ALECU RUSSO SAU LITERATURA CA EXPRESIE A VIETII UNEI NATII U ,statul fnalt, pirul casta~ ( Mie inchis, ochii castanii, na- sul cam 'lungaret" si fata smada, cum il descrie “pas- portul din 1855, iulie 12, si tinar in eternitate, c&ci_ moare — ca Eminescu — inainte de a implini patruzeci_ de ani, Alecu Russo se prezinté in fala posterit&fii la a 170-a aniversare a nas- terii sale cu o identitate literara in- suficient de_precisa, desi relativ mult discutata. Risipitor’ cu manuscrisele sale, unele aparute postum prin grija prietenuluj Alecsandri, altele pierdute pentru totdeauna, el si-a publicat tex- tele cel mai adesea “anonim sau sub simple initiale, de unde si tirzia con- stituire a profilului su scriitoricesc (abia in secolul nostru, prin editia lui P.V. Hanes), precum si faptul ca dis- cutia propriu-zisd a operei sale a fost mai intotdeauna covirsiti de aceea, exterioara, a chestiunilor legate de pa ternitate, | secundare sau otioase de vreme ce el insusi re-publicd in 1855 versiunea definitivi a Cintérii Roma niei, Lasind la o parte aceasta polemi: ca $i privindu-i opera in perspectiva unuj secol si jumatate de literatura care i-a urmat, a principalelor ei lini de fort&, centrul de greutate si inte- resul scrierilor sale pot fi degajate as- tazi cu ceva mai multa claritate. Alecu Russo s-a ndscut la 17 martie 1819, 1a Strageni, aproape de legenda- Tul codru al Lapugnei, intr-o familie »veche“ cum spun _biografii. Copilaria, Petrecuté la tara, intr-un eadru incin- ttor, in mijlocul unei lumi patriarha- le, in care simplitatea moravurilor nu alterase incd vechile obiceiuri, pare 48-1 fi marcat decisiv si sa-i fi inspirat © iubire niciodata dezmintit’ pentru natura patriei, pentru sufletul drept si generos al omului din popor, pentru tradifiile sale pline de poezie si de buna cuviinté. Resuscitate maj tirziu in pagini colorate nostalgic, care anun- {4 pe Creangé prin umorul ingdduitor fal de nebuniile virstei, si pe Sado: veanu prin. poezia locurilor insufleti- te de o secreté migcare interioara, a- ceste amintiri — aparute in 1855, in »Romania literari” — circumscriu pentru prima. dat& in literatura noas- ‘tré un peisaj inciireat de valori afec- tive, in care fiecare detaliu evoc’ o lume intreagé, impreun& cu aura. unui 12 Romania litcrars timp apus o dat& pentru totdeauna : parul, cu locul batut prinpregiur de Vitele satului ce singure astazi mai tin divan ; curtea boiereasca, opcina stra- mogeased ce nu se mai afla, albind pe troscotui verde al ograzii mari, mari si intinse ; livada din dosul curfei, bi- serica cu tinterimul pestrif de iarba lunga, de sulcind aurita si de cruci negre’; cumpana fintinei de la poarta, aninati de rechita crengoasi, toate trec pe dinaintea mea, vii si in mis- care... lati padurea unde —alungam mierle, ciresul salbatee unde ma ba team cu férdnusii, iaré colo, colo in departare, in zarea luncei, pe deasu- pra pirleazului, figanea cu desagii, o stahie uscatd, prietena cu mama_ pi durii ce vine si iee baie(ii, umbre ce ma fac si tresar si acum, desi imi rid incet si cu iubire... Plecat, ca atitia_ tineri de atunci, la studi in Apus, in Elvetia, si apoi la Viena pentru a deprinde nobila arti a comertului, dup& dorinta tatalui, A- lecu Russo urmeazé calea unei radica- lizari a gindirii politice care ne este cunoseuta doar indirect, din versurile frantuzesti indreptate impotriva des- potismului si in amintirea lui Alibaud (Il mourut pour je peuple...) ; ele i-au atras arestarea de cdtre omnipo tenta politie habsburgica gi in cele din urma expulzarea, pedeapsi indulgent avind in vedere 'virsta de abia sapte- sprezece ani a inculpatului, asa cum Participarea sa la marea adunare a ro- minilor de la Blaj, din mai 1848, si contactul cu miscarea revolutionara din Transilvania i-au atras inchiderea sub ameninjarea_ unei_grele pedepse in temnitele Clujului, Studiile sale in strdindtate, relatia cu revolutionarii din agi, in urma careia e nevoit si ia drumul ‘exilului in februarie 1848, sint evenimente care las urme profunde in activitalea literara a lui Alecu Russo, autor dramatic care-si_ vede piesa confiscataé (a ramas pierduta pind astizi) si pe el insugi exilat la méndstirea Soveja pentru versurile sa- tirice ,,Din Focsani in Dorohoi, / Ta- ra-i pling de ciocoi“. Fondul care ex- plicd orientarea sa politica, implicarea in activitatile revolutionare si credin- fa sa sinceré in democratie si egal tate, pind la a afirma ch ,ar fi dorit sd nu-se fi naseut fecior de boieri“,trebuie cdutate’” insi_ mai departe, in cunoasterea si identificarea cu gindu- rile, nazuintele si insusi' spiritul po- porului, ale carej radacini le araté a- mintirile citate in virsta celei mai fra- gede copilarii, cind a deprins dragos- tea pentru ,dulcea limba a mamei‘, infelegerea pentru ,norodul roman, a- pasat dar neuitatoriu de trecut, acel norod care se vede numai cind soseste primejdia si greul“ si cunoaste, de- parte de ,,pragul casei“ printesti, do- rul de fara, ,,dorul — al doilea suflet ce au dat Dumnezeu Roménului...* MPREUNA cu Kogalniceanu, Alecsandri, Alexandrescu, scri- itorii de la,,,Dacia literara“, in 1840, ‘apoi in 1855, la »Romania literara®, cu. acestia si cu alti maj tineri, Alecu Russo pledeazi pentru o literaluré now, sanatoasd, inspirata din realitatile nationale si eliberata de tirania modelelor, pentru 0 limb& fireasci, limba _ cintecelor populare si a vechilor noastre texte, neatinsi de teoriile pedante ale -filo- logilor de cabinet si apar& rolul criti cii in formarea unei opinii — publice fara de care nu exist progres. Ideile sale nu sint in general, cum zicem as- tazi, originale, ele sint comune cu ale intregii generatii si au fost adesea ex- primate“ inaintea lui: Heliade seria inci in 1840 c& yin veci am avut si avem toti romani aceeasi limba“, Ba- rit se-ridica in 1841 impotriva tendin- telor. puriste ale acelor filologi care urméreau eliminarea unor cuvinte din vocabular, aratind ci ,geniii. curajé limba impreuna cu nafia, iar gramati- cii, redactorii si toti criticii arataé mai mult numai in chipuri negative ci ar trebui cura{iti", in 1845 Balcescu afir- ma neted valoarea folclorului ca do- cument al trecutului (,poeziile popu- lare sint un mare document istoric“) iar i 1849, incepind publicarea bala- delor populare, Alecsandri _ lanseazii judecata, cu alit de lung rasunet in posteritate, ci poezia romanilor este © comoard nesfirsiti de frumuseti ori- ginale, carele dovedese geniul poporu: lui“, in ea putindu-se gisi icoane vi si. poetice. de obiceiurile... neamului roménese“. La fiecare dintre-acestia $i la alfii ined, afirmatiile respective iz- voriise de regula dintr-o anumita pre- oeupare, din -practiea -unui-gen “si din meditatia inerent& asupra domeniului respectiv : Balceseu era istoric, Alec- sandri poet si Heliade, totusi, ‘filolog. Alecu Russo, poet, prozator si drama- turg amator, care ,niciodaté n-au avut gind a serie peniru a-si face un nume sau a se da publicului drept autori*, este inainte de orice un ideo- log, ,capul- cel mai teoretic* al scolii critice iegene, zice Tbrdileanu; perspec- tiva in care abordeaza el toate aceste hestiuni este principial si dacd plea- ca de la elemente concrete, exemple de care are nevoie pentru a-si ilustra afirmatiile, discutia are in vedere me- reu nu fragmentul, nu un domeniu mai mult sau mai putin limitat, cj cultura romaneasci in intregul ei. Scrierile sale critice vizeaz de la inceput con- stituirea unui corp de doctrind a ca- rei esenta este conceptul de nationa- litate. Acest concept, gindit intr-o perspec- tiv generoasi care exclude xenofobia (,Toate popoarele au asemanare intre ele, c&ci au aceleasi suferinte“, sau »Interesele leaga pre oameni, dar inte- resele trebuie si fie reciproce, Fundati programul libert&tii pe aceasti baza simpl& si nu va maj exista dusmanie intre natii, nici uri fntre oameni“ zice el in Cugetirile scrise in 1848), prefi- gureaza de fapt pe cel de specific na- fional“ de mai tirziu; este incercarea de definire a identitafii istorice, sin- gura baz pe care se poate clidio ci tura original, adie& -proprie, organi- c& si specifica. De aceea, conceptul imbin& (ca in dialectica ulterioara a Jui Heliade Radulescu), atit_,,conser- vatia‘, pastrarea limbil, a tradifillor, fn general intregul- tezaur pozitiv ‘al trecutului, cit si ,progresul“, adic’ abandonarea formelor invechite. Desi- gur, serie Russo in 1851, ,plugul, adi- cA civilizatia, stirpeste zi de zi r&da- cinile si preface - codrul in. curatura, euratura in lan frumos, iar lanul in cimpii roditoare“, dar prefacerile nu trebuie sa altereze esenta. Nici o gene- ra{ie n-a vazut schimbari maj radicale ca_a lor céci .,parintii nostri au dis- chis ochii in leagiinul stramogesc ; oa- menii de la 1835, carii inaugureazi ge- neratia de fata, au rasarit in larma ideilor noua si intre 1833 si 1851, tara a cunoscut-mai multe transforméari de- cit in cei cinei sute de ani dinainte. Acest fapt nu trebuie si duci la dis- parifia trecutului pentru ci fara tre- cut o societate este schioapa. Natiile care au pierdut afiliatia naravurilor Pavintesti is natii nestatornice sau, precum zice vorba cea proasta, nici ture, nici turlac.Ca Heliade si ca Eminescu mai ti ziu, Alecu Russo vede in aceasta uita- re a rdacinilor una din cauzele pra- Pastiei cascate intre boieri si popor in epoca moderni, cdci ,,in vremea trecu- ta, boierul vorbea, ‘tréia_ cu faranul precum ar fi vorbit cu un alt al sau necaftanit ; se infelegea amindoi in limba si idei*. Aceasti legitura s-a intrerupt gi clasele de sus (care nu mai sint boieri, zice el, pentru cd s-au indepartat de ‘trunchiul poporului_ si de vechile traditii) s-au rupt de cele de jos: 0 prépastie adinea desparte astaizi omul nou, poreclit boier, de po- por‘. Boierimea noua a devenit adici © clasi. antinationali, fapt care se re- flecté atit in atitudinea ei politica, cit si in literatura ei, cum va spune in Amintiri : ,,Pe cind sibaritii nostri cin- ta dup& modul ui Anacreon, ‘poporul cinta voiniciile trecute, voiniciile dru- murilor mari sia codrilor..." Simbol al acestej reinvieri nationale, al intré- Til pe scena politici a reprezentant; lor poporului de fapt, este Tudor Via- dimirescu_in. Jara’ Romaneasci si Tautu in Moldova: _,Jonici Tautu e Romania _reinviaté, migcata . de toate patimile patriotice si giucind tot ace- lasi_rol prin condei si st&ruinti in politied, eare 1 _giuea Viadimirescu cu pugea ‘pHiiegensed“, T acest sens larg si dialectic, »mationalitatea* este _concep- tul de bazd al gindirii lui A- Jecu Russo, criteriul adevaru- lui in spatiul oricdrei activitati_uma- ne, iar limba, limba poporului si a cintecelor sale este principalul factor al definirii sale, aléturi de cel al co- munitatii neintrerupte de interese, de traditii, de. aspiratii. ,Traditia ordla a neamului nostru, cuprinsa in_cintecete vechi zise astiizi balade, ne da tot ro- ménismul“ zice el in 1855, iar asta traditie orala, netinuté. in seami de scoale, ast traditie pe care este zidita nafionalitatea romana imprastiata in- tr-o minunata asemanare si unire pe toate laturile-romanesti, e limba‘. Nu poate exista injelegere a spiritului na- tional, fara o patrundere intima a spi- ritului limbii si acesta nu poate fi pa- truns, la rindul lui, fara o cunoastere adinca a tradifiilor, a obiceiurilor si a cintecelor poporului. Limba cintecelor populare este ,,limba inimei neamului* si toate incercavile filologice si litera~ Te cate neglijau acest adevar erau sortite pieirii; seriitorii care urmau orbeste modele straine ,nu au auzit rasunind cimpoiul prin vai, nu au as- cultat nici jalea, nici bucuria cintici- lor, nu au apipait inima lautei... Cum putea ei sa inteleaga romaneasca, adi- c4 o limba plimaditi dou mii de. ani in lacrimi si singe, in cdutarea steli- lor si a naturii?* Cei care vor-sa ajute la propagirea limbii si literaturii noastre ar trebui sa se indrepte spre izvorul ‘adevarat; ,,traaiyme gr umee- jurile pamintului, ‘unde stau ascunse ined gi formele, si stilul; si daci as fi poet, ag culege mitologia romana, care-{ frumoasi ca si aceea latina sau greaci ; de as fi istoric, as strabate prin toate bordeiele s{ descoper 0 a- mintire sau o rugina de arma; de as fi gramatic, as cAlitori pe toate malu- rile romAnegti si as culege limba...“ Si cind vorbeste de aseminarea mito- logiei romane cu cea a Antichitatii, Russo plaseaza folclorul .nostru nu nu- mai la acela§i nivel de frumusefe cu literatura vechilor clasici, ci si in directa lor continuitate. Alaturi de Virgil si de Ovidiu — spune el in ar- ticolul postum despre Poezia poporan’ — care descriu_,insasi viata, _cimpe- neased 4 romAnilor de astazi* (formu- lare poetic a vechimii gi continuité- tii) mai existé ,un al treilea poet, pastoriul cimpilor si al muntilor nos- fri, care au produs cea maj frumoasi epopee pastoreascd din lume : Miorifa. Insusi Virgil si Ovid s-ar fi mindrit cu drept cuvint dac& ar fi compus a- ceast minune poetic’. Alecu Russo a fost considerat, pe drept cuvint, ca cel mai important si cel maj consecvent apiritor in epoca al cauzej folclorului. Romantice in e- senfii, unele din afirmatiile sale, re ritoare la valoarea istorici a traditii- lor (,Datinile, povestile, muzica si poe- zia sint arhivele popoarelor. Cu ele se poate oricind reconstitui trecutul intu- necat‘), 1a caracterul colectiv al crea- fiei folclorice. (Cari sint ins& autorli acelor balade ? Poporul insusi, poporul intreg !"), la caracterul _reprezentativ pentru virsta arhaicd (,poezia _popu- lard este intiia fazi a civilizatiei unui neam), au fost ulterior discreditate, in parte, printr-o literalé si abuziva aplicare a lor 1a imprejurari. concrete nepotrivite. Principial. insi ele sint perfect indreptatite si apasarea liniilor, care a dus la exagerarile din foleio- ristica amatorilor de la sfirgitul seco- lului trecut, are cauze directe in situa- politic ‘contemporana. Elogiul fol- cloruluiaseunde de regula, alaturi de pledoaria in sine pentru valorificarea literaturii populare, dowd teme comune genefatiei : ideea sociali si ideea na- tional. Acéste idei, revolutionare in epoed si suspecte in ochii cenzurii, dau eonsistenti-intregii ‘sale pledoarti si ointegreazA in ansamblul _unei_ gindiri coerente, justificind faptul ca de la el pleaca noua orientare a literaturii epocii. Prin Alecu ‘Russo cunoaste Alecsandri prima varianté a Miorifei si el da girul prestigiului stiu deja con- stituit unei actiuni pe care Russo o in- cepe, nu numaj prin afirmatii teoreti- ce, ci si prin culegerea directé a unor baiade si legende. etiologice intr-un Scop De care scriitorul il formuleaz& cu claritate foarte devreme :. cunoaste- rea: intregului univers spiritual al po- porului, a tuturor creatiilor sale in sfera artei si culturii, pentru cd numai Pe aceasta baz se poate vorbi si de imbogafirea, .dezvoltarea, _rafinarea limbii, si de creatia unei adevarate.li- teraturi nationale. De aceea sistemele artificiale ale pedantilor nu vor rodi, caci ,argumentele latinesti nu dove- dese himiea in contra rezonului roma- nese“, ci numaj observarea -atentd a limbii vorbite, a vechilor texte sia folclorului: limba acolo isi are te- melia, unde au trait mai slobod nea- mul, unde limba au prins rédacini in legi, in institufii, in istorie, in monu- mente scrise, in miscarea zilnicd, in suflarea obstease, in obiceiurile sale“; la tindul ei, literatura nu va putea propasi prin ,hinezarii* prin imitatia unor modele straine, caci, ,,fard a de- parta cu totul-inriurirea apusului in intimplirile lumei_noastre, inceputul lor este in noi“, Caiea spre, adevarata literatura nu trece prin imitatii, ci prin realitatile nationale : ,,Ce-mi pas men de-scenele voasire din Italia, de serije voastre pariziene, de amintirile voastre din sti ite, de fantomele voastre nemfesti, de comediile voastre imitate Povestirile voastre tradu- se si adaptate ! Zugriiviti-mi, mai cu- tind, o icoand din tara, povestifi-mi o sceni de la noi, piparata ori plin& de poezie... O si gisiti in _nevinovatele credin{i populare oriciti fantezie voifi.." (La piefre du tilleul). E firesc de aceea cA scriitorii ,,cetiti, iubiti, sint aceia cari au rémas’maiaproape de noima national&“, cdici ,,ce este litera- tura de nu chiar expresia vietii unei natif 7, ta, exaltind. amintirea vremu- rilor de glorie pentru a imbar- bata inimile urmasilor striviti sub ‘biciul asupririi, Cintarea Roma- niei, acest ,minunat poem in proz&* cum il numeste Alecsandri, este opera cea mai cunoscuta a lui Alecu Russo si aceea care fi justificd astaizi locul in manualele scolare. ,,Cintarea Romi- niei, spune Blaga, e un produs carac- teristic al epocii*. Ea exprima starea de spirit a generatiei care a pregitit si infaptuit revolutia de la 1848, avin- tul si increderea in forta poporului, a cdrui trezire din lunga sa letargie 0 stimuleaza si o anun{a. Cele 65 de ver- sete ale poemuluj alterneazi pateticele invocatii ale trecutului, ale virtutilor si libertajilor de odinioara, cu indem- nurile revolutionare Ja actiune, intr-un stil retoric avintat, caracteristic epoci- jor de asteptare a’ marilor evenimente si comparabil cu_cel al lut Alecsandri din Desteptarea Roméniei sau al lui Andrei Muresanu din Un rasunet. Gin- ditor emancipat asupra istoriei si unul dintre cei mai radicali critic ai pri- vilegiilor boieresti, ai situafiei_intole- rabile in care este {inut poporul, Alecu Russo vede cauza principal a decide- rii (Arii fm insdsi deciderea drepturilor sociale, in rapirea libertatilor norodu- lui, reazemul . cel mai de pret si cel mai_sigur al vechii independente, eX »Poporul e stilpul: {arei... fiecare parti- ciea de pamint e vapsita cu singele luis, Dar luj-d s-a spus: _,Munceste, romaine, de dimineafi -pina’ seara... gi rodul muncei ‘tale'nu va fi al tau." Or, pentru a iesi-din starea de robie sia readuze vremurile de pace gi ¢lo- rie‘ de odinioar’;~poporatuytrebuie 5% i se restituie libertatea, nedreptatile trebuie inlaturate ciici, aga cum zice autorul cu o expresie preeminesciana, wslobozenia e indoiti: cea dinlduntru Si cea dinafara... acolo unde legea e numai pentru unii si ceilalti sint scu- titi de supt ascultarea ei, slobozenia a pierit... atuncea lumea se imparte in saraci si bogati, in stapini si robi, flé- minzi si imbuibaii...“ Anuntind, sporadic, trasaturi care se yor dezvolta in scrierile sale de dup’ revolutie, cum este nostalgia _virstei copilariei (Patria e aducerea _aminte de zilele copilatiei... coliba parintease’ cu copaciul cel mare din pragul _usii, dragostea_mamei..“) sau _utilizarea simbolici a textelor folclorice (,trist e S CRIERE luminoasa si inspire-cinticul in sarbitorile-satului: Birul li greu, podvoada e grea!“ sau ,Auric’ copilita, cinta frunzi verde,” cinta floarea cimpului...“), Cintarea Roma- niei este un text reprezentativ pentru prima virsté a creafiei- lui Alecu Russo. Aparut in 1850, in ,,RomAnia viitoa- re“, si in forma definitiva in 1855, in »Roménia literaré“, poemul ilustreazi nivelul cel_mai fnalt al liricii_pagop- tiste si gindirea revolutionara, - ge- neroasé dar naiva, a acelei epoci ; el nu deschide, ci inchide o epoci si a- ceasta este explicatia faptului ca serie- rile ulterioare nu mai reflecti avintul inerezitor al versetelor sale mesiani- ce, ci un stadiu ulterior, marcat de criticism gi istorismul echilibrat. al-ma- turitatii. Cintarea Romaniei, prin. sti- jul patetic si prin apelul romantic la forta’ mobilizatoare a istoriei, a mari- lor eroi din trecut, face parte dintr-o literatura patriotic’ de un retorism caracteristic pe care o _ ilustreazi: gi alte texte dinaintea revolutiei, precum gestamentul¥ elt, Stetan cel Mare ‘iere apocrifa, publicataé in 1840 in Arhiva romAneased a lui Kogiinicea- nu) sau scrierile lui Ionicd Tutu. E intr-adevar de mirare ci s-a putut dis- cuta indelung despre modelele stilisti- ce straine ale acestui poem, Cartea a pelerinilor polonezi_ de si Cartea poporului de La- mennais, modele reale de altfel, care au generat numeroase imitafif- in toate literaturile Europei, dar nu s-a remar- cat ci un model nu numai stilistic, ci $i ideologic, de cel putin“ aceeasi. va- loare,.poate fi gisit in ‘Strigarea no- fodului si in Imnul de bueurie... ale lui. Ionica Tautu, _ personiali- tate revolutionara si scriitor binecu- noseut lui Alecu Russo, care-1 ajeazi — cum am vazut mai sus — pe ace- lagi piedestal de prefuire si iubire cu Tudor Viadimirescu. Critic al _boieri- mii ca si Russo, apostol al emancipirii tarii. si al libertafii_norodului ca si el, Jonicd Tautu este si el un ginditor pa~ tetic asupra trecutului, un tribun. care-si indeamna poporil in fraze a- prinse la lupta gi la revolt: ,nu s-au vazut nicdiure atite dari fird’ pricind, atite rali intrebuinfari in ivali, cum— pararj de slujbile patriii, vinziri_de cinuri, rali potriviri in rinduieli... Ve- efi pre toati aceste in pamintul Mol daviii, aduse: mumai ‘de~-boierli sai si mai departe : ,,Fugifi, nevrednicilor, fugiti! Ascundeti-va in intuneric si acolo puneti in aceeasi cumpana ev- ghenia, singurateca voastra indeletni- cire, pacatul si ruginea, singuraticul vostru rod a vinovatelor fapte! Fu- giti! Dar osinda va goneste.. Aceste sint, boierilor, pasuri cu cari prin ru {Afi ati rasplatit acestui pimint pen- tru cA v-au nascut, v-au creseut in si- nul su, v-au hranit’din sudorile lui gi din ticdlosiile lui, v-au aleatuit starea si_risfatul*, sau adresaréa noroadelor : »Voi, muncitori ai pamintului, spriji- Ritori. ai opstei, cutezati Ogoarale voastre nu vor mai fi udate cu lacrami...* Scriere de ‘tinerefe, retorie& si li- vreseé prin modelele ei, Cintarea RomAniei nu este doar reflexul’ unui moment de convergenta europeané in literatura _noastra, ci si rodul unel lungi dar putin cunoscute azi tradifii, pe care Russo insd o stia foarte bine. Cel care-si va rezema mai tirziu ple- doaria impotriva pedantilor pe citate din Rabelais, care-i foloseste pe Ron- sard, Malherbe si Pascal, pe Dante sau Schiller ca exemple si parafrazeaz’ pasaje.din Boileau, care marturisea a-1 sti pe Dumas pe dinafara si cunoaste literatura contemporana straina de la ‘Balzac la Fenimore Cooper, era inain- te de orice un adine cunoscdtor al tre- cutului culturii noastre, E] foloseste zilele exilului la Soveja pentru a des- cifra intr-un_ vechi Chiriacodromion niste ,,versuri politicesti“ in care e po- menit Seneca si citeaza, intr-o discutie culturala, documente publicate in Uri- cariul luj Codrescu, ia argumente din Maior, Sincai si Micu pentru discutiile lingvistice si invoci pe Costinesti, Ure- che si ali cronicari, citifi in editia lui Kogalniceanu, versurile lui Dosoftei samd. Stimulati desigur de curentul european, Cintarea Romaniei este in primul rind receptaculul unor _traditii autohtone gi prin aceasti trasatura, comund poemului sau cg si articolelor de mai tirziu ce anunta eseismul éle- gant si cultivat al lui Odobescu, Alecu Russo igi justificA prezenta in paginile oricit de parcimonioase ale unei anto- Jogii a literaturii noastre, Intr-o epoca de inceput, de precipitata construetie, cind totul era de facut si literatura noua isi cduta ined sprijinul in mo- dele, cind Negruzzi, Alecsandri, Ale- xandrescu si chiar Kogiilniceanu (au- torul frazei : ,,traductiile nu fae o lite- ratura“) traduc, imita si adapteazé une- ori, in dorinta de a umple golurile cu un ceas mai devreme, Alecu Russo este singurul nostru scriitor a eérui opera este in intregime originald. Nici Cintarea Romaniei, desi indaioratA sti- listic unor modele (strdine.si autohto- ne), nici piesele (desi pierdute, conti- nutul lor ne este destul de’ bine cunos- cut), si cu atit maj putin _celelalte scrieri ale sale nu sint imitafii ; ele au acel ,,caracter original“ pe care Russo insusi il cerea literaturii pentru ea cititorul si-si poald face ,o idee esacté de geniul roman“,