Ecosistemul unei paduri de

foioase
Pădurile
de stejar se
întind în zonele cu
altitudine de până la
700-800 m. În zonele de
câmpie, aceste păduri sunt
formate din stejar
brumăriu şi stejar pufos. În
zonele joase, ele sunt

padurea de stejar formate din stejar în

amestec cu cer sau gârniţă.
În zona dealurilor înalte se
întâlneşte gorunul care
formează păduri întinse numai
de gorun (numite gorunete) sau
în amestec cu alte specii
de foioase.
 Caracteristici ale biotopului
-soluri: brune şi brun-roşcate de pădure.
-temperatura medie anuală în jur de 10 °C.
-lumina care ajunge până la suprafața solului, filtrată printre coroanele arborilor; de
aceea există numeroase plante erbacee şi arbuşti.

Componente ale
biocenozei
-arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arţar, cireş sălbatic.
-arbuști: măceş, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar.
-plante erbacee: golomăț, păiuş etc.
-animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc.
-animale vertebrate: broască brună, brotăcel, şopârlă, şarpe, cuc, lup, vulpe,
etc.
 padurea de fag
Fagul este un arbore frecvent întâlnit,
dar în acelaşi timp deosebit, care a fost
plantat datorită frumuseţii şi calităţilor sale.
Creşte cel mai bine în solul umed, cu
strat fertil adânc, cum întâlnim în regiunile
montane medii. Pe solurile mai alcaline, cu
pietriş şi nisip, creşte împreună cu stejarul,
iar pe solul calcaros trăieşte pe lângă frasin
şi tei.

Pădurea de fag îşi dezvoltă o coroană caracteristică,

bogată, sub formă de cort, iar datorită acestui fapt, vegetaţia de la
nivelul solului este relativ rară.
Toamna, înaintea căderii frunzelor, pădurea de fag se
îmbracă într-o haină galben-aurie. Frunzele fagului puterezesc
greu, astfel solul va fi acoperit de un covor gros. În luna octombrie Frunzele copacilor
putem găsi împrăştiate pe sol fructele fagului, cunoscute sub pădurii de fag permit
numele de jir. trecerea unei cantităţi prea
Frunzele copacilor pădurii de fag permit trecerea unei mici de raze solare pentru
cantităţi prea mici de raze solare pentru supravieţuirea majorităţii supravieţuirea majorităţii
florilor, dar pe părţile componente ale vegetaţiei în descompunere, florilor, dar pe părţile
se dezvoltă frumos ciupercile. componente ale vegetaţiei
în descompunere, se
dezvoltă frumos ciupercile.

Solul pădurii este acoperit de ciuperci

toxice şi comestibile, de la buretele şerpesc
până la muscariţă, mai ales în sezonul ploios
de toamnă. Ciupercile de fag trăiesc numai în
aceste păduri, crescând în colonii mari pe
crengile arborilor.
Acolo unde acoperişul de frunze se
răreşte, primăvara, solul este acoperit de mii
de flori. Pe solurile calcaroase predomină
trepădătoarea, fiind însoţită de vineriţă, trei
răi, ciucure, viorea sălbatică şi leurdă.
 Acolo unde acoperişul de frunze
se răreşte, primăvara, solul este
acoperit de mii de flori. Pe solurile
calcaroase predomină trepădătoarea,
fiind însoţită de vineriţă, trei răi, ciucure,
viorea sălbatică şi leurdă.

Pădurea de fag adăposteşte mai mult de

200 de specii de nevertebrate, oferind casă unui
număr de specii de opt ori mai mare decât pădurea
de frasin. În covorul gros de frunze trăiesc:melci
fără cochilie, aselul de pivniţă, miriapode şi diferite
larve de insecte.

Aceste vieţuitoare mici servesc drept hrană

multor specii de păsări, printre care şi pitulicea
mică, oaspetele nostru de vară. Piţigoiul mare
trăieşte aici tot anul, iar toamna îşi caută hrană
printre frunzele căzute. Producţia bogată a
fagului atrage multe cinteze, cinteze de iarnă şi
ţicleni. Aceste păsări adună şi rezerve pentru
vremuri mai grele.

Animalele mai mari ale pădurii sunt: cerbul

lopătar, vulpea şi viezurele.