A fi profesor – manager înseamnă o reformulare, la un nivel calitativ superior, a vechiului rol

de conducător al acţiunii de formare – dezvoltare a elevilor, prin predarea, invatarea si evaluarea

disciplinei de specialitate, prin activitati instructiv – educative. După E. Joita procesul de
invatamant, ca proces instructiv – educativ, reprezintă un proces managerial.

Comportamentul managerial al profesorului ca manager educaţional este extins de la nivelul

global, instituţional, la cel al clasei, al rezolvării diferitelor situaţii specifice procesului instructiv
– educativ concret; relaţiile profesor – elevi apar ca un barometru al aplicării principiilor
managementului educaţional.

În literatura de specialitate este conturat în linii mari profilul de competentă managerială a

profesorului-educator, cu deosebire, pe baza unor criterii psiho-socio-pedagogice care întregesc
imaginea celui care simbolizează formatorul tipurilor de caracter şi al profilurilor de personalităţi.
El este totodată şi modelul de viaţă care se doreşte a fi chiar ilustrarea logicii autorităţii
argumentului. Trebuie să admitem că este necesar şi posibil ca acest portret să capete şi un alt
conţinut, o altă structură cu finalitate determinată, în funcţie de noile roluri şi aşteptări la nivelul
clasei de elevi, al conducerii instituţiei şcolare, cu întreaga sa problematică instructiv-educativă.

II. PREZENTAREA TEORETICA A TEMEI

Literatura pedagogică tratează specific conducerea actului educaţional de către profesor.

Rosturile sale manageriale rezultă din considerarea procesului de învăţământ ca proces
managerial, din necesitatea respectării democratizării acţiunilor, a afirmării participării, a
descentralizării, a reevaluării relaţiilor de comunicare şi cooperare, a coordonării rezolvării
sarcinilor, a planificării şi organizării acţiunilor şi resurselor, a evaluării şi reglării realizării
directivelor etc.

Profesorul-manager se află la acest nivel operativ, primar al conducerii procesului instructiv-

educativ, la nivelul clasei şi al disciplinelor sale: ia decizii în proiectare şi organizare, se afirmă
ca lider în realizarea obiectivelor împreună cu elevii, îndrumă elevii, previne şi înlătură factori
perturbatori, prevede şi gestionează resursele, îşi adaptează stilul de conducere, armonizează
acţiunile formale şi nonformale, adaptează la clasă deciziile şcolii, reglează procesele implicate în
conducere, previne şi rezolvă stări tensionale, realizează optim comunicarea în clasă, utilizează
sistemul informaţional din clasă în cunoaşterea şi reglarea acţiunilor, gestionează resursele şi
situaţiile procesului instructiv-educativ, realizează sarcini de marketing educaţional (de adaptare
la cererile, aspiraţiile elevilor, părinţilor), asigură climatul optim desfăşurării activităţilor,
consiliază elevii, facilitează evoluţia spre succes a elevilor şi perfecţionează cultura managerială,
rezolvă conflicte de statut şi rol la nivelul integrării sale în şcoală şi în clasă, rezolvă probleme
privind afirmarea autorităţii saleşi a libertăţii elevilor, dirijează interactivitatea în clasă şi la lecţii,
prevede şi coordonează schimbări în activitatea la clasă,cooperază cu elevii în realizarea
obiectivelor şi funcţiilor manageriale, asigură managementul curriculumuluispecific la disciplina
sa, utilizează continuu feed-backul pentru obţinerea succesului managerial, îşi perfecţionează
stilul de conducere a clasei şi a procesului educaţional.

Un profil de competenţă al profesorului-manager al clasei şi al disciplinei sale poate fi

determinat prin raportare la acele dimensiuni care determină succesul său managerial; în termeni
valorici:

- dimensionarea cognitiv-axiologică (a capacităţilor cognitive): capacităţi cognitive concrete-

perceptive, capacităţi intelectual-raţionale (ale gândirii, limbajului, raţionamentului, luării de
decizii, rezolvării de probleme, ale memoriei şi imaginaţiei), capacităţi intelectual-instrumentale
(ale inteligenţei, ale creativităţii);

- dimensiunea motivaţional-atitudinală (a capacităţilor reglatorii): domeniul afectiv,

motivaţional, voliţional, domeniul valoric-atitudinal (în raport cu clasa, elevii roluri, acţiuni,
situaţii, cu propria conduită), domeniul orientării în realitatea clasei, procesului educaţional;

- dimensiunea acţional-strategică (a competenţelor): competenţe normative manageriale

generale, competenţe acţional-metodice (în planificare, în organizare, în luarea deciziilor, în
coordonarea acţiunilor, în îndrumarea elevilor şi reglarea acţiunilor, proceselor);

- dimensiunea autoreglatorie ca manager.

Discuţiile în deceniile anterioare excludeau profesorul dintre factorii de decizie (de la

conducerea învăţământului, a şcolii) şi îl situau între factorii de execuţie. Totuşi, numeroşi
pedagogi insistă asupra rolului conducător al profesorului în procesul direct de învăţământ, în
alegerea strategiilor de realizare a educaţiei.