Convertor cc-cc SEMI-

PUNTE
 Schema convertorului
• Configuraţia semipunte este o
topologie preferată în sursele iT1
D1 L
alimentate direct de la reţea, în C1 uT1 iD1 iL uL
special datorită faptului că iC
tensiunea suportată de L2 U S RS
C
tranzistoarele comutatoare se
reduce mult faţă de cazul UI u1 L1
topologiei push-pull.
• Convertorul cc-cc în semipunte
are o ramură alcătuită din iT2 L2
tranzistoarele T1 şi T2, iar pe C2 uT2 iD2
cealaltă ramură două
condensatoare C1 şi C2 conform D2
figurii.
• Datorită acestui aranjament,
tensiunea aplicată în primarul Schema convertorului half-bridge
transformatorului va fi jumătate
din tensiunea de alimentare UI.
Vom analiza şi acum funcţionarea în regim
staţionar pentru două moduri de funcţionare:
a) conducţie neîntreruptă;
b) conducţie întreruptă.
 Funcţionarea în conducţie
neîntreruptă
u1
Funcţionarea convertorului T1
UI/
2
semipunte fiind foarte asemănătoare cu 0 TC TB T2
UI/
2
t

a convertorului "push-pull", nu vom

im
IMmax

demonstra toate relaţiile ce descriu 0 t

funcţionarea acestuia. Majoritatea iT1 IMmax

relaţiilor matematice ce descriu

funcţionarea convertorului semipunte se 0 t
obţine din cele deduse la convertorul uT
UI
“push–pull” înlocuind tensiunea UI cu UI/

UI/2. Tensiunea de ieşire în regim 0

nIMmax/2
2
t
staţionar neîntrerupt este dată de relaţia: iD1
ILmax
ILmin
0 t
iD2

UI U
⋅ TC = I ⋅δ
0 t
US = iL
Δ IL
2 ⋅ n T C +T B n ILmax ILmin
IS

0 t
T/2
unde: T
T C +T B =
2
TC
δ =
T
n-raportul de transformare primar/ secundar.

Pentru a evita conducţia simultană a tranzistoarelor T1 şi T2 se impune condiţia

δmax≤0,5. Valoarea minimă respectiv maximă a curentului prin bobina L se
obţine din relaţiile:

ΔI L U I ⋅T
I L min = I S − = IS − ⋅ δ ⋅ (1 − 2 ⋅ δ )
2 4⋅n⋅L
ΔI L U I ⋅T
I L max = I S + = IS + ⋅ δ ⋅ (1 − 2 ⋅ δ )
2 4⋅n⋅L
Curenţii prin cele două diode D1 şi D2 după blocarea
tranzistorului T1 sunt obţinuţi cu relaţiile:
i L n ⋅ im
iD1 = +
2 2
i n ⋅ im
iD 2 = L −
2 2
Dacă curentul de sarcină scade sub o anumită limită ISL, curentul prin diode este
insuficient să poată trasporta şi curentul de magnetizare (de sens opus). Prin
urmare apare fenomenul de conducţie întreruptă. Putem scrie:

iD2 = 0
I L min = n ⋅ I M max
 Considerând: L2 = λ ⋅ L unde λ=4÷8 ,rezultă: L1 = n 2 ⋅ λ ⋅ L respectiv:
U I TC U I ⋅δ ⋅T
I M max = ⋅ =
L1 4 4 ⋅ n 2 ⋅ λ ⋅ L
se obţine:

U I ⋅T δ ⎛ 1 ⎞
I SL = ⋅ ⋅ ⎜1 + − 2 ⋅ δ ⎟
n⋅L 4 ⎝ λ ⎠

Când UI variază între UImin respectiv UImax pentru a menţine tensiunea de ieşire
constantă factorul de umplere trebuie să varieze între δmax şi δmin. În această
situaţie ISL atinge valoarea maximă, când δ=δmin adică UI=UImax:
U Im ax ⋅ T δ min ⎛ 1 ⎞
I SL max = ⋅ ⋅ ⎜ 1 + − 2 ⋅ δ min ⎟
n⋅L 4 ⎝ λ ⎠
Funcţionarea în conducţie
întreruptă

• Dacă curentul de sarcină

IS < ISL, convertorul intră în regim
de conducţie întreruptă.
 Notând cu:

2 ⋅ n ⋅U S
UN =
UI
2 ⋅ n ⋅ IS ⋅ L
IN =
U I ⋅T
tensiunea de ieşire normată şi curentul de sarcină normat după câteva
calcule simple rezultă:

δ2
UN =
IN +δ 2
UN
1
δ=0.4
0.8

0.3
0.6

0.2
0.4

0.1
0.2
0.05
0
0 0.1 0.2 0.3 IN

Caracteristicile de ieşire.
 Dimensionarea elementelor
componente
Bobina L
Inductivitatea minimă a bobinei L, necesară pentru evitarea
conducţiei întrerupte, pentru o valoare dată a curentului ISL se calculează
cu relaţia:
U Im ax ⋅ T δ min ⎛ 1 ⎞
L= ⋅ ⋅ ⎜1 + − 2 ⋅ δ min ⎟
n ⋅ I SL 2 ⎝ λ ⎠

iar volumul miezului de ferită necesar la realizarea bobinei se calculează

cu formula:
I L2 max ⋅ L
V e = μ0 ⋅ μe ⋅ 2
B max
Bmax –reprezintă inducţia maximă;
μ0=4π.10-7 H/m;
μe-permeabilitatea relativă
efectivă.
Transformatorul TR

Considerând valoarea inducţiei corespunzătoare curentului de magnetizare

IMmax ca fiind Bmax/2, volumul miezului transformatorului este dat de relaţia:

I M2 max ⋅ L1
V CT = 4 ⋅ μ 0 ⋅ μ a ⋅ 2
B Max
unde:
μa-reprezintă permeabilitatea de amplitudine;
Raportul de transformare se determină din:
U Im in ⋅ δ max
n=
US
Pentru cazul cel mai nefavorabil, numărul de spire din primar se
poate calcula cu relaţia:

2 ⋅ U Im ax ⋅ δ max ⋅ T N1
N1 = N2 =
Bmax ⋅ Ae n
Tranzistoarele T1 şi T2

Valoarea curentului maxim rezultă:

nU S T
I T max = I L max +
n 4 L1

Când un tranzistor este deschis, tensiunea pe celălalt tranzistor este UI/2.

Când ambele comutatoare sunt blocate, căderea de tensiune pe fiecare
tranzistor este aproximativ UI. Deci:

U T max = U I
Diodele D1, D2

Curentul maxim prin diode şi tensiunea maximă sunt date de relaţiile:

I D max = I L max
UI
U D max = +US
n
Condensatorul de ieşire C

In ipoteza că se neglijează elementele parazite ale condensatorului

(rezistenţa echivalentă serie şi inductanţa echivalentă serie) formele de
undă ale curentului şi riplul tensiunii sunt prezentate în figura.
Cantitatea de sarcină acumulată în condensator este (suprafaţa
haşurată din figura):
iC
1 T ΔI 1 ΔIL
ΔQ = C ⋅ ΔU S = ⋅ ⋅ L = ⋅ ΔI L ⋅ T 0
2 4 2 16 T/2 t

ΔI L ⋅ T ΔuS
C=
16 ⋅ ΔU S ΔUS

U Im ax ⋅ (1 − 2 ⋅ δ min ) ⋅ δ min ⋅ T 2 US t
C=
16 ⋅ n ⋅ L ⋅ ΔU S
Curentul şi tensiunea pe condensator.
I SL
I Cef = = 0.6 ⋅ I SL
3
 Convertorul în punte.

D1 L

D1 D2

T1 T3 US RS
C
UI

D4 D2
T4 T2
D2