Schema-particularități de caracterizare

-Ghiță-

Un astfel de personaj este și Ghiță, personajul principal, căruia scriitorul îî construiește un portret
complex, ale cărui însușiri sunt puse în evidență printr-o serie de elemente ale textului: prin temă, prin
acțiune, prin construirea conflictului și evidențierea relațiilor personajului cu celelalte personaje ale
nuvelei sau printr-o diversitate de procedee de caracterizare.

Personajul principal Ghiță este ilustrativ prin drama sa inviduală pentru o idee generală a autorului care
asociază dorința exagerată de înavuțire cu depășirea limitelor morale și, în final, cu eșecul.

Ghiță este personaj rotund, care se transformă radical pe parcursul evenimentelor care au loc.

Social, el este un cizmar modest, dar cu spirit de inițiativă. Ca mic întreprinzător într-o societate
capitalistă în formare, el are dorința de a-și îmbunătăți statutul în comunitate, iar planul său inițial nu-i
depășește realist posibilitățile. Ca și cârciumar, își face un bun renume și prin el locul devine
binecuvântat.

Psihologic, Ghiță este un om învins de propria slăbiciune. El reprezintă conștiința sub influența
coruptoare a banului care nu sesizează gravitatea compromisului, deoarece percepția sa e alterată de
înclinația către lăcomie. Zbuciumul interior al personajului dă realism tezei morale exprimate.

Una din trăsăturile principale ale personajului este nehotărârea.

Un episoddin care reiese această trăsătură este acela al înfruntării între Ghiță și Lică ce are loc în
capitolul V. Alt episodcare ilustrează nehotărârea personajului este acela al depoziției și al judecății. Un
element de structură acțiuneaurmărește efectul alienant al banilor, dar și al incomunicării. Ghiță dorește
să-și îmbunătățească situația materială și se mută la Moara cu noroc. Conflictul este relevant pentru
personaj, deoarece surprinde cu mijloace realiste pericolele încălcării limitelor morale. Conflictul este
dublu: exterior și interior. În încercarea de a-și păstra imaginea de om cinstit, Ghiță se angajează într-un
conflict inegal cu Lică, cu comunitatea, chiar cu Ana. La fel de dramatic este și conflictul psihologic.
Naratorul urmărește minuțios reacțiile personajului, de la stăpânirea orgolioasă și indiferentă în fața lui
Lică la izbucniri patetice în fața copiilor și autojustificări în fața propriei conștiințe. Oscilând între
atitudini contradictorii, personajul este pedepsit mai mult decât pentru acțiuni reprobabile concrete,
pentru indecizia de a se separa de rău.

De asemenea, modalitățile de caracterizare sunt esențiale pentru protagonist. El este caracterizat direct de
către celelalte personaje ale nuvelei. Astfel, Lică îi spune:,,Tu ești om, Ghiță, om cu multă ură în sufletul
tău, și ești om cu minte; dacă te-aș avea tovarăș pe tine, aș râde și de dracu și de mumă-sa’’, iar alteori,
rareori recunoaște cu sadism:,,Tu ești om cinstit, Ghiță, și am făcut din tine vinovat’’. La rândul ei, Ana
constată schimbarea lui Ghiță pe care-l înconjoară cu dragostea ei: ,,Țin la tine, Ghiță, cu toată inima și,
cu cât te vei face mai aspru, cu atât mai dinadins am să țin’’, însă când îi constată slăbiciunea pentru bani
și vede că este dominat de Lică, îl consideră ,,muiere îmbrăcată în haine bărbătești’’. Soacra lui Ghiță
observă și ea slăbiciunea lui pentru bani:,,Are și el ca tot omul o slăbiciune: îi râde inima când își vede
sporul’’, iar Pintea remarcă tăria acestuia: ,,Tare om ești tu, Ghiță,(...) Și eu îl urăsc pe Lică, dar n-aș fi
îndrăznit să-mi arunc o nevastă ca a ta drept momeală în cursa cu care vreau să-l prind.’’ Potretul fizic
lipsește, însă naratorul îi schițează două detalii: ,,înalt și spătos’’tot de către narator: „de tot ursuz, se
aprindea pentru orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să
te sperii de el”, iar când se mai juca cu Ana „își pierdea lesne cumpătul și-i lăsa urme vinete pe brațe.”

Portretul moral este dominant. Destinul este nefast, el încalcă legile morale, astfel încât este pedepsit cu
moartea: este ucis de Răuț din ordinul lui Lică. Orbit de patima banului, Ghiță se simte vulnerabil față de
Lică, deoarece are familie și ține la imaginea sa în fața lumii. Obișnuit cu independența, Ghiță se vede
constrâns să accepte colaborarea cu Lică, fapt care îi va afecta grav echilibrul interior. Finalul nuvelei
pune în lumină caracter slab.

Slavicireușește să impresioneze prin complexitatea personajului și să reliefeze ideea că omul trebuie să

lupte pentru un trai decent și să fie mulțumit cu ceea ce Dumnezeu i-a dăruit fără să aspire la imposibil.
După cum se poate observa în construirea personajului principal, autorul apelează la procedee clasice
(acțiune, conflicte, relații dintre personaje etc.), dar și la cele specifice nuvelei psihologice (introspecția
analiza, autoanaliza, monologul interior etc. ).