Sunteți pe pagina 1din 2

Forme de turism

În 1941, Hunziker și Krapf au definit turismul ca „sumă a fenomenelor și relațiilor ce provin din călătoriile
și șederile non-rezidenților, atâta timp cât ele nu conduc la stabilire permanentă și nu au legătură cu nici
un fel de activitate remunerată.” În 1981, Asociația Științifică Internațională de Experți în Turism a
definit turismul ca fiind activități particulare selectate benevol și manifestate în afara zonei de rezidență.

În anul 1994, Națiunile Unite în Recomandări privitoare la Statistica în Turism (Recommendations on


Tourism Statistics) a clasificat formele de turism în funcție de mai multe criterii care influențează
aspectele fenomenului turistic:

Distanța - impune trei variante de practicare : turismul de distanță mică, turismul de distanță mare și
turismul de distanță foarte mare.

Turismul de mică distanță se limitează la deplasări scurte, cu o durată de câteva ore până la 1 – 2 zile la
sfârșitul săptămânii, dar și în intervalul de câteva ora de la sfârșitul fiecărei zile, în zona periurbană, în
păduri, marginile apelor, pajiștile sau poienile, în timpul verii și iarna. Turismul la distanță mică este
foarte sensibil la factorii climatici, vremea frumoasă fiind o condiție esențială a desfășurării lui.

De asemenea are un caracter de masă și o eficiență economică rezultată din servicii.

Turismul de distanță mare cuprinde activitățile desfășurate în afara zonei periurbane sau a localității de
reședință, cu mijloace de transport moderne. Presupune deplasări de sute de kilometri și o durată
medie sau lungă. Predomină turismul cultural și de îngrijire a sănătății. Din punct de vedere al
provenienței turiștilor este un turism mixt, intern și internațional și antrenează mase largi de persoane
în fluxuri orientate spre regiuni sau obiective atractive.

Turismul la distanță foarte mare se desfășoară la nivel continental, în interiorul unei țări cu o suprafață
mare (Canada, S.U.A., Brazilia, China). Este practicat de un număr limitat de persoane, cu venituri medii
și utilizând mijloace de transport rapide sau foarte convenabile. Sunt vizitate resurse și infrastructuri
turistice de marcă (Hawaii, Florida, Coasta de Azur). Eficiența acestei forme este foarte ridicată datorită
prețurilor foarte mari ale serviciilor și produsului turistic în general.

Durata - călătoriei sau sejurului are trei forme de turism:

Turismul de scurtă durată (1 – 3 zile), specific sfârșitului de săptămâna sau unor mici intervale din
concediul anual. Predomină în zona periurbană și antrenează cele mai largi grupe de populație. Prin
recurgerea la mijloace moderne de transport acest turism se poate practica la distanțe mari în weekend,
în mod recreativ sau cultural.

Turismul de durată medie corespunde concediului anual, iar deplasările se realizează la distanțe mari și
foarte mari, cum ar fi croazierele.
Turismul de durată lungă, peste 30 de zile, este specific grupelor de populație cu un timp liber extins.
Predomină turismul curativ, de vizitare a rudelor și prietenilor.

Proveniența turiștilor - se individualizează două forme de turism: intern și internațional.

Turism intern se desfășoară în interiorul granițelor politico – administrative ale unei țări. Aceasta
reprezintă marea majoritate a turiștilor ce vizitează anual țara respectivă (85% Anglia, 30% Franța).

Turismul internațional (emițător sau receptor), presupune desfășurarea activităților de turism dincolo de
hotarele țării de proveniență a turiștilor. Are un rol foarte important în balanța economică a unor multor
țări (Spania, Austria, Elveția).

Turismul internațional presupune o infrastructura si servicii de înalta calitate, fiind foarte sensibil la
propaganda turistică și stabilitatea politică generală.

Numărul practicanților - există turismul individual și turismul de grup.

Turismul individual este practicat de o anumită categorie de persoane cu venituri mai mari și în posesia
unui mijloc de transport propriu, ceea ce le asigură o independență totală de deplasare. Turistul se
preocupă personal de organizarea și efectuarea excursiei, reducându-se confortul dar având posibilități
să-și modifice traseul și opțiunile de parcurs. Se distinge de asemenea, turistul izolat, care călătorește de
unul singur și turistul individual care interprinde călătoria cu membrii familiei sau un grup restrâns de
prieteni.

Turismul în grup se caracterizează prin neimplicarea turiștilor în planificare și organizare, turiștii


beneficiază de tarife mai reduse prin facilități de ordin social, antrenează categorii diverse ale populației.

Gradul de organizare - activitățile turistice pot fi continue, sezoniere sau de circumstanță.

Turismul continuu este definit prin luarea în considerare a particularităților de funcționare a


infrastructurii și nu opțiunile practicanților (prezența unor baze turistice utilizate în tot timpul anului din
marile orașe, din nodurile principale de transport sau de-a lungul unor importante artere de circulație.

Turismul sezonier este specific latitudinilor mijlocii, cu două sezoane optime deplasărilor și recreerii.
Desfășurându-se cu predominanță în aer liber, este dependent de mediul climatic ale cărui însușiri le
valorifică. Se distinge turismul estival de litoral și montan și turismul hivernal preponderent montan.

Mijlocele de transport utilizate - există turismul terestru, rutier, feroviar, aerian și naval.

Vârsta turiștilor - se evidențiază un turism practicat de elevi și studenți cu caracter recreativ, cultural de
către persoanele mature și turismul vârstei a treia, preponderent creativ.

S-ar putea să vă placă și