Schema- particularități de construcţie a unui personaj, Liviu Rebreanu, Ion

Opera literară ,, Ion’’, aparținând lui Liviu Rebreanu, apărută în anul 1920, a fost scrisă pe durata a șapte
ani, se încadrează în categoria romanului realist-obiectiv, deoarece autorul mizează pe obiectivitate,
acțiunea este ancorată în actualitatea vieții, înfățișând diverse aspecte sociale, personajele sunt tipice, iar
forma adoptată este una echilibrată, punându-se accent pe exactitatea exprimării. Personajele, ca element
esențial al structurii unui roman realist-obiectiv, participă la acțiune și se încadrează unei anumite
tipologii, stabilind între ele anumite relații și fiind purtătoarele mesajului autorului. Aceasta nu înseamnă
însă că personajele sunt construite schematic, deoarece ele sunt prezentate, în mod realist, cu defectele și
cu calitățile lor, devenind individualități complexe si verosimile.

Statutul social, psihologic şi moral al personajului

Un astfel de personaj tipic este și Ion, personajul principal și eponim al romanului, Ion este personajul
principal, eponim si rotund. Realizat prin tehnica basoreliefului, domină celelalte personaje implicate în
conflict (Ana, Vasile, George), care-i pun în lumină trăsăturile.

Prin intermediul acțiunii, încă de la începutul primului plan narativ, se poate constata că Ion se află în
centrul întâmplărilor, statutului său fiind acela de țăran sărac, dar harnic, care dorește să-și depășească
această condiție prin orice mijloace, din punct de vedere psihologic, trăiește obsesia îmbogățirii, este,
așadar, un obsedat. Moral, personajul parcurge un traseu epic puternic tensionat, tocmai din cauza acestei
pendulări între cele două iubiri.

Trăsătura dominantă şi două secvenţe

O trăsătură primordială a personajului este iubirea pentru pământul. O secvenţă ilustrativă în acest sens
este aceea a horei din debutul romanului. O a doua secvenţă semnificativă pentru patima ţăranului pentru
pământul dobândit cu greu apare în capitolul Sărutarea.

Elementele de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului care pun în evidenţă însuşirile
personajului

Un prim conflict reprezentativ pentru personajul Ion este conflictul principal care stă la bază temei
romanului îl are, de asemenea, în prim-plan pe Ion. Conflictul exteriorîntre Ion şi Vasile Baciu, care nu
vrea să-şi dea fata după un ,,sărăntoc”, ci după alt ,,bocotan”, George Bulbuc, conform unei înţelegeri
vechi între familii, marchează prin etapele sale etapele acţiunii. În plan secundar există mai multe
conflicte – între Ion şi Simion Lungu, pentru o brazdă de pământ care fusese înainte a Glanetaşilor
(,,inima îi tremura de bucurie că şi-a mărit averea”), între Ion şi George Bulbuc, un sărăntoc şi un
bocotan. În plan interior, există un conflict între glasul iubirii şi glasul pământului. Modalităţile de
caracterizare sunt multiple. Ion este caracterizat direct, atât de către narator: ,,iute şi harnic, ca mă-
sa”; ,,munca îi era dragă, oricât ar fi fost de grea, ca o râvnă ispititoare”, cât şi de alte personaje, în
diferite momente ale acţiunii: ,,Ion e băiat cumsecade; e muncitor, e harnic, e săritor, e isteţ “( Maria
Herdelea); ,,eşti un stricat şi-un bătăuş şi-un om de nimic…te ţii mai deştept ca toţi, dar umbli numai
după blestemăţii” (preotul Belciug). Autocaracterizarea evidenţiază frământările sufleteşti prin
monologul interior: ,,Mă moleşesc ca o babă năroadă… Aş fi o nătăfleaţă să dau cu piciorul norocului
pentru nişte vorbe…”

Caracterizarea indirectă se realizează, de asemenea, folosind resurse multiple.

Concluzia

Ion este un personaj tipic, reprezentând întreaga țărănime săracă, măcinată de dorința de a alunga cu
orice preț sărăcia. Astfel se poate explica și afirmația lui G. Călinescu, potrivit căreia ,,toți flăcăii din sat
sunt varietăți de Ion’’. Deși personaj tipic prin scopul urmărit, Ion este atipic prin mijloacele folosite
pentru a realiza ceea ce și-a propus, precum și prin zbuciumul interior devorator între glasul pământului și
glasul iubirii, acțiunea finalizându-se prin moartea sa.

Având în vedere toate aceste aspect referitoare la particularitățile personajului, constatăm că imaginea sa
este în deplină concordanță cu tema romanului și viziunea obiectivă a autorului, întrunind, totodată,
particularitățile unui personaj tipic care se manifestă însă atipic. De remarcat sunt și complexitatea lui și
veridicitatea cu care este prezentat în lumini și umbre, întrupând atât calități cât și defecte, manifestate în
cadrul unui puternic conflict interior.