UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAȚI

Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

SPECIALIZAREA DREPT, ANUL IV, semestrul II, grupa 3

Dreptul transporturilor

OBLIGAȚII IZVORÂTE DIN CONTRACTUL DE

TRANSPORT

Nume și prenume: Slave George-Alexandru

2020
 Obligaţiile pe care părţile şi le asumă prin contractul de transport diferă în funcţie de
particularităţile fiecărei deplasări.
Transportul de persoane se efectuează în condiţii ce se deosebesc substanţial faţă de
strămutarea lucrurilor.
Deplasarea bunurilor prezintă un grad sporit de complexitate, iar gama de obligaţii
corespunzătoare este vădit mai largă, motiv pentru care sunt examinate în cadrul contractului de
transport.
Derularea contractului de transport de mărfuri parcurge 3 etape distincte: prima – la locul  de
pornire; următoarea – de-a lungul itinerariului, iar ultima – la destinaţie, părţilor revenindu-le
obligaţii diferite în cursul fiecărei etape. Astfel, vom avea:
 Obligaţiile părţilor la punctul de pornire:
1. obligaţiile expeditorului;
2. obligaţiile cărăuşului.
 Obligaţiile părţilor în cursul deplasării mărfii. D.p.d.v. al obligaţiei de deplasare a mărfurilor
vom deosebi 3 categorii de transporturi:
 cele efectuate în condiţiile iniţial convenite (obligaţiile expeditorului şi obligaţiile
cărăuşului);
 transporturi care suferă devieri de la itinerariul iniţial din voinţa expresă a expeditorului,
exprimată printr-un a.j. numit contraordin;
 transporturi perturbate de împrejurări de forţă majoră, numite transporturi deficitare – având
ca efecte întârzierea executării obligaţiilor cărăuşului sau imposibilitatea de a le aduce la
îndeplinire.
 Obligaţiile părţilor la destinaţie:
1. obligaţiile cărăuşului;
2. obligaţiile destinatarului.
 
 Obligaţiile părţilor la punctul de pornire
1. Obligaţiile  expeditorului la punctul de pornire
2. Alegerea mijlocului de transport
Alegerea mijlocului de transport depinde de felul mărfii care urmează a fi transportată (de
ex., produsele alterabile – în vagoane frigorifice, animalele vii – în vehicule care să le asigure
integritatea şi cu instalaţii de aerisire, petrolul – în autocamioane cisternă, ş.a.).
            Înainte de a proceda la încărcare, expeditorul trebuie să verifice dacă mijlocul de transport
pus la dispoziţie de cărăuş corespunde efectuării în bune condiţii a transportului spre a evita
alterarea, degradarea, sustragerea, scurgerea ori pierderea mărfii şi dacă îndeplineşte condiţiile
tehnice şi funcţionale.
            Verificarea efectuată de expeditor priveşte defectele aparente ale vehiculului.
            Dacă există neajunsuri sau defecţiuni ale mijlocului de transport, trebuie aduse la cunoştinţă
cărăuşului, iar dacă acesta menţine mijlocul de transport, este necesar să se facă menţiune pe
documentul de transport arătându-se şi obiecţiunile expeditorului.
            Efectul juridic al acestor menţiuni constă în angajarea răspunderii cărăuşului.
3. Predarea mărfii în vederea transportului
            Obligaţia expeditorului de a preda marfa trebuie să fie executată la locul convenit, la
termenul fixat, cu respectarea condiţiilor uzuale privind determinarea cantitativă şi ambalarea
obiectului transportului.
            Locul diferă în funcţie de felul transportului: dacă deplasarea se face cu autocamionul –
predarea se face, de regulă, la locul fabricii; în transporturile feroviare – predarea se face în staţia
CF; în transporturile aeriene – la aeroport, iar în transporturile maritime sau navale – de regulă, la
chei, de-a lungul navei.
            Ziua (eventual ora) precizată în contractul de transport trebuie respectată cu stricteţe; orice
întârziere se penalizează.
            Cantitatea mărfii trebuie stabilită de expeditor şi declarată de cărăuş pentru alegerea
mijlocului de transport şi pentru calcularea taxelor aferente. În acest scop este necesar să se arate:
greutatea, volumul, metrajul, numărul de bucăţi şi, după caz, tipul, varietatea, dimensiunile sau
orice alte elemente semnificative.
            Cărăuşul are obligaţia să verifice dacă elementele de determinare cantitativă au fost înscrise
în documentul de transport. În plus, se mai precizează cântarul folosit, sistemul de cântărire ş.a.
elemente care ar influenţa greutatea (spre ex., starea uscată sau umedă a mărfii) şi persoana care a
făcut cântărirea.
            Încărcătura va fi prezentată într-un ambalaj ce trebuie să fie potrivit din toate punctele de
vedere, încât marfa să poată suporta strămutarea fără deteriorări, degradări ori pierderi.
            Furnizorul trebuie să aplice pe fiecare ambalaj o etichetă specială cu următoarele menţiuni:
 denumire;
 calitatea şi cantitatea mărfii;
 numele persoanei care a făcut numărătoarea sau cântărirea şi ambalarea.
Nerespectarea obligaţiilor menţionate îndreptăţeşte pe cărăuş să refuze primirea mărfii în
vederea transportului.
4. Încărcarea mărfii în mijlocul de transport
            Această obligaţie cade, în principiu, în sarcina expeditorului şi cuprinde următoarele etape:
 Încărcarea propriu-zisă – trebuie să ţină cont de capacitatea mijlocului de transport.
Folosirea incompletă a vehiculului constând în subîncărcare atrage penalizarea expeditorului
care poate fi obligat să plătească cărăuşului o despăgubire pentru cota-parte din capacitatea
vehiculului rămasă neutilizată în cursul călătoriei convenite.
Nici depăşirea limitelor de încărcare nu este permisă. De regulă, supraîncărcarea atrage plata
unor diferenţe de taxe sporite, nefiind exlusă aplicarea de sancţiuni expeditorului (chiar de natură
penală) dacă depăşirea are caracter fraudulos.
Aşezarea mărfurilor în spaţiul interior al mijlocului de transport – are loc a.î. să îndeplinească
o triplă condiţie:
o să utilizeze la maxim întreaga capacitate utilă de încărcare;
o să nu pericliteze stabilitatea vehiculului;
o să asigure integritatea încărcăturii.
Modul de repartizare între cărăuş şi expeditor a obligaţiilor ce au ca obiect încărcarea şi
aşezarea mărfurilor în mijlocul de transport se stabileşte concret prin clauzele contractului încheiat
între părţi.
Măsurile preventive împotriva riscului de sustragere de mărfuri – acestea diferă în funcţie de
mijlocul de transport folosit.
Când mărfurile sunt strămutate în mijloace de transport închise (containere, spre ex.) folosite
în întregime de expeditor, acesta este obligat ca odată cu predarea mărfurilor către cărăuş să aplice
pe sistemul de închidere sigilii proprii. Cărăuşul are şi el îndatorirea să aplice propriile sigilii pe
mijlocul de transport închis.
Dacă se folosesc mijloace de transport deschise, mărfurile încărcate trebuie însemnate sau
marcate a.î. sustragerea lor să nu fie posibilă fără a lăsa urme vizibile. Modul de marcare a
mărfurilor trebuie să fie arătat de expeditor în documentul de transport.
Operaţiunile de încărcare/descărcare trebuie aduse la îndeplinire în timpul rezervat
încărcării/descărcării stabilite prin contractul de transport. Depăşirea timpului de
încărcare/descărcare convenit atrage ca sancţiune contractuală plata unor penalităţi de întârziere de
către expeditor – când este vorba de încărcare, sau de destinatar – în cazul descărcării.
1. Colaborarea expeditorului la întocmirea documentului de transport
Expeditorul trebuie să pună la dispoziţia cărăuşului coordonatele de fapt complete şi exacte
ale mărfii şi itinerariului.
Declaraţia expeditorului va preciza: felul încărcăturii, cantitatea, calitatea, greutatea şi
valoarea.
Itinerariul se întregeşte cu identificarea persoanei destinatarului şi adresa acestuia.
 Expeditorul are îndatorirea să anexeze la documentul de transport unele înscrisuri necesare
pentru identificarea mărfii sau pentru îndeplinirea unor formalităţi pe parcurs.
În plus, în transporturile internaţionale, expeditorul urmează a pune la dispoziţia cărăuşului
declaraţiile vamale.
Răspunderea pentru corectitudinea declaraţiilor arătate revine expeditorului; nesinceritatea
acestuia comportă sancţiuni, respectiv despăgubiri datorate, după caz, cărăuşului sau destinatarului.
1. Plata preţului transportului – această obligaţie incumbă expeditorului încă de la data
întocmirii documentului de transport.
Expeditorul are îndatorirea să suporte integral preţul convenit, momentul plăţii se stabileşte
prin acordul părţilor şi coincide, de regulă, cu predarea mărfii în detenţiunea cărăuşului.
Dacă expeditorul întârzie, cărăuşul poate suspenda efectuarea transportului, suspendare ce se
justifică numai dacă obligaţiile reciproce ale părţilor îşi au temeiul în acelaşi contract, iar
neîndeplinirea chiar parţială a obligaţiei expeditorului este îndeajuns de importantă.
Cărăuşul poate lua măsura de suspendare fără a fi necesară punerea în întârziere a
expeditorului.
Suspendarea încetează deîndată ce expeditorul îşi îndeplineşte obligaţia de a plăti preţul.
Prin derogare de la cele arătate, costul deplasării mărfii poate fi pus, în totalitate sau în parte,
în sarcina destinatarului printr-o clauză expresă în documentul de transport, numită „clauză de plată
transmisă”. În acest caz, înlocuirea expeditorului prin destinatar este opozabilă cărăuşului dacă o
acceptă, asumându-şi astfel riscul de neplată la capătul transportului.
De asemenea, inserarea unei asemenea clauze în documentul de transport este condiţionată
de acordul corelativ al destinatarului, altfel nu îi este opozabilă.
1. Obligaţiile  cărăuşului la punctul de pornire
2. Acceptarea cererii de transport
            Întrucât cărăuşul se află în stare permanentă de ofertă de servicii adresată publicului, el este
ţinut, în principiu, să dea urmare oricărei cereri sau comenzi de a efectua o strămutare de bunuri sau
o deplasare de persoane.
            Simpla adeziune a expeditorului solicitant la condiţiile prestabilite de cărăuş realizează
consimţământul contractual.
            Din această cauză, cărăuşul nu are posibilitatea să verifice în prealabil solvabilitatea
cocontractantului.
            Singura măsură de prevenire a riscurilor constă în plata preţului transportului încă de la
pornire.
2. Procurarea unui mijloc de transport corespunzător
            Vehiculul trebuie să fie apt d.p.d.v. tehnic şi funcţional pentru a realiza în condiţii normale
transportul convenit.
            Cărăuşul are obligaţia esenţială să garanteze îndeplinirea acestor cerinţe din proprie
iniţiativă şi independent de orice verificare prealabilă exercitată de cocontractant.
            Dacă pune la dispoziţia expeditorului sau călătorului un vehicul inadecvat, cărăuşul îşi
asumă răspunderea contractuală.
            Momentul când mijlocul de transport trebuie pus la dispoziţia expeditorului şi locul unde se
va face încărcarea mărfii se stabilesc prin contract.
 Bibliografie

1. Gh. Stancu, Dreptul transporturilor, Ed. Lumina Lex, București, 2000.

2. Cr. Stanciu, Dreptul transporturilor, Ed. C. H. Beck, București, 2008.
3. I. T. Ciobanu, Dreptul transporturilor – Transportul terestru și aerian, Ed. Actami,
București, 1996.