ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,

TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN
BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărăşeşti, nr. 157, Bacău, jud. Bacău, cod 600115
Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax: 0234/580050
E-mail:dppd@ub.ro; sdppd@ub.ro

PORTOFOLIU DIDACTIC

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Prof.univ.dr.ing. Doru Ciucescu
ABSOLVENT
Epuran Sabina

BACĂU
2013
 Curriculum vitae
Europass

Informaţii personale
Nume / Prenume Epuran Sabina
Adresă(e) Aleea Parcului, 30, Bacău
Telefon(oane) 0234 515 979 Mobil: 0745 846 035
E-mail(uri) epuransabina@hotmail.com

Naţionalitate(-tăţi) Română

Data naşterii 06.10.1990

Locul de muncă vizat / Domeniul Relații publice, Publicitate, Marketing, Retail

ocupaţional

Experienţa profesională

Funcţia sau postul ocupat Hostess, Promoter

Activităţi şi responsabilităţi principale Prezentarea și promovarea produselor prin intermediul campaniilor de marketing direct
susținute de companii în incinta magazinelor de retail.

Tipul activităţii sau sectorul de activitate Vânzări, Marketing direct

Educaţie şi formare
Din decembrie 2011-iulie 2012 membru în ONG-ul Proactiv Consult. Participant în
programul de schimb de tineri, platform Youth in Action, Green Safari, Shoot reality, din
Atena, Grecia în aprilie 2012.

Din 8 august 2011-6 august 2011- Internship la postul de televiziune local 1TV Bacău.

Din 24 februarie 2011-15 iulie 2011- Student la Universitatea din Torino, Facultatea de
Litere și Filosofie, specializarea Științe ale Comunicării, prin programul de schimburi
internaționale LLP Erasmus.

Din 1 octombrie 2009- 25 iunie 2012- Student la Universitatea "Vasile Alecsandri"

Bacău, Facultatea de Litere, specializarea Comunicare și relații publice. Licențiată în
Comunicare și relații publice la Universitatea București, Facultatea de Jurnalism și
Științele comunicării.

Din 15 septembrie 2005 - iulie 2009- Elev la Colegiul Național "Vasile Alecsandri"
Bacău, filiera reală, specializarea Științele naturii (Chimie-Biologie).
 Aptitudini şi competenţe personale

Limba(i) maternă(e) Română

Limba(i) străină(e) cunoscută(e)

Autoevaluare Înţelegere Vorbire Scriere
Nivel european (*) Ascultare Citire Participare la Discurs oral Exprimare
conversaţie scrisă
Limba Engleză Excelent Excelent Excelent Excelent
Limba Italiană Bine Bine Bine Mediu
(*) Nivelul Cadrului European Comun de Referinţă Pentru Limbi Străine

Competenţe şi abilităţi sociale Sunt o persoană foarte sociabilă și reușesc foarte ușor să relaționez și să stabilesc
contacte. Fire carismatică și sociabilă, prefer contactul cu publicul și munca în echipă.

Competenţe şi aptitudini organizatorice Experiență în organizare din lucrul în echipă pe proiecte de cercetare și proiecte de
voluntariat.

Competenţe şi aptitudini de utilizare a Abilități generale în utilizarea calculatorului și a internetului.Cunoștințe avansate în

calculatorului folosirea Microsoft Word, Power-Point, Publisher și cunoștințe medii în folosirea
programului Photoshop.

Competenţe şi aptitudini artistice Înclinații artistice în desen grafic și fotografie.

Permis(e) de conducere Nu
CUPRINS

I. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
I.1. Personalitatea.Referat. .................................................................................................
I.2. Test psihologic și Studiu de personalitate...............................................................

II. PEDAGOGIE
II.A. Fundamentele Pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului
II.A.1. Pedagogia experimentală.Referat.........................................................................
II.A.2.Set de obiective la disciplina Limba şi literatura română .................................

II.B. Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării

II.B.1.Metodele de învățământ........................................................................................
II.B.2. Test de evaluare la limba și literatura română ..............................................

III. DIDACTICA PREDĂRII EDUCAȚIEI ȘI CULTURII CIVICE

III.1. Programa claselor a VII-a și a VIII-a la disciplina Educația și Cultura Civică..........
III.2.Metodele specifice......................................................................................

IV. PRACTICA PREDAGOGICĂ

IV.1. Portofoliu didactic de practică pedagogică...................................................................

V. INSTRUIRE ASISTATĂ DE CALCULATOR

V.1. Prezentare PowerPoint ................ ..................

VI. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

VI.1. Analiza Swot....................................................................................................
VI.2. Studiu de caz: Copilul rebel în colectivitatea clasei de elevi..............................
PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
 I.1. Personalitatea (referat)

“Cred că fiecare generaţie nouă vine încărcată cu un mesaj pe care trebuie să-l
nască; rolul nostru este să ajutăm această naştere. André Gâde”
Aşa cum spune Andre Gâde, fiecare nouă generaţie aduce cu sine tendinţe,
personalităţi , aspiraţii şi dorinţe noi, care au rolul fie de a făuri o nouă lume, fie de a dezvolta
şi perfecţiona lumea deja existenta.
Auzim mereu o frază arhicunoscuta,”Tinerii sunt viitorul unei ţări “, dar tinerii singuri
nu au puterea sau mai bine zis şansa de a lucra pentru binele unei ţări dacă nu sunt ajutaţi şi
permanent susţinuţi în acest sens de către cei din jur.
Cei care au puterea de a forma şi a da şansa noii generaţii sunt atât familiile acestor
tineri cât şi sistemul educaţional , de la educator, învăţător şi până la lungul şir de profesori
din anii şcolii generale,ai liceului şi ai facultăţii.Toţi aceşti oameni îşi pun amprenta într-un
fel sau altul pe caracterul elevilor ,şi astfel se creează preliminariile unei lumi mai bune.
Dar un lucru trebuie bine înţeles de la început , ca aceasta muncă de formare şi cizelare
a tânărului de la prima zi de şcoală şi până la ieşirea de pe băncile facultăţii,trebuie să fie
constantă,permanentă şi susţinută în interesul de a forma un om care gândeşte ,este condus de
un set bine definit de principii şi căruia nu îi este teamă să se afirme şi să îşi dorească să
schimbe lucrurile în bine.Desigur,de o parte a acestui proces de formare sunt răspunzători
părinţii, educaţia pe care aceştia o dau copiilor, mediul şi atmosfera familială în care îi cresc şi
nu în ultimul rând modelul pe care ei înşişi îl reprezintă pentru copii lor.
Aşadar să “faci” un om este o muncă destul de dificilă, complexă şi care nu permite
pauze sau stagnări,pentru că ar putea însemna efecte devastatoare pe viitor atât pentru
integritatea omului ca individ în societate cât şi , cel mai important,percepţia sa pe care o va
avea despre sine în raport cu cei din jur.
Dar care sunt metodele prin care reuşim să trecem prin acest proces, să îl ducem la bun
sfârşit şi să îl transformăm desigur într-un succes? Singurul mod în care putem să ajutăm pe
cineva în fiece mod dorim , este mai întâi prin a îl cunoaşte.În continuare problema , pentru
dascăli de pildă, ar fi felul în care reuşim să cunoaştem toţi aceşti copii ,mai ales când ei fac
parte dintr-un grup mare,colectivul clasei de elevi.Cum va reuşi un dascăl să îşi cunoască atât
de bine elevii încât să reuşească să îi modeleze pe fiecare în parte după
personalitatea,inclinaţiile şi afinităţile lor?
Aici intervine stabilirea unui set de priorităţi şi reguli de care un profesor ar trebui să
ţină cont în permanenţă.În primul rând clasă nu trebuie privită doar ca o entitate în sine, după
modelul “O clasă slabă, aşadar toţi , copii slabi”;o astfel de concepţie nu are să ajute niciodată
şi nici în vreun fel clasă şi cu atât mai mult elevii ce formează colectivul acestei clase.De aici
putem observa o primă prioritate în acest proces de formare şi anume răbdarea.Răbdarea de a
ajunge la un nivel de cunoaştere măcar elementar a fiecărui elev în parte, competentele sale
native,nivelul său de inteligentă şi diferitele inclinaţii pe care acesta le prezintă pentru
anumite obiecte.În acest caz cel mai important rol îi revine dirigintelui,care are datoria de a
iniţia şi dezvolta o relaţie strânsă cu întreg colectivul,ca fiind o clasă de elevi dar mai
important cu fiecare elev în parte.Dirigintele trebuie să cunoască destul de bine personalitatea
fiecăruia pentru a putea găsi şi aborda soluţia cea mai bună pentru a-l ajuta.Dar
responsabilitatea nu îi revine doar dirigintelui.Întregului corp al profesorilor de la clasa îi
revine aceeaşi îndatorire, dar mai diminuată,întrucât prioritatea unui profesor care nu este
dirigente este de a se face înţeles tuturor şi de a face cunoscută întreaga materie care figurează
în programa de lucru.El are mai puţin timp să intre în contact direct cu fiecare.Desigur în
cazul ideal în care profesorul va rămâne la clasă pe parcursul a mai multor ani ,acesta va reuşi
să cunoască cât de cât pe fiecare în parte,competenţele pe care le are la obiectul sau cât
randament reuşeşte să dea şi în consecinţă cât se poate cere de la elev în cadrul obiectului de
studio.
După cum am spus munca cea mai laborioasa îi va reveni dirigintelui clasei de elevi.În
continuare vom discuta în speţă despre rolul acestui dascăl şi felul în care el poate ajuta elevii
ce formează colectivul clasei de care este răspunzător.
Metodele de abordare a unei clase din poziţia de diriginte sunt elaborat redactate în
cărţi de specialitate ,pedagogice şi psihopedagogice; acestea prezintă mai mult informaţii
generale despre psihologia elevului, comportamentul clasei ca întreg şi felul în care ar trebui
să reacţioneze proseforul-diriginte în conformitate cu diferitele tipuri de “personalităţi
colective”.Dar aceste generalităţi se aplică doar în parte sau chiar foarte puţin elevilor din
clasă.Singurul mod prin care se poate constitui un “diagnostic “ al clasei este prin a îi
cunoaşte atât extremele , vârfurile-copii foarte buni,care au rezultate foarte bune şi care
desigur reprezintă un model pentru toţi cei din jur,copii mediocrii care au rezultate bune sau
acceptabile şi care conform cărţilor de specialitate reprezintă majoritatea în orice clasă de
elevi şi nu în ultimul rând copii mai slabi,care fie nu au capacitatea intelectuală de a susţine
mai mult,fie au o situaţie familial-socială care îi împiedică să se implice ori fie pentru că nu
prezintă niciun interes pentru şcoală şi activităţile ce o constituie.Aceasta clasificare sumară
este la îndemâna oricui,dascăl sau nu,dar aici profesorul-diriginte are rolul de a intra în
profunzimea situaţiei fiecăruia.
 Un mod prin care se poate cunoaşte un elev mai mult decât la baza unor informaţii
elementare,este prin a descoperii tipul de personalitate pe care acesta îl posedă,aptitudinile
,competentele şi de ce nu aspiraţiile acestuia pe viitor.O bună comunicare între diriginte şi
elevi va asigura iniţierea şi perpetua dezvoltare a acestui proces de cunoaştere.
De asemenea observaţiile pe care le poate face un profesor în anumite situaţii cu
privire la diferiţi elevi pot fi în permanenţă consemnate şi analizate; suma acestora după o
anumită perioadă se poate dovedi mai mult decât benefica în creionarea personalităţii
elevului.Pentru înlesnirea acestui proces cunoaşterea generală a tipurilor de personalităţi este
necesară.
“Personalitatea este totalitatea psihologică ce caracterizează şi individualizează un
om particular.În sensul cel mai larg, termenul de personalitate se identifica ce cel de fiinţa
umană.Fiind un sistem complex,personalitatea se structurează de-a lungul a trei dimensiuni:
corporala,psihică şi socio-culturală.Astfel,personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-
cultural.Prin dimensiune corporală înţelegem latura biologică a personalităţii,programul
ereditar,potenţialul nativ al omului;dimensiunea socio-culturală a personalităţii se constituie
în urma intervenţiilor complexe ale socialului asupra potenţialului nativ,iar dimensiunea
psihică a personalităţii se constituie numai ca rezultat al interacţiunii dintre fondul nativ şi
procesul de socializare,dar are şi propriul ei specific.Conştiinţă este nucleul psihic al
personalităţii, care leagă între ele toate celelalte compartimente şi se constituie în premisa a
dezvoltării fiinţei umane.”Ralph Linton
Aceasta definiţie reprezintă doar o “trecere în revistă” a constituenţilor
personalităţii.Un studiu amănunţit al acesteia s-ar dovedi mult prea lung pentru a fi consemnat
în acest cadru,astfel ca voi avea în vedere informaţiile de maximă generalitate,după care
ulterior ne vom ghida în prezentarea unei personalităţi în particular.

Laturile personalităţii
Temperamentul Aptitudinile Caracterul
Latura dinamico energetică Latura instrumental- Latura relaţional -
a personalităţii operaţională a personalităţii valorică a personalităţii

Exprimă cantitatea de Aptitudinile sunt operaţii În sens larg, caracterul

energie de care dispune superior dezvoltate care este un mod de a fi, un
subiectul şi dinamismul său. mijlocesc performanţe supra ansamblu de
Caracteristici: medii în activitate. particularităţi psiho -
- este o modalitate Inaptitudine = posibilităţi individuale, ce apar ca
primordială a personalităţii, minime de a acţiona într-un trăsături ale unui
observabilă deja de la copilul fel. „portret ” psihic global.
mic Rezultatele unei activităţi sunt
- este o modalitate foarte evaluate şi distribuite pe o scală În sens restrâns,
generală, se manifestă în amplă. Performanţa ce atestă o caracterul este un
orice activitate capacitate trebuie să fie supra ansamblu de însuşiri
- este maximal constantă, nu medie, abia atunci vorbim de privind relaţiile pe care
se schimbă pe parcursul vieţii aptitudini. le întreţine subiectul cu
- este latura cea mai uşor şi lumea şi valorile după
repede constatabilă Caracteristici: care el se conduce.
Un rol principal în - aptitudinile arată ce poate
determinarea particularităţilor individul, nu ce ştie el Caracteristici:
temperamentale îi revine - se demonstrează prin reuşita în - este un ansamblu
sistemului nervos central. activităţi de atitudini valori
Însuşirile sistemului nervos: - pe o bază ereditară aptitudinea - se defineşte prin
- forţa (energia) = se construieşte prin exersările valorile după care
dependentă de substanţele prilejuite de activitate, deci, se se călăuzeşte
funcţionale ce constituie dobândeşte individul
neuronul. - oricât de dezvoltată ar fi, o - nu este înnăscut,
- mobilitatea = exprimată aptitudine nu poate asigura se formează pe
în viteză cu care se singură succesul într-o activitate parcursul vieţii ca
consumă şi se regenerează urmare a integrării
respectivele substanţe Clasificarea aptitudinilor individului într-un
funcţionale. 1. După gradul de sistem de relaţii
- echilibrul = repartiţia complexitate: sociale
egală sau inegală între - simple (elementare), se - se formează şi se
cele două procese sprijină pe un mod omogen afirmă prin
nervoase de bază de operare sau funcţionare participarea
Pe baza acestor caracteristici Ex. simţul ritmului, tuturor judecăţilor
au fost delimitate memoria muzicală, de valoare (ce este
următoarele tipuri: fidelitatea memoriei, bun, ce este rău),
1. tipul puternic concentrarea atenţiei subiectul fiind
neechilibrat excitabil - complexe sunt formate responsabil şi
→ temperamentul din aptitudini simple, dar apreciat potrivit
coleric nu prin însumare, ci ca comportamentului
 2. tipul puternic sinteză. său
echilibrat mobil → Ex. aptitudinea muzicală - este o instanţă de
temperamentul 2. După sfera de control şi
sangvinic aplicabilitate, aptitudinile valorificare a
3. tipul puternic complexe pot fi: temperamentului
echilibrat inert → - speciale = mijlocesc - trăsăturile de
temperamentul eficienţa activităţii caracter le
flegmatic într-un anumit domeniu apreciem după
4. tipul slab (luat global) ex. aptitudinea modul în care
→ temperamentul pedagogică, sportivă, subiectul se
melancolic muzicală raportează la
Carl Yung a descris tipurile: - generale = cele utile activităţi
- introvertul = orientat, pentru majoritatea - la formarea
predominant, spre domeniilor caracterului
lumea internă ex. spiritul de observaţie, contribuie
- extrovert = orientat, inteligenţa trebuinţele umane,
predominant, spre motivele,
lumea externă sentimentele,
H.J.Eysenck luând în convingerile,
considerare nivelul de idealul, concepţia
stabilitate/instabilitate despre lume
stabileşte următoarele tipuri: - este expresia
Extrovertul instabil colericul întregului sistem
Extrovertul stabil – al personalităţii
sangvinicul
Introvertul stabil –
flegmaticul
Introvertul instabil -
melancolicul
Temperamentul Aptitudinile Caracterul
Nu implică anumite valori. Aptitudinea care a provocat cel Componentele de bază ale
Nu există temperamente bune mai mare interes din partea caracterului sunt
sau rele, inferioare sau psihologilor este inteligenţa. atitudinea stabilă şi
superioare. Inteligenţa desemnează atât trăsătura voluntară.
Portrete temperamentale aptitudini şi cunoştinţe practice,
 cât şi aptitudini generale. Atitudinea = modalitate
Colericul este inegal în Teoria genetică a lui Piaget de raportare la o clasă
manifestări, neliniştit şi agitat. menţionează că inteligenţa se generală de obiecte sau
Conduita lui este greu de dezvoltă în etape şi are la bază fenomene prin care
anticipat, acţionează sub adaptarea individului la mediul subiectul se orientează
impulsul unor scopuri de înconjurător. selectiv şi autoreglează
mare însemnătate. Este plin Teoria psihometrică vede preferenţial.
de iniţiativă, foarte inteligenţa ca o aptitudine
comunicativ, bun organizator, generală rezultată din Clasificare:
orientat spre prezent şi viitor. combinarea, într-o anumită - atitudini faţă de
Sangvinicul este măsură, a mai multor aptitudini societate şi faţă de
temperamentul bunei specifice. ceilalţi oameni
dispoziţii, al adaptabilităţii Testele de inteligenţă cuprind ex. sinceritatea,
prompte şi economicoase. Nu diverse sarcini care permit cinstea, altruismul,
se avântă în acţiuni riscante. compararea performanţelor cu spiritul de
Ştie să renunţe fără să sufere cele ale altor indivizi similari răspundere,
prea mult, trece cu uşurinţă de (aceeaşi vârşă şi sex). egoismul, laşitatea,
la o activitate la alta. Nu este Persoanele retardate mintal sunt linguşeala
ambiţios, dar nici pasiv, cele care au coeficientul de - atitudini faţă de
indiferent. inteligenţă situat sub valoarea de activitatea
Este echilibrat emoţional, 50, iar cele supradotate desfăşurată
stabileşte uşor relaţii cu intelectual – peste 130. ex.disciplină,
oamenii, dar este superficial Atât mediul cât şi ereditatea sârguinţa, spiritul de
şi inconsecvent. influenţează inteligenţa. iniţiativă, lenea,
neglijenţa, rutina,
Flegmaticul este extrem de dezorganizarea
meticulos. Dispune de un fel - atitudini faţă de
de răbdare naturală, este lent propria persoană
şi neobişnuit de calm în tot ex. modestia,
ceea ce face. Se adaptează încrederea în sine,
foarte greu la situaţii noi, este spiritul autocritic,
înclinat spre rutină. Leagă îngâmfarea, aroganţa,
mai greu prietenii, nu sentimentul tul
exagerează nici în inferiorităţii
1
autoapreciere, nici în
aprecierea altora.

Melancolicul are un tonus

scăzut şi reduse disponibilităţi
energetice. Manifestă o
autoexigenţă exagerată, este
hipersensibil, deosebit de
sentimentul tal şi interiorizat.
Are dificultăţi în adaptarea
socială. Este pesimist, anxios,
sobru, liniştit.

1
Tabel preluat de pe siteul : www.scribd.com. Sectiunea-psihologie,personalitate.Adaugat in
data de 26/09/2008.
I.2. Test psihologic – Fișa de caracterizare psihopedagogică

FIŞA DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ

I. Date personale
2. Numele şi prenumele : Apostol Andreea-Roxana
3. Locul şi data naşterii : Bacău.23/09/1996
4. Domiciliul :Sascut
5. Şcoala şi clasa în care învaţă :Şcoala nr.19.Clasa a VII-a C

II. Date familiale

2. Ocupaţia şi locul de muncă al părinţilor
tatăl : Electrician
mama : Vânzătoare
3. Structura şi componenţa familiei
a. Tipul familiei
 normală
 tatăl (mama) decedat
 părinţi despărţiţi
 părinţi vitregi (unul, amândoi)

b. Fraţi – surori mai mici sau mai mari
Nu are fraţi sau surori.
4. Atmosfera şi climatul educativ:
 raporturi armonioase, de înţelegere între părinţi şi între părinţi şi copii;
 raporturi punctate de conflicte mici şi trecătoare;
 dezacorduri puternice în familie, conflicte frecvente.

5. Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului:

 foarte precare;
 la limită;
 acceptabile;
 bune;
 foarte bune.
6. Influenţe din afara familiei (vecini, prieteni, colegi)
 reduse;
 ample;
 frecvente;
 întâmplătoare.

III. Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii

2. caracteristici ale dezvoltării fizice : Dezvoltare fizică relativ normală,conform vârstei şi a
caracteristicilor perioadei de creştere.Constituţia destul de vulnerabilă,este slabă şi pare
fragilă.
3. Îmbolnăviri:
a. Anterioare intrării în şcoală : A avut o parte din aşa numitele “boli ale copilăriei”,cum ar fi
vărsatul de vânt.În perioada de vârsta 5-9 ani a avut probleme destul de însemnate de
sănătate.În urma multor analize medicale s-a descoperit că avea un tip de
stafilococ(stafilococ auriu)- acesta este un agent patogen care se instalează la nivelul
aparatului respirator cel mai adesea în faringe,provoacă îmbolnăviri
frecvente,vulnerabilitate,slăbeşte sistemul imunitar şi poate avea consecinţe grave asupra
creşterii şi dezvoltării normale.În urma unui tratament îndelungat a reuşit să elimine acest
pericol.
b. Pe parcursul şcolarizării: A suferit de oreon, fără complicaţii şi alte îmbolnăviri sezoniere
de tip viroze respiratorii sau gripă.
4. Deficienţe, handicapuri (senzoriale, motorii) :Suferă de miopie,având dioptrii de -1.0 la
ambii ochi,din această cauză poartă ochelari.

IV. Particularităţi ale debutului şcolarităţii

2. Pregătirea copilului pentru a deveni şcolar
a. dezvoltarea motivelor şi intereselor de cunoaştere;
A urmat grădiniţa din Sascut-sat parcurgând toate grupele pregătitoare avut rezultate bune şi
foarte bune;Cunoaşte la nivel elementar dar foarte temeinic limba engleză,deoarece a învăţat
în perioada de preşcolaritate şi învaţă în continuare cu ajutorul mătuşii(sora mamei ) care este
profesoara de engleză;
b. capacitatea de a efectua acţiuni practice şi mentale :
Pentru descoperirea acestor capacităţi i-am adresat o serie de întrebări ajutătoare a
căror răspunsuri au fost consemnate;
 “Ce hobyuri sau pasiuni ai?”-“Îmi place să pictez,mama are nişte cărţi mai vechi cu
poze cu picturi cunoscute,şi mă uitam mereu pe el când eram mică,mâzgăleam pe hârtie
tot felul de forme aiurea şi apoi am făcut cu mama cu acuarela,am început să pictez.Încerc
să mă duc la cursurile de pictură…ştia la “Palatul copiilor” este un curs gratuit, şi am mai
fost şi eu dar nu prea.Poate mă mai duc”.Acest hoby , de a picta releva o capacitate de a
efectua acţiuni practice.
“Care materii îţi plac ţie cel mai mult? De ce?”-“Matematica,şi îmi place un pic şi
fizica dar nu tot”-în continuare mi-a dat o explicaţie mai amplă,în care mi-a povestit că
din clasa a Ia şi până acuma tatăl ei (fiind de meserie electrician)a ajutat-o mereu la
matematică, şi a încurajat-o mereu să înveţe bine la acest obiect pentru că a zis ea ,
imitându-l :”E mai simplă decât pare”.Aceasta este o competentă care a fost cultivată şi
dezvoltată împreună cu tatăl ei.Lucrând împreună mereu a ajuns să înţeleagă foarte bine
algoritmii de rezolvare a problemelor şi exerciţiilor matematice şi să găsească plăcere în a
rezolva în plus.
c. capacitatea verbalizării reprezentărilor:
Pe tot parcursul conversaţiei mele cu Roxana,am fost foarte atentă la felul în care
vorbea.Din observaţiile mele aş putea deduce faptul că se exprima cu uşurinţă , foarte
practic,concis şi clar, folosind cuvinte simple , nu prezintă dificultăţi în formarea şi
elaborarea frazelor,dă dovadă de o oarecare spontaneitate şi nu prezintă un vocabular
foarte bogat sau elevat.
I-am adresat o întrebare care să clarifice şi mai bine această capacitate:
“Îţi place să citeşti?”-“Nu..nu ,nu .Să citesc nu prea.”
d. gradul de independenţă al proceselor intelectuale
În descoperirea gradului de independenta i-am adresat o serie de întrebări care să
evidenţieze acest lucru:
Am continuat să o persuadez în legătură cu importanţa cititului,i-am explicat că este pe
de o parte foarte important pentru dezvoltarea vocabularului ei dar pe de altă parte este o sursă
infinită de cunoştinţe noi şi interesante.A rămas destul de surprinsă când i-am zis că pentru
mine cititul este o pasiune,m-a privit mai degrabă cu îndoială şi m-a întrebat: ”Şti să joci
SUDOKU?”-în urma expunerii cunoştiinţelor mele elementare în ce priveşte jocul a
continuat:”Mie îmi place foarte mult să joc Sudoku, mi se pare distractiv , acum am ajuns la
nivel mediu şi nu e foarte greu cum zicea mama.”Putem deduce clar o înclinaţie accentuată
către ştiinţele exacte şi în special matematica.Aceste activităţi extraşcolare,pe care le asociază
cu afinităţile ei pentru matematică, dovedesc un grad ridicat de independenţă al proceselor
intelectuale.
 În continuare am întrebat-o:”Te uiţi la televizor? Cam la ce te uiţi de obicei ?”-“Nu
prea mă uit la televizor, pentru că stau la mai mult la calculator şi mă joc când am timp.Dar
când mă uit…păi la muzică şi mai văd o emisiune făină pe Discovery, la care se uita tată şi
mă uit şi eu cu el , “Cum se face?”, ai văzut şi tu ?e chiar interesant.”Este de dedus , faptul că
tatăl ei reprezintă o influenţă majoră în opţiunile pe care le face şi afinităţile pe care le
prezintă.Dar faptul că are capacitatea de a face alegeri în ceea ce priveşte activităţile ei de
acasă , în timpul liber, iar mai ales faptul că aceste activităţi sunt utile pentru cunoştinţele ei
generale , demonstrează un grad ridicat de independentă în procesele intelectuale.
3. Simptomatologii ale conduitei:
 pozitivă, adecvată începerii şcolii;
 negativă, neadecvată începerii şcolii.

4. Inserţia în fluxul solicitărilor şcolare

a. Caracteristici favorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară

1) Nivelul de inteligenţă
INTELIGENŢĂ INTELIGENŢĂ INTELIGENŢĂ INTELIGENŢĂ
FOARTE INTELIGENŢĂ MEDIE SCĂZUTĂ SUB LIMITĂ
BUNĂ BUNĂ
Din punct de
vedere genetic
.Dar este în curs
alert de dezvoltare

2) Memoria
BUN MED SLA FOAR
FOARTE BUNĂ Ă IE BĂ TE
SLAB
Ă
Având în vedere afinitatea pt.matematica,este de înţeles
faptul că poseda o memorie bună pentru a putea reţine şi
aplică cu uşurinţă algoritmii,regulile,mecanismele de
rezolvare,teoremele şi axiomele în problemele
matematice.
3) Imaginaţia
 săracă  reproductivă  pentru activităţi tehnice
 bogată  reproductiv creativă  pentru activităţi literare

4) Limbajul
- VOCABU VOCABU
VOCABU LAR LAR
LAR EXPRIMARE UŞOARĂ ŞI CORECTĂ REDUS SĂRAC
BOGAT EXPRIM EXPRIM
- ARE ARE
EXPRIM GREOAI INCORE
ARE E CTĂ
FRUMOA
SĂ ŞI
CORECT
Ă
- ar putea fi mai dezvoltată,cu ajutorul lecturilor;

5) Stilul de muncă;
Stilul de munca caracterizat din nou prin inclinaţiile fetei spre domeniul matematic.De
asemenea am observat prin studierea caietelor ei de clasă şi teme , că lucrează în acest fel
şi că este bine organizată(foloseşte culori diferite,lucrează ordonat,pagina este aerisita şi
scrisul plăcut,de mărime medie,nu are mâzgălituri sau tăieturi )

a. cum lucrează b. sârguinţă

 sistematic, ritmic, organizat c. autonomie, creativitate
 inegal, cu fluctuaţii, în salturi
 neglijent, copiază temele de la alţii, aşteaptă
să i le facă părinţii
 mari lacune în cunoştinţe, rămâneri în urmă
 DE OBICEI PUŢIN NESÂRGU
FOARTE SÂRGUINCIO SÂRGUINCIO INCIOS
SÂRGUINCIO S S
S
Este lesne de
observat
sârguinţa fetei
din procesul
evolutiv pe care
l-a parcurs.

b. Caracteristici nefavorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară

Faptul că elevul provine din mediul rural ar putea însemna o cauză care ar putea
încetini integrarea copilului în activitatea şcolară, dar în cazul fetei nu s-a dovedit a fi un
obstacol major.Împreună cu ajutorul părinţilor şi a eforturilor lor susţinute a reuşit să treacă cu
uşurinţă peste acest detaliu.
V. Rezultate obţinute de elev
1.rezultate la învăţătură
Grafic global (pe clase)
Disciplină Clasa I Clasa a II-a Clasa a III-a Clasa a IV-a
Matematica FB FB FB FB
FB FB FB FB
Lb.Romană B FB B B FB
FB B FB
Istorie - - - FB
B
Geografie - - - FB
B
Ed.Civică - - FB FB
B B
Ştiinţe - - - B
FB
Lucru FB B FB FB
FB FB B FB
Muzica FB FB FB FB
FB FB FB FB
Desen FB FB FB FB
FB FB FB FB
Religie FB FB FB FB
FB FB FB FB
Engleza - FB B FB
FB FB FB
Ed.FIzică FB FB FB FB
FB FB FB FB
Purtare FB FB FB FB
FB FB FB FB

2. cercuri frecventate de elev: Cercul de pictură de la “Palatul copiilor”şi în timpul şcolii

primare clubul de engleză“English-A,B,C”
3. participare la concursuri şcolare şi extraşcolare: A participat în mai mulţi ani la concursul
“Cangurul matematic” fiind încurajată şi susţinută de profesoara de matematică de la
clasă.
4. activitate independentă a elevului:
 citeşte suplimentar din manual;  rezolvă probleme în plus;
 citeşte şi alte cărţi;  alte ocupaţii (plastice, muzicale, sportive,
coregrafice).

VI. Procesele cognitive şi stilurile de muncă intelectuală

2. Caracteristici ale funcţiei senzorio-perceptive:
 predomină modalitatea vizuală de recepţie a  percepţie difuză, superficială a materialului
informaţiei de învăţare
 predomină modalitatea auditivă de recepţie  percepţie complexă (spirit de observaţie)
a informaţiei
 în urmă la învăţătură şi la alte activităţi alte  inventiv cu manifestări de creativitate
menţiuni  manifestă uneori iniţiativă independentă
 se conformează de obicei modelului,
procedează rutinier
 nesigur, dependent, fără iniţiativă
  alte caracteristici

VII. Conduita elevului la lecţiile de clasă

 atent, participă activ cu interes
 atenţia şi interesul inegale, fluctuante
 de obicei pasiv, aşteaptă să fie solicitat
 prezent numai fizic, cu frecvenţe distrageri
 exemplară ireproşabilă
 corectă cuviincioasă, bună
 cu abateri comportamentale relativ frecvente
dar nu grave
 abateri comportamentale grav, deviantă

VIII. Conduita în grup, integrarea socială a elevului

2. Participarea la viaţa de grup:  activ, sociabil, comunicativ, cu iniţiativă,
 mai mult rezervat, izolat, puţin comunicativ bun organizator şi animator de grup
 participă la activitatea de grup numai dacă 3. Cum este văzut de colegi
este solicitat  bun coleg, sensibil, te înţelegi şi te
 este în contact cu grupul, se integrează dar împrieteneşti uşor cu el
preferă sarcinile executive  bun coleg, săritor la nevoie, te poţi bizui pe
 caută activ contactul cu grupul, sociabil, el
comunicativ, stabileşte uşor relaţii, vine cu  preocupat mai mult de sine, individualist,
idei şi propuneri egoist
4. Colegii îl apreciază pentru:
 rezultatele la învăţătură
 performanţe extraşcolare
 pentru că este prietenos, apropiat

IX. Trăsături de personalitate

 Puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil, uneori agresiv, activ rezistent la
solicitări, cu tendinţe de dominare a altora;
 Exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat, uşor adaptabil, vorbăreţ, guraliv, nestatornic;
 Calm, controlat, reţinut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la solicitări
repetitive;
 hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;
 tip combinat.

2. Emotivitate:
 foarte emotiv, excesiv de timid, emoţiile ăi perturba activitatea;
 emotiv, dar fără reacţii dezadaptative;
 neemotiv, îndrăzneţ.

3. Dispoziţie afectivă predominantă:

 vesel, optimist;
 mai mult trist, deprimat.

4. Însuşiri aptitudinale:
 lucrează repede, rezolvă uşor şi corect sarcinile de învăţare;
 rezolvă corect, dar consumă mai mult timp şi investeşte mai multă energie;
 lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.

5. Trăsături de caracter în devenire:

a. atitudini faţă de muncă
 pozitive
 negative

b. atitudini faţă de alţii:

 pozitive
 negative

c. atitudini faţă de sine:

 pozitive
 negative

Atât din observaţiile făcute cât şi din consemnările reprezentate în fişa de caracterizare
psihopedagogică putem găsi cele mai bune metode prin care să valorificăm calităţile şi
talentele elevului, cum putem să îl direcţionăm sau îl sfătuim în raport cu anumite deficiente
pe care le prezintă .
O astfel de metodă este mai anevoioasa deoarece necesită o perioadă mai îndelungată
de timp pentru a fi dusă la bun sfârşit.Datorită complexităţii aceste fise , a ansamblului de
informaţii pe care le înglobează în întrebări ,durata de finalizare va fi mai mare dar totodată
rezultatele vor fi pe măsură.O astfel de cunoaştere intra până la un anumit nivel în
profunzimea personalităţii elevului, iar prin calcularea unei medii se poate da un pronostic
asupra clasei de elevi că întreg.
 În urma finalizării acestei cunoaşteri prin intermediul fiselor de caracterizare
psihopedagogică împreună cu însemnările făcute de către diriginte asupra elevilor în anumite
situaţii sau circumstanţe,cu portofoliile elevilor şi a rezultatelor din testări dirigintele poate
atât furniza informaţii preţioase despre clasă şi despre elevi corpului de profesori de la clasă şi
de altfel cel mai important,de a aduce la cunoştinţă atât părintelui cât şi fiecărui elev în parte,
locurile în care trebuie să lucreze mai mult şi domeniile în care excelează şi ar putea şi
perfecţionate.
Este o triplă relaţie pe care profesorul diriginte trebuie să o iniţieze , menţine şi
dezvolta:cu elevii,profesorii de la clasă, şi părinţii elevilor.Prin aceste relaţii preţioase,
profesorul diriginte îi va avea că aliaţi în munca sa pe părinţi , pe profesori şi de ce nu pe
elevi.Aceştia din urmă trebuie să ştie foarte clar că toate eforturile depuse sunt doar spre
binele şi interesul lor, aşadar implicarea din partea lor ar fi vital necesară.

Studiu asupra personalității

Copilul AMBIVALENT
Alban Alexandru –Elev în clasa a X-a G, Vârsta, 16 ani
Profilul Matematică-informatică,
Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” Bacău .
Clasificare: I.Temperament
ÎI.Caracter
III.Aptitudini
IV.Creativitate
I.TEMPERAMENTUL:
Ansamblul de elemente biologice care , împreună cu factorii psihologici , constituie
personalitatea .Este latura energetică şi dinamică a personalităţii.Este preponderent înnăscută.
Temperamentul FLEGMATIC:
TRĂSĂTURI
Poziti -Toleranța; Perseverenţa; Răbdare; Echilibru; Calm; Stabil; Conciliant; Demn de
ve încredere; Meticulos; Consecvent; Bun ascultător/manager; Prudent; Chibzuit; Tăcut
Negat -Reactivitate redusă; Adaptabilitate dificilă; Monotonie afectivă; Înclinaţie spre
ive stereotipie; Neimplicat; Încăpăţânat; Apatic; Indiferent;
 - Apreciază partenerii de discuţie care iau decizii în locul lui, care îl respecta şi îi
recunosc calităţile;

- Îi displac cei care forţează şi care aşteaptă prea multe de la el;

Acest tip de temperament este numit de către P. Grieger “impenetrabil” datorită foarte
reţinutei exteriorizări a vreunei emoţii.Permanenta stăpânire de sine este definitorie acestui tip
de temperament,dar poate ascunde o mare varietate de trăiri şi imbolduri.Datorită
obiectivităţii în logică şi a unui puternic autocontrol , acest tip , refuza să determine indivizii
să se angajeze în vreo acţiune înainte de a fi avut suficient timp să observe şi să aprecieze
prudent şi distant;
În copilărie tipul flegmatic se caracterizează astfel :
- Liniştit şi serios;

- Nu foarte entuziast dar nici negativist;

- Atent, ascultător , adaptabil la un colectiv;

- Puţin comunicativ;

După clasificarea Jung & Eyseuck :Introvertit cu tendinţe superficiale de extrovertism;

După clasificarea Şcolii franco-olandeze: Amorf-Non-emotiv, non-activ , primar;

Modalităţi prin care se valorifica trăsăturile pozitive ale flegmaticului:

Atribuirea unor sarcini care implica răbdare, meticulozitate , calm , prudentă şi consecvenţă;
Exemplu:1.Proiecte pe subiecte vaste , care se afla în aria de interes a elevului - În
acest fel se da curs cultivării creativităţii elevului (calitate care este mai puţin dezvoltată sau
este structurata pe tipare cunoscute),se încurajează originalitatea în perspectivele de abordare
(chiar dacă se întâmpla deplasarea de la subiectul strict delimitat de tema);
Trăsăturile temperamentale care încadrează o persoană în tipul flegmatic , aduc în observaţie
faptul că un astfel de elev se va putea descurca foarte bine pe cont propriu dar numai în urma
unor direcţii şi sfaturi aprovizionate de către profesor/coordonator etc.- Astfel , în dezvoltarea
independenţei de gândire şi acţiune se va pleca pentru început de la trasarea unor direcţii bine
definite în anumite teme de proiect, după care elevul se va ghida; pe parcurs se vor atribui
teme mai “vagi” care să dea posibilitate de mobilitate , creativitate şi acţiune pe cont propriu.
2.O altă metodă ar putea fi dezvoltarea unui sistem de învăţare pe baza unor întrebări
universal valabile pentru orice material;- În urma parcurgerii materialului ca întreg , setarea
unor întrebări standard de tipul : “Despre ce/cine este vorba?” , “Ce anume face/s-a făcut?” ,
“Cum face?” “De ce face ? ( în ce scop ), aceste întrebări au rolul de a înlesni înţelegerea şi
însuşirea informaţiilor.
3.Atribuirea unor “misiuni” ( îndatoriri ) în interiorul colectivului care valorifica
stabilitatea, echilibrul , calitatea de bun ascultător , calitatea de conciliator al elevului.Spre
exemplu sfătuirea sau ajutorarea colegilor în anumite situaţii , chestiuni în care are abilitaţi
/excelează;
Astfel se încearcă şi exteriorizarea elevului , se cultivă abilităţile de comunicare , care
conform temperamentului definitoriu , sunt deficitare.
4.Atribuirea unor teme de creaţie care să încurajeze “spargerea tiparelor “ , în care
flegmaticul tinde să se încadreze.- Spre exemplu : desene, colaje , prezentări în Power-Point
pe diferite teme culturale ( muzica , desen , pictura , dans )
Un exemplu de joc ar fi acel de comunicare prin gesturi şi mimică-elevul flegmatic
poate fi mai expresiv în gesturi decât prin cuvinte; de asemenea acest tip de joc include
aportul celorlalţi elevi ai clasei ( joc colectiv ),lucru care poate da curs exteriorizării
elevului.În acelaşi sens se dezvolta abilităţile de adaptare la diferite situaţii care nu se
încadrează în stereotipie.
În urma activităţilor sale , elevul flegmatic trebuie lăudat atât în particular cât şi de fata
cu părinţii/colectivul, deoarece poate fi o motivaţie care să îi modifice anumite defecte
definitorii temperamentului: neimplicarea , starea de apatie/monotonie, indiferentă,
dificultatea de mobilizare.De asemenea pe tot parcursul muncii sale , acesta trebuie încurajat
şi susţinut , pentru a ajunge la rezultate bune.
5.Încurajarea muncii în echipă, pe grupuri;- Atribuirea unui proiect în echipă pe o
temă mai greu accesibilă d.p.d.v al disponibilităţii informaţiilor sau o temă foarte vastă care să
permită atingerea unor subiecte conexe cu cel dat.Structurarea grupului va fi făcută astfel
încât fiecare membru să fie direct răspunzător de un anumit capitol al temei ( un fel de “şef de
departament “),delegarea unui lider care să traseze direcţiile principale de cercetare şi
dezvoltare a subiectului.Prezentarea temei se va face în faţa clasei , fiecare dintre membrii
având libertate în modul de prezentare ( prezentare liberă , cu ajutorul slideurilor Power-Point
, cu ajutorul unor imagini sau colaje etc.),dar materialele trebuie să se completeze şi să
prezinte continuitate în idei.
Notarea:- nota finală va fi compusă din 2 note:- Prima nota :cea individuală , acordată
pentru muncă făcută de fiecare elev în parte pe secţiunea de studiu proprie; se va nota
originalitatea , calitatea şi corectitudinea informaţiilor, felul expunerii ;
 A doua notă:cea pe echipa, va fi acordată grupului ca întreg în raport cu aportul
individual la tema în ansamblul ei : se va nota în funcţie de :dacă informaţiile sunt pe direcţia
sugerată , dacă acestea se completează şi “sincronizează “ între ele.
În acest fel elevul flegmatic are două roluri de îndeplinit: acela de a se “manageria”
prin munca pe care o are de făcut individual şi de a se implica activ şi mobiliza sincron cu
ceilalţi membrii ai echipei; iar având în vedere faptul că în cadrul grupului se vor lua decizii
de comun acord , în beneficiul echipei, va fi atribuit un al doilea rol, acela de a participa activ
şi de a se implica constant în derularea proiectului, până la finalizarea să.

ÎI.CARACTERUL:

Latura relaţional-valorică a personalităţii,este un ansamblu de particularităţi psiho-

individuale , ce apar ca trăsături ale unui “portret” psihic global.Ansamblul de însuşişi privind
relaţiile pe care le întreţine subiectul cu lumea şi valorile după care se conduce.
Atitudinea: Atitudinea faţă de societate şi fata de ceilalţi oameni
Atitudinea faţă de activitatea desfăşurată
Atitudinea faţă de propria persoană
FIŞA DE OBSERVAŢII
Dată Obiect Observaţii
-în prima parte a orei este atent , consemnează în caiet cele dictate
de profesor;
copiază rezolvarea reacţiilor propuse de către profesor, de la tablă
Chimie (nu este independent în rezolvare; prezintă ori dezinteres fata de
04.11.2009 lecţie ori lipsuri în cunoştinţe);
(08:00-08:50) - nu doreşte să răspundă la oră, nici măcar în răspunsul “colectiv”
dat de întreaga clasă la întrebările profesorului;
rămâne pasiv până la sfârşitul orei, ocupându-se doar de
consemnarea informaţiilor în caiet;
- la fel ca şi în ora precedenta , consemnează informaţiile dar nu
participa activ la oră;
- devine agitat pe parcursul orei , se joacă cu telefonul, pare distrat,
lucrurile din jur îi atrag cu uşurinţă atenţia;
Chimie rămâne în urmă, se uita constant în caietul colegei de bancă,pentru
11.11.2009 (08:00-08:50) a-şi consemna informaţiile dictate de către profesor;
- pare plictisit , se ocupa cu orice altceva decât cu lecţia în sine;
 -în pauză de prezenţa vorbeşte cu o colegă , pare antrenat în
discuţie , până ce profesoara face linişte în sală;
rămâne inactiv pe tot restul orei;
- ora începe cu discuţii pe tema săptămânii de pauză acordată
elevilor , datorită cazurilor de gripă noua depistate în liceu elevul
pare mai antrenat în această discuţie “informală”, mult mai activ
decât de obicei , zâmbeşte , glumeşte cu colega de bancă ;
-în începerea lecţiei propriu-zise , elevul continua să vorbească în
şoaptă cu colega de banca – îi este atrasă atenţia şi se conformează
cu uşurinţa cerinţei de a face linişte;
- starea lui pare mai “pozitivă” , este atent , consemnează , dar pare
Chimie neliniştit în banca , se foieşte , se uita mereu la telefon;
25.11.2009 (08:00-08:50) - este scos la tabla-pare nesigur , nu vorbeşte foarte mult (
cuvintele sunt “scoase cu cleştele” de către profesor ) , pare să
cunoască într-o oarecare măsură materia, lucrează “în salturi “,
scrisul este dezordonat pe tabla , se pierde în rezolvarea reacţiei , o
ia de la capăt , în sfârşit finalizează în urma unor “direcţii “ trasate
de profesor;
-îi sunt făcute observaţii în legătură cu “rezolvarea defectuoasă”,
devine din nou pasiv , taciturn;
consemnează în linişte , deşi pare puţin nervos
- ora se lucrează pe grupe ( număr mai restrâns de elevi )
- ora decurge mai “informal” ( în comparaţie cu ora de chimie );-
se încurajează discuţiile libere , mai deschise pe tema
lecţiei;fiecare elev are rândul său la cuvânt , se citesc textele cu
Engleza voce tare şi se traduce fragmentul citit, apoi rândul se reia pentru
04.11.2009 (09:00-09:50) rezolvarea exerciţiilor propuse în manual;
- se lucrează p mici echipe de 3 ( elevi în total , circa 15-16) sunt
încurajate răspunsurile ajutătoare , intervenţia şi preluarea
cuvântului de către cei care cunosc răspunsul la întrebare;
- elevul este mai activ , deşi mai mult glumeşte cu colegii din jur ,
vorbeşte , se amuză , dar reuşeşte să răspundă corect la
întrebări;citeşte destul de cursiv şi bine , are mici dificultăţi în
pronunţia corectă a cuvintelor;

Engleza
11.11.2009 (09:00-09:50)
Engleza
25.11.2009 (09:00-09:50)
- elevul este la fel de antrenat şi activ la oră ca şi în săptămâna
precedenta; are o atenţie distributivă , rămâne uneori în urmă cu
discuţia de la clasa dar se descurca în reluarea firului subiectului;
- se verifica temele – tema elevului este dezordonata , incompletă,
deşi rezolvările efectuate sunt corecte , pare puţin nesigur în
răspunsuri ;
primeşte nota 9, şi pentru activitatea sa în general de la celelalte
ore;
-în continuare ora se desfăşoară asemănător cu cea din data de
04/11/
- prezentarea unor proiecte individuale ce au avut ca termen limită
această dată;
-Proiectul-sub formă de eseu pe diverse teme legate de cultură şi
civilizaţia engleză, literatura , arta etc.; tema la alegerea elevului;
- tema aleasă de elev se include în “tiparele clasice” –“Charles
Dickens)
prezentarea eseului printr-un rezumat făcut în fata colegilor limba
engleză desigur.
- elevul îşi găseşte cuvintele destul de greu; profesorul îl
încurajează în permanenţă prin gesturi ( dă din cap afirmativ în
timpul discursului elevului ); de asemenea profesorul îl ajuta în
exprimare ( îl ajuta cu anumite cuvinte pe care fie le-a uitat , fie nu
le ştie )
informaţiile sunt generale , cu privire la viaţa , opera şi perspective
diverse ale unor critici la adresa literaturii scriitorului ( eseu de tip
“copy-paste”) ;nu da dovadă de entuziasm sau originalitate , nici
măcar în prezentare ;
- este rigid în mişcări şi exprimare ;
- pare un proces lungi şi “chinuitor “ atât pentru el cât şi pentru
clasă;( nu este în largul său , pare constrâns şi timid )

Relaţiile cu cei din jur ( Colegi şi Profesori ) – Comportamentul din timpul pauzelor
Comportamentul din timpul pauzelor :- a fost uimitoare schimbarea de comportament
din timpul pauzei raportat la cel din timpul orei ( de chimie ); elevul pare destul de detaşat şi
relaxat , vorbeşte cu colega de bancă cu care se pare că se înţelege mai bine, are un grup de
amici cu care râde şi glumeşte, este mult mai antrenat în discuţiile cu colegii săi decât este la
oră; atunci când este întrebat în privinţa părerii despre profesori , răspunde cu uşurinţă , pe ton
de glumă;nu este acel copil în aparenţă timid şi “pierdut în gânduri “ aşa cum a arătat în
timpul orelor; se exprima uşor , are un vocabular normal , colocvial , de nivelul unui elev de
clasa a IX-a , nu vorbeşte vulgar ;
În pauză se desluşeşte o altă “personalitate “ a elevului ceea ce poate fi interpretat prin
faptul că în timpul orelor de curs este , sau se simte într-o “zonă de restricţie “ , care nu îi dă
posibilitatea unui comportament normal.Nu pare să aibă teama de profesori sau de posibilele
sancţiuni ( deşi devine taciturn dacă îi sunt făcute observaţii asupra ineficientei în
răspunsuri).Este de fapt mai degrabă neinteresat , prezintă un interes pasager în cadrul orelor
unui obiect preferat; încalcă cu uşurinţă “regulile nescrise “ ale orei ( vorbeşte cu colegii , se
joacă cu telefonul ) , dacă îi este acordată această libertate.
Relaţiile cu colegii:- pare să aibă o relaţie cordială cu toţi elevii colectivului din care
face parte; vorbeşte cu uşurinţa cu toţi cei din jur pe timpul pauzei , tonul este jovial ,
discuţiile sunt superficiale , caracter divers; se înţelege mai bine cu cele două fete cu care stă
în banca , cel mai bine cu o colegă care îi este partener de permanente discuţii în timpul
orelor;- cei doi par să aibă comportamente asemănătoare în timpul orelor, dar fata deşi nu pare
să înţeleagă prea multe din explicaţiile date de profesor şi de colegi, manifestă mai mult
interes faţă de ora - este o prezenta activa.Putem concluziona de aici faptul că elevul este uşor
adaptabil dar şi destul de comunicativ cu cei fata de care are anumite afinităţi.
Relaţiile cu profesorii: - pare mult mai încrezător , răspunde cu mai multă uşurinţă la
orele profesorilor care predau într-un mod mai “deschis “ şi oferă o oarecare libertate elevilor
pe parcursul orei de curs; de asemenea profesorii mai indulgenţi , care oferă mai mult sprijin
şi sancţiuni mai blânde par să încurajeze un comportament mai natural şi mai destins din
partea elevului; la orele de curs ce prezintă un caracter mai strict ( chimie ) are un
comportament stereotip , este pasiv , închistat , timid cu tendinţe de ostilitate uneori ( priviri
ostile , mişcări nervoase ).
Dacă este sancţionat verbal ( mai ales de fata cu întreg colectivul ) elevul se închide şi
mai mult în sine , iar răspunsul este retragerea şi rejecţia altor sfaturi precedente; teama de
pedeapsa care acţionează negativ asupra psihicului elevului - induce teama de autodezvăluire
ceea ce cultivă caracterul introvertit al copilului şi deci şi această tendinţă spre o
“Personalitate Ambivalentă “
Tendinţa să de a se ascunde , practic de a-şi ascunde adevărata personalitate în spatele
unor aparente superficiale şi în fapt destul de înşelătoare la o primă vedere, sunt rezultatul
temerilor de autodezvăluire:- Teama de pedeapsă (din partea profesorilor dar în special de
“pedeapsa” din partea colegilor)
- Teama de “antihalou”(atribuirea unor defecte ce se manifesta în raport cu un
domeniu de activitate , în cazul tuturor celorlalte aici, etichetarea ca fiind elev
“slab”/”mediocru”/”nepregătit”/”problema”)

III.APTITUDINI:

Latura instrumental-operaţională a personalităţii, sunt reprezentate prin operaţii

superior dezvoltate , care mijlocesc performante supra medii în activitate.
Tip de aptitudini-inteligenţa
Deşi la o primă vedere pare un copil cu puţine inclinaţii , interese , aptitudini ,
personalitatea lui ar putea ascunde anumite deprinderi care ar pute fi chiar
surprinzătoare.Problema acestui tip de copil este un orizont de gândire restrâns; de asemenea
gândirea sa în tipare încadrează interesul pentru activităţile extraşcolare în aria curriculară a
unui “tocilar”- aceasta prejudecata este din păcate insuflata tinerilor din zilele noastre ; în fapt
este o tendinţă foarte dăunătoare gândirii şi orizonturilor de raţionament , creativitate ,
aptitudinilor şi abilităţilor.
Un astfel de copil are nevoie de un impuls constant din exterior , este destul de uşor
influenţabil, şi se lăsa condus cu uşurinţă de persoane care îl lauda , încurajează sau care îi
dau dreptate, dar care nu se aşteaptă la foarte mult din partea lui.Pentru acest tip de elev
“stacheta” trebuie să fie fixată în aşa măsură încât acesta să simtă ca în limita abilitaţilor sale
o poate atinge “cu mână întreaga “ şi nu doar “cu vârful degetelor”.Deşi se mobilizează cu
greu , ar putea să fie destul de dedicat unui anumit subiect dacă are afinităţi în această direcţie
şi dacă în acelaşi timp este încurajat în această direcţie iar alegerea să este “unanim
acceptată”.
Lipsa sa de interes este la fel ca şi interesul sau entuziasta pentru unele lucruri , ambele sun
pasagere, dar dacă este susţinut , balanta poate fi înclinată în favoarea unui comportament
activ şi sincer interesat.După cum am zis acest elev în aparenţă are aptitudini simple (
elementare) dar în condiţiile propice pot fi complexe , mai mult , complexe generale într-un
stadiu incipient dar care cu timpul , prin susţinere şi cultivare într-un anumit sens , pot deveni
complexe speciale.
Spre exemplu:Un astfel de elev ar tinde să arate un interes deosebit pentru tehnologie ,
calculatoare ( hardware/software, IT)- este un domeniu de actualitate , necesitate vitală
oricărui adolescent modern; acest interes ( sau poate chiar pasiune ) , poate fi uşor cultivat
prin cursuri de programare - această înclinaţie este clar întărită de opţiune profilului de liceu –
Matematica-Informatica.
Datorită orizontului restrâns de gândire , rezulta şi raţionamentul în tipare , “unanim
acceptate”- care închistează comportamentul elevului în stereotipie.Felul în care se poate
remedia acest fapt este prin lărgirea orizontului de cunoştinţe; făcându-se mereu trimitere la
domenii diverse care au o oarecare legătură cu domeniul de interes al elevului;încurajarea de a
face mereu asocieri cu diferite ramuri ale domeniului.
Datorită temperamentului elevului , acesta tinde să aibă deschidere spre o arie mai
restrânsă de interese, de aceea el are tendinţa de a se “specializa” în domenii pentru care
prezintă interes; aşadar deschiderea spre lărgirea orizontului de cunoştinţe este prin a arăta
elevului înrâurirea domeniului de interes cu alte domenii conexe care pot veni im completare
sau care aduc aport în evoluţia acestuia dintâi.
Interese posibile: - Tehnologie, Ştiinţa , Muzica modernă , Maşini , Mişcări culturale
moderne, Film , Calculatoare/Programe/Jocuri video, Sporturi etc.

IV.CREATIVITATEA:

Lipsa de creativitate în cazul acestui tip de elev este rezultatul aceleiaşi cauze care îi
diminuează şi interesul real pentru diferite arii curriculare şi extracuriculare.Creativitatea
poate “izvora” din dezvoltarea unui interes constant pentru ceva în particular.Fiind un elev cu
un bun simţ al detaliului , pare a avea înclinaţii mai mult vizuale.S-ar putea pricepe în
alcătuirea de colaje ( cu imagini avute în prealabil ), orice fel de “artă vizuală” , activităţi
făcute pe calculator în diferite programe cum ar fi : Photoshop , Windows Movie-Maker, de
asemenea poate avea înclinaţii spre mixare de melodii , muzică electronică , house , techno ,
electro , minimal, etc.
 BIBLIOGRAFIE

1. Cocoradă, E., 2009, Psihologia educaţiei, Ed. Universităţii Transilvania din

Braşov;
2. Cosmovici, A., et al., 1998, Psihologie-compendiu pentru bacalaureat şi admitere
la
Facultate, Ed. Polirom;
3. Dinu, M., 1997, Comunicarea, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;
4. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2004, Psihopedagogie, E.D.R., R.A., Bucureşti;
5. Dumitriu, Gh., 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, E.D.R.,
Bucureşti;
6. Neculau, A., 1998, Noi şi ceilalţi-teste psihologice pentru cunoaşterea ta şi a
celuilalt,
Ed. Polirom, Iaşi.
7. Rădulescu-Motru, C., 1996, Curs de psihologie, ediţia a III-a, Ed. Esotera, Ed. Vox,
Bucureşti;
8. Vintilescu, D., 1977, Motivaţia învăţării şcolare, Ed. Facla.
 PEDAGOGIE
II.A. Fundamentele
Pedagogiei. Teoria şi
metodologia curriculum-ului
 II.A. Fundamentele pedagogiei – Teoria şi metodologia curriculumului

ÎI:A:1. Pedagogia experimentală

Experimentul este o metodă generală de cunoaștere, care conduce la o serie de

rezultate ce pot fi acreditate în știință cu un nivel înalt de obiectivitate. Conceptul a fost
definit ca fiind un demers de „provocare intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai
potrivite pentru studierea lor”, de aceea spunem că experimentul constă de fapt în punerea în
scenă în condiții clar prestabilite și controlare a unei acțiuni și a înregistrării rezultatelor
sale, rezultate care în final vor stabili valoarea de adevăr a ipotezei de la care s-a pornit.
Există anumite trăsături specifice ale acestei metode și anume, artificialitatea,
deoarece în momentul experimentării, obiectul cunoașterii suferă anumite modificări. O astfel
de caracteristică generală a metodei se transferă și la nivelul domeniului pedagogic.
Reiese așadar necesitatea de a defini pedagogia experimentală. Alexandra Silvaș
definește acest concept ca fiind „momentul în care pedagogia trece de la preștiințific la
științific în investigarea educației. Se trece de la un demers bazat pe experimente, descrieri și
verificare a faptelor înainte de a concluziona în legătură cu organizarea educației” (Alexandra
Silvaș, 2008, p.25)
Am vorbit anterior despre faptul că experimentul prin natura să are o serie de
caracteristici, care așa cum am observat se transferă automat asupra obiectului cunoașterii,
specific domeniului în care se aplică experimentul, de aceea este important a fi amintit faptul
că, în ceea ce privește experimentul pedagogic, având în vedere specificitățile obiectului
cunoașterii (în esență psihicul uman), există anumite restricții de ordin etic care se impun, din
punctul de vedere al condițiilor în care se desfășoară experimentul cât și din perspectiva
aspectului obiectului de investigat. Un experiment pedagogic trebuie elaborat până la cele mai
mici detalii, acordându-se atenție în egală măsură, obiectului investigației, timpului,
condițiilor, spațiilor de lucru și așa mai departe.
Elementele definitorii ale metodei experimentale de cunoaștere sunt:
a) Ipoteza de lucru – judecată formulată verbal ce exprimă legătura supozițională dintre
doi factori (valori, însușiri, performanțe, stări, condiții externe etc.)

b) Variabilă independentă – stimulul care, izolat și controlat de către experimentator,

provoacă manifestările comportamentale, de stare sau de performanță, a unuia din
factorii puși în relație prin ipoteză (Maria I.Cârcea, 2001, p.35)
 c) Variabilă dependentă – răspunsul – cel de-al doilea factor al ipotezei, cel care este
urmărit în desfășurarea experimentului.

d) Variabile auxiliare – condiții care nu influenţează în mod deliberat obiectul

investigației sau experimentul în sine dar ar putea influența în anumite circumstanțe
rezultatele. Un mod de a evita astfel de situații este de dorit păstrarea unor valori
constante ale variabilelor auxiliare pe tot parcursul experimentului.

e) Eșantionul experimental – selecție reprezentativă de entități care se supun studiului

(Idem).

Fiind un proces complex și care se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp pentru
a produce rezultate corecte și obiective, experimentul presupune o serie de etape distincte.
Proiectarea experimentului. Aceasta este faza de pregătire, care presupune
considerarea tuturor factorilor de influență posibili care ar putea surveni asupra rezultatelor,
fapt care asigură caracterul științific al demersului.
În mod propriu-zis această primă etapă, constă în enunțarea temei de cercetare și în
definirea problemei de investigat. De altfel, se impune în cazul experimentului, se rezolvă
probleme deschise, care au mai multe răspunsuri posibile, fiecare cu diferite grade de
probabilitate.
Așadar în această primă etapă, faza principală este formularea ipotezei, care este și
momentul inițial al experimentului și presupune setarea condițiilor de lucru impuse de
obiectivele investigației. Desigur, așa cum observat, când este vorba despre o problemă
deschisă putem avea la fel de multe ipoteze pe câte rezultate se pot întrevede.
Cea de-a doua etapă, precizarea variabilelor pe categorii, se realizează prin deducție
logică, astfel că în această fază, „se atribuie condițiile interne (însușiri fizice, psihice, satir,
motive) sau externe (sarcini, condiții fizice, pedagogice, sociale etc.) – factori determinați ai
performanței – rol de variabilă independentă sau auxiliară, iar performanței înregistrate (după
anumite criterii) – rol de variabile dependentă” (Ibidem, 36).
A treia etapă este stabilirea mijloacelor necesare experimentării, etapă care presupune
detalierea datoriilor experimentale ale actorilor, sau dacă este cazul, utilizarea unor
instrumente specifice experimentului sau obiectului investigației. Tot în acest moment pot fi
alese mijloacele de înregistrare a rezultatelor experimentale.
Cea de-a patra etapă, sumativă a tuturor etapelor elaborate anterior, se numește,
elaborarea procedurii de experimentare și se referă la forma practică de aplicare a proiectului
teoretic elaborat în primele trei etape, programarea succesiuni acțiunilor și detalierea lor.
 Ultima etapă și cea mai importantă este realizarea experimentului, aceasta se
desfășoară în două faze, realizarea montajului experimental și colectarea datelor
experimentale. Aceste două faze presupun și ele anumite condiții, astfel încât, prima fază
presupune procurarea mijloacelor și aranjarea spațiului de lucru, iar cea de-a doua fază constă
în respectarea algoritmului proiectat, și anume: „modificarea variabilei independente conform
programului, respectarea succesiunii acțiunilor și/sau determinărilor, asigurarea protecției
sistemului experimental de posibile influențe ale unor variabile externe, neprevăzute și nu în
ultimul rând, înregistrarea corectă a valorilor variabilei dependente” (Idem).
În concluzie, observăm că pedagogia experimentală se înfăţişează sub forma unei
forme interdisciplinare de cercetare și formare, Leroy Gilbert, în „Dialog în educație” (EDP
București, 1971), spunea „pedagogia ni se înfățișează ca o știință interdisciplinară de sinteză
și de aplicație, care pentru rezolvarea propriilor sale probleme, recurge la elemente de
explicație împrumutate de la alte discipline teoretice” (apud, Alexandra Silvaș, 2008, p.26).

EDUCAȚIA ESTETICĂ

„Conceptul de estetică își are originea în limba greacă, aisthetis, aisthetikos – ceea ce
se referă la sensibil, plăcut, frumos. Estetica este știința despre frumos, ea studiind legile și
categoriile frumosului” (I.Jinga, E.Istrate, 2001, p.44).
”Educația estetică urmărește pregătirea elevului pentru actul de valorificare și cel de
creare a valorilor estetice„ ( I.Nicola, 2000, p.24). Educația estetică asimilează sau este
corelată adesea cu educația artistică, însă aceasta din urmă este doar o componentă a cele
dintâi. Dintre științele componente ale educației estetice, vorbim despre, psihologia artei,
sociologia artei și la alte discipline mai specializate precum, semantica artei, analiza formei
artei, teoria structuralismului pozitiv al informației, etc.
Categoriile educației estetice sunt : Idealul estetic – „modelul, prototipul spre care
năzuiește, aspiră să-l cultive și să-l finalizeze un artist, individ sau comunitate umană”; Stilul
estetic – calitățile și capacitățile ființei umane de a percepe și trăi frumosul; Gustul estetic –
calitatea și capacitatea omului de a aprecia frumosul sub raport afectiv, cognitiv și
comportamental; Spiritul de creație – capacitatea și abilitatea de a imagina și crea frumosul.
(I.Bontaș, 1994, 17)
Educația estetică în mod particular își propune să cultive potențialul creator al
personalității, spre deosebire de alte tipuri de educație care se axează adesea pe ipostaza
reproductivă a învățământului.
 Obiectivele educației estetice se împart în două grupe și sunt: „a. Obiective care au în
vedere formarea capacității de apercepe, însuși și folosi adecvat valorile estetice; b. Obiective
care urmăresc dezvoltarea capacităților de a crea noi valori estetice, cultivarea aptitudinilor
estetice creatoare” (Alexandra Silvaș, 2008, p.88)
În funcție de limbajul estetic sau artistic se conturează ceea ce în educație numim,
scopuri , conținuturi și moduri de organizare a acțiunii educative. Astfel, în identificarea
acestor scopuri se apelează la limbajul estetic și artistic pentru a deprinde elevii în a utiliza
terminologia în procesul comunicării.
Selectarea conținuturilor se face prin „apelarea la percepția senzorială și la ceea ce este
arta ca funcție a societății, ca influență asupra psihologiei umane” (Ibidem, p.91).
Nu în ultimul rând, scopul, dezvoltarea comportamentului estetic vizează nivelul
senzorial, afectiv și intelectual: senzorial – capacitatea de reacție naturală la valori; afectiv –
trăirea valorilor estetice și artistice; intelectual – cunoaștere și recunoaștere a valorilor.
Complementar acestor trei nivele, dezvoltarea comportamentului estetic și artistic
constă în: educarea capacității subiective de receptare artistică și estetică, transmiterea și
asimilarea cunoștiințelor despre valorile estetice și artistice, încurajarea, orientarea și
dezvoltarea aptitudinilor creative artistice, practicarea frumosului în viață și în relațiile
interumane.
 II.A.2. Formularea unui set de obiective operaționale pentru o lecție de specialitate
Disciplina: Limba și literatura română
Dată: 3 decembrie 2010
Liceul: C.N. Ferdinand I, Bacău
Clasa: a XI-a
Tema lecției: romanul balzacian Enigma Otiliei, de George Călinescu
Scopul: Însușirea de noi cunoștințe cu referire la romanul Enigma Otiliei de G.Călinescu
Obiective operaționale: cognitive, afective, psihomotorii

COMPETENŢE SPECIFICE:

1. Recunoaşterea şi analiza principalelor componente de ordin structural şi de limbaj specifice

textului narativ;
2. Recunoaşterea şi compararea diferitelor tipuri de proză şi a particularităţilor acestora;
3. Aplicarea conceptelor operaţionale în analiza şi discutarea textelor narative;
4. Elaborarea unei argumentări scrise pe o temă dată.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

Cognitive:
OC1: să-şi reamintească principalele personaje şi evenimente din romanul Enigma Otiliei de
George Călinescu şi să le relateze, succint, într-o exprimare corectă şi coerentă;
OC2: să identifice tema, planurile narative, conflictele;
OC3: să precizeze tipul de narator, viziunea şi modurile narative;
OC4: să caracterizeze peronajele romanului, încadrându-le într-o tipologie;
OC5: să argumenteze apartenenţa creaţiei literare la un anumit tip de roman;
OC6: să stabilească locul lui George Călinescu în cadrul prozei româneşti.

Afective:
OA1: elevii vor fi receptivi la lecție
OA2: își vor exprima opiniile în legătură cu tema propusă și cu modul de desfășurare al lecției

Psihomotorii:
OP1: vor notă pe caiete probleme teoretice
OP2: vor răspunde activ la fiecare cerință prof
 BIBLIOGRAFIE

1. Cozma, T., 1988, Şcoala şi educaţiile paralele, Ed. Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi;
2. Cristea, S., 1998, Dicţionar de termini pedagogici, EDP, Bucureşti;
3. Cucoş, C., 1996, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi;
4. Lengrad, P., 1982, Formal, Nonformal and Informal Education; A holistic Perspective
on Lifelong Learning, în “Revue Internaţionale de Pedagogie”, vol. 28, nr.2;
5. Păun, E., 1974, Educaţia şi rolul ei în dezvoltarea social-economică, EDP, Bucureşti.
 PEDAGOGIE
Teoria şi metodologia
instruirii. Teoria şi
metodologia evaluării
 II.B.1. METODELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Clasificarea metodelor de învăţământ

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei unei metode absolute,universal
valabile susţinând o metodologie flexibilă uşor de adaptat dar şi eficientă.
În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de metode adoptă următoarele
criterii:
a)istoric: face distincţia între metodele tradiţionale(conversaţia,exerciţiul) şi metode noi
(algoritmizarea,problematizarea,brainstormingul,învăţarea programată)
b)criteriul gradului de generalitate:metode generale (expunerea,conversaţia) şi metode
speciale(exerciţiul moral)
c)criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ
- metode de predare
- metode de învăţare
d)criteriul funcţiei fundamentale
- metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
- metode de formarea priceperilor şi deprinderilor
- metode de consolidare
- metode de evaluare şi autoevaluare
- metode de aplicare
e)criteriul modului de organizare a muncii
- metode de muncă individuală
- metode de predare şi învăţare în grupuri
- metode frontale cu întreaga clasă
- metode de lucru în echipă
- combinate
f)criteriul modului de determinare a activităţii mintale
- metode algoritmice
- metode euristice
g)criteriul gradului de participare a elevilor
- metode active
- metode pasive
h)criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
- metode bazate pe receptare
- metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
- metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
- vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică, ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
- metode expozitive
- metode interogative
- metoda problematizării
k) metode bazate pe limbajul intern : - reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
- metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de formare a priceperilor şi
deprinderilor.
- metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.
- metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
- de evocare : brainstormingul, harta gândirii, lectura în perechi etc.
- de realizare a înţelesului : procedeul recăutării, jurnalul dublu, tehnica lotus, ghidurile de
studiu etc.
- de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase pălării gânditoare, diagramele Venn,
metoda horoscopului etc.
- de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
- de extindere : interviurile, investigaţiile independente, colectarea datelor etc.
- metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
- tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica Graffiti, Colecţionarul deosebit,
Tehnica căutării de comori etc.
- metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips
66, Metoda grafică etc.
- exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai multe capete la un loc, Discuţia în
grup, Consensul în grup.
Caracterizarea principalelor metode de învăţământ
Conversaţia didactică
Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se află în maieutica lui
Socrates. Se foloseşte în cele două forme prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi
catihetică. Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii generale
indicate de cercetarea pedagogică:
- întrebările să fie formulate clar şi precise
 - să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
- să solicite puterea de argumentare a răspunsului,deci gândirea
Învăţarea prin descoperire
Învăţarea este un proces,o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară într-un anumit
context spaţio-temporal definit în termeni de comportament şi conduită, "învăţarea constă
într-o modificare sistematică a conduitei ".
Această metodă este o cale de a intra în posesia adevărurilor prin demersuri
proprii.Elevul în procesul didactic observă,acţionează şi meditează asupra
existenţei,dobândeşte noi informaţii şi deprinde noi semnificaţii.Se bazează pe forţa personală
de cunoaştere.O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
Problematizarea
Că tehnică de instruire, problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar situaţii
contradictorii care urmează a fi rezolvate prin gândire.
Brainstormingul l
Va avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor depăşi 15
membri, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de închidere, atmosfera inhibitorie.
II.B.2. Test de evaluare la Limba și literatura română

Capacitatea: receptarea mesajului oral

Aspecte urmărite: identificarea componentelor unui mesaj, formularea mesajului (cuvânt,
silabă, sunet, propoziţie, text)
Obiective operaţionale:
O.1. să diferenţieze tipurile de texte
O.2. să formuleze propoziţii enunţiative şi interogative
O.3. să despartă în silabe cuvintele date
O.4. să utilizeze corect sensul cuvintelor în contextul comunicării
O.5. să scrie corect cuvintele ce conţin: î, â, diftongi, sunete redate printr-un grup de
litere, x, mp, mb
O.6. să sesizeze componentele esenţiale ale unui mesaj
Descriptori de performanţă:
Nota 5-6
- identifică tipul de text
- alcătuieşte propoziţii interogative şi enunţiative
- desparte corect în silabe minim două cuvinte
- alcătuieşte propoziţii cu cuvinte date
- scrie corect minim şase cuvinte ce conţin dificultăţi ortografice
Nota 7-8
- identifică tipul de text
- alcătuieşte propoziţii interogative şi enunţiative
- desparte corect în silabe minim două cuvinte
- utilizează corect cuvintele în propoziţii
- scrie corect minim opt cuvinte ce au dificultăţi ortografice
- identifică grupul principal de cuvinte al propoziţiei
Nota 9-10
- identifică tipul de text
- alcătuieşte propoziţii interogative şi enunţiative
- desparte corect în silabe cuvintele date
- utilizează corect cuvintele în propoziţii
- scrie corect cuvintele cu dificultăţi ortografice
- identifică grupul principal de cuvinte al propoziţiei
Test:
1.„Iarna pe uliță” de George Coșbuc este un text:
a.În versuri
b.În proză

2.Alcătuiți o propoziție enunțiativă, la sfârșitul căruia puteți pune punct. Alcătuiți o propoziție
exclamativă, la sfârșitul căreia puteți pune semnul exclamării. Alcătuiți o propoziție
interogativă, la sfârșitul căreia puteți pune semnul întrebării.

3.Alegeți forma corectă:

a.te-le-fon/ tele-f-on
b.copil-aș/ co-pi-laș
c.me-reu/ mereu
d.mă-nun-chi/ mă-nunchi

4.Alcătuiți două propoziții care să cuprindă:

a.omăt și uliță
b.iarna și colindători

5.Alegeți forma corectă, încercuind-o:

a. vedea/videa
b.aici.aicia
c.rece/riece
d.xerox/cserox/ cserocs
e.geană/ giană
f.fierbe/ferbe
g.chemare/ chiemare
6.Subliniați cuvintele din câmpul semantic al cuvântului iarnă.
A-nceput de ieri să cadă Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin ţipând Câte-un fulg, acum a stat,

Şi se-mping şi sar râzând; Norii s-au mai răzbunat

Prin zăpadă fac mătănii; Spre apus, dar stau grămadă

Vrând-nevrând. Peste sat.

 BIBLIOGRAFIE

1. Cucoş, C., Psihopedagogie, Editură. Polirom, 1998, Iaşi

2. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., Psihopedagogie, EDP, 2004, Bucureşti

3. Păun, E., Şcoala –abordare sociopedagogică, Editura Polirom, 1998, Iaşi

DIDACTICA PREDĂRII

EDUCAȚIA ȘI CULTURA

CIVICĂ
 III.1.Programa claselor a VII-a și a VIII-a la disciplină Educația și Cultura
Civică

Considerăm că noile programe își propun dezvoltarea unei conștiințe cetățenești a

elevului prin discutarea unor concepte care sunt unite și nu pot fi disociate:drepturile pe care
cetățeanul le are și în consecință, responsabilitățile acestuia în societate.
În ceea ce privește drepturile cetățeanului și drepturile omului, programele doresc să
introducă o gamă largă a unor astfel de concepte. Sunt introduce pe tema dezbaterii drepturile
civile, economice, politice, sunt descrise și explicate în ce circumstanțe se exercită puterea
statală, diferențele dintre administrația locală și centrală, modul în care cetățenii pot să-și
exprime doleanțele în ceea ce privește deciziile luate la nivelul conducerii, alegerile electorale
și până la nesupunerea civilă etc. Practica pedagogică arată faptul că de multe ori elevii sunt
mai interesați de probleme care îi privesc în mod direct și mult mai puțin de noțiuni abstracte
precum drepturile internaționale ale omului. Ei se implică mai mult în procesul didactic atunci
când sunt contextualizate aceste noțiuni într-un cadru cu care ei pot relaționa, un cadru
corespunzător mediei de vârstă, 13-15 ani, aducându-se în discuție, modalități prin care pot
cere respectarea drepturile, măsurile concrete care sunt luate pentru a-i proteja, diferențele
sociale și economice dintr-un mediu familiar lor (ex. cel școlar).
Cel de-al doilea obiectiv, la fel de important, este asimilarea responsabilităților
corespunzătoare tipului de conducere politică, democratică. În prezent, programele școlare nu
oferă un punct de plecare clar în sensul acestei probleme. Dacă în ceea ce privește obligațiile
pe care le au angajatorii sau statul în problema drepturilor angajaților, ele pot fi găsite detaliat
descris, însă, responsabilitățile angajaților sunt doar vag amintite. Este deci, neclar în ce
măsură eficacitatea economică reprezintă un model al societății românești, sau a rămas încă la
principiul conform căruia fiecare se ignoră pentru a putea conviețui. Pe de altă parte, sunt
aprofundate probleme cum sunt aspectele morale legate de proprietatea privată, formele de
nedreptate și acela de dreptate și așa mai departe. Accentul, însă, nu este pus pe legătura
dintre regimul democratic și existența unei economii de piață, și responsabilitățile ce vin cu
aceasta.
Practica pedagogică a arătat faptul că elevii asimilează mai bine cunoştinţele despre
viața în societatea democratică atunci când noțiunile sunt descrise în comparații.
 Obiectivele cadru, nu pot fi uneori, atinse din cauza faptului că anumite obiective de
referință sunt foarte puțin importante. Se poate afirma, spre pildă că un obiectivizări este
Dezvoltarea capacităților de a dialoga și de a coopera cu ceilalți în condițiile acceptării
pluralismlui și valorizării pozitive a diferențelor; pe de altă parte, un obiectiv de referință ar
suna astfel: să organizeze într-un discurs scris sau oral informațiile extrase din mass-media.
Acceptarea pluralismului, a diferențelor cere însă mai mult decât un discurs, fie el scris sau
oral despre informații oferite de mass-media. Acest obiective cere discuții cu cei din jur,
identificarea problemei la nivelul comunității, observarea atitudinii celor din jur, inclusiv
părinți, rude, prieteni, cât și critică tratamentului discriminatoriu acolo unde el este observat.
Studierea mijloacelor de informare nu poate fi realizată fără ajutorul profesorului scăzând
gradul de anticipare. Elevul trebuie să se simtă parte a comunități lui, trebuie să înțeleagă că
poate să facă ceva și să i se dea posibilitatea de a face într-adevăr. Obiectivul cadru mai sus
menţionat, poate și trebuie să fie însă îmbinat cu un altul, care vizează manifestarea
respectului și a bunei cuviințe în relațiile cu ceilalți, iar obiectivele de referință ale acestuia,
să recunoască asemănările și diferențele dintre oameni, să identifice conflicte valorice din
societate și modalităţilor de soluționare ale acestora. Se impun însă, o serie de observații. În
primul rând, lipsa de realism în evaluarea primului obiectiv de referință. Este irealizabilă
măsurarea sau observarea existenței sau absenței respectului și a bunei cuviințe ale elevilor în
afara orelor de curs. Profesorul poate cel mult să recomande, să explice importanța, să ofere o
listă de consecințe, însă nu poate forma un comportament imediat. În al doilea rând, cel de-al
doilea obiectiv de referință nu este decât opțional, și chiar și așa, nu poate fi atins dacă nu
există în prealabil o discuție deschisă, fără prejudecăți despre diferențele dintre oameni despre
atitudinile bazate pe discriminări de rasă, religie, orientare sexuală și așa mai departe, proprii
societății românești. O discuție care să aibă ca punct de vedere, propriile defecte, obiceiurile
care ar putea deveni supărătoare pentru cei din jur etc. Recunoscând propriile neajunsuri,
elevul poate fi orientat și spre acceptarea defectelor pe care le au cei din jurul său, sau a
particularităților acestora, de orice natură.
Obiectivele cadru, dezvoltarea capacităților de a dialoga și de a coopera cu ceilalți în
condiţiile acceptării pluralismului și valorizării pozitive a diferențelor, și manifestarea unor
atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți, urmăresc acceptarea celorlalți și respectarea
opiniilor, ideilor și persoanelor diferite. Singurul punct care le diferențiază provine din
atitudinea față de sine din al doilea obiectiv. Asemănarea celor două obiective conduce și la
asemănarea obiectivelor de referință, soluția găsită de programă fiind completarea
obiectivelor de referință ale primului cu acelea ale celui de-al doilea.
 Obiectivele de referință prevăzute de programele de la clasele a VII-a și a VIII-a sunt
foarte importante pentru formarea cetățenească. Unele dintre ele se completează, altele au o
valoare de sine stătătoare și nu ar fi putut fi omise. Din contră, s-ar fi putut adăuga noi
obiective de referință.
Obiectivele de referință ale clasei a VII-a sunt completate, aprofundate în clasa a VIII-
a. Deși sunt multiplicate obiectivele de referință de la clasa a VII-a, nu se poate vorbi în clasa
a VIII-a de o supraabundență a obiectivelor de referință, ca de altfel și pentru anul precedent.
Obiectivele de referință sunt accesibile și reprezintă un minim necesar, care trebuie să fie atins
de orice elev. Nu se poate considera că ar trebui să se efectueze redistribuiri în succesiunea
obiectivelor pe ani de studiu.
Obiectivele de referință vizează atât acumularea de cunoștințe teoretice, cât și practice,
au în vedere dezvoltarea abilităților creative și a abilităților cetățenești.
În afara obiectivelor de referință obligatorii există și unele facultative care nu fac decât
să le completeze pe primele.
Atât prin obiectivele de referință, cât și rin activitățile de învățare recomandate, se
urmărește dezvoltarea gândirii critice. Raportul obiective formative informative este
echilibrat, fiind urmărite ambele categorii de obiective.
Obiectivele de referință se articulează coerent, pe orizontală la nivelul fiecărui an de
studiu. Astfel, în clasa a VII-a, se începe de la însușirea termenilor și conceptelor din
domeniul culturii civice pentru a se ajunge la obiective care vizează dezvoltarea abilităților
practice, cum ar fi negocierea drepturilor și a responsabilităților în clasă și în școală. În clasa a
VIII-a se începe cu utilizarea corectă a limbajului de specialitate ajungându-se la manifestarea
interesului față de problemele concrete ale comunității.
În fiecare din cei doi ani de studiu sunt reluate aceleași obiective-cadru, însă în clasa a
VIII-a, pe baza informațiilor din anii precedenți, se trece la realizarea altor obiective de
referință, observându-se coerența pe verticală a obiectivelor de referință.
Activitățile de învățare prevăzute în programele claselor a VII-a și a VIII-a lasă un
mare grad de independență muncii elevilor, fiind prevăzute alcătuirea de portofolii, realizarea
anchetelor, a sondajelor, a investigațiilor individuale, a articolelor de presă originale. Elevii
sunt încurajați să se implice în treburile comunității lor, la un nivel imaginativ, prin
propunerea și rezolvarea unor probleme concrete ale acesteia. Sunt prevăzute de asemenea
rezolvarea unor aplicații, rebusuri, liste de termeni care cer intervenția profesorului și
orientarea elevilor de către acesta pentru aflarea răspunsurilor corecte. Simulările, studiile de
caz care cer cunoștințe teoretice și imaginație, reprezintă un alt mod de stimulare a interesului
elevilor, fiind prevăzute în programă.
 Gradul de achiziții minime este prevăzut satisfăcător în programele claselor a VII-a și
a VIII-a și este în concordanță cu obiectivele cadru și obiectivele de referință prevăzute.

III.2.Metodele specifice

Într-o lecţie poate predomina metoda explicaţiei (expunerii), în alta, metoda

experimentului. Cele mai utilizate sunt:
· Metoda lecturii (citirii) explicative - este o metodă pentru familiarizarea elevilor cu tehnicile
muncii cu cartea.
Conversaţia - este o metodă activă care dă posibilitatea elevilor de a se afirma, de a-şi forma
priceperea de a mânui dialogul pentru realizarea unei comunicări clare şi complete
· Problematizarea - este o variantă a conversaţiei euristice care solicită din partea elevilor un
susţinut şi complex efort intelectual pentru a găsi soluţiile unor probleme, pentru a le verifica
şi aplică, pentru a descoperi singuri adevărul
· Învăţarea prin descoperire - stimulează interesul, independenţa în gândire, imaginaţia,
originalitatea
· Demonstraţia - dintre variantele acestei metode, pentru ora de limba şi literatura română, pot
fi utilizate: demonstraţia cu ajutorul reprezentărilor grafice; demonstraţia cu ajutorul
mijloacelor tehnice audio-vizuale, demonstraţia întemeiate pe documente auditive,
demonstraţia exemplelor
· Jocul didactic - reprezintă forma ideală de rezolvare a problemelor de învăţare şi de
instruire; presupune îmbinarea armonioasă a elementului instructiv şi educativ cu elementul
distractiv
Paradoxul - este asemănător brainstormingului şi este folosit ca ,,alarmă a inteligenţei” (Al.
Paleologu)
· Exerciţiul - este ,,executarea repetată şi conştientă a unei acţiuni în vederea însuşirii practice
a unui model dat de acţiune sau a îmbunătăţirii unei performanţe” (Ţârcovnicu, V., 1975, p.
232, Todoran, D., 1964, Cerghit, I., 1980)
Dintre metodele moderne existente, cele mai practicate la o oră de limba şi literatură
română sunt:
1. ŞTIU-VREAU SĂ ŞTIU- AM ÎNVĂŢAT
Aceasta este structurată în etape:
- Ce ştiu despre subiect?
- Ce vreau să ştiu?
- Începutul învăţării noilor conţinuturi - activitate frontală, în perechi
- Ce am învăţat - întrebări, răspunsuri, frontal, individual etc.
- Ce altceva aş dori să aflu despre subiect?
2. BRAINSTORMINGUL- mai este numit şi ,,asaltul de idei” şi este un mod simplu şi
eficient de a genera idei noi, este cea mai răspândită tehnică de stimulare a creativităţii în
condiţiile activităţii în grup; principiile pe care se fundamentează şedinţele de brainstorming
sunt:
- „cantitatea determină calitatea”
- „amânarea evaluării/judecării ideilor celorlalţi”
3.MOZAICUL - este o metodă de învăţare a unui conţinut mai dificil prin colaborare.
4.CUBUL - este o tehnică de eficientizare a învăţării prin care se evidenţiază
activităţile şi operaţiile de gândire care sunt implicate în învăţarea unui conţinut.
Etapele metodei/procedura:
Profesorul confecţionează, în prealabil, un cub pe ale cărui feţe notează instrucţiuni de tipul
celor de mai jos:
a) DESCRIE! (Cum arată?)
b) COMPARĂ! (Cu cine/ce se aseamănă şi de cine/ce diferă?)
c) ASOCIAZĂ! (La ce te face să te gândeşti?)
d) ANALIZEAZĂ! (Ce conţine, din ce e făcut?)
e) APLICĂ!
f) ARGUMENTEAZĂ PRO SAU CONTRA! (E bun sau rău? De ce?)
PRACTICĂ PEDAGOGICĂ
EDUCAȚIA ȘI CULTURA
CIVICĂ
 IV. Portofoliu didactic de practică pedagogică

Student:Epuran Sabina
An de studiu:al III-lea

Fișă de asistență

Obiectul:Educația și Cultura Civică

Clasa:A VII-a
Data:29.01.2012
Total elevi:27
Subiectul lecției: Mass-media

Nr. CRITERII Observații De reținut

Profesorul este o
Calități personale și profesionale: Captarea atenției se face
prezență dominatoare
prin introducerea de
în clasă, se adresează
1.Conduita profesorului și raportul cu cunoștințe noi împreună
tuturor elevilor, se
elevii cu acelea pe care elevii
asigură că toți sunt
deja le au. Introducere
I atenți la discursul său.
2. Atitudinea în clasă treptată a informațiilor
Vorbește clar, tare și
noi. Accentul constant pe
pe înțelesul copiilor. Îi
3. Vocea interacțiune. Discursul
implică în discuție prin
trebuie să fie rostit tare,
întrebări de revizie a
4.Cunoștințele clar și folosind cuvinte
cunoștințelor.
simple

Planificarea lecției
1.Claritatea obiectivelor și motivația
2. Echilibrarea activitățilr, alocarea
II timpului
3. Alegerea materialului auxiliar și
adecvarea mijloacelor didactice
4. Anticiparea dificultăților
Desfășurarea lecției:
1.Explicarea obiectivelor
2.Exploatarea conținuturilor și legătura
cu cunoștințele anterioare
3.Capacitatea de a integra eficient
III materialul auxiliar
4.Tehnici de prezentare
5.Tehnici pentru întrebări și răspunsuri
6.Tehnici de exersare și fixare
7.Oferirea unui feed-back care
generează învățarea
Se pune accent în
Foarte importantă
special pe vorbirea
planificarea lecției pe
liberă. Se folosește
timpi. De reținut ordinea:
manualul ca un suport
verificarea prezenței,
și ajutor constant
verificarea temelor,
pentru elevi. Copiii
revizia cunoștințelor din
cunosc structura
lecția precedentă,
manualului și
introducerea noțiunilor
anticipează modul în
noi și definirea lor cu
care se va desfășura
ajutorul manualului,
lecția, se pornește de
notarea pe tablă, discuții,
la o definire a
întrebări și răspunsuri,
termenilor necunoscuți
jocuri, folosirea video-
și se continuă cu
proiectorului pentru
prezentarea
materiale vizuale.
informațiilor noi.
Elevii sunt învățați cu Este foarte importantă
stilul de predare al CONTEXTUALIZAREA,
profesorului, cunosc folosirea unor materiale
etapele de predare vizuale corespunzătoare.
folosite de acesta. Se Copiii înțeleg mult mai
implică activ în ușor ceva palpabil, decât
discuția în desfășurare. noțiuni abstracte.
Sunt foarte curioși și Este foarte importantă
pun multe întrebări. folosirea unei tehnici de
Profesorul menține o predare interactive, cu
atmosferă destinsă de întrebări, răspunsuri și
lucru. exemple.
Contextualizează Copiii sunt foarte
informațiile și le aduce încântați când le este dată
într-un cadru simplu și oportunitatea de a da un
familiar pentru a fi pe exemplu din viața lor sau
înțelesul copiilor. Îi din comunitatea lor. Este
instigă să se gândească importantă folosirea
la exemple, explică și jocurilor pentru exersarea

8.Ritmul și încadrarea în timp
9.Realizara obiectivelor și implicarea
elevilor în evaluarea gradului de
îndeplinirea a obiectivelor lecției
Managementul orei
1.Organizarea clasei (etapizare,
varietate, ritm)
2.Mobilitatea profesorului
3.Motivația și implicarea elevilor
4.Corectarea greșelilor
IV
5.Comunicarea
6.Capacitatea de a menține disciplina
7.Capacitatea de adaptare și
improvizare
8.Consolidarea învățării prin tema de
casă sau prin alte activități
suplimentare
descrie instanțe și fixarea informațiilor,
cunoscute. atât cele vechi, cât și cele
Folosește în mod noi.
deosebite video
proiectorul, iar copiii
sunt foarte receptivi la
acesată metodă de
învățare și fixare prin
exemplu vizual.
Profesorul este mereu
atent la elevi, îi
atenționează atunci
când sunt neatenți,
gălăgioși, sau când
vorbesc fără a fi
Pentru a putea fixa
întrebați. Elevii sunt
informațiile este necesară
destul de disciplinați
tema pentru acasă, care va
însă printre ei sunt și
urma a fi corectată și
copiii mai activi care
dezbătută într-o oră
simt mereu nevoia să
viitoare.
vorbească, și alții mai
Ora trece destul de
timizi, care evită să-și
repede, deoarece copiii
comunice opiniile.
sunt foarte receptivi,
Profesorul încearcă să
activi și implicați.
îi includă pe toți în
discuție folosind jocuri
care necesită opinia
fiecăruia și așa mai
departe.
 PLAN DE LECȚIE

Nume: Epuran Sabina

Data: 26 aprilie 2012
Unitate de învățământ: Școala nr.10 Bacău
Clasa a VII-a
Disciplină: Educația și Cultura civică
Lecție: Participarea la luarea deciziei publice
Tip de lecție: Mixtă

Scopul lecției: să înțeleagă noțiunea de decizie publică, să conștientizeze importanța

implicării active în procesul de luare a deciziei într-o comunitate

Obiective operaționle:
O1 – să definească noținea de decizie
O2 – să înțeleagă diferența între decizia personală și decizia publică
O3 – să înțeleagă implicațiile luării deciziei publice
O4 – să exemplifice ce tipuri de decizii publice s-au luat în comunitatea lor
O5 – să enumere instanțe ale deciziei publice din viața unei comunități
O6 – să prezinte asemănări și deosebiri între decizia personală și decizia publică

Strategia didactică :
1. Mod de abordare al învăţării: mixt
2. Metode şi procedee: copacul ideilor, explozia stelară, diagrama VENN, scaunul
intervievatului, lucrul in echipa, explicaţia, observaţia, exemplificarea, descoperirea,
problematizarea, munca individuală.
3. Forma de organizare: frontală şi individuală
4. Evaluare: formativă
5. Material didactic: - Manualul de «Cultură civică», clasa a VII-a, Autori :
E.Nedelcu, E. Morar, Editura ALL;
- Manualul de «Cultură civică», clasa a VII-a, Autori : Maria Liana Lăcătuş, Editura
UNIVERS
 - Text analiza, fise de lucru, fisa cu lectia propriu-zisa
- Video-proiector.
6. Durata orei: 45 minute
7. Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Desfăşurarea metodică a lecţiei

Obi
Momentele Unităţi de Activitatea Evaluar
ecti Activitatea propunătorului
lecţiei conţinut elevilor e
ve
- scriu pe o
bucată de hârtie,
- elevii sunt rugaţi să scrie pe o
numele şi un
bucată de hârtie, numele lor şi un
cuvânt, care se
cuvânt care să le caracterizeze
vor deschide la
starea de dimineaţă. Materialele
sfârşitul orei.
se adună şi se vor deschide la
Exerciţii de
sfârşitul orei de curs.
1. Momentul icebreaking
organizatoric (spargere a
- stabilesc climatul socio-afectiv
gheţii) - îşi pregătesc
necesar desfăşurătrii lecţiei,
materialele
pregătesc materialele necesare
necesare
desfăşurării lecţiei, notez
desfăşurării
absenţii.
lecţiei în bune
condiţii, ascultă
şi sunt atenţi.
Adresez întrebări pentru a aprecia - răspund la
modul în care şi-au însuşit întrebări:
cunoştiinţele dobândite anterior,
2.Reactualizar
din lectia:
ea
cunoştiinţelor
Forme de guvernământ şi chestiona
dobânditae
regimuri politice re orală
anterior
şi
individua
- ce sunt formele de lă. Se
 guvernâmânt? apreciază
- care sunt formele de corectitu
guvernământ dinea
- ce forme de guvernământ răspunsu
cunoaştem? rilor prin
- care sunt acestea? adresarea
- ce este monarhia? Exemple. de
- ce este republica? Exemple. calificati
- diferenţa dintre monarhie şi ve
republică verbale
- ce tipuri deregim politic
cunoastem?
- care sunt caracteristicile
regimului politic democratic?
- care sunt caracteristicile
regimului politic totalitar?
- care sunt caracteristicile
regimului politic autoritar?
- prezentati exemple de state
dictatoriale.
- prezentati exemple de dictatori.
- ce legatura exista intre forma de
guvernamant si regimurile - 2,3 elevi
politice? prezinta tema
pentru acasa “O
- verific tema pentru acasa zi din viaţa mea
în regimul
comunist”

- propun elevilor, cu ajutorul

-observa
video-proiectorului, un joc gen
3.Captarea personajele, le
“recunoaşte personajul” şi le cer
atenţiei recunosc si
să recunoască președinți ținând
exprima pareri
discursuri în fața mulțimilor,
 activiști ținând discursuri în fața
voluntarilor, și alți oameni
vorbind de asemenea în fața unor
mulțimi.
4. Anunţarea
titlului noii - anunt titlul lectiei
- notează în caiet
lecţii şi Participarea la luarea deciziei
titlul lecţiei
scrierea pe publice
tablă
- arăt elevilor, pe video-proiector,
următorul exemplu: ,,Sunteţi
- ascultă,
naufragiaţi pe o insulă nelocuită,
raspund, sunt
Crearea împreună cu câteva sute de
atenţi
sentimentul oameni. Nu aveţi nici o
5. Motivaţia
ui utilităţii certitudine în legătură cu şansele
învăţării
celor de salvare, deoarece insula nu se
studiate află în calea rutelor
maritime.Cum vă veţi organiza
existenţa? Ce faceţi mai întâi? Ce
reguli aţi adopta?,,
6. - prezint, tot pe video-proiector,
Comunicarea obiectivele operationale ale
- ascultă, sunt
obiectivelor lectiei
atenţi
operaţionale
ale lecţiei noi

O1 Copacul Pentru a afla ce este DECIZIA și Primesc fişele şi Evaluare

ideilor DECIZIA PUBLICĂ, împart lucrează. continuă
clasa în două şi le înmânez
7. Predarea elevilor câte o fişă de lucru,
noilor copacul ideilor, care are la bază
cunoştinţe cuvântul DECIZIE şi cuvântul
DECIZIE PUBLICĂ iar pe
ramuri elevii sunt rugaţi să scrie
tot ce ştiu despre aceste două
 cuvinte.

Pornind de la cele scrise de elevi,

se ajunge la definiţia DECIZIEI
Hotărâre luată în urma examinării
unei probleme, unei situații etc.,
soluție adoptată (dintre mai multe
posibile)
Al doilea grup de elevi, ajung la
definiţia - notează pe
DECIZIE PUBLICĂ - un act caiete,
social, deliberat, al unei persoane analizează,
sau al unui grup de persoane, prin disting ideile
care se stabilesc scopul şi
obiectivele unei acţiuni, direcţiile
şi modalităţile de realizare a
acesteia, toate determinate în
funcţie de o anumită necesitate,
pe baza unui proces de informare,
reflecţie şi evaluare a mijloacelor
şi a consecinţelor desfăşurării
acţiunii respective.
Explozia Observar
stelară Pentru a afla cât mai multe ea
despre DECIZIA PUBLICĂ tema comporta
centrală a lecţiei, se propune mentului
elevilor un joc: elevilor
- Se împart în grupe de câte şase
elevi, pe bănci, şi îşi desemnează
un reprezentant care va extrage
de pe panou o stea cu una dintre
întrebările cine, ce, unde, când,
de ce. Elevii sunt
- pornind de la întrebarea atenţi, fac ceea
extrasă, referitor la tema ce li se cere,
 centrală, elevii se întorc în grup completează
şi formulează mai multe steaua cu
întrebări. întrebări, si
- se întorc apoi şi afişează notează pe caiete
steaua, cu întrebările pe panou. noţiunile care
- pe tablă, profesorul scrie reies.
întrebarea de bază, la care se va
răspunde.
O2
Întrebările de bază vor fi:
- Cine elaborează şi cine adoptă Observar
deciziile publice? ea
- Ce tipuri de implicații au comporta
deciziile publice? mentului
- Unde se adoptă, de regulă, elevilor
O3 astfel de decizii publice?
- Când se adoptă o decizie - sunt atenţi,
nouă? notează pe
- De ce este participarea la caiete,
decizia publică importantă? analizează,
disting ideile
Reprezentanții organismelor
administrative împreună cu
cetățeni sau reprezentanți ai unor
comunități sociale.
O4

Asumarea responsabilității
propunerii și luării unei decizii
chiar și când aceasta nu se - notează pe
dovedește a fi cea mai potrivită. caiete,
analizează,
La nivelul oricăror comunități disting ideile
O5 umane (locale, regionale,
naționale sau internaționale).
 Se adoptă în momentul în care un
număr consistent de cetățeni Observar
sesivează o problemă în propria ea
comnitate, problemă ce necesită comporta
stabilirea și luarea unei noi mentului
O6 decizii. elevilor

O7 Este importantă deoarece

dovedește interestul și implicarea
cetățenească a individului,
responsabilitatea sa față de
calitatea propriei vieți și a vieților
celor din jurul său.

O8 Le povestesc elevilor anumite

instanțe imaginare în care
decizia personală a fost mai
importantă decât decizia publică.

Le înmânez o altă fişă de lucru,

diagrama VENN, cu ajutorul
căreia vom extrage asemănările
şi diferenţele dintre cele două
tipuri de decizii.
 Asemănări:
-sunt procese evaluative care
necesită un minimum de
Diagrama cunoștințe e baza subiectului
VENN dezbătut.
-au consecințe directe asupra - primesc fişa şi
sinelui și asupra altor persoane o completează
-pot fi încununate cu succes sau
pot eșua
-sunt procese mentale pe care le
facem în cele mai multe instanțe
ale vieții

Deosebiri: - notează pe
-Decizia personală afectează în caiete,
primul rând sinele și mai puțin analizează,
probabil pe cei din jur disting ideile
-decizia publică este un proces la
care participă mai multe persoane
-decizia publică poate afecta un
număr mare de persoane și are de
cele mai multe ori efecte foarte
importante asupra vieților lor.

- le transmit elevilor, că la
începutul orei i-am rugat să scrie
- elevii se supun,
O9 Scaunul pe o foaie numele lor şi un cuvânt Evaluare
8. Fixarea adresează şi
intervievatul care să le caracterizeze starea. orală
cunoştinţelor răspund la
ui - din acele foi, extrag una pe care continuă
întrebări
o citesc cu voce tare
-elevul astfel extras, vine în faţa
 clasei, se aşează pe scaun şi
răspunde la întrebările colegilor
lui, observând, prin aceasta, dacă
şi-a schimbat starea de suflet.
-atunci când elevul greşeşte, este
extras altul care vine pe scaun şi
răspunde la întrebări.

- fac aprecieri referitoare la

modul de desfăşurare a lecţiei şi
scot în evidenţă elevii care au
avut o prestaţie bună şi foarte
bună la oră.

- ascultă
- dau tema pentru acasă, cu
aprecierile
ajutorul video-proiectorului:
făcute şi îşi
Elaborarea unui set de minim
însuşesc
15 reguli, pentru alcătuirea
9. Încheierea observaţiile Evaluare
unui model social care să îi
lecţiei finală
ajute să supravieţuiască pe
insula pustie, model care să
- notează pe
presupună importanța opiniei
caiete tema
fiecărui naufragiat, modul în
pentru acasă
care se vor alege ideile cele mai
bune și cum se ia o decizie
comună atât pentru binele
personale, cât și pentru binele
celor din jur.
-mulţumesc elevilor şi cadrelor
didactice pentru ora desfăşurată.
 FIŞE DE LUCRU
1
Copacul ideilor

DECIZIA

Sarcini de lucru:
 Se lucrează individual, în grupa din care fac parte
 Fiecare elev completează, pornind de la termenul DECIZIE ce ştie despre acesta

DECIZIA
FIŞĂ DE LUCRU
2
Copacul ideilor

DECIZIA PUBLICĂ

Sarcini de lucru:
 Se lucrează individual, în grupa din care fac parte
 Fiecare elev completează, pornind de la termenul DECIZIE PUBLICĂ ce ştie despre
acesta

DECIZIA PUBLICĂ
 FISA DE LUCRU
EXPLOZIA STELARĂ
DECIZIA PUBLICĂ – IMPORTANȚA PARTICIPĂRII
Sarcini de lucru:
 Se lucrează pe grupe (5 grupe) de câte şase elevi. Elevul desemnat de grup, extrage de
pe panou o stea care conţine o întrebare. Se întoarce în grup şi formulează alte
întrebări.
 Afişează steaua, din nou, iar pe tablă se va scrie întrebarea principală
 Se va răspunde la întrebări, notând răspunsurile şi pe caiete.

CINE?

DE CE? CE?

DECIZIA PUBLICĂ
ȘI
IMPORTANA PARTICIPĂRII
LA DECIZIA PUBLICĂ

CÂND? UNDE?
 FISA DE LUCRU
DIAGRAMA VENN

CONSTITUŢIILE EPOCII MODERNE

Sarcini de lucru:
 Fiecare cerc corespunde unui tip de decizie: personală/ publică
 Cele două prezintă deosebiri, dar și asemănări, după cum se observă din intersectarea
cercurilor
 Se vor scrie atât deosebirile, cât și asemănările

DECIZIA DECIZIA
PERSONALĂ PUBLICĂ

Asemănări

 Deosebiri
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_______________
 Asemănări
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_______________
 TEST DE EVALUARE – MODEL
Clasa a VII-a

Numele si prenumele elevului: ________________________________

Data susținerii testului: ________________
• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I si din Partea a II-a se
acordă 90 de puncte.
Din oficiu se acordă 10 puncte.
• Timpul efectiv de lucru este de 45 minute.

PARTEA I

A. Citiți cu atenție următorul text:

Înțelesul cetățeniei este legat de un anumit context social si istoric. Cetățeanul a fost definit
mai întâi prin raportarea la statul-cetate, apoi la stat si la statul-națiune, apărut în epoca
modernă. În zilele noastre se vorbeste despre cetățenia europeană si despre cea mondială a
“statului global” (lumea globalizată de astăzi).
Conținutul cetățeniei a depășit treptat aspectul apartenenței legale la un stat, înglobând
drepturile și libertățile bazate pe principii universale, exprimate în documente referitoare la
drepturile omului.

1. Precizați, pe baza textului, când a apărut statul-națiune. 3 puncte

2. Precizați, pe baza textului, unde sunt exprimate drepturile si libertățile cetățenilor. 3 puncte
3. Dați exemple de două drepturi ale omului sau cetățeanului. 3 puncte
4. Explicați în cuvinte proprii semnificația termenului cetățenie europeană. 3 puncte

B. Încercuiți răspunsul corect pentru fiecare dintre enunțurile următoare: 4 pct x 5 = 20

puncte

1. Orice ființă umană are dreptul la:

a. viață
b. libertate
c. securitate personală
d. toate trei
2. În România au drept de vot cetățenii cu vârsta de:
a. peste 20 de ani
b. peste 35 de ani
c. peste 18 ani
d. peste 25 de ani

3. Forma de guvernământ numită republică este condusă de:

a. rege
b. președinte
c. Biserică
d. Principe

4. Într-o societate democratică rolul primarului este:

a. de a controla cetățenii
b. de a numi membrii Consiliului local
c. de a se afla în slujba comunității care l-a ales
d. de a stabili bugetul țării

5. Președintele României este ales de către:

a. cetățenii cu drept de vot
b. Parlament
c. Guvern
d. Armată

C. Citiți cu atenție afirmațiile de mai jos si notați în dreptul fiecărei afirmații dacă este
adevărată sau falsă :

1. România este stat membru al Uniunii Europene. 3 puncte

2. Comuna este o unitate administrativ-teritorială. 3 puncte
3. În România presa nu este liberă. 3 puncte
4. Într-un sistem democratic puterile în stat sunt separate. 3 puncte
5. Familia este un grup politic. 3 puncte
6. În România Presedintele deține putere absolută. 3 puncte
PARTEA a II-a (40 puncte)

A. Realizați conexiunea dintre imaginile de pe primul rând cu datele de pe rândul al doilea! 10

puncte

1. 2,

3. 4.

a.Protecția copilului b.Drapelul României C.Stema României

d.Uniunea Europeană

B. Mihai este elev în clasa a VII-a. El suferă de o boală rară de inimă care necesită o
intervenție chirurgicală costisitoare. Mihai provine dintr-o familie modestă care nu poate
acoperi cheltuielile operației. Găsiți posibile soluții care să-l ajute pe Mihai. 30 puncte
 PLIANT
COMPORTAMENTUL ȘI BUNA CUVIINȚĂ
INSTRUIREA ASISTATĂ
PE
CALCULATOR
 V.POWER-POINT
ACTIVITATE DE RESPONSABILIZARE
EDUCAȚIE și CULTURĂ CIVICĂ
MANAGEMENTUL
CLASEI
DE
ELEVI
 VI.1.Analiza SWOT

Aceasta constă din examinarea sistemului organizaţional evaluat din punctul de vedere
a patru caracteristici cruciale – punctele puternice („strengths”), punctele slabe
(„weaknesses”), oportunităţile care rezultă din punctele puternice („opportunities”) şi
ameninţările care rezultă din punctele slabe („threats”). În acest fel, analiza SWOT poate
analiza forţele interne şi externe care ajută sau distrug eficienţa sistemului sau care pot avea
astfel de evoluţii în viitor.

Paternitatea analizei SWOT îi este atribuită lui Andrews (1971), care a fost unul dintre
pionierii abordării sistemice, concentrându-se în special asupra conceptului de potrivire între
organizaţie şi mediul său. Modelul propus iniţial de el se concentra asupra unui număr de
patru întrebări:

1. Ce ştim să facem? (Care sunt puncte puternice şi puncte slabe?)

2. Ce vrem să facem? (Care sunt valori organizaţionale şi individuale?)

3. Ce am putea să facem? (Care sunt oportunităţile şi ameninţările externe?)

4. Ce aşteaptă ceilalţi de la noi să facem? (Care sunt aşteptările actorilor organizaţionali?)

Acest model SWOT, propus iniţial de Andrews (1971) şi care seamănă foarte puţin
cumodelul cunoscut astăzi sub acelaşi nume era rafinat de autor cu un nivel superior de
operaţionalizare, care, după cum se poate observa în figura alăturată, era caracterizat de
concreteţe şi acţionalitate (Fleisher & Bensoussan, 2003).

1. Ce resurse şi capacităţi dorim să dezvoltăm?

2. Care sunt lucrurile de care ar trebui să ne pese?

3. Ce oportunităţi am putea specula?

4. Cum putem construi expectaţii consonante între actorii organizaţionali care contează?

Modelul SWOT simplificat nu tratează însă toate aceste aspecte, ci încearcă să

deceleze doar cele patru caracteristici cruciale, punctele puternice, punctele slabe,
oportunităţile şi ameninţările. Fiecare componentă, manifestare, flux sau caracteristică a
sistemului identificată de consultant poate fi încadrată pe baza particularităţilor sale într-una
din cele patru categorii, constituindu-se astfel într-o problemă sau o oportunitate a sistemului.
Problemele pot fi apoi adresate, de bună seamă pentru rezolvare, iar oportunităţile pot fi
speculate. Însă toate aceste analize focalizate sunt făcute tot în ton cu infrastructura teoretică
sistemică.

Punctele tari şi cele slabe sunt relativ uşor de identificat, însă majoritatea
consultanţilor începători au dificultăţi majore în a face pasul ulterior, cel al descrierii
oportunităţilor şi ameninţărilor care rezultă din ele. Ameninţările sunt cel mai uşor identificate
pe baza definirii lor operaţionale, care spune că sunt acele manifestări sau condiţii care produc
sau care este probabil să producă pe viitor ineficienţă în sistem prin inducerea unui declin în
input-urile, procesele sau output-urile sistemului. Oportunităţile sunt definite ca fiind situaţii
sau evoluţii care pot ajuta membrii organizaţiei să combată ameninţările sau care pot creşte
eficienţa sistemului pe viitor.

Identificarea punctelor tari şi a celor slabe ale sistemului ajută consultantul să descrie
abilităţile organizaţiei de a răspunde la ameninţări şi oportunităţi. Punctele puternice ale
sistemului pot fi privite ca factori de succes, caracteristici care contribuie la abilitatea
organizaţiei de a atrage resurse, de a le procesa eficient şi de a le exporta coerent în mediu.
Punctele puternice se pot de asemenea referi la potenţiale nespeculate încă ale organizaţiei, fie
ele resurse financiare, resurse tehnologice, resurse umane sau pur şi simplu „future options”,
posibilităţi de evoluţie şi de dezvoltare. Punctele slabe sunt forţe interne ale sistemului sau
caracteristici ale mediului extraorganizaţional care conduc la ineficienţa output-urilor sau care
blochează planurile de dezvoltare viitoare ale organizaţiei.

Pasul ulterior şi ultim al analizei este desenarea diagramei SWOT, care tinde la
creionarea strategiilor acţionale prin compararea factorilor interni (puncte puternice şi slabe)
cu cei externi (oportunităţi şi ameninţări). Matricea rezultată, dacă a fost schiţată cu seriozitate
şi profesionalism, este un instrument de management puternic şi relativ uşor de construit.
 Intern Puncte puternice Puncte slabe

S1 W1

S2 W2

S3 W3

S4

Extern

Oportunităţi Posibile strategii Posibile strategii

O1 O1, S1, S2, S3 O2, O3, W1, W2

O2

O3

Ameninţări Posibile strategii Posibile strategii

T1 T1, T2, S4 T1, W2, W3

T2

Analiza SWOT are marele avantaj de a fi uşor de folosit, universal aplicabilă şi de a

conducecu rapiditate spre concluzii structurate privind întrebările şi problemele strategice cu
privire la abilitatea organizaţiei de a menţine sau de a obţine pe viitor o poziţie competitivă în
mediul în care acţionează.

Limitările ei sunt însă şi ele importante şi trebuie cunoscute de practicieni. În primul

rând, categoriile cu care operează analiza SWOT sunt foarte largi. Utilizatorii nu au la
dispoziţie formule tehnice care să facă posibilă investigarea structurată în profunzime a
anumitor probleme, fiind obligaţi să se bazeze pe propria experienţă pentru a clarifica relaţiile
mai fine între componentele schemei. De asemenea, a fost semnalată o tentaţie puternică din
partea consultanţilor de a face pe baza analizei SWOT generalizări diagnostice cărora le
lipseşte dovada empirică şi care nu reflectă suficient complexitatea organizaţiei evaluate
(Starbuck, 1976). Generalizările trebuie evitate pe cât posibil în analiza SWOT, de vreme ce
aceasta este mai degrabă o schemă interpretativă decât o lupă foarte fină.
 VI.2.STUDIU DE CAZ

COPILUL REBEL ÎN COLECTIV

Vom analiza în cele ce urmează, cu ajutorul schemei Swot, cum putem manageria
problema unui copil rebel în colectivul clasei de elevi.

Copilul rebel
Elevul analizat:
Nume: A. D.
Clasa: a IX a
Profil: Matematica-informatica
Liceul: “Vasile Alecsandri”, Bacau

Personalitatea este cea mai complexă şi adeseori cea mai dramatică realitate umană
cu care luăm contact şi pe care urmează s-o influenţăm, s-o ameliorăm sau s-o
schimbăm; ea, personalitatea, reprezintă principalul ghid în modelarea concretă a
omului. Numai cunoscându-i laturile, structura, finalitatea vom putea selecta şi utiliza
cele mai potrivite mijloace, metode, procedee de influenţare educativă. (Zlate, M., 2000,
pag. 231)

Structura personalitatii cuprinde: temperamentul, caracterul, aptitudinile, creativitatea.

I. Temperamentul este una din laturile personalitatii.

Inca din antichitate, medicii greci Hippocrate si Galen distingeau patru temperamente
fundamentale: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic. Acestea rezultau din amestecarea
celor patru umori( substante fluide) din organism: bila galbena, sangele, flegma si bila neagra.
S-au stabilit corespondente cu elementele fundamentale, aerul, apa, focul si pamantul, ba
chiar si cu anotimpurile. Astfel:
a) temperament coleric: determinat de bila galbena, reprezentat de foc si mistuitor ca o zi
de vara.
b) temperament sangvinic: se distinge prin predominarea sangelui, este asociat aerului si
nestabil ca primavara;
c) temperament flegmatic: pus in legatura cu flegma, cu apa si umiditatea iernii;
d) temperament melancolic: este dominat de bila neagra, ilustrat prin pamant si toamna.
 Chiar daca nu putem spune despre niciun om ca are un temperament “pur”, balanta
inclina intotdeauna spre un anumit tip de character. In cazul copilului rebel temperametul care
il caracterizeaza mai bine este cel coleric.
Temperamentul coleric se caracterizeaza prin spirit autoritar, extravertit, nestapanit,
intreprinzator, active, optimist. In schimb este irascibil, instabil, osciland intre entuziasm si
abandonarea initiativei, urmata de stari derepsive si neincredere in fortele proprii.
Colericul are tendinte de exagerare in tot ceea ce face; fiidn foarte expresiv, usor de
citit, gandurile si emotiile i se succed cu repeziciune. Acest temperament pune multe
probleme de stabilitate si control emotional, de disciplina scolara in mod deosebit. Colericii
sunt agitati, irirtabili, impulsivi, nestapaniti, uneori chiar agresivi, cu tendinte de dominare si
opozitie. Daca aceste trasaturi nu sunt temperate prin educatie, ele pot degenera in
agresivitate, obraznicie, aroganta, acte de indisciplina, neintegrare in colectiv.

Factori interni
Factori externi Puncte tari (S) Puncte slabe (W)
S1 Școala are psiholog.

Oportunităţi (O) - -

Strategia S1 T1 :
Ameninţări (T)
Psihologul va consilia partile
T1 Reacțiile părinților -
implicate (elevul, colegii sai si
celorlalți copii.
profesorul) in vederea
aplanarii situației

Puncte forte: isi asuma provocari, ia decizii, organizeaza, conduce, degaja incredere.
Puncte slabe: probleme de stabilitate emotionala, dominator, arogant, autocrat,
manipulator, nepasator, lipsist de echivoc cu altii etc.

Modalitati prin care se valorifica trasaturile pozitive ale colericului

Cum am mai mentiont, un elev cu un temperament coleric trebuie sa fie monitorizat de

catre parinti si profesori pentru a impiedica pe cat posibil actele de indiscipline, violenta sau
agresivitatea din partea acestuia. Ca urmare a acestor fapte, valorificarea trasaturilor pozitive
ale colericului il pot ajuta sa-si “incatuseze” reactiile mai sus mentionate. Exemple de strategii
care ar putea ajuta un elev coleric:
 1. atribuirea unui rol in cadrul colectivului care sa presupuna responsabilitati ( seful
clasei, casierul clasei, responsabil cu temele etc.)
2. intreprinderea unor activitati extrascolare in care sa fie implicat ( ex.: sa
organizeze vizite la muzeu, iesiri la teatru, cinema etc.)
3. in timpul orelor, profesorii ar trebui sa puna accent pe aplicatii, jocuri, scheme,
prezentari, dezbateri pentru a capta atentia elevului. ( ex. Profesorul sa-l puna pe
elev sa prezinte rezumatul lectiei de ora trecuta; sa prezinte un joc care are legatura
cu lectia; sa elaboreze proiecte de grup pe care mai apoi sa le prezinte etc.)
4. sa se puna in aplicare un joc de tipul “inversare de roluri”-elevul sa fie pus in
postura de profesor care sa presupuna : pregatirea si predarea lectiei, adresarea de
intrebari si raspunsuri in legatura cu lectia, acordarea de calificative.
Toate aceste activitati presupun ca elevul sa aiba rol de sef, sa conduca, sa organizeze
etc., acestea fiind caracteristicile si atuurile colericului.

Modalitati prin care se pot diminua trasaturile negative ale colericului

Pentru ca elevul coleric este predispus la reactii violente, care il pot exclude din
colectiv, elevul ar trebui sa :
1. implicarea acestuia intr-un joc de tipul: “spune-asculta-raspunde”; acest joc sa
presupuna un exercitiu prin care elevul sa vorbeasca despre un anumit subiect, apoi sa asculte
pareri pro si contra, dupa care, in mod civilizat, sa raspunda la remarcile celorlati.
2. uneori trebuie pus si in postura de “subaltern” al altor elevi, pentru a nu domina si
manipula dupa bunul plac;
3. implicarea lui in proiecte, dar si actiuni de voluntariat pentru a nu mai fi nepasator
la ceea ce se intampla in jurul lui.
Astfel elevul va fi nevoit sa-si controleze starile impulsive, sa invete sa asculte si sa
accepte idei diferite, sa fie mai atent la ceea ce se intampla in jurul sau.
 BIBLIOGRAFIE

1. Dumitriu, Gh., 2004, Dumitriu, C., Psihopedagogie,E.D.P., Bucureşti;

2. Iucu, Romiţă, 2006, Managementul clasei de elevi, Aplicaţii pentru gestionarea

situaţiilor de criză educaţională, Ed. Polirom, Iaşi;

3. Joiţa, Elena, 2000, Managementul educaţional, Ed. Polirom, Iaşi;

4. Stan, Emil, 2002, Managementul clasei de elevi, Ed.Teora, Bucureşti.

5. D. Ciucescu - Introducere în managementul educaţional din învăţământul preuniversitar,

Editura Plumb, Bacău, 2003;