Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.ASPECTE GENERALE
Cercetarea cauzelor incendiului are rolul de a pune în evidenţă nu numai sursa de aprindere
(iniţiere), ci şi celelalte elemente componente ale cauzei care au favorizat producerea şi evoluţia lor,
analizând şi toate datele rezultate de natura subiectivă şi obiectivă ale persoanelor implicate.
Concluziile formulate ca urmare a cercetării incendiului trebuie să se sprijine fie pe baza probelor
certe prezentate de investigatori, fie prin eliminarea motivată tehnic şi juridic a tuturor celorlalte cauze
posibile.
2.CLASIFICAREA CAUZELOR DE INCENDII
8)indirecte (radiaţia unui focar de incendiu, flacăra unui amestec exploziv, ş.a.).
9)nedeterminate - cauza incendiului nu poate fi stabilită din cauza absenţei probelor sau
interpretarea tehnică (serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă) şi juridică (organele de urmărire
penală) a acestora nu duce la formularea unei concluzii pertinente privind cauza probabilă de incendiu.
Activitatea de cercetare a cauzelor de incendii presupune:
- cercetarea la faţa locului - activitate de bază - care trebuie efectuată la un interval de timp cât mai scurt
faţă de iniţierea incendiului;
- documentarea:
1. studierea proiectului sau a documentaţiei tehnice (piese scrise sau desenate) a construcţiei,
procesului tehnologic, instalaţiilor tehnologice sau de utilităţi;
2. studierea documentelor principale de organizare a apărării împotriva incendiilor: avizul si
autorizaţia P.S.I., scenariile de siguranţă la foc, instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, planul de
intervenţie, planul de depozitare a materialelor periculoase, permise de lucru cu foc, etc;
3. studierea reglementărilor tehnice, dispoziţiilor generale p.s.i. a normelor si normativelor ce
se aplică în obiectivul respectiv;
4. studierea fişelor cu atribuţiunile salariaţilor din zona implicată, a activitaţii depuse de
serviciul de pompieri civil, a documentelor de control tehnic de prevenire, etc;
5. studierea unor evenimente similare produse în ţară sau străinătate.
- efectuarea de analize şi expertize de laborator, pentru determinarea unor caracteristici tehnice ale
materialelor şi substanţelor implicate, compararea rezultatelor cu valorile teoretice luate în considerare în
estimarea riscului iniţial de incendiu;
- solicitarea sprijinului celorlalte organe abilitate prin lege pentru obţinerea unor date şi informaţii
necesare elucidării cazului (exemplu, declaraţii ale martorilor);
- elaborarea ipotezelor privind locul, împrejurările şi cauzele iniţierii incendiului şi verificarea tuturor
ipotezelor înaintea stabilirii concluziilor.
Conform Legii , inspectoratele pentru situaţii de urgenţă stabilesc, împreună cu poliţia şi cu
organele abilitate prin lege, cauzele producerii incendiilor şi condiţiile care au favorizat dezvoltarea şi
propagarea acestora şi organizează banca de date privind incendiile. În marea majoritate a cazurilor rămân
definitive cauzele incendiilor stabilite la faţa locului după stingerea incendiilor şi consemnate, de regulă,
în procesul-verbal de intervenţie.
Atribuţiuni în determinarea cauzelor şi împrejurărilor producerii incendiilor poliţiei şi pichetului,
conform Codului de procedură penală şi legislaţiei în vigoare, îndeosebi în cazul incendiilor intenţionate
(arson) şi a celor care au provocat victime sau alte consecinţe negative deosebite. În aceste situaţii,
unităţile de pompieri sunt solicitate să aprofundeze cercetarea cauzelor, rezultatele şi concluziile lor fiind
consemnate în rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică.
Patronii sau conducerile agenţilor economici sau instituţiilor pot dispune cercetarea internă
(administrativă) a împrejurărilor şi cauzelor în cazul unor incendii produse la patrimoniul acestora. Se
recomandă ca din comisia de cercetare numită prin decizia internă să facă parte responsabilul p.s.i. (cadru
tehnic cu atribuţiuni de îndrumare, control şi constatare a încălcării legii în domeniul p.s.i.) şeful
compartimentului unde a izbucnit incendiul (secţie, atelier, instalaţie, magazin ş.a.), şeful serviciului de
pompieri civili, alţi specialişti din obiectiv (mecano-energetic, PRAM ş.a.), precum şi în funcţie de natura,
locul şi consecinţele incendiului, proiectantului şi specialişti de la instituţii de profil.
- nelimitarea anticipată în timp, a duratei cercetării incendiului la faţa locului; se impune însă
operativitate maximă pentru a permite reluarea activităţii în obiectivul incendiat şi evitarea în acest fel a
unor pagube suplimentare;
- efectuarea cercetării complete şi minuţioase la faţa locului, independent de orice ipoteză
preconcepută sau alte anticipări;
- executarea organizată a sarcinilor;
- utilizarea metodelor, procedeelor, aparaturii şi tehnicii adecvate în raport de natura şi
particularităţile locului faptei;
- consemnarea, în cursul cercetării, a tuturor constatărilor, datelor, informaţiilor şi elementelor în
legătură cu cauza;
- observarea comportamentului potenţialilor făptuitori prezenţi la faţa locul.
Aspecte auditive:
-Aţi auzit o explozie?
-Aţi auzit pocnituri?
-Aţi auzit zgomote neobişnuite (ca de fierbere, de obiecte căzute, de paşi)?
-Aţi auzit paraziţi la radio, TV?
-Aţi auzit tunete?
d. Situaţia meteorologică:
-înaintea declanşării incendiului;
-pe timpul manifestării incendiului;
Datele se vor obţine pe bază de solicitare scrisă de la staţia meteo (umiditate, temperatura medie,
viteza vântului, ş.a.), iar de la martori pe bază de interviu după exemplul de mai jos:
-A fost furtună înaintea incendiului?
-Au fost descărcări electrice în atmosferă?
-A fost inundaţie?
-A fost cald (frig) neobişnuit?
-A fost o zi umedă?
-A fost zăpadă mare?
-Era întuneric?
Documentarea:
Documentarea se face atât înainte de începerea cercetării la faţa locului cât şi după aceasta, şi cuprinde:
a) studierea proiectului sau a documentaţiei tehnice a construcţiei, instalaţiilor tehnologice sau
utilitare;
b) studierea documentaţiei cu privire la procesele tehnologice şi alte activităţi desfăşurate în
spaţiul în care s-a produs incendiul;
c) studierea documentelor de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor ale
obiectivului afectat;
d) studierea activităţii de prevenire a serviciului de urgenţă voluntar sau privat, a
compartimentului de prevenire a incendiilor sau a cadrului tehnic cu atribuţii în domeniu la obiectivul
afectat, după caz;
e) studierea documentelor de control privind apărarea împotriva incendiilor întocmite de cadrele
tehnice cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi de personalul abilitat al serviciilor
profesioniste pentru situaţii de urgenţă anterior producerii evenimentului;
f) studierea reglementărilor tehnice, dispoziţiilor generale, a normelor şi normativelor ce se aplică
în obiectivul respectiv;
g) studierea caracteristicilor tehnice ale materialelor şi substanţelor implicate în eveniment;
h) studierea cazuisticii unor evenimente similare produse în ţară sau străinătate;
Într-o primă fază (numită şi faza statică) se procedează la constatarea şi fixarea stărilor de fapt
existente în spaţiul cercetat fără să se atingă sau să se modifice poziţia urmelor şi obiectelor purtătoare de
urme.
Se recomandă efectuarea următoarelor activităţi:
I -observarea mai întâi din exterior a locului incendiului, pentru perspectiva de ansamblu şi pentru
identificarea efectelor produse asupra construcţiei şi vecinătăţilor; în acest scop investigatorul se va
deplasa de-a lungul perimetrului exterior al locului incendiului notând:
a)limitele exterioare ale propagării incendiului, efectele asupra vecinătăţilor;
b)eventualele posibilităţi de iniţiere a incendiului de la surse de aprindere din alte incinte
(propagarea prin goluri neprotejate sau chiar fisuri existente în elementele componente ale construcţiei );
c)eventualele posibilităţi de iniţiere a incendiului de la surse de aprindere din exterior
(direct sau cu propagarea ulterioară): urme de focuri în aer liber, prezenţa unor linii electrice aeriene cu
conductoare rupte, posibilitatea aruncării unor resturi de ţigări şi chibrituri nestinse la ghene, gunoaie,
ş.a., executarea unor lucrări de sudură sau tăiere în imediata vecinătate a obiectivului;
d)eventuale urme ale pătrunderii în spaţiul examinat al unor personae străine, care ar fi putut
iniţia aprinderea;
II -pătrunderea în interior şi parcurgerea întregului spaţiu afectat pentru formarea imaginii de
ansamblu asupra sensului de propagare a incendiului pe baza identificării zonelor cu urme de
termodegradare mai intensă; se poate proceda la sectorizarea locului incendiului şi examinarea fiecărui
sector de cercetare, pornind de regulă, de la periferie la focar; se notează urmele, materialele şi obiectele
prezente în spaţiul respectiv; este util a se executa filmări şi fotografii (de orientare: unitare sau
panoramice, schiţă şi de scoatere în evidenţă a obiectelor principale) recomandabil cu marcarea
eventualelor probe cu plăcuţe numerotate, precum şi schiţe, desene, ş.a.
III -analizarea amprentei incendiului; se determină:
a)intensitatea arderii în diferite zone, pe baza efectelor
asupra materialelor existente, în funcţie de natura lor (topiri, deformări, ş.a.);
b)utilajele şi instalaţiile din zona afectată de incendiu sau
în cazul incintelor rezidenţiale aparatele capabile să iniţieze aprinderea materialelor combustibile din jur
(reşouri, fiare de călcat, ş.a.), notându-se poziţia în care au fost găsite cordoanele de alimentare şi
ştecherele;
c)urmele de mirosuri neobişnuite;
d)urmele de scurgeri de lichide combustibile;
e)corpuri sau obiecte care prezintă urme de degradări termice anormale,
direcţia acestor degradări;
După ridicarea probelor de către organele de poliţie se trece la căutarea unor noi indicii prin
deplasarea obiectelor sau aparatelor şi prin înlăturarea molozului şi resturilor de materiale carbonizate,
prin decopertări succesive, până la atingerea pardoselii.
Această fază, numită faza dinamică, nu trebuie subestimată sau neglijată, putând oferi deseori
date suplimentare importante.
Se recomandă examinarea:
-instalaţiilor tehnologice şi utilitare, precum şi a aparatelor, pentru a stabili dacă se aflau în
funcţiune sau nu în momentul iniţierii incendiului (stabilirea poziţiei pornit-oprit a butoanelor de acţionare
a întrerupătoarelor, comutatoarelor, poziţia cordoanelor de alimentare şi a ştecherelor), precum şi starea
lor tehnică (urme ce evidenţiază eventuale defecţiuni-fisuri, urme de frecare, topiri ale izolaţiei
conductorilor electrici, suprasolicitări termice – se observă dacă sunt din interior sau exterior-deteriorări
ale stratului de vopsea ca urmare a unor şocuri mecanice, ş.a.);
- golurilor neprotejate în pereţi sau planşee, care ar fi putut favoriza propagarea incendiului,
prin corpuri incandescente, gaze fierbinţi, ş.a.
-elementelor de protecţie ale instalaţiilor (siguranţe fuzibile sau automate, relee de
protecţie, ş.a.);
-urmelor de topire (metale, materiale plastice);
-urmelor de lichide combustibile pe pardoseală;
-urmelor şi depunerilor de funingine (formate, de regulă, deasupra locului de ardere a unui
lichid combustibil);
-instalaţiilor de încălzire şi poziţia materialelor combustibile (a resturilor acestora) faţă de
ele (direcţia părţilor cu carbonizare mai intensă; se verifică dacă sobele erau în funcţiune, gradul de
umplere cu combustibil, tipul combustibilului utilizat, ş.a.);
-etanşeităţii canalelor de fum ale coşurilor prin controlul vizual al zidăriei, evidenţiind
urmele de carbonizare mai intensă corelate cu prezenţa în apropiere a unor materiale combustibile.
Se recomandă efectuarea unor fotografii/filmări ale urmelor relevante, cu caracter informativ de
către investigator, pentru arhiva unităţii.
Elaborarea ipotezelor privind locul şi împrejurările iniţierii incendiului, verificarea tuturor
ipotezelor înaintea stabilirii concluziilor şi întocmirea raportului de cercetare a cauzei de incendiu,
presupune :
a) stabilirea ipotezelor referitoare la cauzele şi împrejurările posibile să fi generat incendiul;
b) analiza ipotezelor, eliminarea succesivă a celor care nu pot fi fundamentate logic, tehnic şi
ştiinţific;
c) întocmirea raportului de constatare tehnică a cauzei probabile de incendiu
Pentru determinarea cauzei ce a generat incendiul şi a împrejurărilor în care s-a produs iniţierea
arderii, investigatorul trebuie să stabilească locul în care s-a declanşat primul proces de ardere (focarul
iniţial) şi concomitent să găsească în zona respectivă indiciile cu privire la primul material aprins, primul
material semnificativ aprins, sursa care a produs iniţierea şi circumstanţele care au permis producerea
evenimentului.
Precizarea poziţiei focarului iniţial trebuie realizată prin interpretarea judicioasă a amprentei
incendiului, coroborată cu acţiunea factorilor care influenţează desfăşurarea proceselor de combustie şi
propagarea arderii în situaţia specifică a cazului în speţă, modul cum incendiul a evoluat în timp şi în
spaţiu, direcţiile şi căile prin care s-a propagat succesiv până a cuprins întreaga suprafaţă afectată, astfel
încât, parcurgând în sens invers traseele respective, să se localizeze zona unde s-au declanşat procesele de
ardere. În general, focarul iniţial prezintă urmele unei solicitări termice mai puternice decât spaţiile
învecinate.
-utilizarea instrumentelor de măsură (ruletă, riglă, balanţă, cronometru, termometru, ş.a) şi optice
de mărit (lupe, microscoape, ş.a.);
-folosirea aparatelor de iluminat, fotografiat, filmat şi de proiecţie, precum şi a celor de înregistrat (
casetofon, reportofon, ş.a.);nu se recomandă utilizarea aparatelor de telefonie mobilă cu cameră video-
foto;
-studierea concluziilor rezultate în urma utilizării în activitatea de prevenire şi stingere a
incendiilor a unor metode şi tehnici specifice de cercetare (prelucrare statistico-matematică a datelor
despre incendii, cartografierea acestora sau a altor parametri privind riscul de incendiu).
- Metode şi procedee tehnico-ştiinţifice de specialitate
-determinarea caracteristicilor de comportare la foc a materialelor şi substanţelor (temperatură de
aprindere, temperatură de inflamabilitate, temperatură de aprindere spontană-autoaprindere, putere
calorifică, viteză de ardere, viteză de propagare a flăcărilor, limita de rezistenţă la foc, limite de explozie,
opacitatea fumului, energie minimă de aprindere, ş.a.) şi dacă este necesar, încadrarea în euroclase de
reacţie la foc;
-determinarea prin calcul a bilanţului energetic al materialelor şi substanţelor combustibile;
-confruntarea duratei incendiului şi a temperaturii rezultate cu durata convenţională şi cu
temperatura produsă;
-identificarea în cenuşă, zgură, topituri sau materiale prelevate a prezenţei unor substanţe
(iniţiatori sau acceleratori ai reacţiei de ardere) sau a unor componenţi din structura lor;
-determinarea modificărilor din structura metalelor şi a altor materiale în urma solicitărilor termice
şi a fenomenelor fizico-chimice la care au fost supuse în timpul incendiului;
-analiza şi compararea suprafeţelor şi contururilor obiectelor;
-stabilirea compoziţiei chimice şi precizarea unor substanţe combustibile;
-evaluarea gradului de acţiune al efectelor negative ale incendiului asupra persoanelor din zona
focarului sau asupra altor utilizatori;
-reconstituirea la scară reală sau redusă în obiectivul în cauză, în obiective similare, în poligon sau
laborator, a aspectelor privind situaţia anterioară incendiului, sau a posibilităţilor ca unele reacţii,
fenomene, activităţi să se fi desfăşurat conform declaraţiilor martorilor sau ipotezelor investigatorului;
-experimentări pentru determinarea modului în care ard unele materiale şi a fenomenelor ce
însoţesc procesul de combustie;
-realizarea de capcane criminalistice – pentru identificarea făptuitorului prin utilizarea substanţelor
chimice, izotopi radioactivi, dispozitive electronice, fotografiere, ş.a.;
-expertize criminalistice (dactiloscopică, traseologică, grafică, ş.a);
-expertize psihiatrico-legale (în cazuri posibile de piromanie, alcoolism ş.a.).
-verificarea existenţei şi stării tehnice a instalaţiilor, aparatele termice sau a aparatelor electrice de
încălzit, aparatelor electrocasnice şi de birou, a echipamentelor, coşurilor pentru evacuarea fumului sau a
obiectelor incandescente;
-examinarea punctelor sau a zonelor în care este posibilă apariţia frecării în funcţie de sistemul de
rezemare şi de ungere, de turaţie şi de puterea transmisiei, ş.a.;
-determinarea modului de transmitere şi acumulare a căldurii, precum şi a mărimii şi a duratei
acesteia, corelat cu natura şi proprietăţile materialelor şi/sau substanţelor combustibile aflate în zonă;
-examinarea urmelor şi resturilor provenite de la obiecte incandescente, jar, cenuşă, zgură,
particule provenite de la sudură, tăiere, lipire, precum şi de la becuri, proiectoare, ţigări;
-determinarea caracteristicilor de aprindere şi ardere a materialelor combustibile amplasate în
apropierea sursei de aprindere, a distanţelor de siguranţă şi a celor efective, a duratei de influenţă, corelat
cu condiţii de micro climat (concentraţie de pulberi sau gaze combustibile, umiditate, curenţi de aer,
temperatură a mediului, ş.a.) sau condiţii meteorologice;
-compararea temperaturii de aprindere a materialelor sau substanţelor combustibile cu temperatura
surselor de aprindere în funcţie de amplasarea acestora;
-efectuarea de măsurători experimentale în condiţii similare, de la caz la caz, instrumente de
măsură adecvate;
-reconstituirea când este posibil, a situaţiei investigate.