Poluarea aerului. Principalii poluanți ai aerului.

Surse de poluare. Clasificare. Procese chimice în atmosferă

Conf. Dr. Antonia Odagiu Ph.D

PINTOIUEdit IM ID Anul II

CUPRINS

1 Poluarea aerului
1.1 Ce este inseamna poluarea aerului

1.2 Principalii poluanti

1.2.1 Poluanti naturali

1.2.2 Poluanti industiali

1.3 Surse de poluare

1.4 Procese chimice in atmosfera

1.5 Bibliografie

1.1 Ce inseamna poluarea aerului

Poluarea aerului este una dintre formele de poluare cu efecte majore, dezastruoase, asupra
mediului inconjurator. Din punct de vedere tehnic, orice modificare fizica, biologica sau
chimica in atmosfera poate fi denumita poluare a aerului si apare atunci cand orice gaz nociv,
praf sau fum, intra in atmosfera si afecteaza plantele, animalele precum si fiintele umane.
Implicit, poluarea aerului presupune poluarea atmosferei si astfel orice gaz sau substanta care
patrund in atmosfera pot crea dezechilibre nedorite pe termen mediu si lung. De aceea,
subtierea stratului de ozon din atmosfera (cel care ne protejeaza de efectele negative ale
radiatiilor ultraviolete) cauzat de poluarea aerului reprezinta o amenintare majora pentru
 Poluarea aerului. Principalii poluanți ai aerului.
Surse de poluare. Clasificare. Procese chimice în atmosferă

existenta ecosistemelor de pe planeta si reprezinta provocarea suprema pe care omenirea

trebuie sa o depaseasca in ciuda diferendelor politice de pe scena internationala.

1.2 Principalii poluanti

1.2.1 Poluanti naturali:
Poluarea poate fi un rezultat al cauzelor naturale, precum erupţiile vulcanice, trasentul si
temperaturile ridicate , descompunerea residurilor organice , ceata.
Vulcanii pot polua atmosfera cu : pulberi solide , Gaze si vapori

Substante toxice datorita continutului mare de compusi ai sulfului

Vulcanii activi poluaeza continuu prin produse gazoase emise prin crateri si crapaturi ,
numite fumarole
1.2.2 Poluanti industriali
Acest tip de poluanţi reprezintă 90% din masa totală a poluanţilor emişi în atmosferă
şi din această categorie fac parte:

Oxidul de carbon (CO),

Bioxidul de carbon (CO2).
Hidrocarburile
Hidrogenul sulfurat (H2S)
Bioxidul de sulf (SO2)
Hidrogenul sulfurat (H2S)
Compuşii azotului

1.3 Surse de poluare

- Oxidul de carbon (CO), este cel mai răspândit poluant atmosferic. Principalele
surse generatoare de CO sunt: centralele electrice pe cărbune, păcură şi gaze; motoarele cu
ardere internă (58% din total); industria fierului, oţelului, petrochimică, a celulozei şi hârtiei;
arderea deşeurilor, incendiile etc. Oxidul de carbon are o acţiune asfixiantă asupra
organismului datorită formării carboxihemoglobinei, ca urmare a combinării cu hemoglobina
 Poluarea aerului. Principalii poluanți ai aerului.
Surse de poluare. Clasificare. Procese chimice în atmosferă

din sânge.
- Bioxidul de carbon (CO2). Concentraţia maximă normală de CO2, admisă în
atmosferă este de 0, 3 mg/mc de aer, iar creşterea concentraţiei peste 2-3% îl face toxic
pentru om. Creşterea concentraţiei poate provoca schimbări dăunătoare la nivelul creierului
dar principalul efect îl constituie „efectul de seră”. Principalele surse antropice de CO 2 sunt
diferitele procese de combustie în întreprinderi şi arderile directe în atmosferă (incendii,
deşeuri, incălzit etc.).
- Hidrocarburile, se datorează arderii incomplete a carburanţilor cu efecte
cancerigene;
- Bioxidul de sulf (SO 2), rezultat din arderea combustibililor fosili şi din industria
metalurgică, cu efecte toxice asupra plantelor producând leziuni foliare la conifere sau la
specii foioase (plop, tei, mesteacăn etc.).
- Hidrogenul sulfurat (H2S) se datorează fermentaţiilor anaerobe produse de
sulfobacterii sau în industria chimică, farmaceutică, coloranţilor etc. Acesta afectează
sistemul nervos, aparatul circulator şi sângele.
- Compuşii azotului, dintre care NO2 este cel mai periculos poluant provenit din
motoarele cu ardere internă şi automobile, arderea combustibililor fosili; transporturi,
industria chimică (fabrici de îngrăşăminte cu azot, de fabricare a HNO3). Oxizii de azot pot
produce efecte toxice asupra plantelor şi animalelor. Dioxidul de azot (NO 2) este de circa
patru ori mai toxic decât monoxidul (NO).
Persistenţa în atmosferă a unor poluanţi variază între limite foarte largi. Astfel,
compuşii pe bază de sulf şi azot (SO 2, NO, NO2, N2O, NH3, H2S) persistă în atmosferă câteva
zile (1-5 zile), în timp ce, alte substanţe ajung la structuri mai puţin stabile şi reactive după
ani de zile (CO = 3 ani; CO2 = 4 ani; hidrocarburi = 16 ani)
„Smog-ul” este o ceaţă albăstruie, rezultată în urma reacţiilor chimice dintre razele
solare catalizatoare şi diferiţi poluanţi, în condiţiile unei atmosfere umede. Este un amestec
de ceaţă şi fum şi provine din cuvintele englezeşti „smoke” şi „fog”. Provoacă iritaţia
mucoaselor la om şi animale iar la plante leziuni şi arsuri. În 1952, la Londra, din cauza
smogului s-au înregistrat 4000 de decese în 4 zile.
În atmosferă apar şi procese de autoepurare (datorită factorilor meteorologici şi
fenomenelor de sedimentare), însă atâta timp cât cantităţile de poluanţi se înscriu în limite
rezonabile, iar fenomenele meteorologice nu sunt modificate antropic.
 Poluarea aerului. Principalii poluanți ai aerului.
Surse de poluare. Clasificare. Procese chimice în atmosferă

1.4 Procese chimice in atmosfera

Produşii de impurificare ajunşi în atmosferă pot rămâne într-o stare neschimbată (dacă sunt
inerţi din punct de vere chimic) sau pot participa la o serie de reacţii chimice ce le schimbă
structura şi proprietăţile. Energia necesară desfăşurării reacţiilor fotochimice este energia
solară. Poluanţii atmosferici sunt activi fotochimic (specii reactive instabile).
A Reacţii fotochimice - sunt rezultat al absorbţiei fotonilor, desemnaţi prin energia lor, de
către molecule
B. Reacţii radicalice
In atmosferă, sub influenţa luminii apar o serie de specii chimice numite radicali liberi sau
simplu radicali.
Radicalii liberi sunt fragmente neutre din molecule ce au electroni neîmperecheaţi. Aceast
lucru le conferă o
reactivitate chimică mare şi deci o viaţă scurtă.
Prin coliziune, radicalii formează compuşi nereactivi. În absenţa coliziunilor este posibil ca
electronul excitat să
se întoarcă în stare fundamentală, cu emisia unui foton. Procesul poartă numele de
fosforescenţă şi se petrece cu
eliberarea energiei absorbite de o substanţă sub formă de lumină, relativ încet.

C. Reacţii acid-bază în atmosferă

CO2 se dizolvă în apa de ploaie rezultând ioni bicarbonat şi hidrogen, conducând la un pH

≈5,6:
CO2 + H2O→H+ + HCO3
SO2, H2S şi NO2 pot fi oxidaţi în atmosferă rezultând H2SO4 şi HNO3 care constituie
motive de
îngrijorare în privinţa poluării. Aceşti acizi pot să fie neutralizaţi de ionii de calciu din praf şi
cenuşă sau prin intervenţia amoniacului rezultat din degradarea substanţelor organice care
conţin azot:
NH3 + HNO3 → NH4NO3
NH3 + H2SO4 → NH4HSO4
 Poluarea aerului. Principalii poluanți ai aerului.
Surse de poluare. Clasificare. Procese chimice în atmosferă

1.5 Bibliografie

CHIMIA MEDIULUI. Suport de curs, seminarii şi lucrări practice. Conf.dr. Mihail Simion Beldean-Galea
- PDF Free Download docplayer.gr

[1] Ambient air pollution: carbon monoxide, position paper, European Commission,
Directorate General XI, March 1999 [2] Butnariu, I.; Constantin, N., Protecţia mediului
înconjurător şi microclimat, Editura UPB, 1994, Bucureşti [3] Air Quality Criteria for Carbon
Monoxide, EPA 600/P-99/001F, June 2000
Poluarea aerului: tipuri de poluanţi, cauze şi efecte www.csid.ro
Poluarea atmosferică — Agenţia Europeană de Mediu www.eea.europa.eu
http://www.mediu.ro/index.php?pagina=masurarea_calitatii_aerului1
https://www.google.com/search?
q=reactori+ndir&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiH6e6lxe3iAhWQ3KQKH
dRFCfYQ_AUIESgC&biw=1366&bih=608
https://www.scribd.com/document/349835104/NDIR-Type-CO2-Measuring-and-Monitoring-
System
Poluarea aerului – Wikipedia ro.wikipedia.org