Lab Nr.

11
1. Ce mărimi fizice caracterizează câmpul magnetic al Pământului?
Acest câmp vectorial se manifestă prin forțele care acționează asupra unei sarcini
electrice în mișcare (forță Lorentz), asupra diverselor materiale (paramagnetice,
diamagnetice sau feromagnetice după caz). Poate fi măsurat cu magnetometrul.
Mărimea care măsoară interacțiunea dintre câmpul magnetic și un material se numește
susceptibilitate magnetică
2. Cum se orientează acul magnetic în câmpul magnetic al Pământului?
În fizică, toți magneții au doi poli între care se face distincția după direcția fluxului
magnetic. În principiu, acești poli se pot numi oricum, de exemplu „+” și „−”, sau „A”
și „B”. Pe baza folosirii magneților în trecut în busole, ei au fost numiți însă „polul
nord” (sau mai explicit „polul orientat spre nord”), „N”, și „polul sud” (sau „polul
care se îndreaptă spre sud”), „S”, polul nord fiind cel care se îndreaptă spre nord,
deoarece este atras de polul nord magnetic al Pământului. Întrucât polii opuși se atrag,
Polul Nord Magnetic al Pământului este deci un pol „sud” magnetic.[2][3][4] Analog,
Polul Sud Magnetic al Pământului este din punct de vedere fizic un pol „nord”
magnetic.
3. Ce se numește inducție a câmpului magnetic?
În electromagnetism, intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectorială ce
caracterizează fiecare punct al unui câmp magnetic și care nu depinde de proprietățile
magnetice ale mediului. Această mărime este definită ca fiind raportul dintre inducția
magnetică din acel punct și permeabilitatea magnetică a mediului din acel punct:

4. Formulați legea lui Biot – Savart. Cum se poate de termina direcția și sensul
vectorului dB?
Conform legii Biot-Savart, într-un punct al câmpului magnetic:

În cazul unui conductor de lungime infinită, intensitatea câmpului magnetic într-un

punct situat la distanța ro este:
În centrul unei spire de rază r:

iar în cazul unei bobine din n spire:

5. Explicați construcția și principiul funcționării galvanomentrului de tangente.

Galvanometrul este un instrument de măsură utilizat pentru punerea în evidență a
unor curenți electrici de slabă intensitate. Este gradat în unități de intensitate, de
tensiune sau de sarcină electrică. Primul galvanometru a fost construit de Johann
Schweigger în 1820, ulterior fiind îmbunătățit de André-Marie Ampère. Se bazează
pe fenomenul de inducție electromagnetică și poate fi de două tipuri: galvanometru cu
cadru mobil: alcătuit dintr-un magnet fix în jurul căruia se poate roti o bobină prin
care trece curentul electric de măsurat; Galvanometru cu magnet mobil: alcătuit dintr-
o bobină fixă, în interiorul căreia se află suspendat unul sau mai multe ace magnetice
a căror deviație poate fi măsurată. Pentru citirea unor deviații mici, pe echipajul mobil
se fixează o oglindă, care, la devierea acestuia, va produce devierea cu un unghi dublu
a unei raze de lumină reflectate.
6. Demonstrați că valoarea erorii relative pentru componenta orizontală a
inducției câmpului magnetic al Pământului este minima atunci, când unghiul de
deviere a acului magnetic față de meridianul magnetic este 45 grade.
Valoarea erorii relative pentru componenta orizontală a inducției câmpului magnetic
al Pământului este minima atunci, când unghiul de deviere a acului magnetic față de
meridianul magnetic este 45 grade deoarece în cadrul experimentului anterior după
verificarea circuitului de către șeful de lucrări se cuplează tensiunea, cu ajutorul
reostatului R se allege intensitatea curentului, la care unghiul de deviere a acului este
45 grade.