Arsenie Boca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Arsenie Boca

Arsenie Boca

Date personale

Nume la
Zian Boca 
naștere

Născut 29 septembrie 1910
Vața de Sus, Austro-Ungaria (azi
în România)

Decedat 28 noiembrie 1989, (79 de ani)

Sinaia, Republica Socialistă România

Înmormântat Mănăstirea Prislop[2] 

Părinți Iosif și Cristina

Cetățenie  România

Religie ortodoxă

Ocupație teolog, duhovnic, pictor de biserici

Activitate

Educație Academia Teologică din Sibiu, Institutul

de Arte Frumoase din
București, Facultatea de Medicină din
 București

Alma mater Facultatea de Teologie din București

Pregătire Dumitru Stăniloae, Nichifor

Crainic, Nicolae Colan, Nicolae
Terchilă, Nicolae Neaga, Nicolae
Popoviciu, Francisc Șirato, Costin
Petrescu, Francisc Iosif Rainer[1]

Reprezentant al „mișcării de reînviere duhovnicească

de la Sâmbăta”,

Lucrări A pictat scena care îl reprezintă pe Mihai

remarcabile Viteazul de la Ateneul Român[necesită  citare]

Cunoscut Stareț al Mânăstirii Brâncoveanu de

pentru la Sâmbăta de Sus

Modifică date / text 

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vața de Sus, Hunedoara - d. 28

noiembrie 1989, Sinaia), a fost un părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist)
ortodox român, stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi
la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși,
fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist,
închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și
la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 km de București), precum și Icoana
Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București.
Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare
duhovnic român al secolului XX.[3] La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara
Hațegului, se perindă zilnic sute de pelerini.[3]

Cuprins

 1Biografie
o 1.1Studiile și formarea
o 1.2Hirotonirea și tunderea în monahism
o 1.3Contribuția la colecția  Filocalia
o 1.4Prigoana și martiriul după gratii
 2Scrieri
 3Omagieri
 4Canonizare
 5Note
 6Bibliografie
 7Legături externe
Biografie[modificare | modificare sursă]
Studiile și formarea[modificare | modificare sursă]
S-a născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus în comitatul Hunedoara (pe vremea
aceea în Austro-Ungaria). A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad,
Hunedoara[4], pe care l-a terminat ca șef de promoție în 1929. În același an, Zian Boca
(cel care avea să devină Părintele ieromonah Arsenie Boca) se înscrie la Academia
Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primește - la recomandarea
profesorului Nicolae Popoviciu - o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae
Bălan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. [4] În paralel,
audiază cursuri la Facultatea de medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și
prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de
Teologie din București. Fascinat de lucrarea Scara dumnezeiescului urcuș scrisă
de Ioan Scărarul o traduce în limba română în doar 5 luni. [4] Această traducere nu a
văzut lumina tiparului. Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a
încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Ateneul Român.
[necesită  citare]
 Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a
aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență
duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr pentru care optase încă din anii
studenției de la Sibiu.
Hirotonirea și tunderea în monahism[modificare | modificare sursă]
În 1935 - ca absolvent al Academiei Teologice - a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11
septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan.[4] În
anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi
este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului
Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta
preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând
înfățișarea locurilor.
Deja din 1940 declanșează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit
„mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, de inspirație naționalist-
legionară, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare când toată țara
lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta
de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!” Devine renumit ca mare
duhovnic, părintele Cleopa va încerca să ia legătura cu el prin scrisori interceptate și
confiscate de Securitate.
În iarna anului 1944, profesorul Nichifor Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea
starețului Arsenie Boca și a lui Serafim Popescu din Filocalie. Ultimul traduce Marcu
Ascetul (v. Telegraful român, 15 ian. 1991). La publicarea în comunism a primelor patru
volume din Filocalie numele lui Arsenie Boca nu mai este menționat. Fiind prigonit de
Securitate, nu este amintit nici în Istoria Bisericii Ortodoxe Române de pr. dr. Mircea
Păcurariu (Ed.Sțiința, Chișinău, 1993).
Contribuția la colecția Filocalia[modificare | modificare sursă]
Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în
demersul de a traduce Filocalia. Îi pune la dispoziție manuscrisele aduse din călătoria
la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecției,
susține lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. În
prima ediție a volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numește pe Arsenie Boca „ctitor
de frunte al Filocaliei românești”.
Prigoana și martiriul după gratii[modificare | modificare sursă]

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru
prima oară la Râmnicu Vâlcea pe 17 iulie 1945, pentru participarea activă la Mișcarea
Legionară. A fost dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 în urma presiunilor
bisericii. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru ajutorul dat luptătorilor anticomuniști,
foști legionari pregătiți și parașutați de americani în Munții Făgărașului. Atât pentru
aceste fapte, cât și datorită notorietății sale, este schingiuit o lună și jumătate, silit să
dea repetate declarații, fiind apoi eliberat (v. G. Enache, Părintele Arsenie Boca în
atenția poliției politice, Ed. Partener, Galați, 2009). După arestarea clerului Bisericii
Române Unite în 29 octombrie 1948, mitropolitul ortodox Nicolae Bălan l-a strămutat „la
cerere” pe Arsenie Boca de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop, cu scopurile de a prelua
mănăstirea și de „convertire a gr[eco]-cat[olicilor] din Munții Apuseni”. [5] Acolo a fost
însoțit de alți doi călugări, unul dintre aceștia fiind Leonida Plămădeală.[6] Boca devine
stareț, iar după ce lăcașul a fost transformat în mănăstire ortodoxă de maici, a rămas ca
duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare (1950, 1951, 1953,
1955, 1956). În 1959 comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca i-au interzis
activitatea preoțească.
În 15-16 ianuarie 1950 a fost a treia oară arestat. Face detenție „administrativă”, fiind
dovedit vinovat, până pe 23 martie 1951 la Canal. Eliberarea s-a datorat
Patriarhului Justinian Marina, care i-a semnalat ministrului Teohari Georgescu pericolul
revoltării făgărășenilor. De Rusalii în 1953 a fost din nou anchetat, apoi este arestat la
Timișoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 octombrie 1955 până în aprilie 1956. În
1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru
a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din
1959). A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. A
lucrat pe post de pictor bisericesc pana la pensionarea sa din 1968, rămânând sub
supravegherea Securității. Din 1968 până în 1984 pictează biserica de la Drăgănescu,
Giurgiu. La Sinaia, din 1969 și-a avut chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după
1984 și unde a și închis ochii, la 28 noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani. A fost
înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989
prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.
Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din
importantele locuri de pelerinaj din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe 28
noiembrie fiind de 30 000 - 40 000 de oameni.
Conform Tatianei Niculescu, Boca a fost aderent al mișcării antropozofice a ocultistului
austriac Rudolf Steiner[7], ceea ce i-a influențat picturile de la Biserica din Drăgănescu,
în care fantoma lui Isus Hristos iese din lespedea mormântului [7]. De asemenea, Boca
avea talente de mentalist[8]. Fundația Arsenie Boca și-a exprimat dezacordul cu aceste
susțineri ale Tatianei Niculescu.[9]

Scrieri[modificare | modificare sursă]
 Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăției, ed.îngr. de Zamfira Constantinescu,
Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, 1995
 Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească, ed.îngr. de Ion Cismileanu,
Editura Agaton, Făgăraș, 2009
 Părintele Arsenie Boca, Trepte spre viețuirea în monahism, Editura Teognost,
Cluj-Napoca, 2003 - ISBN 973-85376-6-5
 Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Deva, 2006

Omagieri[modificare | modificare sursă]
 Un bust al părintelui Arsenie Boca a fost ridicat în curtea Bisericii Sf.
Vineri din Zalău.
 O statuie din bronz a părintelui Arsenie Boca, lucrare a sculptorului Ivan Jinaru,
așezată în fața bisericii Sfântul Nicolae din Vaideeni, județul Vâlcea, a fost sfințită
sâmbătă, 24 octombrie 2015.[10]

Canonizare[modificare | modificare sursă]
Episcopia Devei și Hunedoarei a anunțat joi, 5 septembrie 2019, aprobarea
documentației necesare pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca întocmite de
Comisia specială teologică a Mitropoliei Ardealului. Dosarul complet și studiul document
asupra sfințeniei vieții Cuviosului Părinte Arsenie vor fi înaintate spre examinare și
decizie Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. [11]
Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2019:
„S-a luat act de propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Ardealului de
canonizare a părintelui Arsenie Boca și de documentația înaintată în acest sens. A fost
aprobată transmiterea acestei propuneri Subcomisiei sinodale pentru canonizarea
sfinților români. Această comisie va invita specialiști din diferite domenii de competență
să redacteze referate privind canonizarea părintelui Arsenie Boca din perspectiva
expertizei lor teologice, de pictură bisericească și de disciplină monahală. De
asemenea, vor fi evaluate și referate ale cercetătorilor istorici permanenți desemnați de
mitropolii să cerceteze documentele CNSAS pentru a prezenta activitatea părintelui
Arsenie Boca în perioada 1945-1989. Până la luarea unei decizii finale, Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe recomandă clericilor și credincioșilor – indiferent dacă susțin
canonizarea sau se opun acesteia – să aștepte cu rugăciune și răbdare rezultatul final
al subcomisiei sinodale, evitând atât idealizarea excesivă a persoanei părintelui Arsenie
Boca, cât și denigrarea lui. Canonizarea sfinților, fiind un proces anevoios, nu se face în
pripă sau sub emoții de moment, mai ales când este vorba despre persoane trecute de
curând la Domnul, iar mărturiile prezente despre acestea sunt contradictorii.” [12]