Imi amintesc cu drag serile -n care,

Mama venea sa ma bage la culcare

Si iar o-nduplecam si dasta data

Sa-mi mai citeasca un basm de altadata.

Basm dulce cu eroi de soi

Din alte parti sau chiar de pe la noi

Care se luptau crancen cu balauri

Prinzand puteri din apa dulce din cioc de grauri.

Si ascultam cu capu-n dulcea perna

Ce ma purta prin vis spre lumea eterna

Nemuritoare lume-a basmelor

Acum sa-mi mai citeasca imi e dor.

Aş vrea un basm, dar cine să mi-l spună

cînd a tăcut de-o vreme chiar şi vîntul ?
E focul stins şi noaptea-l fără lună,
şi muzei mele i-a-ngheţat cuvîntul.

Era o fată şi-un bunic bătrîn;

erau poveşti şi maci aprinşi în lunci;
parfum şi greieri ce cîntau în fîn -
şi-i mult de tot de-atunci.

Bătrînu-i mort acum, şi buzele-i sunt mute.

El doarme-n sînul bunului pămînt,
şi de-ar trăi, azi, cine să-i asculte
povaţa înţeleptului cuvînt ?

A scîrţîit o mobilă prelung,

şi vîntul parcă plînge la fereşti -
neostenite clipele se scurg.
.......................................................................
Nu-i nimeni să m-adoarmă cu poveşti.