Maştei Daniela

Proiectare asistată de
calculator

Îndrumător de laborator
Ediţie revizuită

ISBN 978-606-10-1716-4

2015
Cuvânt înainte,

Lucrarea de faţă se adresează în special studenţilor de la Calculatoare şi

Tehnologia informaţiei. Scopul acestui îndrumător este acela de a le oferi
un ghid în activitatea de proiectare asistată de calculator, motiv pentru care
structura acestuia este adaptată activităţilor specifice: identificarea temei,
desenarea şi prelucrarea schemelor electrice, urmată de verificarea
funcţională, elaborarea schemei de cablaj şi a documentaţiei aferente
pentru implementarea fizică a proiectului.
Lucrarea nr.1.

1.1 Capture

Este instrumentul OrCAD cu ajutorul căruia se realizează desenarea

schemei electrice, adăugarea de componente în biblioteci, pregătirea
proiectului pentru simulare respectiv, pregătirea implementării fizice.

1.1.1 Crearea de proiecte

Folosind una dintre opţiunile comenzii File →New (Fig. 1-1)→ Project,
Design, Library, VHDL File, Verilog File, Text File, PSpice Library se va
putea crea:
- Project – se va genera un proiect care poate conţine un număr de
directoare schemă şi pagini cu scheme;
- Design – se creează un singur director schemă care va conţine o
singură pagină schemă;
- Se vor genera fişiere de tipul: VHDL, Verilog şi Text;
- Library - creare de bibliotecă utilizator în care se vor putea adăuga
componente.

Fig. 1-1 Creare de fişiere

2
La crearea unui proiect, trebuie specificat tipul acestuia şi anume (Fig.
1-2):
- Pspice A/D – dacă se intenţionează testarea funcţională, adică
simularea cu Pspice A/D (verificarea unei scheme analogice,
digitale sau mixte);
- PC1 Board (placă) Wizzard – în cazul în care va fi folosit cu PCB
Editor. Se poate alege între verificare funcţională şi apoi
proiectarea schemei de cablaj sau, doar schema fără simulare.
- Logică programabilă – OrCAD Express;
- Schematic – se generează un proiect de bază conţinând doar un
fişier design.

Fig. 1-2

Un element important din Capture este Managerul de proiect (Project

Manager) (Fig. 1-3), folosit pentru a grupa şi organiza toate resursele
necesare unui proiect. Aceste resurse includ directoare, pagini cu scheme,
biblioteci de componente, fişiere VHDL şi rapoarte de ieşire (rezultat) de

1
Printed Circuit

3
exemplu: lista de conexiuni (create cu Netlist) şi cea de materiale (create cu
utilitarul Bill of Materials).
Managerul de proiect, grupează resursele în directoare corespunzătoare
utilizării lor:
- Directoare sau pagini cu scheme (Schematicn);
- Directorul bibliotecă (Library) indică ibliotecile de componente
utilizate;
- Directorul rezultat (Outputs) conţine rezultatele rulării utilitarelor
de procesare ale Capture;

Fig. 1-3 Managerul de proiect

1.1.2 Configurarea proiectului

Cu ajutorul comenzilor din meniul Options se poate face:
- Personalizarea mediului de lucru (Preferences);
- Crearea de setări implicite pentru proiectele noi (Design
Template), valabile ca proprietăţi ale proiectului chiar dacă acesta
va fi mutat într-un mediu cu alte setări;

4
 - Anularea setărilor din proiectele individuale (using Design
Properties) sau paginile individuale (Schematic Page Properties).

Fig. 1-4 Opţiunile comenzii Design Template

Indiferent de fereastra Capture activă, meniul Options are o comandă

Preferences şi una Design Template. În plus, mai conţine comenzi
referitoare la fereastra activă. Caseta de dialog a comenzii Design Template
(Fig. 1-4) determină caracteristicile implicite ale tuturor proiectelor care
vor fi create. Din cauza faptului că un nou proiect moşteneşte
caracteristicile setărilor curente din Design Template, este foarte util să se
verifice setările înainte de crearea unui nou proiect.

1.1.2.1 Definirea preferinţelor (Options – Preferences)

Colors/Print – setarea culorilor pentru obiecte cum ar fi conectorii în afara
paginii, blocurile şi porturile ierarhice, text, blocuri titlu, ş.a. şi a culorilor
pentru listare sau plotare. Se mai poate schimba culoarea de fundal şi a
grid-ului;
- Grid Display – selectează liniile sau punctele de grid şi opţiunea de a le
afişa sau nu. Aceste opţiuni se pot alege separat pentru editorul de
scheme sau pagină;
- Pan şi Zoom;
5
- Select – se stabileşte modul în care se doreşte selecţia obiectelor: fie la
intersecţia cu zona de selecţie, fie complet incluse în aceasta; (Fig.
1-5) şi (Fig. 1-6)
- Mixt – se definesc: umplerea, tipul de linie şi grosimea ei, culorile
obiectelor grafice, fonturi, etc. Se mai poate activa comunicarea între
instrumente, metoda prin care Capture comunică cu celelalte produse
soft OrCAD;
- Editorul de texte – se poate defini evidenţierea (sau nu) a cuvintelor
cheie VHDL şi a setărilor fonturilor şi a tab-urilor utilizate în cadrul
editorului.
- Controlul grilei (grid) - la plasarea obiectelor electrice, este bine să se
utilizeze opţiunea snap-to-grid. Altfel, pinii obiectelor pot fi plasaţi în
afara punctelor de grilă, ceea ce îngreunează conectarea lor.

Fig. 1-5 Stabilirea condiţiilor de selecţie

a. Intersecting b. Fully enclosed

Fig. 1-6 Metode de selecţie

6
1.1.2.2 Setarea modelului (Template) proiectului
Definirea informaţiei din cartuş (title block) se face cu ajutorul obiectelor
din CAPSYM.olb, biblioteca in care se găsesc modele pentru aceste
blocuri. Se pot defini blocuri proprii care se pot stoca într-o bibliotecă
folosind comanda New Symbol din meniul Design al managerului de
proiect.

1.2 Desenarea schemei – comanda Place

În Fig. 1-7a, se găsesc opţiunile din fereastra comenzii Place. Se plasează

componente (Part), fire (Wire), magistrale (Bus), joncţiuni (Junction),
legături la magistrală (Bus Entry), obiecte de alimentare (Power şi
Ground), nume de semnale (NetAlias), elemente de legătură în schemele
ierarhice şi cele organizate pe orizontală (Off-Page Connector, Hierarchical

a b
Fig. 1-7 Opţiuni comanda Place
Block, Hierarchical Port şi Pin), neconectat (No Connect), Title Block,
Bookmarks (marcaje), elemente grafice necesare in general pentru
descrierea grafică a componentelor nou introduse şi text (cu rol de
comentariu).
7
În cadrul acţiunii de plasare a componentelor (Fig. 1-7a), în primul rând
este necesară identificarea bibliotecii care le conţine, apoi în caseta de
dialog a comenzii Place, se face căutarea (Part Search) (Fig. 1-7b),
adăugarea de biblioteci în situaţia în care componenta căutată nu se
regăseşte în nici una dintre cele încărcate sau, înlăturarea pentru cazul în
care nu conţine nici unul dintre obiectele căutate.
În această fereastră se mai găsesc informaţii despre încapsulare (Parts per
Package), simbolul grafic asociat codului de componentă şi dacă are
reprezentare DeMorgan (Fig. 1-7 b).

1.2.1 Plasarea obiectelor şi a conexiunior între ele

Odată găsit obiectul căutat, se acţionează OK şi se începe plasarea (atâta
timp cât nu se alege comanda End Mode) (Fig. 1-8). Când se încheie
procesul de aducere a componentelor din biblioteci, se poate trece la
plasarea firelor (Wire) sau/şi a magistralelor (Bus).
Pentru căutarea în biblioteci folosim identificatorii:
R – pentru rezistoare;

Fig. 1-8 Plasarea de componente pe planşă

C – pentru condensatoare;
L – pentru bobine;
V – pentru surse de tensiune;
I – pentru surse de curent;
Q – pentru tranzistoare bipolare;
D – pentru diode.

8
Fig. 1-9 Digital ping pong (Schema preluată din[7])

9
Tema de lucru :
Identificaţi bibliotecile de componente folosite în schema din (Fig. 1-9) şi,
având lista de componente, desenaţi-o:
R1= 100Ω
D1-10= LED
IC4= 7442 pentru ieşire de 16mA
R2= 220 Ω
IC1= 7400 IC4= 7445 pentru ieşire de 80mA
TR1= 470 Ω trimmer
IC2= 74193
C1= 1000μF 16V
IC3= 7404

10
Lucrarea nr.2.

2.1 Crearea şi editarea de componente

Capture permite crearea şi editarea de componente şi adăugarea lor într-o

bibliotecă nouă sau într-una existentă (Fig. 2-1). Este utilă crearea unei
biblioteci utilizator în care să fie salvate noile componente.

Fig. 2-1 Crearea de componente

2.1.1 Crearea de componente

Conform cu cele din Fig. 2-1, într-o bibliotecă utilizator se poate adăuga o
componentă nouă (New Part), se poate crea dintr-o foaie de calcul (New
Part from Spreadsheet) sau să se creeze un simbol grafic.
La crearea unei componente trebuie furnizate o serie de informaţii cu
privire aceasta (Fig. 2-2). Dacă este o capsulă cu mai multe elemente,
trebuie specificat numărul acestora sau dacă este omogenă sau eterogenă.
- Nume – componentei i se atribuie care este valoarea/codul (Value)
folosită la amplasarea pe schemă.
- Part Reference - identifică o componentă din schemă şi se compune
dintr-un prefix, un număr de ordine şi, eventual, dintr-un sufix:
 Prefixul depinde, în general, de tipul componentei (de exemplu: U
pentru circuit integrat, R pentru rezistenţă, etc.).
Numărul de ordine este întotdeauna simbolizat printr-un semn de
întrebare în bibliotecă (U? de exemplu) iar sufixul, constituit de
regulă dintr-o literă, identifică elementele logice ale componentei
(Part Numbering – vezi Fig. 2-2).

Fig. 2-2 Meniul acţiunii de adăugare componente în biblioteci

- Create Convert View – se crează, acolo unde există posibilitatea,
reprezentarea echivalentă deMorgan.
- Parts per Pkg – numărul de elemente din capsulă – identice dacă
aceasta este omogenă şi diferite în caz contrar.
- Part Aliases - coduri (Value) echivalente pentru componenta
respectivă.
- Attach Implementation – permite adăugarea unui director cu scheme,
generându-se o ierarhie.
Pins - fiecare terminal al unei componente poate fi caracterizat prin:
- tipul său (Pin-Type); descrie funcţia terminalului (intrare, ieşire,
bidirecţional etc.).
- forma sa (Pin-Shape): se referă la reprezentarea grafică a pinului
(scurt, lung, de tact, complementat).
12
 - numărul său (Pin-Number): reprezintă numărul terminalului
referitor la capsula fizică.
- ̅ etc.)
numele său (Pin-Nume): specifică numele pinului (CLK, R/𝑊
Etapele pentru definirea unei noi componente, sunt:
- În managerul de proiect, se alege biblioteca în care se doreşte
adăugarea;
- Cu butonul din dreapta al mouse-ului, se alege New Part;
- În locaţia potrivită din fereastra de dialog New Part Properties, se
introduce numele componentei în curs de creare. Pot fi folosite setările
implicite pentru celelalte opţiuni din fereastră, sau unele precizate de
utilizator. In final, se acţionează OK şi:
- In editorul de componente se afişează conturul componentei. Pinii se
vor plasa pe exterior, iar dedesubt se introduce valoarea şi deasupra,
referinţa.
- Se poate modifica dimensiunea conturului.
Pentru desenarea componentei:
- Odată definit conturul, cu ajutorul instrumentelor de desenare, se
desenează componentele şi se plasează textele. Toate elementele
grafice care alcătuiesc componenta, trebuie să se încadreze în limitele
conturului definit, cu excepţia simbolurilor şi textelor IEEE;
- Se adaugă pinii;
- Când se încheie editarea, trebuie salvată componenta.
Plasarea pinilor
- Pinii (trebuie să fie legaţi de conturul componentei, trebuie să
primească un nume. Dacă nu se specifică nici unul, Capture îl va
genera automat. Dacă pinul se conectează la un bus, trebuie numit
în format specific.
Exemplu: A[0..7] sau : ,
- Pentru un nume care trebuie să apară negat se tastează câte un
backslash după fiecare literă a numelui: R\E\S\E\T -- R E S E T .
- Mai există posibilitatea de a plasa mai mulţi pini simultan, cu
comanda Pin Array.
13
În (Fig. 2-3) este prezentată caseta de dialog a comenzii Place →Pin, unde:
- Nume - numele pe care-l dăm pinului respectiv;
- Shape – defineşte forma acestuia (Fig. 2-3a)(
-

- Tabel 2-1);
- Number – numărul pinului;
- Type – tipul pinului (Fig. 2-3b) (Tabel 2-2).
- Width - Scalar sau Bus (semnal unic sau magistrală). Pinii care
sunt declaraţi ca magistrale sunt numiţi respectând aceleaşi
convenţii ca şi magistralele şi se conectează la acestea.

a b
Fig. 2-3 Alegere formei şi tipului pinilor adăugaţi

Tabel 2-1 Pin Shape

Formă
Simbol Descriere
(Shape)

Dot Bulă de inversare.

Clock Simbol de tact

Dot-Clock Simbol de tact cu bulă de inversare

Zero Pin normal cu lungime de zero unităţi de grilă.

14
Short Pin normal cu lungime de o unitate de grilă

Line Pin normal cu lungime de trei unităţi de grilă

Tabel 2-2 Pin Type

Tipul pinului
Descriere
(Pin type)

3-state Un pin 3-state poate cunoaşte trei stări: low, high şi

impedanţă ridicată.

Bidirectional Acţionează atât ca intrare cât şi ca ieşire

Input Pinul de intrare este pinul pe care se aplică un semnal

Open collector Se utilizează pentru realizarea de legături de tip „SAU
cablat” între colectorii mai multor porţi şi pentru
conectarea unui singur rezistor de tip pull-up.

Open emitter Se adaugă extern o rezistenţă de aducere la zero.

Output Pin de ieşire.

Passive Pin pasiv; acesta este conectat la un dispozitiv pasiv. Un
astfel de dispozitiv nu are o sursă de energie.

Power Un pin de alimentare care presupune fie o sursă de

tensiune, fie masă.

Dacă se editează o capsulă cu mai multe elemente identice (omogenă),

fereastra de editare a componentei va conţine doar prima componentă a
acesteia. Toate acţiunile de editare (mai puţin numerotarea pinilor), aplicate
asupra acestui element, se vor aplica tuturor elementelor constitutive.
Dacă se doreşte crearea unei capsule eterogene, activitatea de editare are
acţiune strict asupra unei componente a circuitului integrat. Pentru editarea
15
unei alte componente din capsulă, se alege din meniul comenzii View fie
Next Part, fie Previous Part. Pentru a vizualiza întreaga capsulă, din
meniul View, se alege Package (Fig. 2-4).
În cazul în care dorim să afişăm informaţiile cu privire la proprietăţile unei
capsule se alege Package din meniul View şi apoi Properties din meniul
Edit .

Fig. 2-4 Opţiunile comenzii View

Dacă se doreşte alegerea opţiunii New Part from Spreadsheet, se deschide

fereastra în care se introduc aceleaşi informaţii ca anterior, cu diferenţa că
acţiunea se desfăşoară în foaia de calcul
Editarea unei componente
Componentele existente pot fi editate fie în biblioteca din care fac parte, fie
pe planşa cu scheme.

16
 Fig. 2-5 Crearea de componente prin intermediul unei foi de
calcul
2.1.1.1 Editarea în bibliotecă

Se deschide biblioteca în care se află componenta dorită, se face dublu

click pe numele acesteia pentru a o putea edita. Un obiect de bibliotecă
poate fi redimensionat, i se pot adăuga (şterge) elemente grafice sau
simboluri şi i se pot adăuga (şterge) pini. Când operaţia de editare se
încheie, componenta trebuie salvată în bibliotecă. Acţiunea de editare poate
fi aplicată tuturor elementelor de tipul respectiv sau, doar celui asupra
căruia s-a lucrat. Un obiect de bibliotecă poate fi editat şi în urma copierii
acestuia în altă bibliotecă. (se acţionează tasta CTRL în timp ce
componenta este „trasă” în biblioteca de destinaţie). La încheierea acţiunii
de editare se face salvare.

2.1.1.2 Editarea pe planşă

În urma realizării operaţiilor descrise anterior, în încheiere din meniul
comenzii File se alege Close. Se deschide o casetă de dialog:
- Update current (actualizarea doar a componentei asupra căreia s-a
acţionat);
- Update all (actualizarea tuturor elementelor de tipul respectiv din
proiect);
- Discard (renunţarea la modificările făcute);

17
 - Cancel (anularea operaţiunii de închidere şi revenirea în editor
pentru a continua modificările).
Adăugarea de simboluri IEEE
Odată definită componenta, se pot adăuga simboluri IEEE. Spre deosebire
de elementele grafice, aceste simboluri nu trebuie să se găsească neapărat
în corpul componentei.
Ataşarea unui director cu scheme unei componente
Această acţiune are drept rezultat crearea unei ierarhii. La ataşarea unui
director, se precizează numele acestuia, sau, al proiectului care îl conţine.
Dacă se ataşează unei componente, se poate muta sau copia în aceeaşi
bibliotecă în care se găseşte componenta, după încheierea editării. Aceasta
permite ca obiectele şi directoarele schemă ataşate să poată fi folosite şi în
alte proiecte. Când se specifică un nume de director ataşat dar acesta nu
există, Capture îl generează când se face coborârea în ierarhia
componentei. Pentru a se putea parcurge ierarhia în jos, componenta
trebuie declarată ca nefiind primitivă.

Etapele:
- Din meniul Design al managerului de proiect, se alege New Part cu
biblioteca selectată sau, din meniul Options, se alege Package
Properties. Se deschide apoi fereastra Edit Part Properties.
- Se face click pe butonul Attach Implementation şi se deschide
caseta sa de dialog.
- Se introduce numele directorului cu scheme Dacă acesta nu se
găseşte în proiectul curent, se utilizează butonul Browse pentru a
localiza biblioteca proiectului, planşei, VHDL sau fişierul EDIF
unde este localizat directorul respectiv.
- Dublu click pe OK.
Sau
- Se selectează o componentă pe pagină Din meniul Edit, se alege
comanda Properties. Se deschide editorul de proprietăţi.
18
 - În poziţia Implementation Type, se selectează tipul dorit;
- În poziţia Implementation, trebuie introdus numele directorului fiu;
dacă acesta nu se află în proiectul curent, se introduce calea şi
numele fişierului bibliotecă, al planşei, VHDL sau fişier EDIF.
- Click pe Apply.

Pinii de alimentare
Atât componentele omogene cât şi cele eterogene pot dispune de pini
partajaţi (de exemplu surse de tensiune şi masa). În mod normal, pinii de
alimentare sunt invizibili şi cu efect global (înseamnă că sunt conectaţi la
obiecte de alimentare cu acelaşi nume, legături de alimentare şi alţi pini de
alimentare invizibili din schemă). În cazul componentelor eterogene, pinii
de alimentare nu sunt conectaţi de regulă la fiecare element din capsulă.
Dacă alegem opţiunea ca pinii de alimentare să fie vizibili, componenta
respectivă trebuie plasată pe planşă şi să se lege fire la acei pini, pentru ca
legăturile de alimentare să apară în lista de conexiuni.
Pentru componentele omogene, pinii de alimentare apar pe fiecare element
din capsulă. Numele acestora se completează automat, însă trebuie precizat
numărul. Pentru ca pinii să fie partajaţi, trebuie ca numele şi numărul
pinului de alimentare să fie acelaşi pentru fiecare element din capsulă.
Afişarea pinilor de alimentare invizibili - în editor se alege un pin de
alimentare. Din meniul Edit se alege Properties şi opţiunea de Pin Visible.

19
Tema
Intr-o bibliotecă utilizator, să se adauge circuitul din Fig. 2-6 (MMC 4011,
realizat în tehnologie CMOS).

Fig. 2-6

20
Lucrarea nr.3.

3.1 Macrocomenzi

În pagina de editare, se poate crea o macrocomandă prin înregistrarea unei

serii de acţiuni de editare. Macrocomenzile sunt utile atunci când există
activităţi de editare repetitive.

3.1.1 Înregistrarea
O locaţie înregistrată într-o macrocomandă este legată de o acţiune
anterioară şi nu de cea de unde s-a început înregistrarea.
Operaţii pentru înregistrarea unei macrocomenzi:

Fig. 3-1

- Se face Click pe butonul din stânga al mouse-ului, pentru a stabili

locaţia de unde se începe înregistrarea
- Din meniul comenzii Macro, se alege Record, urmată de afişarea
înregistratorului macro, care conţine trei butoane (Fig. 3-1)
Trebuie desfăşurate o serie de activităţi de editare care urmează să fie
înregistrate ca macrocomandă, utilizând cele trei butoane de înregistrare
după necesităţi:
- butonul din stânga pentru a opri înregistrarea;
- butonul din mijloc este pentru pauză. Are efect până la o nouă
acţionare a butonului;
butonul din dreapta este folosit pentru a determina pornirea înregistrării
unei comenzi în mod "with dialog". Dacă o comandă este înregistrată în
acest mod, valoarea introdusă în timpul înregistrării, nu va fi salvată. În
schimb, la rularea macrocomenzii, aceasta afişează o casetă de dialog în
care se poate introduce o valoare. Când se acţionează din nou, se iese din
regimul de înregistrare „cu dialog". Cu butonul din stânga se opreşte
înregistrarea.

3.1.2 Configurarea

După ce se înregistrează o macrocomandă, acesteia i se dă un nume şi i se

poate asigna o intrare din meniul comenzii Macro, o definiţie Shortcut Key
şi o descriere. Dacă se asignează o combinaţie deja în uz, combinaţia va
trece temporar la macrocomandă. Odată salvată, macrocomanda apare
automat în lista cu nume Macro.

Fig. 3-2 Meniul Macro

- Din meniul Macro, se alege Configure Macro (Fig. 3-2)
- Se selectează macrocomanda.
- Se introduce numele în caseta Macro Name şi se poate salva.
- Pentru a asigna unei macrocomenzi o combinaţie de taste, se
introduce textul corespunzător acesteia (Ctrl + 2) în caseta
Keyboard Assignment;
- Pentru a face ca numele macro să apară în meniu, se introduce
numele ei în caseta Menu Assignment.
- Pentru a face o scurtă descriere a acesteia, se introduce textul
adecvat în caseta Description text;
22
 - Se alege O.k. şi apare caseta Save As;
- I se atribuie un nume de fişier, o cale, se salvează şi apoi se închide
cu Close.
Combinaţii de taste permise :
CTRL
ALT
SHIFT
CTRL+ALT
CTRL+SHIFT
ALT+SHIFT
CTRL+ALT+SHIFT

sau/şi:
Orice caracter alfanumeric A…Z.
Orice caracter numeric 0…9.
Oricare dintre tastele funcţionale F1…Fn.
Caractere speciale: !, @, #, $, %, ^, &, *, (, ).
Taste speciale Esc, Insert, Delete, PgUp, PgDown, Home, End.
Tastele cu săgeţi.
Exemple de combinaţii posibile:
CTRL+SHIFT+2
ALT+G
Nu se asignează combinaţia de taste CTRL+ALT+DEL, unei
macrocomenzi, tasta ESC poate fi utilizată singură ( nu se poate folosi
combinaţia SHIFT+ESC, de exemplu) şi "+", "="

Tema de lucru:
Să se genereze macrocomenzi care să poată fi lansate şi din meniul
principal.

23
Lucrarea nr.4.

4.1 Structuri de scheme complexe

4.1.1 Structura orizontală (flat)

Schemele pe orizontală au de regulă un număr redus de pagini. O asemenea

structură se caracterizează prin aceea că legăturile de ieşire ale unei pagini
de schemă, sunt conectate cu legături (nets) de intrare de pe altă pagină a
aceluiaşi director SCHEMATIC, prin intermediul unor obiecte numite off-
page connectors. Toate paginile unei organizări pe orizontală, se găsesc
într-un singur director cu scheme şi pe un singur nivel (Fig. 4-1).

Fig. 4-1 Structura Flat [5]

Datorită faptului că toate interconexiunile dintre paginile unei scheme
organizate pe orizontală sunt administrate prin intermediul off-page
connectors (numelor de semnal asignate), este foarte bine să se păstreze un
număr redus de pagini.

4.1.2 Structura ierarhică

Directorul schemă care se găseşte în vârful ierarhiei şi care se referă direct
sau indirect la toate celelalte directoare, se numeşte modul rădăcină (Root
module).
Într-o ierarhie simplă, fiecare bloc ierarhic sau componentă cu un director
schemă ataşat, reprezintă un director unic (Fig. 4-2 vezi şi Fig. 4-4 ).
 Fig. 4-2 Managerul de proiect – structură ierarhică
În cazul unei ierarhii complexe, se stabileşte o corespondenţă de many-to-
one (mulţi la unul –mai multe blocuri pot avea legătură cu un acelaşi bloc)
între blocurile ierarhice (sau componentele cu director schemă ataşat).

Fig. 4-3
Blocurile ierarhice, porturile ierarhice şi pinii ierarhici, poartă semnale
între directoarele schemă şi paginile din ierarhie, în timp ce off-page
connectors le leagă în cadrul aceluiaşi director sau schemă organizată
orizontal (flat).

25
Semnificaţia opţiunilor din fereastra Hierarchical Block (Fig. 4-4):
- Reference - precizează numele blocului ierarhic,

Fig. 4-4
- Primitive - indică dacă blocul ierarhic este sau nu primitiv. Are trei
posibilităţi de setare:
 Default – blocul ierarhic utilizează setarea implicită din
Design Template.
 Yes – blocul ierarhic este primitiv şi
 No – semnificaţia contrară.
- User Propreties – permite modificarea proprietăţilor setate de
utilizator.
- Implementation Type:
 Schematic View – implementarea ataşată este un director
schemă. Capture generează automat pinii ierarhici adecvaţi pe
baza porturilor ierarhice.
 PSpice Model – implementarea ataşată este un fişier model
PSpice.
 Implementation Name – precizează numele directorului
schemă ataşat, al listei de conexiuni, al entităţii VHDL, sau al
proiectului pentru blocul ierarhic respectiv.
 Path and fielname – calea şi numele fişierului pentru biblioteca
obiectului ataşat.

26
Porturi ierarhice
Un asemenea port face legătura în sus către pinul ierarhic cu acelaşi nume
din interiorul unui bloc şi conectează lateral către neturile cu acelaşi nume
din aceeaşi pagină şi porturile ierarhice din acelaşi director de scheme (Fig.
4-5).

Fig. 4-5

Pinii ierarhici
Se leagă prin nume la porturi ierarhice (Fig. 4-4).
Parcurgerea ierarhiei se face: de sus în jos cu Descend Hierarchy iar de jos

Fig. 4-6
în sus cu Ascend Hierarchy (vezi Fig. 4-6 respectiv,Fig. 4-7). În Fig. 4-4,

27
se poate vedea o schemă ierarhică simplă (existentă în exemplele OrCAD),
a cărei structură de directoare se regăseşte în Fig. 4-2 .

Fig. 4-7

Tema de lucru:
Să se deseneze schema ierarhică din: Fig. 4-8 şi Fig. 4-9 (Scheme preluate
din documentaţia Cadence). Blocul ierarhic Power Supply se consideră a fi
primitiv.

28
Fig. 4-8

29
Fig. 4-9

30
Lucrarea nr.5.

5.1 Instrumentele de procesare

5.1.1 Atribuirea de referinţe

După plasarea obiectelor pe pagina schemă, toate componentele trebuie

identificate unic prin intermediul comenzii Annotate din meniul Tools al
Managerului de proiect. Acest instrument asignează referinţe unice fiecărei
componente (componentele trebuiesc setate ca primitive, individual sau
global cu comanda corespunzătoare ierarhiilor). Se pot adăuga referinţe
inter-foi porturilor ierarhice şi off-page connectors. Referinţele inter-foi
(sheets) indică sursa şi destinaţia paginii cu scheme şi simbolurilor din
design.
Obiectele din schemă sunt actualizate în ordinea în care apar pe schemă,
pornind de la dreapta la stânga şi de sus în jos.
Pentru anotare (atribuire de referinţe – Fig. 5-1):
- Din managerul de proiect se selectează paginile pe care trebuie
făcută atribuirea de referinţe.
- Se alege Annotate (din meniul Tools);
- Se setează opţiunile afişate în fereastra de dialog, după necesităţi.
 Scope – se specifică dacă actualizarea referinţelor se face
asupra întregului proiect sau asupra paginilor selectate
 Action – se poate face actualizarea necondiţionat (chiar
dacă s-a mai rulat utilitarul), incremental (afectează doar
părţile nenumerotate) sau resetarea numerotării.
Referinţele interfoi pot să fie adăugate sau îndepărtate. Se
poate alege o singură acţiune de acest tip la un moment
dat.
  Mode – specifică modul (instances – caracteristicile logice
ale componentelor, sau occurences - caracteristici fizice) în
care se face actualizarea proprietăţilor. Capture stabileşte
automat modul după preferinţe şi în funcţie de tipul
proiectului.

Fig. 5-1
- Încapsularea fizică (Physical Packaging) - se specifică proprietăţile
de care trebuie să se ţină cont în gruparea componentelor într-o
singură capsulă.
- Reset reference numbers to begin at 1 in each schematic. Dacă este
selectată această opţiune, Capture numerotează componentele
începând de la 1, în fiecare director cu scheme. În caz contrar,
Capture alege din paginile selectate referinţa cu valoarea cea mai
mare şi începe numerotarea de acolo.
- Do not change the page number - Paginile cu scheme sunt
renumerotate în timpul anotării, în funcţie de ordinea lor din

32
 managerul de proiect. Dacă însă se selectează această opţiune,
paginile nu vor mai fi renumerotate.

5.1.2 Actualizarea proprietăţilor

Update Properties este în general un instrument de tip caută şi adaugă sau

înlocuieşte. Dacă este necesară editarea proprietăţilor unor componente
sau neturi, se face în editorul de pagină schemă. Dacă se fac modificări
într-un număr de scheme (planşe - designs), cu Update Properties (Fig. 5-2)
se poate face actualizarea mai repede şi mai simplu decât manual. Pentru
actualizarea proprietăţilor, se creează un fişier .upd, cu câte o linie pentru
fiecare componentă de modificat.

Fig. 5-2
Fişierul de actualizare (.upd) se creează cu un editor de texte (Notepad,
editorul propriu al Capture).

33
Se poate procesa doar o parte din schemă sau integral;

Fig. 5-3
Din meniul Tools al managerului de proiect, se alege Update Properties;
Opţiunile acestui meniu se setează conform necesităţilor:
- Use case insensitive compares – la parcurgerea schemei nu se va
ţine cont de scrierea cu majuscule sau minuscule (în versiunile
OrCAD mai vechi, câmpurile Value, Reference, PCB Footprint,
etc se completau cu majuscule Fig. 5-3).
- Convert update property to upper case – pentru a se compatibiliza
schema cu OrCAD SDT.
- Unconditionally update the property - actualizarea proprietăţii
(proprietăţilor) se poate face indiferent dacă a existat sau nu o

a b
Fig. 5-4

34
 actualizare a proprietăţii respective (Fig. 5-2).
- Make the updated property visible – În Fig. 5-4 b pentru claritate,
este afişat cod dimensional în locul PCB Footprint corespunzător
componentei respective.

5.1.2.1 Formatul fişierului de actualizare

Fişierul de actualizare este un fişier ASCII care se creează în scopul de a
specifica proprietăţile care trebuiesc asociate şi valorile care se folosesc în
scopul actualizării. Poate să conţină comentarii, orice text care se găseşte în
dreapta caracterului ; este ignorat.
Prima linie a unui astfel de fişier este de forma:
CombinedPropString PropToUpdate1 PropToUpdate2…..

Şirul de proprietăţi şi numele acestora, trebuiesc cuprinse între ghilimele.

De exemplu:
"{Value}" "PCB Footprint"
"74LS00" "dip14_3"….

Prima linie din exemplul anterior semnifică faptul că proprietatea utilizată

ca şir de asociere este Value. De câte ori se găseşte valoarea, în câmpul
PCB Footprint (Fig. 5-3), se asociază informaţia de actualizare.

5.1.3 Verificarea respectării regulilor de proiectare electrică

Acest instrument de procesare (Design Rules Check) parcurge (Fig. 5-5)

desenele schemelor pentru verificarea respectării regulilor de proiectare de
bază şi a regulilor electrice. Erorile şi avertizările sunt semnalate pe
schemă cu DRC markers (marcaje specifice programului) şi se păstrează şi
într-un fişier raport (cu extensia .drc).
Cu dublu click pe marcajul de eroare, se poate vizualiza textul aferent
erorii sau avertizării. Se pot preciza condiţiile de producere a erorilor: off-
page connectors, etichete neconectate, componente în afara gridului, pini,

35
porturi neconectate, referinţe identice de componentă şi elemente de
proiectare care sunt incompatibile cu produsul OrCAD SDT.
În concluzie, DRC este foarte util în pregătirea proiectului pentru utilizarea
cu celelalte instrumente. Semnalează două categorii de încălcări ale
regulilor electrice:
- Eroare (error) care trebuie corectate;

Fig. 5-5
- Avertizare (warning) asupra situaţiilor care pot sau nu, să fie
acceptabile în proiect.

5.1.4 Back Annotate

Se pot importa modificările create de instrumente externe, cum ar fi de
exemplu, aplicaţia PCB Editor. Capture utilizează un format simplu de
fişier (swap) pentru a permite schimbarea de porţi, pini, modificarea
referinţelor componentelor. Dacă utilitarul extern creează un fişier back
annotatate, acesta trebuie editat pentru a corespunde formatului de fişiere
swap.

36
5.1.4.1 Formatul fişierelor swap

Fişierele text ASCII (.SWP) care conţin referinţe de componente noi şi

vechi. Fişierul poate să conţină comentarii, orice text care se găseşte după
caracterul ; este ignorat de utilitarul Back Annotate. Fiecare linie din fişier
(în afara cazului în care este precedată de punct şi virgulă) este luată în
considerare. Elementele fiecărei linii pot fi separate de oricâte spaţii sau
tab-uri. În general, primul element al fiecărei linii, precizează tipul
schimbului. Dacă nu se specifică, se presupune că este schimbare de
referinţă CHANGEREF. Celelalte tipuri de swap sunt GATESWAP,
PINSWAP şi CHANGEPIN.

Exemplu de fişier swap:

CHANGEREF U1 IC1 ; schimbă referinţa lui U1 în IC1
GATESWAP U1A U1B ; schimbă între ele pe porţile: U1A cu U1B
U3 U4 ; schimbă între ele circuitele U3 şi U4
CHANGEPIN U8 1 2 ; schimbă pinul 1 în 2

Trebuie reţinut că dacă de exemplu, schimbăm (CHANGEPIN) pinul 1 în

2, se poate întâmpla ca să mai existe un pin 2. De aceea, trebuie introdusă
încă o linie de comandă care să transforme actualul pin 2 în altceva.
Liniile de comandă complete pentru a schimba între ei pinii 1 şi 2:
CHANGEPIN U8 1 2
CHANGEPIN U8 2 1
Cu excepţia comenzii PINSWAP, comenzile dintr-un fişier swap sunt de
tipul was/is (a fost/este –valorile vechi şi cele noi, baza pentru actualizare).
Comanda PINSWAP acţionează în afara stării prezente a pinului. Din acest
motiv, se pot derula paşi intermediari, cum ar fi:
PINSWAP U1 1 2 :swap 1
PINSWAP U1 2 13 :swap 2

37
După procesarea celor două linii, pinul care a fost 1, devine 2 iar cel care a
fost 2, devine 13 iar 13 devine 1 .

Fig. 5-7
Pentru PINSWAP şi CHANGEPIN, referinţa componentei trebuie
specificată în fişierul swap ca veche şi nouă. Interschimbările de pini sunt
valabile pentru pinii de acelaşi tip şi formă, ai aceleiaşi componente (cu
condiţia ca în Edit Properties să creăm posibiltatea de interschimbare a
unor pini) ( Fig. 5-7a). Dacă în tabelul de proprietăţi în câmpul Swap id
avem -1, după cum rezultă din ( Fig. 5-7b), pentru pinii de intrare, în

Fig. 5-6
38
câmpul PinGroup se va trece 1(pentru a permite acţiunea de schimbare a
pinilor)
După ce s-a încheiat plasarea traseelor cu PCB Editor, eventualele
modificări de referinţe se transmit către Capture (Fig. 5-6). Din meniul
Tools, se alege BackAnnotate cu opţiunea PCB Editor, pentru a preciza
calea către fişierul swap

5.1.5 Lista de conexiuni (Netlist)

Listele de conexiuni se generează în scopul de a putea comunica cu alte
utilitare. Se poate alege din mai mult de 30 de formate recunoscute
industrial.

Fig. 5-8
Înainte de a crea lista de conexiuni (Fig. 5-8), schema trebuie să fie
completă, numerotată şi fără încălcări de reguli electrice. În fereastra
pentru setarea condiţiilor de rulare a utilitarului, se specifică formatul dorit
şi numele fişierului corespunzător.

39
5.1.5.1 Rezoluţia numelor de legături
În desenele unui proiect, semnalelor li se pot aloca diferite nume. Totuşi,
într-o listă de conexiuni trebuie să lucrăm cu unul singur pentru fiecare
legătură. Dacă Create Netlist găseşte mai multe nume, este ales cel cu
prioritatea cea mai mare. Prioritatea este determinată de sursa numelui
(ordonate de la mare la mică):
- legături cu nume (semnale);
- nume de porturi ierarhice;
- conectori de legătură între pagini;
- nume de obiecte de alimentare;
- alias-uri;
- nume generate de sistem;
Dacă există orice conflicte la oricare nivel de comparaţie (de exemplu două
elemente de alimentare pe un bus), acestea se rezolvă în conformitate cu
regulile:
- Dintre două nume de legături cu precedenţă egală, se alege ordinea
alfabetică;
- Dacă legătura este un bus, aliasul asignat celui mai mare număr de
membri ai acestuia, va avea prioritatea mai mare.

5.1.6 Export şi import de planşe (designs )

File→ Export
Pot fi exportate fie scheme, fie biblioteci.
Pentru a realiza acest lucru, trebuie :
- Să fie deschis proiectul care conţine design-ul sau biblioteca de
exportat (şi se selectează directorul care le conţine).
- Din fereastra corespunzătoare comenzii Export, se alege EDIF sau
DXF.
- Trebuie specificat un nume şi o cale pentru salvare.
- Dacă se foloseşte EDIF, trebuie selectat un fişier de configurare
(.CFG)
40
Pentru a importa :
Se alege din fereastra de dialog : Pspice, EDIF sau Custom
Dacă se utilizează Pspice, trebuie urmaţi paşii:
- se localizează fişierul MSIM.ini;
- se alege opţiunea Translate Hierarchy şi Consolidate all Schematic
files into one Design file.
Dacă se lucrează cu EDIF sau Custom :
- trebuie localizat fişierul de configuraţie corespunzător;
- pentru Custom se alege translator-ul adecvat.

5.1.7 Export şi import de proprietăţi

Se foloseşte pentru a modifica proprietăţile componentelor şi ale pinilor

într-o aplicaţie de tip spreadsheet, bază de date sau editor de texte. Întâi se
exportă proprietăţile într-un fişier de proprietăţi, care se editează cu
utilitarul ales, după care sunt importate proprietăţile astfel editate.

5.1.7.1 Exportul de proprietăţi (View – Export properties)

Se pot exporta proprietăţi dintr-o planşă (design) sau dintr-o bibliotecă. Din
managerul de proiect se deschide directorul cu scheme sau pagina care
conţine proprietăţile de componentă care trebuiesc exportate, iar dacă se
exportă proprietăţile dintr-o bibliotecă, trebuiesc selectate componentele
respective. Se mai specifică numele fişierului (.EXP)

Editarea unui fişier de proprietăţi

Se poate face cu ajutorul unor utilitare de tip spreadsheet, text sau baze de
date, cu condiţia ca acestea să nu convertească Tab-urile în spaţii. Există
câteva restricţii cu privire la editare:

41
 - nu trebuie schimbată sau ştearsă prima linie (este linia în care apare
informaţia Design sau Library);
- nu trebuie schimbate sau şterse primele două câmpuri din fiecare
linie;
- nu trebuie schimbată secvenţa sau numărul de linii;
- dacă se şterge un câmp dintr-o linie HEADER, trebuie şterse şi
câmpurile corespunzătoare din liniile următoare.

a b

Fig. 5-9
Ţinând cont de aceste restricţii se pot face următoarele modificări:
- se pot adăuga câmpuri unei linii HEADER şi la liniile următoare
(de exemplu, se adaugă o coloană). Aceasta adaugă cu o valoare
din acest câmp, o proprietate componentelor şi/sau pinilor;
- se poate şterge un câmp din linia HEADER şi următoarele
(exemplu – ştergerea unei coloane);
- se şterge valoarea unui câmp. Aceasta resetează valoarea
corespunzătoare tuturor componentelor şi pinilor cu această
proprietate.

42
5.1.7.2 Importul de proprietăţi
Se importă fişierul exportat, cu modificările corespunzătoare.

5.1.8 Crearea de rapoarte

Bill of Materials (Fig. 5-9a) şi Cross Reference (Fig. 5-9b).

5.1.8.1 Bill of materials

Comanda de generare a unei liste cu materialele folosite în proiect. Fişierul
care rezultă (.bom) conţine informaţii referitoare la articol, cantitate,
referinţă şi valoare (respectiv cod) (Fig. 5-10). Fişierele de acest tip includ
informaţii şi despre obiectele din schemă care nu dispun de pini (şuruburi
sau alte elemente de montare) şi care, evident, nu vor apărea şi în lista de
conexiuni.

Fig. 5-10
Include file (Fig. 5-11) – este un fişier suplimentar prin intermediul căruia
se adaugă informaţii suplimentare în lista de materiale.

'' DESCRIPTIONPART ORDER CODE

'1K' Resistor ¼ Watt 5% 10000111003 …

Fig. 5-11

43
Prima coloană conţine şirul de asociere (Match String). Dacă aceasta
există, în şirul pentru proprietăţi al componentei, ultimele două coloane
sunt alipite la sfârşitul liniei corespunzătoare din lista de materiale.

5.1.8.2 Cross Reference

Se va obţine (Fig. 5-9 b) un raport cu toate componentele cu referinţele,
valoare, biblioteca din care face parte. Există opţiunea de a afişa
coordonatele componentelor şi/sau elementele neutilizate într-un circuit
integrat (exemplu în Fig. 5-12).

Fig. 5-12

Tema de lucru
Să se prelucreze schema elaborată.

44