Sociologul, filosoful, eticianul, profesorul Dimitrie

Gusti a condus Școala Sociologică de la

BUCUREȘTI si a dezvoltat metoda monografică
Inițiată de Ion Ionescu de la Brad. Pe plan
internațional, Cercetarea monografică a fost impusă de
francezul Le Play care a pornit de la studiul familiilor
de muncitori.

„Societatea nefiind decât totalitatea familiilor,

studiul societăţii este studiul concret al familiei, care e
redus la stabilirea unui buget de încasări şi cheltuieli al
familiilor de lucrători”

Cercetarea monografică reunea un număr de mai

mulți specialiști din mai multe domenii. Dimitrie Gusti
obisnuia să afirme că SOCIOLOGIA VA FI
MONOGRAFICĂ SAU NU VA FI.
 Prima cercetare monografică s-a realizat în anul
1925 la Goicea Mare.
S-au cercetat cu precadere satele .

„A cunoaște țara este cel mai

bun mod de a o servi”.

Dimitrie Gusti a trăit între anii (13. II.) 1880-(30.

X.)1955 la Iași. A studiat la Paris, Leipzig și Berlin.
Printre contribuțiile sale cele mai cunoscute se
numără:

- Teoria voinței sociale

- Teoria unităților sociale
- Teoria cadrelor și manifestărilor
- Metodologia monografică

Operele sale cuprind:

- Egoismus und Altruismus 1904

- Științele sociale. Sociologia. Politica – 1909
- Despre natura vieții sociale – 1910
- Sociologia monografică – știința realității sociale
– 1934, etc..
 Gusti susținea faptul că socialul reprezintă, fără
îndoială, și rezultatul unui concurs de împrejurări.
Mediul are la baza patru cadre

-cosmologic

-istoric

-psihologic

-biologic

Realitatea socială implică existența a două paliere

- lumea supraindividuală ce cuprinde diverse valori

- lumea interindividuală – alcătuită din grupuri
socialle.
„Voința este esența vieții sociale”, iar unitățile
sociale pot fi

- grupuri sociale

- instituții sociale

-comunități (sociale)

Cercetatarea monografică a satelor din

România viza mai multe aspecte ale vieții sociale;
erau studiate condițiile de viață ale membrilor
comunităților – prin efectuarea unor studii de
antropometrie, prin intermediul observației directă
a diferitelor evenimente sociale și cutume ce
marcau viața sătenilor, prin aplicarea unor grile
de buget , iar ulterior se elaborau planuri de
intervenție, menite să ajute localitatea.
Metoda promovată de Dimitrie Gusti contribuie la
conturarea unei perspective holiste.

Una dintre cele mai importante contribuții ale

lui Dimitrie Gusti o constituie deschiderea
Muzeului Satului, împreună cu Victor Ion Popa,
Henri H. Stahl şi G. Focşa. – în anul 1936.

În domeniile literar și ştiinţific, Gusti a

înfiinţat şi a condus revistele „Arhiva pentru ştiinţa
şi reforma socială” (1919 – 1943) şi „Sociologie
românească” (1936 – 1944).

A fost, de asemenea, preşedintele Academiei

Române, între anii 1944 – 1946 şi preşedinte al
 Consiliului Naţional de Cercetări Ştiinţifice, în
perioada 1947 – 1948.

Bibiografie

***Monografia sociologică în România, editura Beladi,

Craiova, 2006

Dimitrie Gusti, Opere, vol. I, texte stabilite, comentarii,

note de Ov. Bădina şi Octavian Neamţu, Bucureşti,

Editura Academiei

Furtună, C., Sociologie generală, ed. Fundației

România de mâine, București, 2007

Otovescu, D., Sociologie generală, Beladi, Craiova,

2009
Schifirneț, C., Sociologie, comunicare.ro. București,
2003