CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRETANUL

JOI, ÎN PRIMA SĂPTĂMÂNA A POSTULUI MARE, LA PAVECERNIŢĂ

(PARTEA A PATRA)
După începutul obişnuit al Pavecerniţei Mari din Ceaslov, se începe cântarea acestui Canon în
mijlocul bisericii (sau acasă, pentru cei care nu pot merge la biserică).

Cântarea 1, Irmosul:1
Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi
pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit2.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă. (înainte de fiecare tropar)
Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatele tuturor, ridică de la mine lanţul cel greu al
păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilinţă.3
Înaintea Ta cad, Iisuse; greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine; ridică de la mine lanţul cel greu al
păcatului şi, ca un îndurat, primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc.
Să nu intri cu mine la judecată, vădind faptele mele, cercetând cuvintele şi îndreptând pornirile; ci
cu îndurările Tale, trecând cu vederea răutăţile mele, mântuieşte-mă, Atotputernice.
Este vremea pocăinţei, iar eu vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanţul cel greu al
păcatului şi, ca un îndurat, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Bogăţia sufletului cheltuind-o întru păcate, pustiu sunt de virtuţi cuvioase şi, flămânzind, strig:
Dătătorule de milă, apucând Tu înainte, miluieşte-mă.
Stih: Cuvioasă maică Marie4, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plecându-Te dumnezeieştilor legi ale lui Hristos, la Dânsul ai venit, părăsind pornirile desfătărilor
cele neoprite, şi toată virtutea, ca pe una singură, cu multă cucernicie ai săvârşit-o.
Slavă…, a Treimii:
Treime, mai presus de fiinţă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de la mine lanţul cel greu al
păcatului şi, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum…, a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi ajutătoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de la mine lanţul
cel greu al păcatului şi, ca o stăpână curată, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.

1 Toate irmoasele se cântă de 2 ori la început şi o dată la sfârşitul fiecărei cântări.

2 Ieşire 15:1-2.
3 Ioan 1:29.
4 În zilele de miercuri şi joi în prima Săptămână a Postului Mare Canonul conţine şi tropare dedicate Cuvioasei Maria Egipteanca, ca

model de pocăinţă. Acestea s-au scris mai târziu în Canon, din cauza că în Joia Săptămânii a 5-a, când se cântă canonul integral, se
citeşte şi viaţa acestei cuvioase.
1
© www.teologie.net
 Cântarea a 2-a, Irmosul:
Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mană, şi apă din piatră am izvorât
de demult, în pustie, poporului Meu, cu singură dreapta şi cu tăria Mea.1
„Bărbat am ucis pentru rana mea, şi tânăr pentru vânătaia mea”, Lameh plângând a strigat; iar tu
nu te cutremuri, o, suflete al meu, întinându-ţi trupul şi mintea pătându-ţi.2
Turn ţi-ai închipuit să zideşti, o, suflete, şi întăritură să faci poftelor tale, de n-ar fi oprit Ziditorul
voile tale, şi de n-ar fi surpat până la pământ meşteşugirile tale.3
O, cum am râvnit lui Lameh, celui mai înainte ucigaş! Sufletul ca pe un bărbat, mintea ca pe un tânăr
şi trupul ca pe un frate mi-am ucis, ca şi Cain ucigaşul, cu pornirile cele poftitoare de plăceri.4
Plouat-a Domnul oarecând foc din cer, arzând fărădelegea cea înfierbântată a sodomenilor; iar tu
ţi-ai aprins focul gheenei întru care vei ardea, o, suflete.5
Rănitu-m-am, vătămatu-m-am, iată săgeţi-le vrăjmaşului mi-au pătruns sufletul şi trupul; iată,
rănile şi bubele şi vătămările strigă pentru loviturile patimilor mele cele de bună voie.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întins-ai mâinile tale către înduratul Dumnezeu, Marie, afundată întru adâncul răutăţilor fiind, şi ţi-
a întins mâna de ajutor cu milostivire, ca şi lui Petru, căutând cu adevărat întoarcerea ta.6
Slavă…, a Treimii:
Treime fără început, nezidită, nedespărţită Unime, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi mă
mântuieşte pe mine cel ce am greşit; a Ta zidire sunt, nu mă trece cu vederea; ci mă iartă şi mă
izbăveşte de osânda focului.
Şi acum…, a Născătoarei:
Preacurată Stăpână Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine, şi limanul celor
înviforaţi, pe Milostivul şi Făcătorul şi Fiul tău, fă-L îndurat, şi mie cu rugăciunile tale.

Cântarea a 3-a, Irmosul:

Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clătinată; că Însuţi eşti Sfânt
şi Domn.
Agarei, egiptencei celei de demult te-ai asemănat, suflete, făcându-te rob de bună-voia ta, şi născând
semeţia, ca pe un nou Ismael.7
Scara lui Iacov o ştii, suflete al meu, care s-a arătat de la pământ spre cele cereşti; pentru ce n-ai
avut treaptă tare, credinţa cea dreaptă?8

1 Ieşire 16:14, 17:6.

2 Facere 4:23.
3 Facere 11:3-4.
4 Facere 4:8-24.
5 Facere 19:24.
6 Matei 14:31.
7 Facere 16:16.
8 Facere 28:12.

2
© www.teologie.net
Preotului lui Dumnezeu şi împăratului celui înstrăinat între oameni de viaţa lumii, urmează, adică
asemănării cu Hristos.1
Întoarce-te, suspină, ticăloase suflete, mai înainte să ia sfârşit praznicul vieţii; mai înainte de a
încuia Domnul uşa cămării celei de nuntă.2
Să nu te faci stâlp de sare, suflete, întorcându-te înapoi; să te înfricoşeze pilda Sodomei; sus în Sigor
mântuieşte-te!3
Rugăciunea celor ce Te laudă pe Tine, Stăpâne, nu o lepăda; ci Te milostiveşte, Iubitorule de oameni,
şi dăruieşte iertare celor ce se roagă Ţie cu credinţă.
Slavă…, a Treimii:
Treime neamestecată, nezidită, Fire fără început, Care eşti lăudată în Treimea Feţelor, mântuieşte-
ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credinţă.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pe Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu.
Minune străină! Că alăptând, ai rămas fecioară.

Cântarea a 4-a, Irmosul:

Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut: că aveai să Te naşti din Fecioară, şi
oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; slavă puterii Tale,
Doamne.4
Timpul vieţii mele este scurt şi plin de dureri şi de vicleşug, dar întru pocăinţă primeşte-mă şi întru
cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig şi mâncare „celui străin”; Mântuitorule, Tu Însuţi mă
miluieşte.5
După vrednicia împărătească fiind îmbrăcat cu diademă şi cu porfiră, omul cel cu multă avere, şi
dreptul cel îndestulat de bogăţie şi de animale degrab sărăcind, de avere şi de stare şi de împărăţie
s-a lipsit.6
Deşi [Iov] a fost drept şi fără prihană mai mult decât toţi, şi n-a scăpat de cursele şi vicleşugurile
înşelătorului, dar tu, fiind iubitor de păcate, ticăloase suflete, ce vei face de se va întâmpla să vină
asupra ta ceva din cele negândite?7
Înfumurat şi trufaş sunt acum, şi semeţ întru deşertăciunea inimii. Dar să nu mă osândeşti
împreună cu fariseul; ci dă-mi smerenia vameşului, Unule Îndurate, drepte Judecătorule, şi cu
acesta împreună mă numără.8

1 Facere 14:18 Evrei 7:1-3. Se face referire la preotul Melchisedec, regele Salemului.
2 Matei 25:10.
3 Facere 19:19-26.
4 Avacum 3:2-19; Isaia 7:14.
5 Facere 47:9.
6 Iov 1:1-22.
7 Iov 1:8-12.
8 Luca 18:14.

3
© www.teologie.net
Ştiu, Îndurate, că am greşit, întinând vasul trupului meu; dar prin pocăinţă mă primeşte şi întru
cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig, nici mâncare „celui străin”. Ci Tu Însuţi, Mântuitorule,
mă miluieşte.1
Însumi idol m-am făcut, vătămându-mi prin pofte sufletul meu. Dar prin pocăinţă mă primeşte şi
întru cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig, nici mâncare „celui străin”. Ci Tu Însuţi,
Mântuitorule, mă miluieşte.
N-am auzit glasul Tău, n-am ascultat Scriptura Ta, Dătătorule de lege. Dar prin pocăinţă mă
primeşte şi întru cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig, nici mâncare „celui străin”. Ci Tu
Însuţi, Mântuitorule, mă miluieşte.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întru adânc de necuviinţe mari pogorându-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gând mai bun în
chip lămurit la virtutea cea desăvârşită prin lucrare, minunând, Cuvioasă Maică Marie, firea
îngerească.
Slavă…, a Treimii:
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în Feţe, aşa Te teologhisim pe Tine Dumnezeire – Unime în
Treime, ca pe Ceea ce eşti Una cu împărăţia şi Împreună cu tronul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce
se cânta întreit întru cele de sus.2
Şi acum…, a Născătoarei:
Şi ai născut şi eşti fecioară, şi ai rămas întru amândouă cu firea, Fecioară. Cel ce S-a născut înnoieşte
legile firii, iar pântecele a născut nesimţind dureri. Unde Dumnezeu voieşte, se biruieşte rânduiala
firii; că face câte voieşte.

Cântarea a 5-a, Irmosul:

Dis-de-dimineaţă, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă povăţuieşte la
poruncile Tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.3
Celei gârbovite urmează, o suflete! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca să te ridici şi să umbli
drept în căile Domnului.4
Deşi eşti fântână adâncă, Stăpâne, izvorăşte-mi ape din preacuratele Tale vine. Şi bând, ca şi
samarineanca, să nu mai însetez, căci izvoare de viaţă izvorăşti.5
Siloam să-mi fie mie lacrimile mele, Stăpâne Doamne, ca să-mi spăl şi eu ochii inimii şi să Te văd cu
gândul pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci.6
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

1 I Corinteni 6:18-19.
2 Isaia 6:1-3.
3 Psalmii 62:2; 118:45.
4 Luca 13:11-13.
5 Ioan 4:11-15.
6 Ioan 9:7.

4
© www.teologie.net
Cu neasemănată dragoste, preafericită, dorind să te închini lemnului Crucii, te-ai învrednicit de
dorire; învredniceşte-mă dar şi pe mine, să dobândesc slava cea de sus.
Slavă…, a Treimii:
Pe Tine, Treime, Te cântăm, pe Unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Părinte şi Fiule şi Duhule,
Fiinţă neamestecată, Unime căreia pururea ne închinăm.
Şi acum…, a Născătoarei:
Din tine, cea nestricată şi fără bărbat, Maică-Fecioară, S-a îmbrăcat întru a mea frământătură
Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, unindu-Şi Sieși firea omenească.

Cântarea a 6-a, Irmosul:

Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai
de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Eu sunt, Mântuitorule, drahma [cea cu chipul] Împăratului, pe care ai pierdut-o de demult; dar
aprinzând ca făclie pe Înaintemergătorul, Cuvinte, caută şi află chipul Tău.1
Ridică-te şi împotriveşte-te patimilor trupeşti, ca Iosua asupra lui Amalec; biruind pururea
gândurile cele înşelătoare ca şi pe gavaoniţi.2
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să stingi văpaia patimilor, ai izvorât pururea pâraie de lacrimi, Marie, arzându-ţi sufletul. Al căror
har dă-mi-l şi mie, robului tău.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nepătimire cerească ai dobândit, prin vieţuirea cea preaînaltă de pe pământ, maică; pentru aceasta
roagă-te, să izbăvească din patimi, cu rugăciunile tale, pe cei ce te laudă pe tine.
Slavă…, a Treimii:
Treime sunt neamestecată şi nedespărţită, şi Unime despărţită după Feţe, dar unită după Fire. Aşa
mărturiseşte [Însuşi] Tatăl şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci ca Ziditorul tuturor, roagă-L,
Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim îndreptăţiţi.
Doamne, miluieşte (de 3 ori)

CONDAC, glasul al 6-lea:

Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi te vei tulbura.
Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, şi
toate le plineşte.

1 Matei 15:8.10; Psalmul 131:17.

2 Ieşire 17:8; Isus Navi 8:21.
5
© www.teologie.net
 Cântarea a 7-a:, Irmosul:
Păcătuit-am, fărădelege şi nedreptate am săvârşit înaintea Ta; nici am păzit, nici am
făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul
părinţilor.1
Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deşteaptă. Pentru aceasta ca Iezechia lăcrimez pe patul
meu, ca să mi se adauge ani de viaţă. Dar care Isaia va să stea pentru tine, suflete, fără numai
Dumnezeul tuturor?2
Cad înaintea Ta şi aduc Ţie ca nişte lacrimi cuvintele mele: Păcătuit-am, cum n-a greşit nici
desfrânata şi am făcut fărădelege ca nimeni altul pe pământ. Dar fie-Ţi milă, Stăpâne, de făptura Ta
şi iarăşi mă cheamă.3
Îngropat-am chipul Tău, şi am stricat porunca Ta; toată frumuseţea mi s-a întunecat şi cu patimile
mi s-a stins făclia, Mântuitorule. Dar, precum cânta David, milostivindu-Te, dă-mi bucurie.4
Întoarce-te, căieşte-te, descoperă cele ascunse; grăieşte lui Dumnezeu Cel ce ştie toate. Tu singur
ştii, Mântuitorule, cele ascunse ale mele; deci Însuţi Tu mă miluieşte, precum cânta David, după
mare mila Ta.5
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strigând către Preacurata Maica lui Dumnezeu mai înainte, ai gonit turbarea poftelor celor cu silă
supărătoare şi ai ruşinat pe vrăjmaşul cel ispititor. Deci dă-mi acum ajutor în necazuri şi mie,
robului tău.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos pe Care L-ai iubit, de Care ai dorit, pentru Care ţi-ai topit trupul, cuvioasă, roagă-L acum
pentru noi, robii Săi, ca fiind milostiv nouă tuturor, să ne dea viaţă paşnică, celor ce-L cinstim pe El.
Slavă…, a Treimii:
Treime neamestecată şi nedespărţită, Unime sfântă de-o-fiinţă; Lumini şi Lumină; şi Trei sfinte, şi
Unul sfânt – aşa este cântată Treimea-Dumnezeu. Laudă deci şi preaslăveşte, suflete, viaţă şi vieţi,
pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum…, a Născătoarei:
Te lăudăm, te binecuvântăm şi te preacinstim, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Unul din
Treimea cea nedespărţită, pe Unul Fiu şi Dumnezeu; şi tu însăţi ne-ai deschis nouă celor de pe
pământ cele cereşti.
Cântarea a 8-a, Irmosul:
Pe Cel pe Care-L slăvesc oştile cereşti şi de El se cutremură heruvimii şi serafimii, toată
suflarea şi zidirea, lăudaţi- L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

1 Daniel 9:5-6.
2 IV Regi 20:3; Isaia 38:2-6.
3 Luca 7:37-50.
4 Psalmul 50:13.
5 Psalmul 50:1-2.

6
© www.teologie.net
Alabastru cu lacrimi turnând pe capul Tău, Mântuitorule, ca nişte mir, strig ca desfrânata care cerea
milă; rugăciune aduc şi cer să iau iertare.1
Deşi n-a păcătuit nimeni ca mine, totuşi primeşte-mă, Mântuitorule, şi pe mine, care cu frică mă
pocăiesc şi cu dragoste strig: Ţie Unuia am greşit, Milostive, miluieşte-mă.2
Milostiveşte-Te, Mântuitorule, spre zidirea Ta, şi mă caută ca un păstor pe mine, oaia cea pierdută,
şi rătăcit fiind, răpeşte-mă de la lup, şi mă fă oaie în păşunea oilor Tale.3
Când vei şedea Judecător ca un milostiv şi vei arăta slava Ta cea înfricoşătoare, Hristoase, o! ce frică
va fi atuncea. Cuptorul arzând şi toţi temându-se de înfricoşătoarea judecata Ta.4
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Maica Luminii celei neapuse, pe tine luminându-te, te-a dezlegat de întunericul păcatelor; de unde
primind tu harul Duhului, luminează, Marie, pe cei ce te laudă cu credinţă.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Minune nouă cu adevărat văzând în tine, maică, dumnezeiescul Zosima s-a spăimântat; că înger în
trup vedea şi cu totul de mirare s-a umplut, lăudând pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Părinte, Cel ce eşti fără început, Fiule, Cel împreună fără de început, Mângâietorule cel bun şi Duhule
cel drept; [adică:] Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul, Cuvinte al Tatălui celui fără început,
Duhule cel viu şi făcător, Treime în Unime, miluieşte-mă.
Şi acum…, a Născătoarei:
Ca din porfiră s-a ţesut trupul lui Emmanuel înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti
porfiră înţelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.

Cântarea a 9-a, Irmosul:

Naşterea din zămislire fără de sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat
este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate
neamurile, ca pe o Maică-Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.
Milostiveşte-Te, mântuieşte-mă, Fiul lui David, miluieşte-mă, Cel ce ai tămăduit cu cuvântul Tău pe
cei îndrăciţi, şi cuvântul cel milostiv, ca şi tâlharului, grăieşte-mi: Adevărat zic ţie, cu Mine vei fi în
rai, când voi veni întru slava Mea.5
Un tâlhar Te-a hulit; alt tâlhar ca Dumnezeu Te-a cunoscut. Că amândoi împreună pe cruce erau
atârnaţi. Dar, o, mult-Îndurate! Ca şi tâlharului celui credincios, care Te-a cunoscut pe Tine ca
Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşa slăvitei Tale împărăţii.6

1 Matei 26:6-7; Marcu 14:3; Luca 7:37-38.

2 Psalmul 50:5.
3 Psalmul 118:176.
4 Matei 25:31,41,47.
5 Matei 8:28-32; Luca 23:43.
6 Luca 23:39-43.

7
© www.teologie.net
Făptura s-a mâhnit văzându-Te răstignit; munţii şi pietrele de frică s-au despicat, pământul s-a
cutremurat şi iadul s-a golit; şi s-a întunecat lumina zilei, văzându-Te pe Tine, Iisuse, cu trupul pe
Cruce pironit.1
Roade vrednice de pocăinţă nu cere de la mine, că tăria mea întru mine a lipsit. Dăruieşte-mi inimă
pururea zdrobită, şi sărăcie duhului; ca să-Ţi aduc acestea ca o jertfă primită, Unule, Mântuitorule.
Judecătorul meu şi cunoscătorule, Cel ce va să vii iarăşi cu îngerii să judeci lumea toată; atunci
văzându-mă cu ochiul Tău cel blând, să Te milostiveşti şi să mă miluieşti, Iisuse, pe mine care am
greşit mai mult decât toată firea omenească.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toate cetele îngereşti şi adunările omeneşti le-ai uimit cu viaţa ta cea minunată; ca şi cei fără de
trup vieţuind şi firea covârşind, ca şi cum ai fi fost fără materie, te-ai suit cu picioarele pe apă, Marie,
şi Iordanul ai trecut.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fă milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Cuvioasă Maică, să ne izbăvească de
răutăţi şi de necazurile care ne împresoară. Ca izbăvindu-ne din încercări, să mărim neîncetat pe
Domnul, Cel ce te-a proslăvit pe tine.
Stih: Cuvioase Părinte Andree, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andree cinstite, şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te
laudă, ca să ne izbăvim de toata mânia, necazul şi stricăciunea, şi de greşeli nenumărate, noi cei care
cinstim pururea pomenirea ta cu credinţă.
Slavă…, a Treimii:
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălţăm, dumnezeiescului Duh cu credinţă să ne închinăm,
Treimii celei nedespărţite, Unimii după fiinţă; că Lumină eşti şi Lumini, şi Viaţă şi Vieţi, Făcătoare
de viaţă şi Luminătoare marginilor [pământului].
Şi acum…, a Născătoarei:
Biserica toată2 o păzeşte, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că întru tine cu credinţă
nădăjduind, întru tine se şi întăreşte, şi prin tine biruind, înfrânge toată încercarea, alungă toată
rătăcirea şi călăuzeşte pe fiii ei.

Apoi se continuă restul Pavecerniţei Mari, după Ceaslov.

1 Matei 27:51-52; Marcu 15:38; Luca 23:45.

2 În original se face referire la cetatea Constantinopolului. În consecinţă, întreg troparul a fost reformulat.
8
© www.teologie.net