

precedent,
xx0 + yy0 − az − az0 = 0.
Perpendiculara din O pe un astfel de plan are ecuatia

x y z
= = .
x0 y0 −a
Locul geometric căutat se obţine prin eliminarea parametrilor x0 , y0 , z0 din
sistemul 


 x20 + y02 = 2az0
xx0 + yy0 − az − az0 = 0

 x y z

x0
= y0
= −a
Obţinem ecuaţia locului geometric 2z(x2 + y 2 + z 2 ) + a(x2 + y 2 ) = 0.

3. Calculăm, folosind formulele de la exerciţiul 1.c) de la acest capi-
tol, parametrii directori ai normalelor la cele două suprafeţe. Avem (S1 ) :
∂F1 ∂F1 ∂F1
F1 (x, y, z) = 0, (S2 ) : F2 (x, y, z) = 0. Rezultă ∂x
= yz, ∂y
= xz, ∂z
= xy
∂F2 0 ∂F2 0 ∂F2
şi ∂x
= −2x − 2xf , ∂y
= −2y + 2yf , ∂z
= 4z. Atunci N 1 (yz, xz, xy),
0 0
N 2 (−2x − 2xf , −2y + 2yf , 4z). Avem N 1 · N 2 = 0, deci cele două suprafeţe
se taie ortogonal.
Probleme propuse
1. Se dă suprafaţa (Σ) : r(u, v) = (u + v)i + (u2 + v 2 )j + (u3 + v 3 )k,
(u, v) ∈ R2 .
a) Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei ı̂n M0 (u0 =
1, v0 = 2).
b) Să se obţină ecuaţia carteziană implicită a suprafeţei.
c) Să se determine expresiile primei forme fundamentale şi a elementului
de arie pe suprafaţă.
2. Pentru următoarele suprafeţe să se determine ecuaţiile normalei, ecuaţia
planului tangent ı̂n punctul precizat, precum şi expresiile pentru prima formă
fundamentală şi pentru elementul de arie:

v
 x = ue


a) (Σ) : y = ue−v , (u, v) ∈ R2 , M0 (u = 2, v = 0);


 z = 4uv
b) (Σ) : x2 + y 2 + z 2 + 2xy + 4xz + 2x + 4y − 6z + 8 = 0, M0 (0, 0, 2);
c) (Σ) : z = 5x2 + 4y − 3, M0 (1, 0, 2).
3. Fie suprafaţa (Σ) : z 2 = a2 arctg xy + f (x, y), unde f este o funcţie
diferenţiabilă. Fie P un punct oarecare pe suprafaţă, A proiecţia lui P pe
planul xOy, iar B punctul ı̂n care normala la suprafaţă ı̂n P intersectează
a2
planul xOy. Să se determine f astfel ı̂ncât σAOB = 4
, ∀P ∈ (Σ).
4. Fie suprafaţa (Σ) : r(u, v) = ucos vi + usin vj + avk. Să se determine a
astfel ı̂ncât unghiul făcut de curbele u + v = 0 şi u − v = 0 situate pe suprafaţă
să fie pe rând 90◦ , 30◦ , 60◦ .
5. Să se calculeze unghiul curbelor v = u + 1, v = 3 − u de pe suprafaţa de
rotaţie (Σ) : r(u, v) = ucos vi + usin vj + u2 k.
Bibliografie
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache - Algebră liniară, geometrie

analitică şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale. Culegere de probleme, Editura
All, 1994.
[2] Alexandru Bărbosu - Noţiuni de algebră abstractă tratate prin exemple,

Editura Dacia, Cluj, 1974.
[3] Malca Bercovici, Şarlota Rimer, Ana Triandaf - Culegere de probleme

de geometrie analitică şi diferenţială, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1973.
[4] Veronica Teodora Borcea, Cătălina Ileana Davideanu, Corina Forăscu -

Probleme de algebră liniară, Editura ”Gh. Asachi” Iaşi, 2000.
[5] V.T. Borcea, C.I. Davideanu - Geometrie analitică, Editura PIM, Iaşi,
2002.
[6] Veronica Teodora Borcea, Alexandru Neagu - Probleme de algebră şi

ecuaţii diferenţiale, Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi” Iaşi, 1993.
[7] Maria Cazacu, Cătălina Davideanu - Culegere de probleme de matematici

superioare, Vol. I, Rotaprint, Institutul Politehnic Iaşi, 1983.
[8] Mihu Cerchez - Sisteme de ecuaţii liniare şi forme pătratice, Editura Teh-
nică, Bucureşti, 1985.
[9] Stan Chiriţă - Probleme de matematici superioare, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1989.
236
[10] Iacob Crişan, Andrei Lare - Culegere de probleme de geometrie analitică,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
[11] N. Donciu, D. Flondor, Gh. Simionescu - Algebră şi analiză matematică.

Culegere de probleme, Vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1964.
[12] C. Fetecău, E. Sârbu - Probleme de geometrie analitică şi diferenţială,

Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi” Iaşi, 1993.
[13] Eremia Georgescu-Buzău, Nazarie Matei - Relaţii, funcţii, structuri alge-

brice. Exerciţii şi probleme, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1973.
[14] Paul Georgescu, Gabriel Popa - Structuri fundamentale ı̂n algebra liniară,
geometria vectorială şi geometria analitică-Probleme rezolvate, Editura
Matrix Rom, Bucureşti, 2003.
[15] Aurel Ioanovici, Nicolae Mihăileanu şi colectivul - Culegere de probleme

de geometrie analitică şi diferenţială, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1970.
[16] Viorel Murgescu - Culegere de probleme de analiză matematică şi ma-

tematici speciale( cap. III - Elemente de geometrie diferenţială), Vol. I,
Rotaprint, Institutul Politehnic Iaşi, 1980.
[17] Elena Murgulescu, Nicolae Donciu - Culegere de probleme de geometrie

analitică şi diferenţială. Algebră vectorială şi geometrie analitică plană,
Vol I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
[18] Elena Murgulescu, Nicolae Donciu, Violeta Popescu - Geometrie analitică

ı̂n spaţiu şi geometrie diferenţială. Culegere de probleme, Editura Didac-
tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.
[19] A.L. Pletea, A. Corduneanu, M. Lupan - Lecţii de algebră liniară, Editura

Politehnium, Iaşi, 2005.
[20] I.L. Popescu, G.G. Vrânceanu, C. Tudor - Probleme de matematici supe-

rioare, ( cap. IV - Geometrie diferenţială, cap. V. - Analiză funcţională
(Operaţii liniare ı̂n spaţii liniare)), Editura Didactică şi Pedagogică, Bu-
cureşti, 1964.
[21] Constantin I. Radu - Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială.

Teorie, exemple, probleme, Editura All, Bucureşti, 1996.
[22] M. Roşculeţ, D. Filipescu, E. Grosu, R. Medinţu - Matematici generale

pentru subingineri. Culegere de probleme, Editura Didactică şi Pedago-
gică, Bucureşti, 1975.
[23] V. Rudner - Probleme de matematici speciale ( cap. II - Algebră liniară),

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.
[24] Teodor Stihi - Algebră liniară. Teorie şi probleme rezolvate, Editura All,
Bucureşti, 1996.
[25] Ion D. Teodorescu - Geometrie analitică şi elemente de algebră liniară.

Culegere de probleme, Ediţia a doua, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1971.
[26] Elena Vamanu, Nicoleta Negoescu - Culegere de probleme de algebră li-

niară, geometrie analitică şi diferenţială, Rotaprint, Institutul Politehnic
Iaşi, 1983.

Culegere Tipar PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Tipar PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dorel Fetcu Georgeta Teodoru

Algebră liniară, geometrie

1 Legi de compoziţie. Structuri algebrice 9

2 Matrici şi determinanţi 22

3 Sisteme de ecuaţii liniare 33

5 Aplicaţii la Teorema Cayley-Hamilton 87

6 Funcţionale şi forme liniare 90

7 Funcţionale şi forme biliniare 95

9 Spaţii euclidiene 108

9.6 Forme pătratice pe spaţii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . 121

10 Spaţiul liniar (vectorial) al vectorilor liberi.

11 Produse de vectori. Caracterizări pentru coliniaritate şi co-

12 Repere şi sisteme de coordonate 140

13 Direcţii ı̂n plan şi ı̂n spaţiu 146

14 Distanţe. Arii. Volume 152

15 Dreapta ı̂n plan 157

17 Dreapta şi planul ı̂n spaţiu 171

21 Generări de suprafeţe 208

22 Elemente de analiză vectorială 217

23 Elemente de geometrie diferenţială a

24 Elemente de geometrie diferenţială a

25 Elemente de geometrie diferenţială

Legi de compoziţie. Structuri

2. Fie mulţimea X = (−1, 1). Să se arate că operaţia ” ∗ ” pe X, definită

3. Fie mulţimea X = (−∞, 1) ∪ (3, ∞). Să se arate că operaţia ” ∗ ” pe X,

4. Fie X = R∗+ \ {1}. Definim operaţia ” ∗ ” pe X, prin x ∗ y = x3 ln y . Să

5. Pe mulţimea numerelor ı̂ntregi Z definim operaţiile ” ∗ ” şi ” ◦ ”, prin

dacă Z dotată cu cele două operaţii este un inel.

6. Să se verifice că mulţimea X = (0, ∞), dotată cu operaţiile ” ∗ ” şi ” ◦ ”,

7. Fie (K, +, ·) un corp comutativ. Definim operaţia internă

prin x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ), pentru orice x = (x1 , x2 , ..., xn ),

prin α · x = (α · x1 , ..., α · xn ), pentru orice α ∈ K şi x ∈ K n . Să se

8. Fie sistemul de vectori S = {x1 , x2 , x3 } ⊂ R3 , unde x1 = (1, 2, −4), x2 =

9. Se dă mulţimea F(R) = {f | f : R → R}. Definim operaţiile + : F(R) ×

a) Să se arate că (F(R), +, ·) este un spaţiu liniar real.

e) Fie S1 = {g1 , g2 , g3 } ⊂ F(R), unde g1 (x) = 1, g2 (x) = sin2 x,

14. În spaţiul liniar real R5 se consideră vectorii x1 = (2, 0, 1, 3, −1), x2 =

15. Să se găsească coordonatele vectorului x = (1, 2, 1, 1) când se trece de la

16. Să se găsească coordonatele vectorului x = (0, 0, 0, 1) când se trece de la

17. Să se găsească coordonatele vectorului x = (1, 0, 1, 1) când se trece de la

18. Să se găsească coordonatele vectorului x = (1, 2, 3) când se trece de la

Indicaţii şi răspunsuri

2. Fie x, y ∈ (−1, 1). Atunci

Urmează că ” ∗ ” este o lege de compoziţie internă pe X. Asociativitatea

3. Se observă că xy − 2x − 2y + 6 = (x − 2)(y − 2) + 2. Pentru x, y ∈

În concluzie nu există element neutru ı̂n X ı̂n raport cu operaţia ” ∗ ”.

4. Dacă x, y ∈ X urmează că x ∗ y = x3 ln y 0 şi x ∗ y = x3 ln y 6= 1. Deci

Fie x ∈ X. Căutăm x0 ∈ X astfel ı̂ncât x ∗ x0 = x0 ∗ x = θ. Avem

5. Se arată că (Z, ∗, ◦) verifică definiţia inelului, prin calcul direct.

6. Se arată, prin calcul direct că (X, ∗, ◦) este un corp comutativ.

7. Se verifică direct că (K n , +, ·) este un spaţiu liniar peste corpul K. Pen-

8. Considerăm α1 , α2 , α3 ∈ R astfel ı̂ncât α1 x1 +α2 x2 +α3 x3 = θR3 . Această

care admite doar soluţia banală α1 = α2 = α3 = 0. Astfel sistemul

α1 e1 + α2 e2 + ... + αn+1 en+1 = 0 ⇔ α1 + α2 x + ... + αn+1 xn = θ,

pentru orice x ∈ K, unde θ ∈ P5n [x], θ(x) = 0, pentru orice x ∈ K,

11. Fie α1 , ..., αn ∈ K astfel ı̂ncât α1 e1 + ... + αn en = θK n . Urmează imediat

care admite doar soluţia banală α1 = α2 = α3 = α4 = 0, deci sistemul

Acesta este un sistem de tip Cramer cu soluţia β1 = 7, β2 = −32, β3 =

Se obţine x01 = 54 , x02 = 41 , x03 = − 14 , x04 = − 14 .

17. x01 = 1, x02 = 1, x03 = 21 , x04 = − 21 .

18. x01 = 13 , x02 = 13 , x03 = 10

2. Fie Z mulţimea numerelor ı̂ntregi şi E = Z × Z. Pe această mulţime

9. Pe mulţimea R × R definim operaţiile ⊕ şi prin (x1 , y1 ) ⊕ (x2 , y2 ) =