REDRESOARE

MONOFAZATE
 Introducere
• Aparatura electronică are nevoie în
funcţionare, în majoritatea cazurilor, de
tensiuni continue de alimentare. În general
aceste tensiuni continue se obţin prin
conversia tensiunii alternative a reţelei de
50Hz în tensiune continuă, care se
realizează cu ajutorul surselor de tensiune
continuă.
• O sursă de tensiune continuă se compune dintr-un
transformator, un redresor, un filtru şi un stabilizator.
În lipsa stabilizatorului sursa se numeşte sursă de
tensiune continuă nestabilizată, iar în prezenţa
stabilizatorului poartă denumirea de sursă de tensiune
stabilizată.

traf. redresor filtru stabilizator sarcina

• Transformatorul are rolul de a separa de reţea aparatul electronic
alimentat de sursa de tensiune continuă. În acelaşi timp, transformatorul
modifică tensiunea reţelei la valoarea necesară pentru a obţine o anumită
tensiune continuă.
• Redresorul este un circuit care conţine cel puţin un element neliniar
capabil să transforme tensiunea alternativă într-o formă de undă cu
componentă continuă diferită de zero. Pe lângă componenta continuă, la
ieşirea redresorului se obţine şi o componentă variabilă numită ondulaţie.
• Filtru are rolul de a atenua ondulaţiile tensiunii redresate.
Tensiunea ce se obţine la ieşirea filtrului, deci tensiunea furnizată de
sursa nestabilizată, este dependentă de tensiunea de intrare (a reţelei),
de sarcină şi de temperatură.
• Stabilizatorul are rolul de a face ca tensiunea la ieşirea sursei
stabilizate să fie independentă de aceşti factori şi să se apropie cât mai
mult de o tensiune continuă.
 Redresoare monofazate

Redresoarele monofazate se împart în :

-redresoare monoalternanţă;
-redresoare bialternanţă.
 Redresoare monoalternanţă
fără filtru
D

iS
uD

u1 u2 uS RS

n 1 , r1 n 2 , r2
 Se consideră un transformator fără pierderi de flux,
alimentat în primar de la tensiunea:

u1 = U 1 × sin(w × t )
în secundar găsim:
u 2 = U 2 × sin(w × t )
şi rezistenţa de pierderi:
2
æn ö
RT = r1 × çç 2 ÷÷ + r2
è n1 ø

unde: r1, r2, n1, n2 sunt rezistenţele, respectiv numărul de spire

ale primarului şi secundarului.
 Într-un redresor, dispozitivul semiconductor lucrează la semnal
mare, neliniarităţile dispozitivului producând efectul de redresare. Pentru a
face o tratare analitică accesibilă, aproximăm liniar pe porţiuni caracteristica
neliniară a diodei. În această situaţie, în zona de conducţie dioda are
rezistenţa RD.
Dacă amplitudinea tensiunii pe diodă este mare, putem neglija
tensiunea de prag UP. În aceast caz curentul iD are valoarea:
iD
ìi D = I M × sin (w × t ).. pt..0 £ wt £ p
í
îi D = 0.... pt...p £ w × t £ 2 × p
a tga=RD
U2
IM =
0 UP uD RI + RS

RI = RT + RD este rezistenţa totală de pierderi

 Dezvoltând în serie Fourier, forma de undă a curentului obţinem:
é1 1 2 cos k × w × t ù
i D = i S = I M ê + × sin w × t - å ú
p k =2 ,4, 6 (k + 1) × (k - 1)û
ëp 2
Tensiunea pe sarcina rezistivă RS este:

u S = RS × iS
şi ca urmare curentul şi tensiunea medie redresată sunt:
I
IS = M
p
IM RS U
U S = RS × = × 2
p RI + RS p

Pe lângă componenta medie apare însă şi o componentă variabilă,

ondulaţie sau riplu:
is ( t ) = iS ( t ) - I S
us ( t ) = uS ( t ) - U S
Amplitudinea componentei fundamentale a ondulaţiei:
IM
I S1 =
2
IM U2 RS
U S1 = RS × = ×
2 2 R I + RS

Valoarea efectivă a curentului total este:

1 I
I SEF = × ò iS2 (t ) dt = M
T 2
iar valoarea efectivă a ondulaţiei:
2
I sef = I SEF
2
- I S2
Principalele caracteristici ale unui redresor sunt:
-caracteristica externă;
-randamentul redresării;
-factorul de ondulaţie;
-valorile maxime ale curentului şi tensiunii pe diodă;
 Caracteristica externă

US

RIIS
U2
US = - RI × I S tga=RI
p US

0 IS

tensiunea redresată scade pe măsură ce creşte curentul de sarcină datorită

pierderilor pe rezistenţa internă RI.
 Randamentul redresării

-se defineşte ca fiind raportul dintre puterea de curent continuu şi puterea totală.

2
æ IS ö
çç ÷÷
RS × I S2 I
h= =è ø = 4 × 1 £ 40%
SEF

(RI + RS ) × I SEF
2
1+ I
R p2 R
1+ I
RS RS

Valoarea maximă a randamentului este de 40%, valoare ce se obţine

pentru RI<<RS, deci la pierderi mici sau curenţi de sarcină mici.Valoarea
scăzută a randamentului se datorează valorii mici a raportului: II = p2 < 1
S

SEF

Factorul de ondulaţie

Se defineşte ca fiind:
U 01 p
g = = = 1.57
US 2
 Valoarea supraunitară a lui g, subliniază din nou, calitatea slabă a
redresării monoalternanţă, amplitudinea fundamentalei fiind mai mare decât
valoarea medie a tensiunii în sarcină.

Valorile maxime ale curentului şi tensiunii pe diodă,

importante în alegerea acesteia, sunt:

-curentul maxim: I D max = I M

-curentul mediu: I Dmed = I S
-tensiunea inversă maximă pe diodă care se atinge
în momentul când dioda nu conduce: U D max = U 2
 Redresoare dublă alternanţă fără filtru
capacitiv
D1

iD1 iS
uD1

u2 uS RS

n2, r2
u1

u2
n1, r1 uD2
iD2

D2

Curentul redresat are expresia: i S = I M × sin w × t

Dezvoltând în serie Fourier se obţine:
é2 4 cos kwt ù
iS = I M × ê - × å ú
ë p p k = 2 ,4 ,6 (k + 1) × (k - 1) û
 Curentul şi tensiunea redresată sunt:
2 × IM
IS =
p
RS 2 ×U 2
US = ×
RI + R S p

Se observă că frecvenţa minimă a ondulaţiilor este dublu

frecvenţei tensiunii u2 şi amplitudinile componentelor fundamentale în
sarcină sunt:
4 × IM
IS2 =
3 ×p
RS 4 ×U 2
U S2 = ×
R I + RS 3 × p

Valoarea efectivă a curentului în sarcină este:

IM
I SEF =
2
 Caracteristica externă a redresorului este
2 ×U 2
US = - RI × I S
p
din care se vede că tensiunea în gol (IS = 0) este dublă faţă de cazul
monoalternanţă dacă folosim un transformator cu tensiune dublă în
secundar (comparativ cu cazul monoalternaţă).
Randamentul redresării
-se calculează cu formula:
2
æ IS ö
çç ÷
RS × I S2 è I SEF ÷ø 8 1
h= = = 2× £ 80%
( RI + RS ) × I SEF 1+
RI p
1+
RI
RS RS

şi se constată că este dublu faţă de cazul monoalternanţă.

Factorul de ondulaţie este:

U o2 2
g = = = 0.67
US 3

deci subunitar în comparaţie cu redresorul monoalternaţă, datorită

creşterii componentei continue şi scăderii componentei alternative.
Solicitările diodei sunt:
-curentul maxim: I = I Dnax M
I
-curentul mediu: I = 2 Dmed
S

-tensiunea inversă
maximă: U @ 2 × U D max 2

Redresor dublă alternanţă în punte

În alternanţa pozitivă conduc diodele D1 şi
D2 iS
D4, iar în alternanţa negativă D2 şi D3, D1

obţinându-se aceleaşi forme de undă ca la u1 u2 uS RS

redresorul dublă alternanţă cu priză mediană. D3 D4
Întrucât la un moment dat conduc n 2, r 2
n1, r1
două diode avem:
RI = 2 × RD + RT
Obs: Relaţiile deduse în cazul redresorului cu priză mediană se păstrează, cu excepţia tensiunii inverse pe diodă care
este: U D max @ U 2
Redresoare cu filtru capacitiv

În cele mai multe cazuri, forma de undă obţinută la ieşirea unui

redresor fără filtru nu este convenabilă pentru alimentarea aparaturii
electronice, deoarece componenta variabilă a tensiunii pe sarcină are o
valoare mare.
Astfel, în ambele cazuri prezentate, variaţia vârf la vârf a
componentei variabile este cuprinsă între zero şi valoarea maximă. Este
necesar ca între redresor şi sarcină să introducem un filtru (care are
scopul de atenuare a ondulaţiei tensiunii redresate). Filtru cel mai des
folosit este filtru capacitiv.
 D

uD iS
iC
u1 u2 uS RS

n1, r1 n2, r2

Notă
Tratarea analitică exactă a unui redresor cu filtru, chiar şi în
această formă simplă- cu un singur condensator- este imposibilă datorită
neliniarităţilor ce caracterizează circuitul. Ca urmare, se fac o serie de
simplificări care permit tratări analitice aproximative şi care conduc pe de o
parte la înţelegerea fenomenului, şi pe de altă parte la obţinerea unor relaţii
suficient de bune pentru calcule inginereşti.
Într-o primă aproximaţie neglijăm RI şi considerăm un condensator
de valoare mare wRSC>>1.Condensatorul se încarcă spre vârful
tensiunii U2, când dioda conduce (q1-q2); q este unghiul de
conducţie, intervalul in care uS = u2.Când dioda este blocată (u2<uS),
C se descarcă prin sarcină, aproximativ liniar dacă wRSC>>1. Cu
cât această ultimă condiţie este mai bine indeplinită q este mai mic,
astfel că la limită când C®¥, q®0.
DU S
US = U2 -
2
DQ = C × DU S
2 ×p
DQ = I S × T = I S ×
w

unde: DQ reprezintă sarcina acumulată, respectiv pierdută de

condensator, în regim staţionar cele două mărimi sunt egale.
 2 ×p
DU S = I S ×
w ×C
Caracteristica externă este data de relaţia:
p
US =U2 - × IS
w ×C
Factorul de ondulaţie
DU S / 2 p
g= =
US w × RS × C
O valoare mare pentru condensator reduce ondulaţiile; pe de
altă parte la curenţi mari ondulaţiile cresc.
Curentul maxim prin diodă IDmax, se poate estima,
presupunându-l constant în intervalul de conducţie wq
q 2 ×p
DQ = I D max × = IS ×
w w
2 ×p
I D max = I S ×
q
 q2
DU S = U 2 - U 2 × cos q = U 2 × (1 - cos q ) = U 2 ×
2

Din relaţia rezultă:

DU S
4×
2 × DU S 2
q2 = @ = 4 ×g
U2 U2

q =2 g
I D max 2 × p p
= = = p × w × C × RS
IS q g
Observaţie:
Valoarea curentului de vârf prin diodă, este mult mai mare decât curentul
mediu prin sarcină, deoarece sarcina pierdută de condensator trebuie recuperată
într-un timp foarte scurt.
Tensiunea inversă maximă suportată de diodă este dată de relaţia:

U D max = U 2 + U S @ 2 × U 2
Redresorul dublă alternanţă cu filtru

Caracteristica de sarcină:
p
US = U2 - × IS
2 ×w ×C
Factorul de ondulaţie:

p
g =
2 × w × RS × C
Valoarea maximă a curentului prin diodă:

I D max
= p × w × C × RS
IS

Ondulaţiile au frecvenţa 2 × w
Valoarea maximă a tensiunii inverse pe diode este egală cu 2 ×U 2

montajul cu priză mediană şi U2 la montajul în punte.