Universitatea “Dunarea de Jos”

Facultatea de Mecanica
Specializarea: Inginerie Mecanica

REFERAT
Uniunea Europei Occidentale

Elev:Nicolae Arhire Profesor:

Grupa:30112 Prof. Dr. Ing. Lorena Deleanu

2012

1. Prezentare generala
 Uniunea Europei Occidentale s-a nascut din Tratatul de cooperare in materie

economica, sociala si culturala si de aparare colectiva legitima, semnat la Bruxelles la 17

martie 1948, amendat si completat de Protocolul semnat la Paris la 23 octombrie 1954.

Semnat, în mare parte, ca reactie la controlul fostei Uniuni Sovietice asupra statelor din

Europa Centrala si de Est, Tratatul constituie prima încercare de concretizare a idealurilor

miscarilor europene.

Elementul fundamental al Tratatului îl reprezinta angajamentul statelor

semnatare de a se apara reciproc daca unul dintre ele ar fi victima unei agresiuni armate în

Europa. O data cu înfiintarea, în 1949, a Aliantei Atlanticului de Nord, exercitarea

atributiilor militare ale Organizatiei Tratatului de la Bruxelles au fost transferate în

competenta NATO. În octombrie 1954 s-au semnat, la Paris, acordurile prin care organizatia

s-a extins prin aderarea Republicii Federale Ge rmania si Italiei. Din acelasi an, Organizatia

a adoptat denumirea de Uniunea Europei Occidentale.

În Preambulul Tratatului de la Bruxelles modificat, statele membre enunta

principalele obiective ale Organizatiei:

- constituirea, în Europa occidentala, a unei baze solide în vederea reconstructiei

economiei europene;

- ajutorul reciproc pentru a se opune oricarei politici de agresiune;

- promovarea unitatii si încurajarea integrarii progresive a Europei.

Pâna la începutul anilor '80, UEO a contribuit la favorizarea concertarii si

cooperarii în Europa occidentala . Anii '80 au relansat dezbaterea asupra securitatii europene.

Reuniunea comuna a ministrilor afacerilor externe si ai apararii din 26/27 octombrie 1984 a

fost încununata de "Declaratia de la Roma", ale carei obiective sunt, între altele, definirea

unei identitati de securitate europeana si armonizarea progresiva a politicilor de

aparare din statele membre, recunoscându-se "necesitatea constanta de a întari securitatea

2
occidentala", impunând o "mai buna utilizare a UEO" pentru a contribui "nu doar la

securitatea Europei occidentale, dar si la ameliorarea apararii comune a ansamblului tarilor

Aliantei Atlantice".

În cadrul Consiliul UEO de la Haga, din octombrie 1997, s-a adoptat

“Platforma intereselor europene în materie de securitate” prin acest document, statele

membre îsi afirmau hotarârea de a consolida componenta europeana a Aliantei Nord-

Atlantice, oferind, în acelasi timp, o dimensiune de securitate si aparare pentru o Europa

integrata. Elementele centrale ale Platformei vizeaza relatiile dintre UEO si NATO, precum

si conditiile care contribuie la consolidarea rolului sau ca forum de dezbateri periodice în

probleme de aparare si securitate, cu impact asupra întregului continentul european.

UEO regrupeaza actualmente patru tipuri de state participante, urmând

un sistem cu geometrie variabila decis la reuniunea ministeriala de la Luxemburg, din

mai 1994:

-10 membri active (Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Belgia, Luxemburg,

Grecia, Spania, Portugalia si Olanda)

-6 membri asociati (Turcia, Islanda, Norvegia, Polonia, Ungaria si Republica Ceha)

-5 observatori (Irlanda, Austria, Suedia, Finlanda si Danemarca)

-7 state cu statut de parteneri asociati (România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania,

Slovacia si Slovenia)

UEO îsi desfasoara activitatea în conformitate cu declaratiile politice adoptate

la Maastricht (10 decembrie 1991) si cu Declaratia de la Petersberg (19 iunie 1992);

documentele stabilesc rolul Organizatiei si conditiile de admitere a noi membri, precum si

competentele militare ale UEO si situatiile în care poate face apel la fortele armate

conventionale ale statelor membre. Astfel, "unitatile militare ale statelor membre ale UEO,

actionând sub autoritatea UEO, pot fi folosite pentru misiuni umanitare si de salvare,

3
operatiuni de mentinere a pacii si misiuni cu forte de lupta pentru gestiunea crizelor, inclusiv

pentru impunerea pacii". Aceste tipuri de misiuni au fost denumite "Misiuni Petersberg".

UEO nu dispune de forte militare proprii; în cazul în care se cere interventia

Organizatiei, aceasta foloseste infrastructura NATO, cu acordul Consiliului Atlanticului de

Nord. Între cele doua organizatii au fost convenite aranjamente speciale prin care Alianta

Nord-Atlantica pune la dispozitia UEO instrumentele sale militare (atunci când NATO

nu intervine în mod direct). Tratatul de la Amsterdam stipuleaza ca: "Uniunea Europei

Occidentale face parte integranta din dezvoltarea UE, dându-i acesteia acces la capacitatea sa

operationala. UEO asista UE în definirea aspectelor de politica externa si de securitate

comuna ce au legatura cu domeniul apararii. Uniunea Europeana încurajeaza stabilirea de

relatii institutionale tot mai strânse cu UEO în vederea integrarii eventuale a acesteia în UE,

daca Consiliul European va decide în acest sens. UE va face recurs la UEO pentru elaborarea

si aplicarea deciziilor si actiunilor UE care au implicatii în domeniul apararii". Începând din

1999, Uniunea Europeana si-a definit o Politica de Securitate si Aparare.

Aparitia acesteia a schimbat perspectivele UEO, majoritatea atributiilor

sale fiind preluate, dupa cum s-adecis în cadrul Consiliului European de la Nisa

(decembrie 2000), de Uniunea Europeana. Rolul UEO este astfel considerabil limitat,

activitatea sa principala constând în respectarea obligatiilor prevazute în articolele 5 si 9 ale

Tratatului de la Bruxelles (asistenta mutuala în caz de agresiune si obligatia prezentarii unui

raport anual Adunarii Parlamentare) si urmarirea activitatilor Grupului pentru Armamente al

Europei Occidentale (GAEO, care are rolul de a asigura o concertare a industriilor de

armament din tarile membre ale UEO). Adunarea Parlamentara a UEO ramâne un forum de

reflectie în materie de securitate la nivel european. Trebuie însa mentionat faptul ca

validitatea si mostenirea politico-militara a UEO sunt recunoscute de cei care contribuie la

elaborarea Politicii Europene de Securitate si Aparare Comune. Începând din 2002, Institutul

4
de Studii de Securitate si Centrul satelitar de la Torrejon (Spania), initial organe subsidiare

ale NATO, au devenit agentii ale UE.

“ Tratatul de la Bruxelles modificat va pastra un potential politic atâta

vreme cât va ramâne în vigoare.”

Rolul operational al UEO

Actiunile concertate ale UEO în Golf: 1988-1990 -În aceasta perioada

conflictul dintre Iran si Irak ameninta libertatea de navigatie prin minarea Golfului Persic.

Actionând în baza art. VIII (3) din Tratatul de la Bruxelles modificat58, dragorii trimisi de

UEO au contribuit la garantarea liberei circulatii în apele internationale (au deminat un

culoar maritim de 300 de mile). Operatiunea "Cleensweep" a constituit prima operatiune

concertata întreprinsa în cadrul UEO. În timpul Razboiului din Golf, statele membre ale

UEO au decis coordonarea actiunilor lor în vederea facilitarii aplicarii rezolutiei 661 a

Organizatiei Natiunilor Unite, precum si facilitarea cooperarii cu alte state actionând în

regiune (mai ales cu SUA).

Dupa încheierea ostilitatilor, UEO si-a continuat actiunea de coordonare a

operatiunilor de deminare în apele Golfului si a contribuit la actiunile umanitare destinate

populatiei kurde din nordul Irakului.

Operatiunile UEO în spatiul ex-iugoslav : 1992-1996. În 1992, alaturi de

trupele NATO, UEO participa cu forte navale pentru supravegherea, pe Marea Adriatica, a

embargoului impus fostei Iugoslavii (operatiunea "Sharp Guard"): Începând din 1993, cele

doua Organizatii au decis crearea unui comandament unic al actiunii "Sharp Guard". UEO a

participat cu patru nave si sase avioane de patrula maritima si de interceptare de la distanta.

Tot în 1993 s-a decis acordarea pentru Bulgaria, Ungaria si România a unei asistente în

5
vederea aplicarii sanctiunilor Natiunilor Unite pe Dunare. Aceasta operatiune a constituit

un exemplu de cooperare concreta între OSCE si UEO. Actiunile din Adriatica s-au

încheiat în urma semnarii Acordurilor de la Dayton (1995). Administrarea orasului Mostar

(Bosnia-Hertegovina), care trebuia asigurata de Uniunea Europeana, a fost încredintata, în

1994, UEO.La cererea uneia dintre parti, Consiliul va fi imediat convocat pentru a permite

Înaltelor Parti Contractante de a se concerta asupra oricarei situatii care ar putea constitui o

amenintare la adresa pacii, indiferent de locul de producere, sau punând în pericol

stabilitatea economica".Actiunea Organizatiei a constat în sprijinul acordat croatilor si

bosniacilor în vederea crearii unei forte politienesti unificate. Mandatul UE (UEO) s-a

încheiat în 1996.

Operatiuni de gestionare a crizelor: 1997-2001. În 1997, în contextul

eforturilor depuse de comunitatea international în Albania, Consiliul UEO a decis trimiterea

pe teren a unui element multinational de consiliere în domeniul politienesc (EMCP), a carui

misiune principala au fost consilierea si formarea instructorilor. Din 1999, misiunea UEO s-a

implicat în criza refugiatilor din Kosovo. EMCP si-a încheiat mandatul în 2001. Tot în 1999,

în cadrul misiunii de asistenta la deminare în Croatia (MADUEO), UEO a furnizat

consiliere, sprijin tehnic si sustinere pentru formarea unui Centru de actiune antimina în

Croatia, în domeniul gestionarii programelor, planificarii si dezvoltarii proiectelor si al

sistemelor de informare geografica. MADUEO si-a încheiat activitatea în 2001.

Tot în gama actiunilor UEO pe teritoriul fostei Iugoslavii se înscrie si

raspunsul dat de UEO, în 1998, cererii UE de a desfasura o misiune de "supraveghere

generala a securitatii" în Kosovo. Plasata sub competenta Centrului de sateliti, actiunea

UEO viza initial strângerea de informatii pentru UE, OSCE si NATO referitoare la aplicarea

Acordurilor de la Belgrad, din 15/16 octombrie, privind situatia refugiatilor si a persoanelor

deplasate, precum si a infrastructurii create în acest scop. Ulterior, eforturile Centrului de

6
 sateliti au fost îndreptate catre punerea la punct a unui sistem de informatii geografice (SIG).

România si Uniunea Europei Occidentale

În anul 1992, printr-o scrisoare adresata Secretarului General al UEO,

România îsi manifesta disponibilitatea de a participa la actiunile de conlucrare cu tarile din

Europa Centrala si de Est, avute în vedere de UEO. De asemenea, partea româna a avansat

propuneri concrete în vederea unei mai bune cooperari cu aceasta Organizatie, vizând,

printre altele, realizarea unor "misiuni de informare si documentare" ale Secretarului General

al UEO în România, stabilirea unui "punct de legatura" al UEO la Bucuresti, deschiderea

unei reprezentante permanente a UEO în România, constituirea unui mecanism de consultari

bilaterale permanente România-UEO etc. În 1994, România a devenit partener asociat al

UEO, abordarile si raporturile sale în relatia cu UEO fiind integrate în cadrul mai larg al

politicii externe românesti de integrare europeana si euroatlantica.

In prezent aceasta unitate este dizolvata deoarece devenise redundanta, iar

apararea europeana ramane legata, deocamdata, organic de NATO.