Cercetarea cauzelor de incendii trebuie inteleasa ca un ansamblu de masuri si actiuni organizatorice,

tehnice si operative care includ metode, procedee si mijloace specifice in vederea stabilirii precise a
imprejurimilor, surselor sau autorilor care au generat producerea incendiului sau evenimentului urmat
de incendiu.
Activitatea de cercetare propriu-zisa contine:
- „tactica de cercetare” – care asigurea realizarea cercetarii la fata locului, elaborarea si verificarea
ipotezelor, audierea persoanelor, reconstituirea s.a.;
- „metodica de cercetare” – care stabileste particularitatile cercetarii diferitelor situatii;
- „tehnica de cercetare” – care reprezinta mijloacele tehnice si metodele stiintifice destinate examinarii
amprentei incendiului, urmelor si altor mijloace de proba, precum si efectuarea expertizelor tehnico-
stiintifice de specialitate.
Scopul activitatii de cercetare a incendiilor sunt:
- descoperirea imprejurarilor si cauzelor reale care au generat incendiile;
- prevenirea in viitor a incendiilor datorate cauzelor si imprejurarilor similare sau asemanatoare celor
cercetate;
- sprijinirea organelor de cercetare penala in elucidarea cauzelor, in identificarea faptuitorilor si in
administrarea probelor in vederea aflarii adevarului, pentru luarea masurilor ce se impun;
- formularea concluziilor si invatamintelor privind activitatea de prevenire si stingere a incendiilor
desfasurata si luarea masurilor pentru perfectionarea acesteia in viitor.
Cercetarea cauzelor incendiului are rolul de a pune in evidenta nu numai sursa de aprindere (initiere) ci
si toate elementele componente ale cauzei care au favorizat producerea si evolutia lor, analizand si
toate datele rezultate de natura subiectiva si obiectiva ale persoanelor implicate.
Concluziile formulate ca urmare a cercetarii incendiilui trebuie sa se sprijine fie pe baza probelor certe
prezentate de investigatori, fie prin eliminarea motivata tehnic si juridic a tuturor celorlalte cauze
posibile.
Atragem atentia asupra necesitatii de folosire a concluziilor expertilor caracterizate ca „certe” si, ca
urmare, evitarea situatiilor de aparitie a erorilor ce pot fi comise de investigatori prin elaborarea unor
concluzii fara verificarea tuturor versiunilor luate in discutie.
Organele de pompieri au un rol deosebit de important in activitatea de cercetare a cauzelor incendiilor,
indeosebi in ceea ce priveste:
- luarea masurilor pentru preintampinarea unor pericole iminente;
- observarea, notarea si descrierea fazelor evolutiei incendiului, incepand cu momentul sosirii la fata
locului si pana la lichidarea completa a acestuia;
- descrierea si fixarea amprentei incendiului, precum si descoperirea, fixarea si protejarea urmelor
incendiului si a altor mijloace de proba;
- participarea la stabilirea si verificarea ipotezelor si versiunilor referitoare la cauzele si imprejurarile
care au generat incendiul;
- efectuarea, la fata locului si in laboratoare de specialitate, a constatarilor tehnico-stiintifice necesare;
- expertizarea tehnica de specialitate de catre experti, imputerniciti potrivit prevederilor legale;
- stabilirea masurilor ce trebuie intreprinse pentru prevenirea incendiilor.
3.2. Ce trebuie sa stabileasca investigatorul
a) Situatia existenta in obiectivul afectat si la locul incendiului inaintea producerii evenimentului, si
anume:
- date privind dispunerea in plan si structura constructiva a cladirii, incaperii, instalatiei tehnologice,
instalatiilor utilitare (electrice, incalzire, ventilare, abur tehnologic, aer comprimat, gaze etc.), starea si
conditiile de exploatare a acestora;
- tipul si parametrii de functionare ai instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor, starea tehnica a
acestora;
- dispozitivele de limitare a propagarii incendiului si alte sisteme de prevenire (usi, obloane, cortine
rezistente la foc), dispozitive de evacuare a fumului si gazelor fierbinti, sisteme de presurizare, precum
si starea tehnica a acestora;
- tipul, amplasarea si numarul mijloacelor initiale de interventie;
- procesele tehnologice sau activitatile ce se desfasoara in obiectivul afectat (scheme de flux tehnologic
si caracteristici tehnice, amplasarea si starea tehnica a utilajelor, parametrii de functionare ai acestora,
conditiile de exploatare precizate de furnizor si cele reale), organizarea si modul de asigurare a
intretinerii, reviziilor si reparatiilor diverselor utilaje;
- materialele si obiectele aflate in zona afectata inaintea incendiului, cantitatea, distributia, starea,
modul de ambalare si caracteristicile tehnice si de combustibilitate ale acestora;
- atributiile personalului muncitor (in conditii normale de lucru si pentru inlaturarea avariilor sau
defectiunilor) si corelarea lor cu pregatirea profesionala;
- activitatea p.s.i. desfasurata de agentul economic (conducere, comisie tehnica p.s.i., formatie civila de
pompieri, personalul de la locul de munca);
- faza de activitate in care se afla obiectivul, sectia, incaperea, instalatia, utilajul (in timpul programului
de lucru, in afara lui, in functionare normala, probe tehnologice, revizie, reparatii, repunere in
functiune etc.);
- deficiente si abateri manifestate anterior fata de parametrii de functionare stabiliti, cunoscute sau
sesizate, dar neaduse la cunostinta factorului tehnic de decizie, observatii in legatura cu instalatiile,
utilajele, agregatele tehnologice si de utilitati (scantei, palpairi, miros, variatii de tensiune, scurtcircuite
etc.);
- activitati sau operatii diferite de cele specifice proceselor tehnologice sau de functionare normala
executate inaintea incendiului in zona in care se presupune declansarea incendiului sau in vecinatatea
acesteia;
Pentru culegerea datelor necesare cunoasterii situatiei dinaintea incendiului este necesara procurarea si
studierea documentatiei tehnice (piese scrise si desenate) privind alcatuirea constructiei, instalatiilor
tehnologice si de utilitati, regulamentele tehnologice si de functionare, de exploatare, intretinere si
revizie a instalatiilor, de organizare a muncii, registre de urmarire a parametrilor tehnologici, procese-
verbale de predare-primire a instalatiilor etc.
b) Situatia in care a fost observat incendiul:
- data, ora si modul in care s-a facut alarmarea personalului, formatiei civile, anuntarea pompierilor
militari, conducerii obiectivului;
- aspecte retinute de martori (ora observarii, imprejurari, manifestarea incendiului perceputa optic,
acustic, persoane straine etc.);
Pentru culegerea datelor necesare se vor procura si indica documentele existente la formatia civila de
pompieri, conducerea agentului economic, unitatea de pompieri militari. De asemenea, se vor audia
toti martorii oculari si alte persoane care detin date privind situatia din obiectivul afectat de incendiu,
stabilindu-se, inca de la inceput, cercul persoanelor ce pot da informatii necesare. Audierea se va faze
pe baza de interviu, dupa urmatorul exemplu:
Aspecte vizuale:
- Unde Ati vazut intai foc ?
- Ati vazut ceva licarind, palpaind, flacara mica (mare), stralucitoare ?
- Ati vazut intai fum, dispersat, mult, in ce loc ?
- Luminile becurilor, lampilor functionau normal ?
- Aparatul functiona normal ?
- Manetele, butoanele aparatului in ce pozitie erau ?
- Ati vazut flacari in mai multe locuri ?
- Ati vazut fisuri ?
- Ati vazut descarcari electrice atmosferice ?
- Ati vazut lichide deversate ?
- Ati vazut dispozitive uzate ?
- Ati vazut instalatii electrice improvizate, resouri, sobe alte surse termice ?
- Ati vazut o persoana, spalind, uscind, fumind ?
- Ati observat ca se „ard” sigurantele frecvent ?
- Ati observat flame la întreprindere ?
Aspecte auditive:
- Ati auzit o explozie ?
- Ati auzit pocnituri ?
- Ati auzit zgomote neobisnuite (ca de fierbere, de obiecte cazute, de pasi) ?
- Ati auzit paraziti la radio, TV ?
- Ati auzit tunete ?
Aspecte de simt tactil si miros:
- Ati simtit unele suprafete neobisnuit de fierbinti pe un aparat, alt obiect ?
- Ati simtit un perete cald, fierbinte ?
- Ati simtit un soc sau o electrocutare ? De unde ?
- Ati simtit un miros neobisnuit ? Cu ce se aseamana si de unde provenea ?
- Ati simtit miros de fum ?
- Ati simtit miros de produse petroliere ?
c) Evolutia in timp si in spatiu a incendiului:
- modul de manifestare;
- fenomene insotitoare;
- proportiile atinse in diferite faze;
- aspecte retinute de martori.
d) Situatia meteorologica:
- inaintea declansarii incendiului;
- pe timpul manifestarii incendiului;
Datele se vor obtine pe baza de interviu, dupa exemplul de mai jos, de la statia meteo cea mai
apropiata:
- A fost furtuna inaintea incendiului ?
- Au fost descarcari electrice in atmosfera ?
- A fost inundatie ?
- A fost cald (frig) neobisnuit ?
- A fost o zi umeda ?
e) Desfasurarea interventiei de stingere a incendiului:
- actiunea personalului pe locul de munca;
- actiunea mijloacelor speciale de semnalizare si stingere, dispozitivelor de limitare a propagarii
incendiului si alte sisteme de prevenire;
- actiunea formatiei civile de pompieri (dupa caz, cooperarea cu alte formatii civile de pompieri);
- actiunea pompierilor militari.
Se vor preciza durata, dispozitivul si operatiile intreprinse, mijloacele obtinute, salvari de persoane si
bunuri, factori care au facilitat sau limitat actiunea de interventie, accidente si victime.
f) Situatia obiectivului dupa lichidarea incendiului si efectele acestuia asupra constructiei, instalatiilor,
materialelor si persoanelor:
- se fac observatii pentru stabilirea „amprentei incendiului”, care se defineste ca imaginea
macroscopica a ansamblului modificarilor survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor
incendiului asupra spatiului incendiat si a bunurilor aflate in acesta, precizandu-se zonele afectate de
incendiu, efectul fumului, gazelor fierbinti, gazelor corosive etc., pozitia bunurilor si proportia in care
au ars sau deformat, actiunea si efectele solicitarilor termice asupra constructiei, instlatiilor si
materialelor;
- se stabilesc urmele (care vor fi analizate pe loc sau ulterior; urma este orice modificare materiala
produsa in mediul in care a izbucnit incendiul sau in alte locuri ce au legatura cu acesta, ca urmare a
interactiunii dintre fenomenele tehnice naturale, infractionale sau de alta natura, mijloacele si caile de
actiune ale acestora si elementele componente ale spatiului incendiat).
Clasificarea principalelor urme ale incendiilor este prezentata mai jos:
- se precizeaza efectele asupra persoanelor;
- se precizeaza pozitia focarului de initiere si vecinatatea cu urme de materiale combustibile, instalatii,
utilaje;
Fixarea datelor de mai sus se face conform Codului de procedura penala prin:
- descriere in procesul-verbal de constatare la fata locului, raportul de constatare tehnico-stiintifica,
raportul de constatare medico-legala;
- mijloace tehnice: fotografie judiciara, schite, desen, filmul judiciar, fonograme si video-fonograme
judiciare.
In conformitate cu Regulamentul trupelor de pompieri se utilizeaza si nota de anuntare, raportul de
interventie, fisa de incendiu, procesul-verbal de incendiu si registrul cu evidenta actiunilor de
interventie.
Ridicarea urmelor sau a imaginilor acestora se face prin procedee si tehnici criminalistice specifice:
- ridicarea obiectului care poarta sau contine urme (sticle, bidoane, batiste, pungi de plastic, cutii
conserve etc.);
- ridicarea crustelor, depunerilor, petelor, pulberilor etc. folosind solubilizarea in apa sau alcool,
seringa, pipeta, aspiratorul, spatula, lopatica, penseta, magnetul etc.;
- ridicarea prin transferare folosind folii adezive, electricitatea statica, transvazarea;
- ridicarea prin fotografiere, filmare, mulaj, desen.
Urmele sau purtatorii de urme se vor ambala separat, se vor marca, eticheta si sigila.
3.3. Cercetarea incendiilor la fata locului
a) Reguli tactice generale: nelimitarea anticipata, in timp, a duratei cercetarii incendiului la fata
locului;
- efectuarea cercetarii complete si minutioase la fata locului, independent de orice ipoteza
preconceputa sau de alte anticipari;
- executarea organizata a sarcinilor;
- utilizarea metodelor, procedeelor, aparaturii si tehnicii adecvate in raport de natura si particularitatile
locului faptei;
- consemnarea, in cursul cercetarii, a tuturor constatarilor datelor, informatiilor si elementelor in
legatura cu cauza;
- observarea comportamentului potentialilor faptuitori prezenti la fapta locului.
b) Reguli tactice si activitati specifice:
- deplasarea in cel mai scurt timp la fata locului;
- organizarea acordarii primului ajutor pentru salvarea vietilor omenesti periclitate si a victimelor;
- luarea masurilor pentru prevenirea si inlaturarea eventualelor pericole iminente (propagarea
incendiului la alte constructii si instalatii, alte explozii, prabusiri etc.), precum si pentru prevenirea
sustragerilor;
- aflarea, notarea si fixarea pe timpul stingerii incendiului si a cercetarii acestuia a datelor referitoare
la:
● locul izbucnirii incendiului sau a producerii exploziei (focarul sau craterul initial);
● materialele si substantele care au ars (natura, cantitati, amplasare, proprietati);
● caracteristicile incendiului, cum sunt: modul de dezvoltare (rapid, lent, cu limbi de flacari,
valvataie), culoarea flacarilor si fumului, mirosul, numarul si locul arderilor intense (focarelor),
suprafata incendiata, forma incendiului (liniara, circulatia), directiile principale de propagare si altele;
● cine, cand si cum a observat anuntat incendiul;
● cine, cand, cum si cu ce au actionat initial asupra incendiului;
● pozitia obiectelor, materialelor si substantelor aflate in zona incendiata si eventualele
modificari survenite pe timpul stingerii incendiului;
● conditiile atmosferice (vant, temperatura, precipitatii);
- inceperea imediata a cercetarii cauzelor si imprejurarilor in care s-a produs incendiul sau
explozia, in care scop se asigura:
● cunoasterea specificului obiectivului, a procesului tehnologic, a fazei in care se afla
obiectivul incendiat (in exploatare, in probe tehnologice, in reparatii, in timpul sau in afara
programului de lucru etc.);
● stabilirea, de la inceput a intregului pachet de ipoteze si versiuni referitoare la cauzele si
imprejurarile posibile sa genereze incendiul sau explozia;
● identificarea persoanelor care pot da relatii despre eveniment, intervievarea lor intr-o
atmosfera de bunavointa si notarea datelor si informatiile furnizate de acestia;
● descrierea, fixarea si pastrarea neschimbata (pe cat posibil) a urmelor si corpurilor delicte,
ridicarea si examinarea acestora de catre organele imputernicite prin lege;
● protejarea, consevarea si examinarea elementelor care pot furniza date si informatii despre
eveniment (statii de comanda, diagrame, aparatura de masura si control, registre, permisul de lucru cu
foc, planul de aparare impotriva incendiului, regulamente sau instructiuni de fabricatie etc.).
Sigilarea si ridicarea acestor elemente se dispune de catre organele de cercetare penala;
● cercetarea evenimentului ca fenomene, situatii si miscari succesive in timp, in stransa interactiune,
renuntand la idei preconcepute, empirism sau intuitie; verificarea, cercetarea, epurarea si clasificarea
tuturor ipotezelor si versiunilor pe baza informatiilor si datelor culese, pana se ajunge la stabilirea
univoca a adevarului.
c) Stabilirea pozitiei focarului si a cauzei incendiului:
Pentru determinarea cauzei care a generat incendiul si a imprejurimilor in care s-a produs initierea
arderii, investigatorul, trebuie sa stabileasca locul in care s-a declansat primul proces de ardere (focarul
initial) si concomitent sa gaseasca in zona respectiva indiciile cu privire la primul material aprins, sursa
care a produs initierea si circumstantele care au permis producerea evenimentului.
Precizarea pozitiei focarului initial trebuie realizata prin interpretarea judicioasa a amprentei
incendiului, coroborata cu actiunea factorilor care influenteaza desfasurarea proceselor de combustie si
propagarea arderii in situatia specifica a cazului in speta, modul cum incendiul a evoluat in timp si in
spatiu, directiile si caile prin care s-a propagat succesiv pana a curpins intreaga suprafata afectata,
astfel incat, parcurgand in sens invers traseel respective, sa se localizeze zona unde s-a declansat
procesele de ardere. In general, focarul initial prezinta urmele unei solicitari termice mai puternice
decat spatiile invecinate.
Asa cum s-a aratat, punctele joase de ardere constituie posibile focare de initiere a incendiului si
trebuie depistate si analizate ca atare.
In acest sens, se desfasoara urmatoarele activitati:
- se analizeaza fiecare punct jos de ardere sub aspectul modului de transmitere a arderii de la
aceasta, prin stabilirea directiei predominante a arderii si a suprafetelor de ardere ce puteau fi aprinse
din acest punct, pentru a forma un incendiu mic;
- dupa analizarea tuturor punctelor joase de ardere, se studiaza amprenta generala a incendiului, pentru
a se realiza modelul dupa care se considera ca incendiul a evoluat ulterior; se ia in considerare si
actiunea unor factori exteriori (directia vantului, sensul curentilor de aer formati in cladire, efectul de
cos) pentru determinarea efectului ce-l puteau transmite asupra dezvoltarii incendiului;
- concluziile rezultate din studierea fiecarui punct de ardere sunt evaluate in corelatie cu amprenta
generala si cu modul de evolutie a incendiului in faza dezvoltata. In general, numai unul din aceste
puncte corespunde, in contextul dat, ca loc de origine a incendiului;
- se cauta cauzele care ar fi putut produce initierea incendiului, in toate punctele joase de ardere ce ar
putea constitui, in situatia data, loc probabil de origine a acestuia; daca nici unul dintre punctele joase
de ardere nu ar fi putut – conform analizei intreprinse – sa constituie locul de origine a incendiului,
investigatorul trebuie sa studieze si alte posibilitati de initiere a arderii, in puncte situate la alte niveluri
ale spatiului cercetat.
Nu se exclude cerinta de a se efectua investigarea atenta, in punctele respective, a unor posibile urme
sau indicii.
- la cercetarea punctelor joase de ardere trebuie avute in vedere si posibilitatile ca procesele de
combustie sa fi aparut ca urmare a unor fenomene ce au avut loc la partea superioara a spatiului, ca de
exemplu:
● prabusirea unor elemente de combustie sau a altor materiale aprinse;
● scurgerea pe sol a unui lichid combustibil iesit printr-o neetanseitate a unei conducte, rezervor etc.,
care s-a aprins in contact cu o sursa de initiere.
In numeroase cazuri punctele joase de ardere sunt situate la nivelul pardoselii, aparand sub forma
carbonizarii profunde. Pentru o analiza corecta a modului de formare a carbonizarii, trebuie avut in
vedere urmatoarele:
- materialele solide care cad arzind pe sol, precum si corpurile metalice incandescente,
supraincalzite sau alte obiecte cu emisie calorica importanta, in contact direct sau la mica distanta de
pardoseala combustibila, pot initia arderea pe fata superioara a acesteia si produce carbonizarea ei in
profunzime.
Este evident ca prezenta obiectelor metalice sau topiturilor care au provocat arderea pardoselii
permite precizarea originii carbonizarii;
- lichidele combustibile ce ard pe pardoseala nu pot provoca, de regula, aprinderea acesteia pe
fata sa superioara, deoarece radiatia calorica a flacarilor are numai efecte foarte reduse;
- pardoseala combustibila poate fi aprinsa numai daca lichidul combustibil patrunde sub nivelul ei, prin
gauri, interstitii sau alte neetanseitati, arzand dedesubt.
Astfel actiunea flacarilor provoaca aprinderea fetei inferioare a pardoselii, carbonizarea sa de jos in
sus, fiind posibila strapungerea acesteia si trecerea arderii pe fata sa superioara.
3.4. Metode si procedee folosite in cercetarea incendiilor
Pentru examinarea situatie la fata locului, pentru precizarea provenientei urmelor, a caracteristicilor si
transformarilor suferite de acestea, precum si pentru reconstituirea situatiei initiale sau a fenomenelor
ce s-au produs in timpul incendiului se pot utiliza diverse metode, procedee, expertize si mjiloace
tehnice care se pot grupa astfel:
a) Metode logice generale:
- analiza – dezmembrarea si desfacerea pe plan mintal a intregului in partile si laturile sale
componente;
- sinteza – reconstituirea mentala a intregului, prin asamblarea elementelor si laturilor sale
constructive;
- inductia – determinarea proprietatilor si aspectelor unei colectivitati (multimi) mai mari de obiecte,
fenomene si procese pornind de la colectivitatile mai restranse (submultimi), adica inferenta de la
particular spre general;
- deductia – determinarea caracteristicilor si proprietatilor unor indivizi (elemente) sau colectivitati mai
restranse de indivizi (submultimi) pornind de la proprietatile si caracteristicile unor colectivitati mai
cuprinzatoare (multimi) ale acestora, adica inferenta de la general la particular si individual;
- comparatia – studierea caracteristicilor si proprietatilor a doua sau mai multe elemente (fenomene) si
stabilirea celor identice, asemanatoare si deosebite;
- presupunerea si excluderea – stabilirea (din faza initiala) a intregului pachet de ipoteze si versiuni,
precum si eliminarea succesiva (pe parcursul cercetarii) a celor care nu pot fi fundamentate (logic,
tehnic si stiintific) ca posibile in situatia data.
b) Metode, procedee si mijloace operative de specialitate:
- utilizarea instrumentelor de masura (ruleta, rigla, balanta, cronometru, termometru etc.) si optice de
marit (lupe, microscop etc.);
- folosirea aparatelor de iluminat, fotografiat, filmat si de proiectie, precum si a celor de inregistrat
(magnetofon, casetofon, reportofon etc.);
- studierea documentelor de organizare si desfasurarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor
in obiectiv (planul de aparare impotriva incendiilor, organizarea prevenirii si stingerii incendiilor pe
locul de munca, constatarile serviciului de rond, permisul de lucru cu foc, tematica si fisele de
instruiere a personalului pe locurile de munca, avizele de functionare p.s.i. eliberate de organele de
pompieri militari si verificarea masurilor stabilite etc.);
- studierea documentelor de control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a
incendiilor, intocmite de organele de pompieri militari, cadrele tehnice special incadrate si verificarea
masurilor stabilite;
- studierea documentelor de organizare a interventiei in caz de incendiu sau calamitati (nota de
anuntare a incendiului, planul de aparare, planul unic de interventie, planurile de situatie ale cladirilor,
planul de evacuare in caz de incendiu, schemele de incendiu, schemele de interventie la instalatiile
periculoase, jurnalul actiunilor de stingere etc.) si verificarea modului de aplicare a acestora pe timpul
incendiului;
- studierea actelor normative care reglementeaza prevenirea si stingerea incendiilor in obiectivul
respectiv (norme, normative, instructiuni, standarde si alte prescriptii tehnice) si verificarea gradului de
aplicare a acestora;
- studierea cazuisticii unor evenimente similare produse in tara si in strainatate;
- studierea concluziilor rezultate in urma utilizarii in activitatea de prevenire si stingere a incendiilor a
unor metode si tehnici specifice de cercetare (prelucrare statistico-matematica a datelor despre
incendii, cartografierea acestora sau a altor parametri privind pericolul de incendiu);
- verificarea modului de indeplinire a obligatiilor legale referitoare la prevenirea si stingerea
incendiilor de catre conducerea obiectivului, comisia tehnica de prevenire si stingere a incendiilor,
formatia civila de pompieri, cadrele tehnice special incadrate, conducatorul sectorului de activitati,
seful formatiei de lucru si personalul ce lucreaza pe locul de munca in cauza.
c) Metode si procedee tehnico – stiintifice de specialitate:
- determinarea caracteristicilor de combustibilitate a materialelor si substantelor (temperatura
de aprindere, temperatura de inflamabilitate, temperatura de autoaprindere, putere calorifica, indice de
oxigen, viteza de ardere, viteza de propagare a flacarilor, limita de rezistenta la foc, limite de explozie,
opacitatea fumului, energie minima de aprindere etc.);
- determinarea, prin calcul, a bilantului energetic al materialelor si substantelor combustibile;
 - confruntarea duratei incendiului si a temperaturilor rezultate cu durata conventionala si cu
temperatura produsa;
- identificarea in cenusa, zgura, topituri sau materiale prelevate a prezentei unor substante
(initiatori sau acceleratori ai reactiei de ardere) sau a unor componenti din structura lor;
- determinarea modificarilor din structura metalelor si a altor materiale in urma solicitarilor termice si a
fenomenelor fizico-chimice la care au fost supuse in timpul incendiului;
- analiza si compararea suprafetelor si contururilor obiectelor;
- stabilirea compozitiei chimice si precizarea unor substante combustibile;
- reconstituirea la scara reala sau redusa in obiectivul in cauza, in obiectivule similare, in poligon sau
in laborator, a aspectelor privind situatia anterioara incendiului, sau a posibilitatii ca unele reactii,
fenomene, activitati sa se fi desfasurat conform declaratiilor martorilor sau ipotezelor investigatorului;
- experimentarea pentru determinarea modului in care ard unele materiale si a fenomenelor ce insotesc
procesul de combustie;
- realizarea de capcane criminalistice – pentru identificarea faptuitorului prin utilizarea substantelor
chimice, izotopi radiactivi, dispozitive electronice, fotografiere etc.;
- expertize criminalistice (dactiloscopica, traseologica, grafica etc.);
- expertize psihiatrico-legale (piromanie, alcoolism etc.).
3.5. Particularitati metodologice si tehnice pentru identificarea unor cauze de incendii
Notiunea de cauza de incendiu implica obligatoriu existenta a trei factori principali: sursa de aprindere,
primul material care a ars si imprejurarea.
Gama mijloacelor sau fenomenelor care se pot produce sau se constituie in surse de aprindere este
foarte diversificata si se completeaza continuu in pas cu progresul inregistrat in dezvoltarea tehnico-
stiintifica.
In acelasi ritm se completeaza si lista privind primul material care s-a aprins initial.
Imprejurarile care genereaza incendii sunt multiple si, in principiu, vizeaza nerespectarea
reglementarilor de protectie impotriva incendiilor.
Particularitatile metodologice si tehnice in identificarea unor cauze de incendii, in raport cu
principalele surse de aprindere prezentate mai jos, nu sunt limitative, activitatea de cercetare fiind
deosebit de complexa si in continua perfectionare.
3.5.1. Surse de aprindere cu flacara
- verificarea existentei mijloacelor care utilizeaza flacara sau care pot, in anumite conditii sa formeze
flacara, cum sunt: aparate de sudura, facle, cuptoare, cuptoare, aparate de gatit (aragaze, resouri) de
iluminat (lampi, lumanari, felinare, torte), de laborator (becuri si spirtiere cu gaze sau lichide
combustibile), afumatori, mijloace de aprindere (chibrituri, brichete, aprinzatoare electrice etc.), focul
in aer liber;
- examinarea urmelor si resturilor ramase de la mijloacele care utilizeaza flacara, a deformarilor
acestora si a funinginei;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor si substantelor afine in zona
incendiului, precum si a distantelor de amplasare a acestora fata de sursele de producere a flacarii;
- evaluarea temperaturii flacarilor in functie de temperatura de ardere a combustibilului, de marimea
flacarii rezultate la ardere, precum si de caldura pierduta prin radiatii sau consumata de catre produsele
de ardere (de exemplu: flacarile de chibrit pot atinge 600 – 700ºC, de sudura oxiacetilenica 3100ºC, ale
lampilor de lipit 2000ºC, cele de hidrogen 2800ºC, cele de lemn 850 – 1400ºC, de metan 1875ºC, de
propan 1925ºC, cele ale lampii cu petrol 780 – 1300ºC);
- compararea caldurii de reactie a flacarii cu temperatura sau energia minima de aprindere a
materialelor si substantelor combustibile aflate in zona incendiului;
- studierea, dupa caz, a conditiilor de microclimat sau a situatiei meteorologice.
3.5.2. Surse de aprindere de natura termica
- verificarea existentei si starii tehnice a instalatiilor, aparatelor termice sau a aparatelor electrice de
incalzit, aparatelor electrocasnice si de birou, a echipamentelor, cosurilor pentru evacuarea fumului sau
a obiectelor incandescente;
- examinarea punctelor sau zonelor in care este posibila aparitia frecarii in functie de sistemul de
rezemare si de ungere, de turatie si de puterea transmisiei etc.;
- determinarea modului de transmitere si acumulare a caldurii, precum si a marimii si a duratei
acesteia, corelat cu natura si proprietatile materialelor si/sau substantelor combustibile aflate in zona;
- examinarea urmelor si resturilor provenite de la obiecte incandescente, jar, cenusa, zgura, particule
provenite de la sudura, taiere, lipire, precum si de la becuri, proiectoare, tigari;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor combustibile amplasate in
apropierea sursei de aprindere, a distantelor de siguranta si a celor efective, a duratei de influenta,
corelat cu conditiile de microclimat (concentratie de pulberi sau gaze combustibile, umiditate, curenti
de aer, temperatura a mediului etc.) sau conditii meteorologice;
- compararea temperaturii de aprindere a materialelor sau substantelor combustibile cu temperatura
surselor de aprindere in functie de amplasarea acestora;
- efectuarea de masuratori experimentale in conditii similare utilizand, de la caz la caz, instrumente de
masura adecvate;
- reconstituirea, cand este posibil, a situatiei investigate.
3.5.3. Surse de aprindere de natura electrica
- studierea si compararea schemei proiectate a instalatiilor electrice cu realitatea, in colaborare
cu specialisti in domeniu;
- verificarea gradului de protectie a instalatiilor electrice, in functie de pericolul de incendiu si explozie
existent;
- determinarea univoca a instalatiilor electrice aflate sub tensiune in momentul izbucnirii incendiului,
precum si a celor care nu erau sub tensiune;
- examinarea dispozitivelor de siguranta (de protectie) ale instalatiilor electrice; daca sunt montate
toate dispozitivele de siguranta; daca dispozitivele sunt originale, nu sunt supradimensionate, nu au
fost reparate cu mijloace locale; daca este capacitatea consumatorilor sub limita admisa pe circuitul
(siguranta) respectiv;
- examinarea comutatoarelor, heblurilor si intrerupatoarelor, pozitia acestora si urmele (impuritatile)
depuse pe ele si pe punctele de contact;
- examinarea consumatorilor (motoare electrice, aparate electrice, corpuri de iluminat etc.), starea
tehnica a consumatorilor si modul de supraveghere a acestora; puterea reala a consumatorilor si
compararea ei cu cea prevazuta in proiect; amprenta incendiului asupra consumatorilor (de exemplu:
daca resturile de filament ale unui bec electric se gasesc sudate urme microscopice de granule sau
cioburi de sticla, becul ardea, iar daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu sunt sudate de
filament, rezulta ca becul nu era sub tensiune). Pentru examinare se utilizeaza lupa, microscopul si
aparate de fixat imagini (foto si video);
- examinarea conductoarelor si cablurilor electrice; starea izolatiei (de exemplu carbonizarea izolatiei
in contact cu metalul si schimbarea culorii observata prin marimea la microscop si prin fotografiere);
colectarea, din zona incendiului, a resturilor de conductoare, urmata de examinarea structurii metalului
(analiza metalografica) – de exemplu: aparitia unor modificari in structura cuprului, care implica
prezenta oxigenului, indica inchiderea circuitului inainte de izbucnirea incendiului, iar daca indica doar
prezenta infima a oxigenului, inseamna ca circuitul s-a inchis doar pe timpul incendiului;
- verificarea integritatii sistemului de descarcare continua a sarcinii electrice si a valorii rezistentei de
legare la pamant;
- verificarea cablurilor pe traseu si in sectiune (conform standardelor in vigoare) prin efectuarea unor
masuri privind: rezistenta izolatiei (cu ajutorul megaohmetrului), rezistenta chimica (metoda puntii),
proba cu tensiune inalta sau marita si a curentului de fuga (instalatiile Keraton sau KDRV), incercarea
izolatiei de strapungere (trusa TCS – 2), precum si determinarea defectelor de cablu (detectorul de
defecte LDC sau cautatorul tranzistoriat de defecte RCI – 2); examinarea materialelor identice (etalon)
cu cele avariate sau neutilizate;
- inventarierea si studierea punctelor in care se poate forma electricitate statica;
- evaluarea parametrilor ce caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura electrica, cum sunt: la
scurtcircuit – intensitatea, tensiunea si rezistenta de scurtcircuit, efectele mecanice si termice ale
scurtcircuitului; la arcuri si scantei electrice – intensitatea, tensiunea descarcarilor, lungimea si durata
arcurilor si scanteilor, capacitatea (energia de aprindere);
- studierea modului de amplasare si a naturii materialelor si substantelor combustibile si explozive din
zona incendiata, compararea cacarteristicilor de combustibiliate ale acestora cu parametrii ce
caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura electrica, mentionati mai sus;
- analiza posibilitatilor de initiere a incendiului prin scurtcircuit, arcuri si scantei electrice produse in
mediul combustibil (exploziv) existent;
- examinarea conditiilor de microclimat (umiditate, grad de izolare, temperatura si compozitia
mediului);
- efectuarea de experimente in conditii similare.
3.5.4. Surse de autoaprindere
- stabilirea substantelor chimice prezentate care se pot autoaprinde in contact cu aerul, apa sau in
contact cu alte substante chimice, sau care pot intra in reactie exoterma care la aprinderea lor, a
produsului de reactie sau a materialelor si substantelor combustibile vecine mediului de reactie;
- evaluarea cantitatilor de substante intrate in reactie si a marimii energiei termice dezvoltate;
- depistarea acceleratorilor existenti in masa materialelor cu tendinta de autoaprindere, stabilindu-se
contactul lor cu oxidantii;
- studierea fazelor tehnologice in cazul unui proces industrial;
- studierea conditiilor de manipulare;
- studierea conditiilor de depozitare a materialelor si substantelor combustibile, sau a reactivilor,
prezente in zona incendiului (modul de stivuire, distanta de siguranta si distante reale, modul de
iluminare artificial sau natural, posibilitati de contact accidental, microclimat, durata etc.);
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor combustibile amplasate in zona
incendiului si compararea loc cu marimea energiei termice dezvoltate;
- verificarea posibilitatilor de autoaprindere de natura chimica, fizico-chimica sau biologica;
- efectuarea, dupa caz, de experimente de laborator cu probele colectate si reconstituiri la fata locului.
3.5.5. Surse de aprindere de natura mecanica
- identificarea instalatiei, utilajului, uneltelor de munca etc. care pot produce scantei; stare
tehnica si modul de amplasare, utilizare si supraveghere;
- examinarea punctelor in care poate apare frecarea;
- examinarea urmelor de ardere;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor sau a substantelor combustibile
aflate in zona incendiului;
- examinarea lagarelor, arborilor, identificarea urmelor de tocire, a rizurilor, sudurilor locale, fisurilor,
urmelor de topire a cuzinetilor, arderea vopselei, suprafetelor cu rugozitati pronuntate;
- examinarea conditiilor de microclimat (umiditatea, temperatura si compozitia mediului).
3.5.6. Surse de aprindere naturale
- examinarea urmelor de ardere;
- determinarea conditiilor de aprindere si de ardere a materialelor si substantelor combustibile aflate in
zona incendiului si compararea lor cu energia de aprindere a surselor;
- verificarea instalatiilor de paratrasnet, prin calcul si masuratori adecvate si analize de laborator;
- examinarea efectelor mecanice si tehnice in cazul trasnetului;
- studierea actiunilor secundare in cazul trasnetului, ca urmare a inductiei electrostatice si
electromagnetice, precum si a eventualelor descarcari simultane in mai multe puncte;
- evaluarea marimii energiei solare datorate radiatiilor directe;
- examinarea bucatilor de sticla, care ar putea juca rol de lentina;
- evaluarea nivelului de radiatie;
- prelucrarea datelor meteorologice din perioada anterioara izbucnirii incendiului.