Licuriciul este de fapt un gândac care emite lumină ca să se împerecheze (foto AFP)

 
Licuriciul Pteroptyx tener din Malaiezia, de exemplu, trăiește, în faza larvară, în mangrovele
de la malurile râurilor, care în mare parte au fost defrișate pentru a face loc platațiilor de
palmieri pentru ulei și crescătoriilor de pește.
Specia Noctiluca are altă problemă: femelele nu pot zbura, ceea ce înseamnă că nu pot
pleca atunci când habitatul lor dispare, odată cu extinderea suburbiilor, construirea de
centre comerciale sau drumuri.
La alte specii, precum Lampyris iberica, larvele nu pot supraviețui decât parazitând anumite
specii de melci sau râme care trăiesc doar în anumite livezi cu pomi fructiferi din Spania
mediteraneeană. Odată cu desființarea multor astfel de livezi, care s-a produs în ultima
perioadă, mai ales din motive urbanistice, melcii și râmele dispar și odată cu ele și licuricii.
De asemenea pesticidele, precum organofosfații sau neonicotinoidele, folosite pentru
eliminarea dăunătorilor, sunt o reală amenințare pentru licurici.
Unul din cele mai frumoase spectacole oferite de Natură este pus în pericol de
poluarea luminoasă umană (foto AFP)
În plus, mai ales în anumite regiuni din Asia de Est și America de Sud, poluarea luminoasă
umană afectează ritualurile de împerechere ale licuricilor, unul dintre scopurile pentru care
micile vietăți emit lumină fiind tocmai atragerea partenerilor sexuali, precizează unul dintre
autorii studiului.
Licuricii emit lumină ca urmare a unei reacții chimice – care implică oxigenul, calciul și o
enzimă numită luciferază – care se produce în abdomen, proces care se numește
bioluminiscență.