FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM

1.3.1.4 – Oțel
Utilizarea fierului în construcții datează din primul mileniu î.Hr. , când era însă produs
în cantitate redusă, s-a folosit pentru elemente de legătură sau de ranforsare. Până la
revoluția industrială domină folosirea lemnului, pietrei și a cărămizii ca materie primă
la construcții.
Prima construcție de
fontă datează din sec.
al XVIII, podul peste
Severn la
Coalbrookdale, cu
deschidere de 30 m.
Se extinde utilizarea
fontei sub formă de
poduri, apeducte,
stâlpi, grinzi, acoperind
deschdieri mari.
Iron Bridge 1777

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Fierul se utilizează ca element structural începând din mijlocul secolului al XIX-lea. Se
pune în valoare calitățile fierului – rezistența la întindere, exploatând prin realizarea de
poduri cu deschideri mari, greutatea mică și ductilitatea au contribuit la răspândirea în
arhitectură.
Diferența dintre fontă și fier
constă în conținutul de
carbon, fonta este casantă,
se toarnă în forme și rezistă
bine la compresiune. Fierul
este maleabil, elastic și
ductil, rezistă la întindere.
După 1850 industria
siderurgică oferă profile
laminate, table, profile,
superioare fontei. Apar astfel
și clădirile turn cu schelet
metalic din laminate prinse
Palatul de Cristal, Londra, 1851
prin nituri.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Oțelul constituie următorul pas, prin reducerea conținutului de crabon sub 2% se va
obține un material mai elastic, mai dur și mai rezistent. La îmbinare sudura preia locul
niturilor, schimbând astfel și aspectul construcțiilor.
Oțelul se obține din minereul de fier printr-o succesiune de operații ce au scop separarea
fierului, transformarea fierului brut în oțel prin eliminarea impurităților și reducerea
conținutului de carbon. Caracteristicile oțelului sunt cunoscute cu precizie, fapt care
permite calcule de rezistență precise. Este un material izotrop, se poate solicita în toate
direcțiile, la întindere și la compresiune.

Greutate specifică oțel 7850 – 8000 daN/mc, aliaj ușor de aluminiu 2700 daN/mc
Probleme specifice
Protecția la foc. Oțelul se poartă prost la foc, la temperaturi joase – 40-60 C își pierde
rezistența, prin conductivitatea sa termică mare riscă să propagă incendiul. Se
protejează cu materiale cum ar fi betonul, lemnul, tencuieli, vopsea termospumantă.
Protecția împotriva coroziunii, în principal din umiditatea aerului, peste 60% .
Astfel se curăță, se dispune un strat de grund și de finisare pentru creșterea rezistenței la
coroziune în medii cu agresivitate crescută.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Structurile portante din oțel sunt realizate pe cadre, dispuse de regulă după deschiderea
mai scurtă. Cadrele susțin la rândul lor pane, respectiv învelitoare.

Cadrele se pot realiza

cu inimă plină,
respectiv cu zăbrele.
Este posibil, să fie cu
structură mixtă: stâlpii
cu inimă plină și
grinzile cu zăbrele.

Structură metalică în cadre

Cadrele sunt contravântuite deopotrivă în planul învelitorii, respectiv în planurile

fațadelor.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Oțelul dispune de rezistențe superioare, ceea ce permite utilizarea acestui material la
structuri portante performante: deschideri și înălțimi mari etc.

Deoarece rezistența la
coroziune a oțelului este redusă,
protecția anticorosivă, pretinsă
inclusiv în exploatare,
presupune o preocupare
specială.

Planșeele sunt nu a rareori

realizate din beton armat, iar
rezistența la coroziune poate fi
asigurată și prin înglobarea
structurii din oțel în masa de
Paris, aeroport Orly – Freyssinet 1916 - 1924 beton armat.

Grosimea minimă de beton, care asigură rezistență perfectă la coroziune, este de 6 cm,
în stare nefisurată.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
1.3.1.5 – Lemnul
Nu numai tehnologia de prelucrare,
Lemn de stejar uscat natural (8 ani)
Lemnul, un material organic, este
poate cel mai des utilizat şi mai
accesibil material de construcţie,
prezentând, la rândul lui, atât
avantaje (ușurinţă la prelucrare,
proprietăţi bune la întindere şi
compresiune etc.), cât şi
dezavantaje (anizotropie,
biodegradabilitate etc.).
ci însăşi industria de producere a
lemnului cunoaşte o dezvoltare
uimitoare de la prima formă de
folosire până în zilele noastre.

Fiind un material organic, lemnul prezintă probleme specifice faţă de celelalte materiale
de construcţii, datorită faptului că este un material biodegradabil, higroscopic şi
neomogen în interacţiunea cu mediul înconjurător, lemnul prezintă o abordare care nu
este caracteristică materialelor studiate de ingineri.
TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Construcțiile din lemn au o comportare
și o siguranță foarte bună în timp, dacă
lemnul este tratat corespunzător
împotriva agenților biologici (insecte,
fungi) și a focului. Lemnul se utilizează
ca materiale de finisaj, elemente,
subansambluri structurale – fundații,
pereți, planșee, stâlpi/grinzi, șarpante.
AVANTAJELE utilizării lemnului, ca
material de construcție:
- Lemnul este un material ecologic si
regenerabil, obținerea lui fiind un
proces natural, fără efecte negative
asupra mediului înconjurător și a
atmosferei. Însă exploatarea fondului
forestier trebuie făcută în mod rațional,
având în vedere durata lungă de
regenerare.
TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
AVANTAJE:
- Recoltarea și prelucrarea materialului lemnos se face cu un consum redus de
energie, comparativ cu alte materiale de construcție (oțel, beton, cărămidă);
- Lemnul are rezistența relativă (raportul greutate/rezistență) superioară
celorlalte materiale de construcție;
- Inerția termică, corelată cu rezistența la transmisia termică, este bună;
- Tehnica de asamblare a elementelor de construcție din lemn este foarte
diversă și sigură;
- Există o gamă variată de produse superioare din lemn, cu multiple posibilități
de utilizare având calități excepționale ca materiale de construcție;
- Există o gamă variată de produse superioare din lemn, cu multiple posibilități
de utilizare având calități excepționale ca materiale de construcție;
- Lemnul are o comportare bună la agresivitatea microrganismelor, a insectelor
și a focului, dacă este tratat corespunzător;
- La construcțiile moderne din lemn, se folosesc din ce în ce mai mult
elemente mixte lemn-metal (la elementele solicitate la întindere), lemn-beton (la
plansee) sau lemn armat sau pretensionat (grinzi lamelare din lemn încleiat armate sau
pretensionate).
TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Lemnul, un material organic, este
susceptibil la atacuri de insecte şi
fungi, depinzând de specia
lemnului, locul exact de extragere
din arbore şi mediul înconjurător.
Insectele atacă atât copacul viu, cât
şi lemnul prelucrat, depozitat sau
lemnul pus în operă în structură,
preferând lemnul moale
(răşinoasele) şi alburnul. Apariţia
Grafic comparativ al raportului rezistenţă/densitate atacului fungic care provoacă
1 — Metal, 2 — Beton (compresiune), 3 — Lemn, degradarea lemnului are la bază
4 — Fibră de sticlă trei factori care favorizează
Tipul de material Densitate Rezistenţă Rezistenţă/Densitate dezvoltarea acestora – substrat de
1
kg/m3
Conifer, întindere paralel cu 400-600
MPa
40-200
MPa/(g/cm3)
100-300
lemn, oxigen şi apă, deşi există
fibra specii care colonizează materialul
2 Conifer, compresiune paralel 400-600 30-90 70-150
cu fibra uscat (de exemplu, Merulius
3 Conifer, întindere 400-600 2-8 5-10 Lachrymans).
perpendicular pe fibră

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Materialul lemnos folosit în construcții are o
compoziție și o structură variabilă,
în funcție de particularitățile proprii
perioadei de creștere.
Încovoieri ale trunchiului, orientarea
fibrelor, prezența pungilor de rășină, variații
ale inelelor anuale de creștere, constituie
criterii de apreciere a calității lemnului.
Defectele naturale, biologice, cauzate de
acțiunea insectelor, fungilor, influențează
proprietățile fizice și mecanice ale lemnului.
Principalele anomalii si defecte sunt
precizate în graficul anexat, respectiv
A se vedea anomaliile
conform STAS 857/83, inclusiv categoria
pieselor de lemn.

Defectele materialului lemnos

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Partea cea mai rezistentă este constituită
de duramen, în timp ce alburnul, sau lemnul tânăr,
reprezintă partea fiziologic activă, și, prin
substanțele depozitate, constituie o zonă
putrescibilă.

Direcțiile caracteristicile ale

lemnului:
A – longitudinală
B – radială
C – tangențială

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Efectele temperaturii asupra rezistenței
lemnului pot fi ignorate pentru
temperaturi mai mici de 60 °C.
În jurul valorii de 100 °C se produce
colorarea în nuanțe brun maronii a
lemnului, dar nu este afectată rezistența.
Dacă se depăsesc 105 °C începe
descompunerea progresivă a lemnului, de
la exterior spre interior.
În jurul temperaturii de 225...250°C se
atinge punctul de inflamabilitate, când au
loc mici explozii ale gazelor de ardere
formate prin descompunerea termică a Elementele de șarpantă deteriorate de
lemnului. incendiu

La 260...290°C se formează o flacără continuă.

Autoaprinderea lemnului, în absența flăcării directe se produce la 330...470°C.
Inflamabilitatea și viteza de ardere diferă de la o specie la alta, fiind cu atât mai mari cu
cât este mai mică densitatea. Lemnul poate fi făcut greu combustibil dacă este ignifugat.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Comportarea la acțiunea
agenților biologici
Lemnul poate fi atacat de două
tipuri de agenți biologici insecte
și fungi. Acțiunea defavorabilă
datorată fungilor este
condiționată de prezența
umidității, pe când atacul
insectelor se poate produce
oricând, la toate tipurile de lemn.
Atacul ciupercilor începe la o
umiditate de 20-22% si este Degradări
puternic degradant sub formă
de atac de
la umiditatea de 35-40%.
insecte
Majoritatea ciupercilor sunt xilofage și
active la temperaturi între 0°C și fungi
35°C, temperatura optimă de
dezvoltare fiind de 30°C.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

 FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
1. Ciuperci lignicole - ciuperci basidiomicete de putregai tare
a) ciuperci care distrug lemnul (cubic şi fibros) Pentru încadrarea structurii de lemn în
- ciuperci de putregai moale funcţie de expunere, se utilizează trei
b) ciuperci care colorează - ciuperci de albăstrire
lemnul - ciuperci de mucegai
clase de exploatare (1 – condiţii de
2. Insecte xilofage - Hylotreupes bajulus (Capricornul casei) temperatură 20±2°C, umiditatea relativă
a) coleoptera (Coleoptere) - Anobium punctatum (Carii mici)
- Xestobium rufovillosum (Carii mari)
a aerului sub 65%, 2 – mediu cu
- Lyctus brunneus (Lyctus) temperatură 20±2°C, umiditatea relativă
- Hesperophanes spp. a aerului între 65 şi 80%, 3 – mediu cu
Tipuri de fungi, insecte umiditate superioară clasei 2)
Nume ştiinţific Nume comun Durabilitate naturală Impregnabilitate
Ciuperci Hylotrupes Anobium Duramen Alburn
Cinci clase de risc (dintre
1 Abies alba Brad, Fir (silver fir) 4 SH SH 2-3 2v care - clasa de risc 1 –
2 Picea abies Molid, Spruce 4 SH SH 3-4 3v lemnul pus la adăpost,
3 Quercus robur Stejar, 2 — S 4 1
European oak acoperit, protejat de
4 Quercus cerris Cer, Turkey oak 3 — n/d 4 1 intemperii şi ferit de
Abrevieri SH – duramen sensibil faţă de Hylotrupes, Anobium, S – umezire, respectiv clasa
sensibil faţă de Hylotrupes, Anobium, 2 – durabil faţă de ciuperci de risc 2 – acoperit,
lignicole, 3 – durabilitate medie faţă de ciuperci lignicole, 4 – adăpostit, ferit de
durabilitate redusă faţă de ciuperci lignicole, v – specie cu un nivel intemperii, dar umezire
excepţional de ridicat de variaţie, n/d – date disponibile insuficiente, ocazională datorită
1 – impregnabil, 2 – impregnabilitate medie, 3 – puţin impregnabil, umidităţii ridicate a
4 – neimpregnabil mediului).

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Rezistența la încovoiere statică (SR ISO 3133-2008) se determină pe
epruvete prismatice cu secțiune transversală pătrată cu latura 20 mm și lungimea (în
direcție paralelă cu fibrele) de la 300 mm la 380mm; inelele anuale trebuie să fie
paralele cu două fețe longitudinale si perpendiculare pe celelalte două fețe.
La solicitări reduse, variația eforturilor pe secțiunea transversală este liniară.
La momente încovoietoare mari, reparțitia eforturilor nu mai este liniară; în zona
comprimată se trece în domeniul plastic si se atinge rezistența limită la compresiune,
iar în zona întinsă rezistența limită la întindere. Cedarea elementelor încovoiate se
produce prin formarea pe marginile comprimate a unor cute mici care în final se
extind de-a lungul fețelor zonei comprimate.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Clasificarea materialului lemnos – sortimente
A. Produse din lemn brut
Lemnul rotund (brut) îl constituie trunchiurile curățate de ramuri și de coajă, tratate
sau nu, utilizate direct în construcții (construcții rurale, grinzi și reazeme pentru poduri
provizorii, eșafodaje și schele (STAS 1040-85), piloți de fundare (STAS 3416-75), lemn
de mină (STAS 256-79), elemente de rezistență (STAS 4342-85) etc. sau pentru
prelucrarea industrială (SR 1294:1993).
Lemnul semirotund este utilizat la fabricarea reazemelor și antretoazelor pentru
eșafodaje și pentru montanții scărilor acestora.
1) Lemnul rotund pentru construcții industriale, agrozootehnice și civile se împarte în
două grupe în funcție de esența materialului lemnos:
- de foioase tari (fag, stejar, paltin, carpen, ulm, mesteacăn, arar) și moi (tei, plop,
salcie, arin).
- de rășinoase (molid, brad, pin, larice) se clasifică în bile, manele și prăjini conform
(STAS 1040-85)
2) Lemnul rotund pentru industrializare se foloseste pentru obținerea altor produse
din lemn (furnire, cherestea). Se sortează în clase de calitate și se livrează la
dimensiunile cerute. Condțiiile de admisibilitate a defectelor pentru încadrarea în
clasele de calitate și condițiile de livrare sunt date în SR 1294:1993.
TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
B. Produse din lemn industrializat
Furnirul este o foaie subțire de lemn, obținută prin tăiere plană sau prin
derulare din bușteni de diferite esențe. Operațiile de decupare și derulare se execută
numai mecanizat. După domeniul de întrebuinare sunt:
- Furnire de bază având grosimi de 0,8...4 mm, aceste furnire se utilizează pentru
acoperirea miezului unui panou de lemn (panel, placă celulară etc.), peste care se asează
furnirele decorative;
- Furnire decorative (estetice) având grosimi de 0,4..1 mm, au desene cu efect decorativ
și se întrebuințează pentru a îmbrăca fețele mobilelor sau tâmplăriei de interior;
- Furnire tehnice sunt furnire din lemn de diferite specii, cu grosimi de 0,2...6 mm și
sunt utilizate la fabricarea placajelor, a lemnului stratificat si a altor produse speciale.
Cheresteaua este lemnul ecarisat rezultat
din lemnul brut tăiat în sens longitudinal,
obținându-se produse de diferite
dimensiuni, având cel puin două fețe plane
și paralele.
Cheresteaua poate fi: tivită (cu muchii vii),
Defectele materialului lemnos
netivită (cu muchii tesite) si spintecată.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Cheresteaua este lemnul ecarisat
rezultat din lemnul brut tăiat în sens
longitudinal, obținându-se produse
de diferite dimensiuni, având cel
puin două fețe plane și paralele.

Cheresteaua poate fi:

tivită (cu muchii vii),
netivită (cu muchii tesite) si
spintecată.

Grinzi de rășinoase Sortimente de cherestea

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Lemnul încleiat
(SR EN 390:1996)
se compune din mai multe
elemente de cherestea (scânduri,
dulapi) suprapuse (orizontal) și
lipite prin presare la cald.
Grosimea scândurilor este mai mic
decât 30 mm, rar 40 mm dacă
Modul de dispunere a lamelelor pe înălțime în secțiune
lemnul este bine selectat și uscat și
transversală
dacă elementele de construcție nu
sunt expuse la variații climatice În varianta dispunerii alternante (incorectă) a
extreme. Pentru a reduce la minim lamelelor (fig. a.) vor apărea tensiuni “s” care
contracțiile transversale la care solicită adezivul (cleiul) la întindere. Dacă
sunt supuse lamelele, din cauza lamelele se așează cu inelele anuale
variațiilor umidității mediului, dispuse convergent ( fig. b. dispunere corectă),
trebuie respectat modul de așezare contragerea din variațiile de umiditate va
corectă a scândurilor în funcție de duce la apariția tensiunilor “t” care vor putea fi
orientarea inelelor anuale. preluate de adeziv.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Pentru realizarea elementelor structurale
de lungimi foarte mari, piesele
componente se prelungesc prin încleiere pe
o suprafață dreaptă (a), prin joante de
încleiere sub formă de dinți (b) sau pe
suprafață înclinată cu lungime de minim
10 ori grosimea “h” a elementului (c).
Îmbinările se decalează la distanță de
minim 50 cm de la o scândură la alta pe Orientarea lamelelor în secțiune transversală
toată înălțimea elementului (d.). Îmbinarea
pe o suprafaă dreaptă se foloseste la
elemente comprimate, iar cea pe suprafaă
tesită la toate tipurile de elemente (întinse,
comprimate și încovoiate). Joantele, pentru
îmbinările cu dinți, se caracterizează prin
lungimea dinților “l”, pasul “p”, grosimea
extremităților “bt” și jocul de îmbinare “
lt”. Orientarea lamelelor în secțiune transversală

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Produsele de
încleiere sunt
rășini sintetice pe
bază de uree
sau resorcină,
aplicate pe
ambele fețe ale
pieselor și se aleg
în funcție de
condițiile
climatice la care
urmează să fie
expuse
elementele și în Piscina acoperită din Gstaadt – cadru cu 3 articulaţii cu deschideri
funțcie de decalate 21-35,00
lamelele de lemn variază de la 20/70 – 35/175 - 1972
mărimea
solicitărilor Pentru fabricarea elementelor din lemn încleiat se folosește
mecanice. aproape exclusiv molid.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Execuția lor presupune folosirea unui personal calificat și existența unor sectoare cu
instalațiile speciale necesare (sector de pregătire a pieselor, atelier unde temperatura si
umiditatea pot fi meninute între anumite limite si controlate, sector de ambalare a
pieselor, sector cu instalații de încleiere, cu posibilități de realizare a elementelor drepte
sau curbe etc).

Elementele din
lemn încleiat
ce folosesc la
fabricarea
grinzilor,
stâlpilor sau
cadrelor au, în
general, profil
rectangular.
Dar sunt și
excepții ...

Hala multifuncțională, Bresse

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Forma elementelor poate fi dreaptă, curbă, cu secțiune transversală constantă sau
variabilă. Se pot obine profile I sau de tip cheson, dar fabricarea lor este mai
complicată, însă acest inconvenient e adesea compensat de cresterea stabilității și a
rezistenței la flambaj în planul elementului.

Lemnul încleiat permite folosirea rațională a lemnului disponibil, în secțiune

transversală prin plasarea unor elemente componente de clasă mai mare de rezistență în
zonele mai puternic solicitate. Astfel, la elementele încovoiate spre exterior se utilizează
lemn de bună calitate, iar la interior, spre axa neutră, lemn de calitate mai redusă.

În exploatare, se elimină deformațiile datorate uscării, deoarece la realizarea

elementelor structurale, părțile componenete sunt uscate la o umiditate de 12%, valoare
aproximativ egală cu umiditatea de exploatare din interior, realizându-se o umiditate de
echilibru a lemnului ce variază între 9 si 12%.

Lemnul stratificat sau lamelat (SR EN 14374:2005) este un produs alcătuit prin încleierea
mai multor furnire obținute prin derularea bilelor din lemn brut. Se elimină astfel o serie de
neajunsuri ale materialului lemnos, legate de prezența defectelor, care scad rezistențele
mecanice ale acestuia de 2...4 ori.

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
Foile de furnir, cu grosimi de 1...5 mm sunt încleiate, fiind suprapuse cu orientarea fibrelor
paralele și presate la o temperatură de 150°C. Aceste produse au caracteristici mecanice
superioare și durabilitate comparabilă cu a lemnului natural. Rezistența la tracțiune este mai
mare decât a produselor tradiționale din lemn. Umiditatea de echilibru în exploatare este în
jur de 10%, fiind cu 2% mai mică decât a lemnului masiv, iar variațiile dimensionale în
funcție de umiditate sunt mult reduse. Densitatea caracteristică a produselor din lemn
stratificat este în jur de 500 kg/m3, iar valoarea medie este ρm=520 kg/m3. La ora actuală
producția mondială de lemn stratificat e în continuă creștere.

În România lemnul lamelar încleiat, denumit lemn stratificat, se obține prin încleierea
furnirelor tehnice de fag. După gradul de presare se împarte în: - lemn stratificat nedensificat
(LSN), cu densitatea de 800 kg/mc; - lemn stratificat densificat (LSD), cu densitatea de 1200
kg/mc.

Trei secțiuni cu aceeași capacitate de rezistență la

încovoiere a – lemn masiv (C24), b – lemn încleiat (GL24),
c – lemn stratificat LVL. sunt prezentete trei seciuni din
lemn masiv,

TEORIA STRUCTURILOR: SUBANSAMBLURI ȘI ANSAMBLURI STRUCTURALE