Principalul obiectiv al aprovizionării se concretizează în asigurarea completă, complexă şi la

timp a unităţii economice cu resurse materiale şi echipamente tehnice corespunzătoare calitativ,

la locul şi termenele stabilite. Pentru realizarea acestui obiectiv se efectuează mai multe activităţi
specifice cum ar fi:
1. identificarea şi stabilirea volumului şi structurii materiale şi energetice necesare
desfăşurării la parametrii proiectaţi a activităţii întreprinderii; aceasta se realizează prin
studierea şi culegerea de informaţii privind resursele materiale şi energetice necesare
pentru toate destinaţiile de consum, pe toată gama sortotipodimensională, configurativă şi
de calitate.
2. fundamentarea tehnico-economică a planului şi a programelor de aprovizionare materială
şi energetică a unităţii; În acest scop se folosesc planul şi programele de fabricaţie,
normele de consum pentru întreaga structură de fabricaţie, necesităţile pentru alte
destinaţii de folosire a resurselor materiale, structura şi nivelul stocurilor, resursele
proprii existente în perioada pentru care se face fundamentarea.
3. dimensionarea pe bază de documentaţie tehnico - economică a consumurilor materiale şi
de resurse energetice; acţiunea asigură elementele tehnice de calcul al necesităţilor
materiale şi energetice şi se concretizează în elaborarea de norme de consumuri specifice
analitice, fundamentate tehnic şi economic: prin utilizarea acestor norme tehnice de
consum se previne consumul iraţional, risipa de materiale şi energie şi, deci, creşterea
nejustificată economic, a costurilor.
4. Elaborarea de bilanţuri materiale şi energetice care contribuie la evidenţierea modului de
folosire a resurselor, ca şi a formei concrete de regăsire a acestora pe parcursul
prelucrării. Baza de fundamentare a acestor instrumente o constituie programele de
fabricaţie şi normele de consumuri specifice estimate în cadrul documentaţiei tehnico-
economice de execuţie a produselor, lucrărilor sau prestaţiilor.
5. dimensionarea pe criterii economice a stocurilor şi loturilor de resurse materiale pentru
comandă şi aprovizionare; acţiunea este de natură complexă, fiind justificată de
importanţa economică a acesteia, aspect care se evidenţiază nu numai prin valoarea
resurselor materiale stocabile ci şi prin cheltuielile pe care le generează a căror pondere
este de 25-30% faţă de valoarea medie a stocurilor. Acestei acţiuni i se ataşează şi cea de
stabilire a nivelurilor cantitative sau momentelor calendaristice de comandă, de emitere a
comenzilor de aprovizionare.
6. prospectarea pieţei interne şi externe de resurse materiale şi energetice în vederea
depistării şi localizării surselor reale şi potenţiale de a fi utilizate; Acţiunea presupune
emiterea de cereri de ofertă, investigaţii la târguri şi expoziţii interne şi internaţionale, la
bursele de mărfuri, studierea de cataloage comerciale, prospecte, pliante, alte surse de
informare şi publicitate, apelarea reprezentanţelor comerciale, a unităţilor specializate în
comercializarea de materiale şi produse, a celor de colectare şi valorificare a materialelor
refolosibile.
7. Alegerea resurselor materiale şi echipamentelor tehnice care răspund cel mai bine
caracteristicilor cererilor pentru consum, prezintă cele mai avantajoase condiţii de livrare
etc.
8. alegerea furnizorilor a căror ofertă prezintă cele mai avantajoase condiţii economice şi
asigură certitudine în livrările viitoare pe termen scurt sau lung. Alegerea surselor de
furnizare se va face după mai multe criterii între care semnificative sunt cele care au în
vedere calitatea resursei materiale, condiţiile de furnizare, distanţa de transport, forma de
transport posibilă de utilizat, nivelul preţului, potenţialul furnizorilor, canalele de
distribuţie folosite, etc.
9. Elaborarea strategiilor în cumpărarea de resurse în raport cu piaţa de furnizare internă şi
externă. Acţiunea se realizează după analiza prealabilă a caracteristicilor pieţei de
furnizare, a furnizorilor, a situaţiilor care influenţează strategia în cumpărare.