Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ancheta Publica Contr519 Faza2 PDF
Ancheta Publica Contr519 Faza2 PDF
REDACTAREA a II-a
2013
CUPRINS
-1-
1. OBIECT SI DOMENIU DE APLICARE
1.1 Terminologie
În cadrul prezentului ghid, diferiţii termeni sunt utilizaţi cu următoarele semnificaţii, preluate
din Anexa F a codului P 100-3:
- Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei părţi a construcţiei (a unor elemente sau
ansamblu de elemente) în scopul obţinerii unei capacităţi structurale sporite, de exemplu,
capacitate de rezistenţă superioară, rigiditate mai mare, ductilitate mai amplă;
- Reparaţie: refacerea sau înnoirea oricărei părţi degradate sau avariate din construcţii cu
scopul de a obţine acelaşi nivel de rezistenţă, rigiditate şi/sau ductilitate, cu cel anterior
degradării;
- Remodelare: refacerea sau înnoirea oricărei părţi a construcţiei având ca efect schimbarea
funcţiunii sau a gradului de ocupare;
- Intervenţie structurală sau/şi nestructurală: concept care include termeni de consolidare,
reparaţie si remodelare;
- Reabilitare: refacerea sau înnoirea unei construcţii degradate pentru a asigura acelaşi nivel
al funcţiunii pe care îl avea clădirea înainte de degradare.
- Reabilitare seismică: totalitatea măsurilor prin care se obţine ridicarea până la limite
considerate ca suficiente a performanţelor seismice potenţiale ale unei clădiri vulnerabile din
punct de vedere seismic.
1.2 Construcţiile în cadre cu vechime, realizate înainte de 1977, prezintă o structură extrem
de flexibilă şi, de multe ori, foarte slabă din punctul de vedere al rezistenţei şi capacitaţii de
deformare. Stâlpii au sectiuni reduse şi, adesea, au capacităţi mai mici decât grinzile, ceea
duce la apariţia mecanismelor de etaj şi posibilitatea unui colaps structural. Modul lor de
cedare este adesea casant, fie datorită eforturilor unitare de compresiune mari, fie datorită
armării extrem de reduse la fortă tăietoare, fie a lungimilor de înnădire şi ancoraj care sunt
insuficiente, fie a materialelor folosite care au rezistenţe mecanice reduse. La acestea s-a
adaugat şi execuţia de slabă calitate, în numeroase cazuri.
1.3 Un motiv suplimentar al comportării defectuoase a construcţiilor vechi din Bucureşti la
acţiunea cutremurelor, relevat în special de cutremurul din 1977, a fost perioada proprie
mare, apropiată de perioada predominantă (Tp = 1,4÷1,6 s) a vibraţiei terenului în timpul
cutremurelor vrâncene.
1.4 Toate acestea au făcut ca un număr relativ mare de clădiri cu structura în cadre de beton
armat să necesite intervenţii de consolidare, pentru mărirea rezistenţei şi/sau micşorarea
flexibilităţii la deplasări laterale. Una dintre măsurile cuprinse în Anexa F din P 100-3 este
modificarea sistemului structural prin introducerea de pereţi structurali de beton armat.
1.5 Prezentul ghid, elaborat pe baza prevederilor codului P 100-3 şi a codului P 100-1 şi
preluând prevederi ale acestora, furnizează metodele de calcul şi soluţiile constructive
necesare proiectării consolidarii structurilor în cadre prin introducerea de pereţi de beton
armat turnaţi in situ. Prevederile ghidului se adresează investitorilor, proiectanţilor,
executanţilor de lucrări, specialiştilor cu activitate în domeniul construcţiilor atestaţi
/autorizaţi în condiţiile legii, precum şi organismelor de verificare şi control (verificarea
şi/sau expertizarea proiectelor, verificarea, controlul şi/sau expertizarea lucrărilor).
-2-
1.6 Simboluri
Ac - aria secţiunii transversale a unui element de beton;
Awh - aria totală a secţiunii orizontale printr-un perete;
Hw - înălţimea unui perete;
MEd - valoarea de proiectare a momentului încovoietor;
∑MRb - suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale grinzilor care intră într-un
nod, în secţiunile învecinate nodurilor, corespunzatoare direcţiei şi sensului considerat al
acţiunii seismice;
∑MRc - suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâlpilor care intră într-un
nod, în secţiunile învecinate nodurilor, corespunzătoare direcţiei şi sensului considerat al
acţiunii seismice;
Mi,d - valoarea momentelor la capetele grinzilor sau stâlpilor utilizate pentru calculul forţei
tăietoare asociate plastificării;
MRb,i - valoarea de proiectare a momentului capabil în grinzi la capatul i;
MRc,i - valoarea de proiectare a momentului capabil în stâlpi la capatul i;
NEd - valoarea de proiectare a forţei axiale;
Vc - valoarea de proiectare a forţei tăietoare în stâlp;
V'Ed - forţa tăietoare rezultată din calculul structurii în combinaţia seismică de proiectare;
VEd - valoarea de proiectare a forţei tăietoare în perete;
VEd,max - forţa tăietoare maximă asociată plastificării, ce acţionează la capătul unei grinzi;
VEd,min - forţa tăietoare minimă asociată plastificării ce acţioneaza la capătul unei grinzi;
Vjhd - valoarea de proiectare a forţei tăietoare în nod;
b - lăţimea unei grinzi măsurată la partea inferioară;
bc - dimensiunea secţiunii transversale a unui stâlp;
bwo - grosimea inimii unui perete;
d - înălţimea efectivă (utilă) a secţiunii elementului;
dbL - diametrul barelor longitudinale;
dbw - diametrul unui etrier;
fcd - valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a betonului;
fctm - valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului;
fyk - valoarea caracteristică a limitei de curgere a oţelului;
fyd - valoarea de proiectare a rezistenţei la curgere a oţelului;
fywd - valoarea de proiectare a rezistenţei la curgere a armăturii transversale;
lw - lungimea secţiunii transversale a unui perete;
q - factor de comportare;
s - distanţa dintre armăturile transversale;
xu - înalţimea zonei comprimate;
-3-
1.7 Referinţe normative
1.7.1 Standarde de referinţă:
- SR EN 1990:2004 Eurocod: Bazele proiectării structurilor.
- SR EN 1990:2004/NA:2006 Eurocod: Bazele proiectării structurilor. Anexa Naţională.
- SR EN 1991-1-1:2004 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale.
Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri.
- SR EN 1991-1-1:2004/NA:2006 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni
generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri. Anexa Naţională.
- SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli
generale si reguli pentru clădiri.
- SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:
Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa Naţională.
- SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale.
- SR EN 1997-1:2004/NB:2008 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli
generale. Anexa Naţională.
- SR EN 1998-5:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţă la cutremur.
Partea 5: Fundaţii, structuri de susţinere şi aspecte geotehnice.
- SR EN 1998-5:2004/NA:2007 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la
cutremur. Partea 5: Fundaţii, structuri de susţinere şi aspecte geotehnice. Anexa Naţională.
- SR EN 197-1:2002/A3:2007 Ciment. Partea 1: Compoziţie, specificaţii si criterii de
conformitate ale cimenturilor uzuale.
- SR EN 12620:2002+A1:2008 Agregate pentru beton.
- SR EN 206-1:2002/A2:2005 Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi
conformitate.
- STAS 10107/0-1990 – Calculul şi alcătuirea elementelor de beton, beton armat şi beton
precomprimat.
- SR EN 1992-4-1/AC- 2011 – Proiectarea elementelor de prindere pentru beton. Partea 4-1:
Generalităţi.
- SR EN 1992-4-4/AC-2011 – Proiectarea elementelor de prindere pentru beton.Partea 4-4:
Ancoraje post-instalate – Cu fixare mecanică.
- SR EN 1992-4-5/AC-2011 – Proiectarea elementelor de prindere pentru beton. Partea 4-5:
Ancoraje post-instalate – Cu fixare chimică.
1.7.2 Acte legislative
Act normativ prin care se aprobă reglementarea tehnică/publicaţia:
- Cod de proiectare. Bazele proiectării construcţiilor, indicativ CR 0/2012.
Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 1530/2012, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I bis, nr.647/11 septembrie 2012, cu completările ulterioare.
-4-
- Cod de proiectare seismică-Partea I-Prevederi de proiectare pentru clădiri, Indicativ P 100-
1/2013. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2465/2013,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 şi nr. 558 bis din 3 septembrie
2013 1).
- Cod de proiectare seismică. Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P
100-1/2006. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, nr.
1.711/2006, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr.803 şi nr.803 bis din 25
septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
- Specificaţie tehnică privind produse din oţel utilizate ca armături: cerinţe şi criterii de
performanţă, indicativ ST 009-2011. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului
nr. 683/2012, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2012.
- Cod de proiectare seismică. Partea a III-a. Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor
existente, indicativ P 100-3/2008. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei
nr.704/2009 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.674 şi nr.674 bis din 1
octombrie 2009, cu completările ulterioare.
- Cod de proiectare a construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat, indicativ CR 2-1-
1.1/2013. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2361/2013,
publicat în Monitorul Oficial al României.
- Cod de proiectare a construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat, indicativ CR 2-1-
1.1/2005. Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.172 bis din 22 februarie
2006.
- Normativ pentru producerea şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat - Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2007. Ordinul
ministrului dezvoltării lucrărilor publice şi locuinţei nr.577/2008 din 29 aprilie 2008,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 374 din 16 mai 2008
- Normativ pentru producerea şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat - Partea 2: Executarea lucrărilor din beton, indicativ NE 012/2-2010.
Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 853/2010 din 22 noiembrie 2010,
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.853 din 20 decembrie 2010.
- Normativ pentru proiectarea fundaţiilor de suprafaţă, indicativ NP 112-2012.
Notă:
1) Conform ordinului ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2465/2013,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 şi nr. 558 bis din 3 septembrie 2013, articolul 3,
pentru evaluarea seismică a clădirilor existente se aplică în continuare reglementarea tehnică P 100-1/2006.
-5-
2.2 Îndeplinirea cerinţelor de bază se controlează prin verificările a două categorii de stări
limită: stări limită ultime (ULS) şi stări limită de serviciu ( SLS).
2.3. Cerinţa de bază Siguranţa vieţii se asociază, din punct de vedere al nivelului hazardului
seismic, cu cutremurul având intervalul mediu de recurenţă IMR = 100 ani şi presupune
proiectarea şi realizarea construcţiilor astfel încât să reziste la acţiunea seismică definită
conform prevederilor codului seismic fără prăbuşirea generală sau locală, păstrându-se
integritatea structurală. În plus, după cutremur, construcţia trebuie să poată fi reparată cu
cheltuieli rezonabile, nu să fie demolată.
2.3.1 În cazul construcţiilor cu importanţă deosebită şi/sau atunci când proprietarii clădirilor
intenţionează să realizeze un nivel sporit de asigurare se pot avea în vedere şi alte obiective
de performanţă decât cele de bază, asociate unor cutremure caracterizate de alte valori IMR.
De exemplu, pentru construcţii de importanţă deosebită, clădiri cu regim foarte mare de
înălţime sau care adăpostesc aglomerări foarte mari de persoane etc. nivelul valorii de
proiectare a forţelor seismice se poate lua corespunzător unui cutremur cu intervalul mediu
de recurenţă de referinţă de 475 de ani.
2.3.2 Din punct de vedere practic, aceste cerinţe se consideră atinse dacă sunt satisfăcute
verificările impuse de P 100-1 pentru starea limită ultimă (ULS) pentru nivelul acţiunii
seismice precizat în cod, în funcţie de metodologia de calcul adoptată. La verificarea
elementelor se face diferenţă între elementele cu comportare ductilă şi cele fragile (definite
conform precizărilor din P 100-3). Elementele cu comportare fragilă se verifică numai în
termeni de rezistenţă, iar cele cu comportare ductilă se verifică atât în termeni de rezistenţă
cât şi în termeni de deformaţii.
2.3.3 Capacitatea de rezistenţă a elementelor se determină pe baza rezistenţelor materialelor
obţinute din încercări sau din alte surse. Pentru elemente ductile se folosesc valorile medii
ale rezistenţelor împărţite la un factor de încredere şi la coeficientul de siguranţă al
materialului, iar pentru elemente fragile se folosesc valorile caracteristice ale rezistenţelor
împărţite la factorul de încredere şi la coeficientul de siguranţă al materialului.
2.4. Cerinţa de bază Limitarea degradărilor se asociază, din punct de vedere al nivelului
hazardului seismic, cu cutremurul cu intervalul mediu de recurenţă IMR = 30 ani şi are în
vedere, în principal, ca la acest cutremur cu frecvenţă mai mare, să nu se producă degradări
ale elementelor structurale şi nestructurale care să limiteze utilizarea clădirii şi care, prin
prăbuşire, ar pune în pericol siguranţa ocupanţilor (pereţi despărţitori, pereţi cortină, cornişe,
coşuri de fum etc.). În acelaşi timp, costul reparării acestora trebuie să nu fie disproporţionat
de mare în raport cu costul structurii în ansamblu.
2.4.1 Şi în acest caz, pentru cazuri speciale, se poate adopta un cutremur cu interval mediu
de recurenţă mai mare ca cel de 30 de ani.
2.4.2 Din punct de vedere practic, acest obiectiv de performanţă se consideră atins dacă sunt
satisfăcute verificările impuse de P 100-1 pentru starea limită de serviciu (SLS) pentru un
nivel al acţiunii seismice redus în raport cu cel definit pentru starea limită ultimă (ULS).
2.4.3 Verificările la starea limită de serviciu sunt în primul rînd verificări de deplasări
relative de nivel, dar pot fi şi de rotiri plastice, în cazul utilizării calculului neliniar.
2.4.4 Pentru a se obţine grade de asigurare sporite, pentru construcţii din clasele I şi II de
importanţă – expunere la cutremur, se amplifică valoarea de proiectare a acceleraţiei
terenului, ag, cu valoarea factorului de importanţă γI= 1,4, respectiv γI= 1,2.
2.5 În funcţie de clasa de importanţă şi de expunere la cutremur, de durata viitoare de
exploatare, în cazul construcţiilor existente cerinţele fundamentale pot fi asigurate pentru un
nivel al acţiunii seismice inferior celui considerat la proiectarea construcţiilor noi, respectiv
la cutremure cu IMR redus în raport cu cele din P 100-1. Nivelul minim de asigurare
-6-
seismică necesar pentru construcţii existente de diferite categorii, identic cu nivelul minim
care trebuie obţinut prin lucrările de reabilitare seismică, este indicat în P 100-3.
2.6. În afară de obiective de performanţă legate de acţiunea seismică, se pot analiza criterii
de performanţă la acţiunea vântului pentru clădiri înalte, precum şi criterii de performanţă
din punctul de vedere al durabilităţii la acţiuni fizice şi chimice, al rezistenţei la foc şi al
efectelor asupra mediului înconjurător. În realitate, nu există în România construcţii în cadre
de beton armat dimensionate la acţiunea vântului, deci care să necesite măsuri de consolidare
prin introducerea de pereţi structurali de beton armat pentru această acţiune. De asemenea,
apreciem că întreprinderea de măsuri de consolidare a structurilor existente deteriorate de
efectul tasărilor, coroziunii chimice şi/sau fizice, acţiunii focului etc. prin introducerea de
pereţi structurali de beton armat turnaţi in situ, deşi posibilă, este extrem de rară şi nu
justifică introducerea unor criterii speciale de performanţă.
-8-
Evaluarea se face pe baza unei metodologii precise cerută de Codul de proiectare seismică-
partea a 3-a. Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente sunt date în codul P
100-3 din care sunt preluate, mai jos, etapele principale.
4.1 Tipuri de informaţii necesare pentru evaluarea structurală
4.1.1. Evaluarea structurală se bazează în primul rând pe anumite informaţii precizate în
capitolul 4 al codului. Acestea sunt:
- documentaţia tehnică de proiectare;
- date asupra execuţiei construcţiei examinate luate din “Cartea construcţiei”;
- documente referitoare la eventualele intervenţii pe durata exploatării;
- reglementările tehnice în vigoare la data realizării construcţiei;
- investigaţii pe teren;
- măsurători şi teste in situ şi/sau în laborator.
4.1.2. Informaţiile necesare pentru evaluarea structurală trebuie să permită:
(a) Identificarea sistemului structural;
(b) Identificarea tipului de fundaţii ale clădirii;
(c) Identificarea condiţiilor de teren;
(d) Stabilirea dimensiunilor generale şi a alcătuirii secţiunilor elementelor structurale;
(e) Stabilirea prin încercări distructive şi nedistructive a proprietăţilor mecanice ale
materialelor constituente – beton şi oţel;
(f) Identificarea eventualelor defecte de calitate a materialelor şi/sau deficienţe de alcătuire a
elementelor, inclusiv ale fundaţiilor;
(g) Identificarea normelor pe baza cărora s-a efectuat proiectarea iniţială;
(h) Reevaluarea acţiunilor aplicate construcţiei, ţinând cont de utilizarea clădirii;
(i) Identificarea naturii şi a amplorii degradărilor structurale şi a eventualelor lucrări de
remediere – consolidare executate anterior. Se au în vedere nu doar degradările produse de
acţiunea cutremurelor, ci şi cele produse de alte acţiuni, cum sunt încărcările gravitaţionale,
tasările diferenţiale, atacul chimic datorat condiţiilor de mediu sau de exploatare, etc.
4.1.3 Funcţie de cantitatea şi calitatea informaţiilor obţinute asupra geometriei, alcătuirii de
detaliu şi asupra materialelor se adoptă stabileşte gradul de cunoaştere KL. Conform P 100-3
se stabilesc trei niveluri de cunoaştere şi anume: cunoaştere limitată, cunoaştere normală şi
cunoaştere completă. Sunt definite trei niveluri de inspectare şi de testare a materialelor ce
servesc la stabilirea gradului de cunoaştere.
4.1.4 Nivelul de cunoaştere realizat determină metoda de calcul permisă şi valorile factorilor
de încredere (CF) cu care se diminuează rezistenţele de calcul ale materialelor.
4.2 Criterii de analiză pentru evaluarea structurală calitativă
4.2.1 În vederea stabilirii naturii deficienţelor de alcătuire şi întinderea acestora, criterii ce
sunt esenţiale pentru decizia de intervenţie structurală şi stabilirea soluţiilor de consolidare,
este necesară evaluarea calitativă a structurii.
Se va stabili în ce măsura sunt respectate regulile de conformare generală a structurilor şi de
detaliere a elementelor structurale şi nestructurale.
-9-
4.2.2.Principalele criterii indicate de codul P 100-3 sunt: condiţii generale privind traseul
încărcărilor, condiţii privind redundanţa, condiţii privind configuraţia clădirii – cu referire la
regularitatea în plan, în elevatie, regularitatea din punctul de vedere al rigidităţilor şi
maselor, condiţii privind interacţiunea structurii cu alte construcţii sau elemente, condiţii
pentru diafragmele orizontale ale clădirilor, condiţii privind infrastructura şi terenul de
fundare.
4.2.3 Se va urmări, de asemenea, în ce măsură sunt respectate condiţiile de alcătuire
specifice structurilor în cadre, atât condiţii pur calitative cât şi condiţii de calitate care
trebuie verificate prin calcul. Din prima categorie avem următoare condiţii:
(i) Traseul încărcărilor trebuie să fie continuu;
(ii) Sistemul este redundant adică are suficiente legături încăt cedarea unei zone să nu ducă
la colapsul structurii;
(iii) Nu există niveluri slabe din punctul de vedere al rezistenţei;
(iv) Nu există niveluri flexibile;
(v) Nu există diferenţe importante ale dimensiunilor în plan ale etajelor;
(vi) Toate elementele verticale sunt continue până la fundaţie;
(vii) Nu există diferenţe majore între masele de nivel;
(viii) Efectele de torsiune de ansamblu sunt moderate;
(ix) Infrastructura este capabilă să transmită la teren forţele orizontale şi verticale.
În codul P 100-3 se precizează pentru fiecare caz în parte care este limita de neindeplinire a
criteriilor de mai sus.
Din a doua categorie avem:
(i) La fiecare nod suma momentelor capabile ale stâlpilor trebuie să fie mai mare decât suma
momentelor capabile ale grinzilor, cu o anumită marjă;
ே
(ii) Încărcarea axială de compresiune a stâlpilor este moderată: ߭ = ௗಶ ≤ 0,55 ;
(iii) În structură nu există stâlpi scurţi: raportul între înălţimea secţiunii şi înălţimea liberă a
stâlpului este mai mic decât 0,30;
(iv) Rezistenţa la forţă tăietoare a nodului este suficientă pentru a se putea mobiliza
rezistenţa la încovoiere la extremităţile grinzilor şi stâlpilor. Armarea transversală a
nodurilor este cel puţin cea necesară în zonele critice ale stâlpilor;
(v) Înnădirile armăturilor în stâlpi se dezvoltă pe 40 diametre, cu etrieri la distanţa 10
diametre pe zona de înnădire. Înnădirile armăturilor din grinzi se realizează în afara zonelor
critice;
(vi) Etrierii din stâlpi sunt dispuşi astfel încât fiecare bară verticală se află în colţul unui
etrier (agrafe). Distanţele între etrieri în zonele critice ale stâlpilor nu depăşesc 10 diametre,
iar în restul stâlpului ¼ din latură;
(vii) Distanţele între etrieri în zonele plastice ale grinzilor nu depăşesc 12 diametre şi ½ din
lăţimea grinzii;
(viii) Rezistenţa grinzilor la momente pozitive pe reazeme este cel puţin 30% din rezistenţa
la momente negative în aceeaşi secţiune. La partea superioară a grinzilor sunt prevăzute cel
puţin 2 bare continue neîntrerupte în deschidere.
- 10 -
Se observă că pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor sunt necesare determinări prin calcul,
deci analiza calitativă nu va putea fi completată decât după efectuarea analizelor structurale.
4.2.4 Se va analiza impactul prevederilor referitoare la neregularitatile structurale, ţinând
seama că prin introducerea de pereţi structurali este posibil ca structuri regulate în plan şi pe
verticală să devină neregulate, ceea ce se concretizează prin diminuarea valorii factorului de
comportare.
4.3. Modele de calcul şi metode de analiză structurală
4.3.1. Modelele de bază pentru definirea acţiunii seismice sunt cele precizate la capitolul 3
din P 100-1 şi sunt reprezentate de spectrele normalizate de răspuns elastic pentru acceleraţii,
pentru componentele orizontale şi verticale ale terenului, în funcţie hazardul seismic pentru
proiectare. Menţionăm că potrivit codului P 100-3 se permite ca în cazul clădirilor de tip
curent, care satisfac cerinţele asociate obiectivului de performanţă – siguranţa vieţii pentru
cutremure cu intervalul mediu de recurenţă IMR = 40 ani, acestea să fie considerate ca având
un nivel de siguranţă suficient faţă de acţiunea seismică. De aceea, calculul poate fi efectuat
de la început la acest cutremur. De exemplu, pentru cutremurele vrâncene se poate lucra cu
0,65ag, dar verificările trebuie îndeplinite 100%.
4.3.2. Conform codului P 100-1 sunt permise şi descrieri alternative ale acţiunii seismice
prin accelerograme naturale sau artificiale.
4.3.3. Modelul structurii se stabileşte pe baza informaţiilor obţinute conform capitolului 4.1.
Modelul trebuie să permită determinarea efectelor acţiunilor în toate elementele structurii
pentru combinaţiile relevante, conform codului CR 0.
4.3.4. Efectele acţiunii seismice pot fi evaluate printr-una din următoarele metode:
- calculul la forţă laterală static echivalentă (LF);
- calculul modal cu spectre de răspuns (MRS);
- calculul static neliniar (calcul biografic sau push-over);
- calculul dinamic neliniar.
4.3.5. Pentru clădiri etajate relativ mari, orientativ, cu mai mult de patru niveluri se
recomandă folosirea a cel puţin două metode, de exemplu calculul modal cu spectre de
răspuns şi calcul static sau dinamic neliniar.
4.3.6. Analizele vor fi efectuate cu programe ce efectuează cel puţin calculul elastic spaţial al
structurilor sau calculul neliniar plan.
4.4. Metodologii şi etape de evaluare structurală cantitativă
4.4.1 Codul P 100-3 prevede trei metodologii de evaluare a construcţiilor, definite de baza
conceptuală, nivelul de rafinare a metodelor de calcul şi nivelul de detaliere a operaţiunilor
de verificare.
4.4.2 Alegerea metodologiilor de evaluare se face pe baza unor criterii dintre care cele mai
importante sunt: complexitatea clădirii, în special din punct de vedere structural, definită de
proporţii (deschideri, înălţime), regularitate etc., datele disponibile pentru întocmirea
evaluării (nivelul de cunoaştere) şi funcţiunea, importanţa şi valoarea clădirii;
4.4.3 Cele trei metodologii de evaluare sunt:
• Metodologia de nivel 1 (metodologie simplificată);
• Metodologia de nivel 2 (metodologie de tip curent pentru construcţiile obişnuite de orice
tip);
- 11 -
• Metodologia de nivel 3. Această metodologie utilizează metode de calcul neliniar şi se
aplică la construcţii complexe sau de o importanţă deosebită, în cazul în care se dispune de
datele necesare. Metodologia de nivel 3 este recomandabilă şi la construcţii de tip curent
datorită gradului de încredere superior oferit de metoda de investigare.
4.4.4 Metodologia de nivel 1 se poate aplica la:
- construcţii regulate în cadre de beton armat, cu sau fără pereţi de umplutură din zidărie cu
până la 3 niveluri, amplasate în zone seismice cu acceleraţia terenului cu valori ag ≤ 0,12g.
- construcţii de orice tip (ca sistem structural şi material structural utilizat) amplasate în zone
seismice cu acceleraţia terenului ag = 0,08g cu condiţia să aparţină clasei de importanţă şi
expunere la cutremur III.
(1) Este o metodă simplificatǎ ce poate fi utilizată pentru evaluarea globală ale unor
construcţii proiectate numai pentru încǎrcǎri gravitaţionale, fără un sistem structural definit
şi identificabil pentru preluarea forţelor orizontale seismice, cum sunt structurile în cadre
proiectate înainte şi imediat după al doilea război mondial. La clădirile de acest tip, de
regulă, se poate trece direct la elaborarea soluţiei de intervenţie, numai pe baza rezultatelor
pe care le poate furniza metodologia de tip 1. La alte clădiri poate fi folosită pentru a se
obţine informaţii preliminare.
(2) În cadrul Metodologiei de nivel 1 se efectuează:
(i) Evaluarea calitativă a structurii pe baza criteriilor de conformare, de alcătuire şi de
detaliere a construcţiilor. Rezultatele examinării calitative se înscriu într-o listă, care arată în
ce măsură elementele structurale satisfac criteriile de alcătuire corectă. Lista de condiţii este
dată în Anexa B a codului P 100-3.
(ii) Verificări prin calcul, utilizând metode rapide de calcul structural cu un factor de
comportare “q” cu valoare unică şi mică şi verificări rapide ale stării de eforturi (ale efectelor
acţiunii seismice) în elementele esenţiale ale structurii.
4.4.5 Metodologia de nivel 2 se aplică la toate clădirile la care nu se poate aplica
metodologia de nivel 1, fiind metoda cea mai folosită pentru evaluare.
(1) În cadrul acestei metodologii se efectuează:
(i) evaluarea calitativă constând în verificarea listei de condiţii de alcătuire structurală (mai
detaliate decât în cazul metodologiei de nivel 1 date în Anexa B a codului P 100-3.
(ii) evaluarea cantitativă bazată pe un calcul structural elastic şi factori de comportare
diferenţiaţi pe tipuri de elemente.
(2) Calculul structural se efectuează în domeniul elastic utilizând una dintre cele două
metode precizate în P 100-1: metoda forţelor seismice statice echivalente sau metoda de
calcul modal cu spectre de răspuns. Se consideră spectrele răspunsului elastic cu ordonatele
nereduse prin factorul de comportare “q”.
(3) Efortul de torsiune de ansamblu se determină pe baza prevederilor 4.5.3.2.4, în cazul
metodei forţelor statice echivalente şi ale 4.5.3.3.3, în cazul metodei de calcul modal, din P
100-1. Se va considera rigiditatea degradată prin fisurarea betonului conform prevederilor P
100-1 privitoare la determinarea valorilor de proiectare ale rigidităţilor.
(4) Verificările de rezistenţă se fac la starea limită ultimă, iar verificarea limitării deplasărilor
relative de nivel se face atât la starea limită ultimă cât şi la starea limită de serviciu.
4.4.6 Metodologia de nivel 3 este bazată pe calculul neliniar, static sau dinamic.
(1) Utilizarea metodelor de calcul neliniar oferă:
- 12 -
- stabilirea modului de comportarea a structurii în ansamblul ei şi nu prin intermediul unor
verificări pe elemente structurale considerate individual. Rezultatele obţinute astfel prezintă
un grad mai mare de încredere decât celui obţinut prin aplicarea metodologiilor de nivel 1 şi
2;
- vizualizarea mecanismului de plastificare şi colaps al elemenetelor structurale;
- determinarea deformaţiilor structurii corespunzătoare diferitelor stări de solicitare, ceea ce
permite verificarea deformaţiilor capabile ale elementelor şi structurii în ansamblu.
(2) Calculul static neliniar este indicat în cazul structurilor la care contribuţia modurilor
superioare de vibraţie este puţin importantă pentru comportarea în regim dinamic. În cazul
structurilor la care se aşteaptă amplificări dinamice majore ale deplasărilor la anumite
niveluri se recomandă utilizarea metodei calculului dinamic neliniar.
(3) Etapele calculului static neliniar, descrise la pct. 6.9.2.2 din P 100-3 sunt: determinarea
curbei forţă tăietoare de bază – deplasare la vârf, luându-se două distribuţii ale forţelor
seismice pe înălţimea structurii, evaluarea proprietăţilor sistemului cu un singur grad de
libertate echivalent, determinarea cerinţei de deplasare pentru acesta utilizând spectrele
inelastice de răspuns pe amplasament, determinarea cerinţei de deplasare la vârful structurii
reale şi efectuarea verificărilor structurii în ansamblu la starea limită ultimă (ULS) în termeni
de deplasare şi în termeni de rezistenţe.
- 13 -
5.4 Evaluarea structurii cuprinde şi evaluarea calitativă şi cantitativă a fundaţiilor.
5.5 Valorile celor trei indicatori se asociază cu o anumită clasă de risc şi orientează expertul
tehnic în stabilirea concluziei finale privind răspunsul seismic aşteptat şi încadrarea într-o
anumită clasă de risc seismic, precum şi în stabilirea deciziei de intervenţie. Codul P 100-3
stabileşte patru clase de risc seismic notate RsI ÷ RsIV şi precizează cele patru intervale ale
scorului realizat de construcţia analizată, asociate celor patru clase de risc seismic, în limita
unui punctaj maxim Rmax = 100, corespunzător unei construcţii care îndeplineşte integral
toate categoriile de condiţii de alcătuire. În codul P 100-3 cele patru intervale distincte ale
valorilor R1 sunt date în tabelul 8.1, ale valorilor R2 sunt date în tabelul 8.2, iar intervalele
de încadrare ale valorilor R3 sunt date în tabelul 8.3.
5.6 Necesitatea intervenţiei structurale de consolidare prin introducerea de pereţi structurali
şi transformarea unei structuri în cadre într-o structură duală apare la structuri degradate de
acţiunea cutremurului şi/sau vulnerabile seismic. Degradările produse de alte cauze, precum
tasări diferenţiate, degradări fizice şi/sau chimice nu justifică, de regulă, întreprinderea de
astfel de măsuri de consolidare.
Ţinând cont de perioada mai redusă de exploatare aşteptată, faţă de o construcţie nouă, se
poate accepta faptul că dacă sunt satisfăcute cerinţele asociate obiectivului de siguranţă a
vieţii pentru cutremure cu interval mediu de recurenţă IMR=40 ani, nu este necesară
întreprinderea de măsuri de consolidare.
În termeni privind gradul de asigurare structurală seismică, codul P 100-3 stabileşte că
intervenţia structurală este necesară dacă valoarea gradului de asigurare structurală seismică,
care rezultă prin calcul, este:
R3 < 0,65, pentru sursa seismică Vrancea
şi
R3 < 0,70, pentru sursa seismică Banat.
5.7 Raportul de evaluare seimică va conţine o sinteză a procesului de evaluare, care să ducă
şi la decizia de încadrare a construcţiei în clasa de risc seismic. Conţinutul minim, va
cuprinde:
a) Datele istorice, în măsura în care se dispune de acestea, referitoare la perioada când a fost
realizată construcţia şi la normele de proiectare şi calcul existente la momentul respectiv;
b) Datele principale ale amplasamentului preluate din studiul geotehnic (rezistenţa şi
deformabilitatea terenului, nivelul şi agresivitatea apelor subterane, tipuri de risc asociate
anumitor categorii de teren) precum şi condiţiile seismice şi climatice;
c) Datele privitoare la sistemul structural: cadre pure sau cadre conlucrând cu pereţii
nestructurali, dimensiunile elementelor de beton armat şi armarea lor, tipul şi dimensiunile
elementelor nestructurale. Se apreciază global, calitativ, capacitatea structurii de a rezista la
acţiuni seismice;
d) Descrierea stării construcţiei în momentul inspecţiei. Se prezintă date referitoare la
comportarea construcţiei la cutremurele pe care le-a suportat precum şi eventualele avarii
produse de acestea. Se vor evidenţia, dacă este cazul, degradările produse de alte acţiuni,
cum sunt cele produse de acţiunile climatice, tehnologice, tasările diferenţiale sau cele
rezultate din lipsa de întreţinere a clădirii;
e) Rezultatele încercărilor distructive şi nedistructive pentru determinarea rezistenţelor
betonului, armăturilor şi, unde este cazul, rezistenţelor zidăriei, mortar + cărămizi;
- 14 -
f) Stabilirea valorilor rezistenţelor materialelor ce se vor folosi în calcule, pe baza nivelului
de cunoaştere prin aplicarea factorilor de încredere, CF şi ţinând cont de metodologia de
calcul adoptată;
g) Precizarea obiectivelor de performanţă selectate în vederea evaluării construcţiei;
h) Alegerea metodologiei de evaluare în funcţie de complexitatea structurii şi a programelor
de calcul disponibile;
i) Efectuarea procesului de evaluare, care cuprinde: calculul structural seismic şi verificările
de siguranţă, stabilirea valorii indicatorilor R1, R2 şi R3;
j) Sinteza evaluării şi formularea concluziilor. Încadrarea construcţiei în clasa de risc
seismic;
k) Propuneri de soluţii de intervenţie. Fundamentarea soluţiei de consolidare prin
introducerea de pereţi structurali prin calcul structural suficient de detaliat pentru acest scop.
5.8 În stabilirea valorilor indicatorilor R1, R2 şi R3, încadrarea în clase de risc seismic şi
stabilirea necesităţii de intreprinderii de măsuri de consolidare, esenţială este cunoaşterea
mecanismului de cedare probabil al structurii existente. Acest lucru este destul de dificil de
identificat în special datorită lipsei datelor care să permită o evaluare cu grad ridicat de
fiabilitate a comportării postelastice a structurii. Expertul tehnic trebuie să se bazeze pe o
analiză cuprinzătoare bazată pe modele cât mai fidele şi rafinate şi pe o judecată inginerească
a tuturor condiţiilor de alcătuire, a corelaţiei între efectele acestora, operaţii care reclamă
competenţă înaltă şi experienţă deosebită.
- 15 -
Perete consolidare Perete consolidare
Perete consolidare
Perete consolidare
Perete consolidare
Perete consolidare
Perete consolidare
Perete consolidare
Perete consolidare
Perete consolidare
Perete consolidare
Perete consolidare
- 16 -
să asigure mobilizarea capacităţilor de deformare plastică, cu evitarea ruperilor premature la
forţe tăietoare şi lunecarea în zona de conectare.
Dacă în pereţi se prevăd goluri de uşi şi ferestre, zona de deasupra golului poate fi concepută
o grindă de cuplare, ca element disipator de energie.
6.8 Din punct de vedere constructiv la amplasarea pereţilor între doi stâlpi se pot adopta
următoarele situaţii:
6.8.1 Dacă stâlpii au o rezistenţă şi o alcătuire corespunzătoare cerinţelor codurilor actuale-
ceea ce se întâmplă la construcţii relativ noi- atunci peretele de beton se leagă direct de stâlpi
prin conectori post-instalaţi, de regulă conectori tip ancoră chimică (Fig.6.3).
Perete nou
introdus
hc L0 hc
bc
bc
Perete nou
bw
Stalp existent Stalp existent introdus
Grinda existenta
Conectori Grinda existenta
Hnivel
Hnivel
Conectori bw
Perete nou
introdus
Conectori
Grinda existenta
Grinda existenta
hc L0 hc Perete nou
introdus
Fig.6.3 - Plasarea pereţilor în axul stâlpilor necămăşuiţi
Perete nou
introdus
hc L0 hc
bc
bc
bw
Camasuiala
stalp existent Perete nou
Stalp existent Stalp existent introdus
Grinda existenta
Conectori
Hnivel
Hnivel
Conectori bw
- 17 -
verticală continuizată prin planşee. Peretele se plasează în axul stâlpului (Fig.6.4) sau
adiacent grinzii (Fig.6.5). Această din urmă soluţie permite trecerea continuă a armăturilor
din perete de la un etaj la altul şi conduce la capacităţi de încovoiere semnificativ mai mari
decât în cazurile anterioare, în care în secţiunea orizontală prin axul grinzii nu lucrează decât
armăturile verticale din stâlpi şi etrierii din grindă.
Perete nou
introdus
hc L0 hc
bw
bc
bc
bb
Camasuiala Grinda existenta
stalp existent Perete nou
Stalp existent Stalp existent introdus
Grinda existenta
Hnivel
Hnivel
bw
A sh
Camasuiala A sv
stalp existent Grinda existenta
Camasuiala
Grinda existenta stalp existent Conectori
hc L0 hc
- 18 -
6.10 Pereţii de consolidare se pot amplasa şi în afara verticalei cadrului, soluţie care poate
deveni avantajoasă în cazul modificării funcţionalităţii partiului, de exemplu când se
intenţionează introducerea unor lifturi interioare (Fig. 6.8). Această soluţie ridică problema
transmiterii forţelor de inerţie din planul planşeelor la pereţii intemediari nou introduşi.
Panou de
perete
hc L0 hc
bc
bc
Stalp existent Stalp existent
Conectori Panou de
Panou de perete
Conectori perete
hc L0 hc
Fig.6.7 - Consolidare cu pereţi din elemente prefabricate
6.11 Conectarea inimii nou introduse de stâlpul existent, se realizează cu conectori post-
instalaţi sau/şi prin petrecerea armăturilor orizontale, în cazul în care stâlpilor li se aplică o
cămăşuire racordată la inima de beton armat. În soluţia dispunerii inimii peretelui la
marginea grinzii, ancorarea barelor orizontale se face prin prelungirea acestora în cămăşuiala
stâlpului existent.
6.12 Conectorii folosiţi sunt de tip ancore chimice (conectori cu conectare chimică) sau
ancore cu expansiune mecanică. Soluţia cu ancore chimice realizate din bare de oţel beton
este cea mai ieftină.
Perete consolidare
- 19 -
face conectarea, cu o lungime aproximativ egală cu grosimea peretelui, se dispune o armare
locală, sub forma de fretă, carcase sau etrieri (Fig. 6.9).
Praguri de
forfecare
Grinda
Praguri de existenta
forfecare Bucle
Bucle
- 20 -
concentrarea de forţe este maximă şi măsurile de conectare şi colectare a forţelor prin
conectori şi tiranţi trebuie sporite adecvat.
bw = bb bw = bb bw > bb
Asv
bb bb bb
hb
hb
hb
Conectori Conector Gauri
locale
Grinda Grinda Grinda
existenta existenta existenta
bw = bb bw = bb bw > bb
a) b) c)
Fig.6.11 - Detalii de armare a zonei de conectare
6.17 În urma consolidării, în zona pereţilor apar sporuri locale importante de eforturi la
nivelul fundaţiilor, care trebuie să lucreze în domeniul elastic de comportare. Este necesar să
se verifice dacă fundaţiile (infrastructura) sunt suficient de puternice pentru a prelua acest
spor de eforturi, sau dacă trebuie consolidate.
6.17.1 Dacă structura în cadre are fundaţii izolate, sub peretele de consolidare introdus se va
realiza o fundaţie pentru acest perete, conectată la fundaţiile existente (Fig. 6.12) şi se va
verifica dacă fundaţia rezultată şi terenul de fundare pot prelua eforturile aferente fără a se
consolida fundaţiile existente.
hc L0 hc
Stalp existent Stalp existent
Grinda existenta
Hnivel
Conectori
Pardoseala
existenta
Cuzinet BA Cuzinet BA
existent existent
Bloc BS Mustati Bloc BS
existent Fundatie noua existent
perete nou
Fundatie noua
Stalp existent Stalp existent
Bloc BS Bloc BS
existent existent
Cuzinet BA Cuzinet BA
existent existent
Perete nou
introdus
Fig.6.12 - Fundaţie sub perete fără consolidarea fundaţiilor existente
6.17.2 În cazul în care fundaţia rezultată şi/sau terenul de fundare nu pot prelua eforturile
aferente se vor consolida fundaţiile existente (Fig. 6.13)
- 21 -
6.17.3 În unele situaţii, în special în cazul nucleelor şi al pereţilor de pe conturul clădirii,
forţele orizontale produc momente de răsturnare mari, care, în absenţa unor lestări suficiente,
duc la desprinderea fundaţiilor de pe teren, sau la depăşirea presiunilor de proiectare pe
teren. În aceste situaţii se vor prevedea fundaţii de adâncime, piloţi sau minipiloţi, barete,
ancore pretensionate.
hc L0 hc
Stalp existent Stalp existent
Grinda existenta
Hnivel
Conectori
Pardoseala
existenta
Conectori Conectori
Cuzinet BA Cuzinet BA
existent existent
Bloc BS Mustati Fundatie noua Bloc BS
existent perete nou existent
Bloc BS Bloc BS
existent existent
Cuzinet BA Cuzinet BA
existent existent
Perete nou
introdus
Fig.6.13 - Fundaţie sub perete cu consolidarea fundaţiilor existente
La interiorul clădirii, se vor prevedea minipiloţi a căror execuţie este realizată de utilaje cu
gabarite care permit introducerea lor în clădiri cu afectarea minimă a structurii existente.
Sporirea semnificativă a eforturilor din sistemul de fundare datorat introducerii pereţilor de
consolidare, obligă de multe ori ca soluţia de consolidare să fie dictată de posibilitatea
realizării unor fundaţii adecvate în condiţii acceptabile sub aspectul costurilor şi al
posibilităţilor concrete de execuţie.
6.18 Pe lângă introducerea de pereţi structurali, din evaluarea structurii poate rezulta ca
necesară şi consolidarea stâlpilor (alţii decât cei din capetele pereţilor de consolidare
introduşi) şi grinzilor cadrului. Momentele încovoietoare şi forţele tăietoare din stâlpi scad
mult prin introducerea pereţilor, dar efortul mediu de compresiune rămâne ridicat.
La grinzi rămân problemele de alcătuire şi de rezistenţă redusă la forţă tăietoare. În plus
stâlpii pot prezenta deteriorări locale, care pot fi importante, datorată altor tipuri de acţiuni
decât acţiunea seismică şi care pot reduce semnificativ capacitatea de rezistenţă şi rotire,
necesitând întreprinderea de măsuri de consolidare.
Astfel de avarii se rezolvă prin intervenţii care nu schimbă sistemul structural. Ele pot fi
intervenţii care urmăresc sporirea rezistenţei, sau intervenţii care urmăresc sporirea
ductilităţii elementelor de beton armat.
- 22 -
Soluţiile de consolidare sunt cămăşuieli cu beton armat, cu poliesteri armaţi cu fibre sau cu
profile de oţel, conform îndrumătorului din Anexa F a codului P 100-3 şi a ghidurilor
aferente.
6.19 O altă problemă ce trebuie rezolvată odată cu consolidarea la acţiunea seismică este
reprezentată de degradările locale, ale elementelor structurale şi nestructurale, datorită
acţiunii apelor agresive, acide sau bazice, acţiunii îngheţului-dezgheţului repetat, etc.,
degradări care încă nu au afectat semnificativ rezistenţa şi care necesită doar măsuri de
reparare de suprafaţă. Acestea vor fi rezolvate prin îndepărtarea betonului dezagregat şi
înlocuirea lui cu un beton nou, cu rezistenţă şi aderenţă mare, injectarea fisurilor cu mortare
sau răşini epoxidice speciale, eventual înlocuirea barelor de armătură avariate, etc., utilizând
materiale şi tehnologii care nu fac obiectul prezentului ghid.
- 23 -
- se crează praguri prin spargerea betonului sau prin lipire de piese mici de beton (dacă este
cazul);
- se determină cu pahometrul poziţia armăturilor din zona de contact a stâlpilor şi grinzilor
cu pereţii nou introduşi;
- se marchează poziţia conectorilor, astfel încăt să se evite armăturile existente;
- se practică goluri pentru conectori în elementele existente. Dimensiunea golului este în
funcţie de materialul folosit pentru ancorare şi este dat în specificaţia tehnică a acestuia;
- se montează conectorii prevăzuţi în stâlpi şi grinzi;
- după fixarea definitivă a conectorilor se montează armătura din pereţi şi eventual din
cămăşuiala stâlpilor şi grinzilor adiacente, pe un nivel. Se vor folosi distanţieri fabricaţi şi nu
improvizaţi pe şantier;
- se montează martorii rigizi (din oţel beton sau beton) pentru realizarea grosimii de perete
prescrisă în proiect (minim 2 buc/mp);
- se montează cofrajele necesare pentru pereţi şi stâlpi lasându-se goluri de control;
- se udă suprafeţele de beton cu apă până la saturare, dar fără colmatarea porilor;
- se toarnă betonul în pereţi şi stâlpi (în stălpi dacă este cazul) respectându-se înălţimile de
turnare şi celelalte reguli tehnologice pentru elemente noi;
- după atingerea gradului de maturizare dorit se înlătură cofrajele elementelor verticale;
- se execută cofrajele grinzilor (dacă este cazul) şi sprijinirile acestora;
- se armează şi se toarnă betonul în cămăşuiala grinzilor.
7.6.2. În cazul în care pereţii de beton armat se executa sub grinzi, pentru a obţine un beton
de calitate şi mai ales să evite apariţia unui rost la partea superioară a peretelui nou introdus
se recomandă utilizarea uneia din următoarele tehnologii:
- injectarea cu presiune a betonului pe la partea inferioară a cofrajului. Pe ultima parte a
peretelui se montează un cofraj prevăzut cu un număr suficient de goluri, uniform distribuite
la partea superioară a cofrajului, care să permită eliminarea aerului astfel încât să se asigure
umplerea completă cu beton a cofrajului (Fig.7.1a);3-39 ----mmm
gol in
placa
freta
20
20
20
a) b) c)
Fig.7.1 - Turnarea zonei superioare a peretelui, sub grindă
- turnarea betonului până la cca. 200 mm sub grinda existentă, urmată de injectarea cu
presiune a unui mortar necontractil în zona de la partea superioară rămasă nebetonată (Fig.
7.1b);
- 24 -
- turnarea betonului prin goluri perforate în placă într-un cofraj prelungit pe lângă grinda
existentă (Fig.7.1c).
ls
gol in
placa
45°
perete 0,5a
consolidare
a
- 25 -
- se curăţă pământul de pe toată suprafaţa laterală, se trasează poziţiile conectorilor, se dau
găurile necesare şi se montează ancorele;
- se montează cofrajul în jurul fundaţiilor stâlpilor;
- restul operaţiilor sunt identice cu cele din cazul anterior.
7.7.3 Cazul în care fundaţiile directe nu sunt suficiente necesită tehnologii speciale,
particulare pentru fiecare caz în parte şi care depind de utilajele folosite.
7.8 Pentru montarea corectă a conectorilor proiectul trebuie să precizeze:
- poziţia conectorilor în structură, incluzând toleranţele;
- numărul şi tipul conectorilor, incluzând adâncimea de înglobare;
- distanţa între conectori şi distanţa faţă de margine a acestora incluzând toleranţele.
- grosimea plăcii de prindere şi diametrul găurilor de trecere (dacă este cazul);
- instrucţiuni (speciale) de instalare (dacă este cazul).
7.9 La execuţia ancorelor se vor respecta următoarele:
- nu se vor da găuri în beton fisurat;
- găurile se dau perpendicular pe suprafaţa betonului dacă nu este specificat altceva în
instrucţiunile producătorului;
- forarea se efectuează prin metoda specificată de producător;
- armătura din apropierea găurilor nu trebuie deteriorată în timpul forării. În cazul
structurilor de beton armat se va asigura o distanţa de cel puţin 10 mm între gaură şi
armătură; pentru determinarea poziţiei armăturii în structură se va folosi un dispozitiv
adecvat (de exemplu, pahometru);
- găurile se curăţă conform cu instrucţiunile date în specificaţia tehnică a produsului;
- găurile abandonate se vor umple cu mortar de înaltă rezistenţă fără contracţie;
- montarea conectorilor se face de către personal calificat în astfel de lucrări.
7.10 Tehnologiile prezentate sunt orientative. În cadrul proiectelor de consolidare pot fi
folosite şi alte tehnologii bazate pe cunoştinţele şi experienţa factorilor care concurează la
realizarea consolidării.
- 26 -
8.6 Pentru realizarea legăturii între elementele cadrului existent şi pereţii nou introduşi se
utilizează conectori. Se utilizează două tipuri de ancore post-instalate: conectori cu
expansiune mecanică şi conectori cu aderenţă chimică. De regulă, la realizarea pereţilor se
utilizează numai unul din cele două tipuri de conectori.
=5,5d
stalp =5d
existent
stalp =7,5d
existent =7,5d
conectori
conectori
=2,5d =2,5d
=5,5d
- 28 -
10. DIMENSIONAREA ŞI VERIFICAREA PRIN CALCUL A ELEMENTELOR
STRUCTURALE ŞI A STRUCTURII ÎN ANSAMBLU
10.1 Construcţia consolidată se va proiecta ca o construcţie nouă respectând prevederile
codurilor în vigoare, în primul rând P 100-1, CR 2-1-1.1, SR EN 1992-1-1, NP 112.
Pentru proiectarea conectorilor se pot folosi prevederile standardelor europene SR CEN_
TS1992-4-1/AC Proiectarea elementelor de prindere pentru beton. Partea 4-1: Generalităţi,
SR CEN_TS 1992-4-4/AC-Proiectarea elementelor de prindere pentru beton.Partea 4-4:
Ancoraje post-instalate – Cu fixare mecanică şi SR CEN_TS 1992-4-5/AC -Proiectarea
elementelor de prindere pentru beton. Partea 4-5: Ancoraje post-instalate – Cu fixare
chimică.
10.2 Dimensionarea şi verificarea elementelor structurale care se consolidează, grinzi, stâlpi,
pereţi structurali, fundaţii, se face respectând prevederile normelor pentru proiectarea
construcţiilor noi. Deoarece calculul manual al secţiunilor compuse din materiale diferite
este complicat, iar armarea elementelor existente este adesea incertă, pentru construcţii
vechi, cu secţiune mică de beton şi oţel se admite ca secţiunea iniţială să nu fie considerată în
calcul, iar verificările să considere doar secţiunea nouă de beton armat.
10.3 Secţiunile compuse din materiale diferite se pot calcula utilizând programe de calcul a
secţiunilor, dacă se cunoaşte cu certitudine alcătuirea secţiunii şi rezistenţa materialelor
vechi. În acest caz, rezistentele materialelor se vor lua astfel: pentru materialele existente în
structură se va folosi rezistenţa medie sau caracteristică (după cum elementul este
caracterizat cu cedare ductilă sau fragilă) divizată cu coeficientul de material şi cu valoarea
factorului de conoaştere. Pentru materialele nou introduse se va utiliza rezistenţa de calcul,
aşa cum cer normele în vigoare.
10.4 Calculul structurii de face utilizând metodologiile uzuale de proiectare în funcţie de
complexitatea dorită. În modelul de calcul se va considera că nu există lunecare între perete
şi stâlpi, deci că aceştia lucrează împreună ca o singură secţiune. În cazul în care stâlpii se
consolidează prin cămăşuieli de beton armat, dacă etrierii cămăşuielii pot prelua lunecarea
din rost, ipoteza este valabilă. În cazul în care stâlpii nu se consolidează, conectorii din
îmbinări trebuie să fie capabili să preia lunecarea aferentă. Pragurile de forfecare create prin
spargeri nu se iau în considerare pentru calculul la lunecare în rost.
10.5 Eforturile pe conturul panoului sunt:
10.5.1 Forţa de lunecare din rostul orizontal
Forţa de lunecare din rostul orizontal se calculează cu relaţia:
Linimă bulbi
Ed ,o = VEd − LRd
unde:
VEd - reprezintă forţa tăietoare de calcul din secţiunea considerată şi
Lbulbi
Rd - reprezintă forţa de lunecare capabile din bulbii existenţi. Întrucât capacitatea bulbului
întins este insignifiantă, contribuţia acestuia se poate neglija. Capacitatea stâlpului
comprimat se poate evalua cu următoarea relaţie, ţinând cont că este foarte probabilă
existenta unui rost de turnare în acea secţiune a bulbului:
Lbulb ( tot
Rd = µ f ⋅ N bulb + As ,stâlp ⋅ f yd )
iar,
- 29 -
Abulb
N bulb = N grav + Abulb ⋅ ∆σ 0 = N grav + ⋅ ∆N
A perete
În cazul unei structuri consolidate trebuie ţinut cont că, de la început, încărcările
gravitaţionale sunt transmise doar bulbilor (stâlpii existenţi) şi doar efectul indirect generat
de acţiunea seismică se repartizează întregii secţiuni. În mod normal, dacă inima nou-
introdusă este executată de jos în sus, greutatea proprie a acesteia este preluată direct de
inimă şi în consecinţă aceasta nu conduce la creşterea forţei axiale din bulbii existenţi. Ca
urmare, forţa axială din bulbi, în secţiunea de moment zero, se poate determina cu relaţia
(Fig. 10.1):
A
N 0 = N grav + Abulb ⋅ ∆σ 0 = N grav + bulb ⋅ ∆N
A perete
- 30 -
V grgrav . V grgrav .
ind . ind .
V gr V gr
V grgrav . V grgrav .
ind . ind .
V gr V gr
V grgrav . V grgrav .
ind . ind .
V gr V gr
∆N
∆N
Secţiunea de
moment zero
N grav .
H zero
Secţiunea de
moment zero V grgrav .
V grgrav . V grgrav . ind .
V grgrav .
V gr ind .
Szero V gr
ind . LstEd ,v
ind .
V gr LstEd ,v V gr
- 31 -
S zero S zero
LstEd ,v = − N bază − N zero − ∑ V grav . − ∑ V grind .
gr
S bază S bază
S zero S zero
Ldr
Ed ,v = N bază − N zero − ∑ V grav . + ∑ V grind .
gr
S bază S bază
- 32 -
unde:
Rk,s,eq rezistenţa seismică caracteristică pentru cedarea prin oţel,
Rk,conc,eq rezistenţa seismică caracteristică pentru toate tipurile de cedare care nu privesc
oţelul cum ar fi cedări prin desprinderea conului de beton, prin despicare sau smulgere sub
forţa de întindere sau cedările prin expulzarea betonului din spatele tijei sau cedare
marginală sub acţiunea forţei tăietoare,
γ inst coeficient parţial de siguranţă a instalării în concordanţă cu specificaţia tehnică
europeană.
10.6.2 În calcule, betonul din zona prinderii trebuie să se considere fisurat, pentru
determinarea rezistenţei de proiectare.
10.6.3 Sunt necesare următoarele verificări ale conectorilor: verificare la cedare prin oţel
fără braţ de pârghie, verificare la cedarea marginii de beton, verificare la cedare prin
expulzarea betonului din spatele tijei
10.6.4 Rezistenţa caracteristică la cedare prin oţel:
ܸோ,௦ = 0,8݂௬ ∙ ܣ௦
10.6.5 Verificare la cedarea marginii de beton
Rezistenţa caracteristică a unui conector sau grup de conectori se calculează cu expresia:
ܣ,
ܸோ, = ܸோ, ∙ ∙ Ψୱ, ∙ Ψ୦, ∙ Ψୣୡ, ∙ Ψα, ∙ Ψ୰ୣ,
ܣ,
unde
ܸோ, este rezistenţa caracteristică a unui singur conector,
ౙ,
este un coeficient care ţine seama de efectul geometric al distanţei interax,
బౙ,
Ψୱ, este un coeficient care ţine seama de efectul perturbării distribuţiei eforturilor în beton
datorită marginilor suplimentare,
Ψ୦, este un coeficient care ţine seama de efectul grosimii componentei structurale,
Ψୣୡ, este un coeficient care ţine seama de efectul excentricităţii încărcării,
Ψ, este un coeficient care ţine seama de efectul direcţiei încărcării,
Ψ୰ୣ, este un coeficient care ţine seama de efectul amplasării prinderii.
Deoarece încărcarea este aplicată în lungul îmbinării şi nu spre margine, de regulă această
verificare nu este necesară.
10.6.6. Verificare la cedare prin expulzarea betonului din spatele tijei
Rezistenţa caracteristică a unui conector sau grup de conectori se calculează cu expresia:
Vୖ୩,ୡ୮ = min൛kଷ ∙ Nୖ୩,୮ ; k ଷ ∙ Nୖ୩,ୡ ൟ
în care
(1) Nୖ୩,୮ este rezistenţa la cedare prin smulgere combinată cu cedare prin beton
౦,ొ
Nୖ୩,୮ = Nୖ୩,୮ ∙ బ ∙ Ψୱ,୮ ∙ Ψ,୮ ∙ Ψ୰ୣ, ∙ Ψୣୡ,୮ ,
౦,ొ
iar
- 33 -
(2) Nୖ୩,ୡ este rezistenţa caracteristică a unui singur conector întins sau a unui grup de
conectori întinşi în cazul cedării prin ruperea conului de beton (expulzarea laterală a conului
de beton)
Nୖ୩,ୡ = Nୖ୩,ୡ ∙ ౙ,ొ
బ ∙ Ψୱ, ∙ Ψ୰ୣ, ∙ Ψୣୡ,୮
ౙ,ొ
unde
Nୖ୩,ୡ este rezistenţa caracteristică a unui singur conector instalat în beton fisurat şi
neinfluenţată de alţi conectori vecini sau margini ale elementului de beton
ౙ,ొ
బౙొ
este un coeficient care ţine seama de efectul geometric al distanţei interax
Ψୱ, ţine seama de efectul modificării distribuţiei eforturilor în beton datorată marginilor
Ψୣୡ, ţine seama de efectul excentricităţii încărcării
Deoarece deplasarea peretelui este împiedicată de stâlpul opus smulgerea nu se poate
produce, iar capacitatea este dată de expulzarea laterală a conului de beton.
Coeficienţii din aceste expresii au formule care sunt date în standardul SR CEN_TS 1992-4-
5/AC. De asemenea, în standard se dau relaţii de calcul şi pentru calculul conectorilor la
întindere sau la solicitări combinate.
Coeficienţii de material, pentru obţinerea rezistenţelor de calcul sunt γc=1,5 şi γs=1,4 pentru
întindere şi 1,25 pentru forfecare.
10.7 Rezistenţa conectorilor plasaţi în zonele critice ale elementelor solicitate la seism se
reduc cu 25%.
10.8 Calculul fundaţiilor se va face conform prevederilor P 100-1 şi NP 112. Astfel,
eforturile transmise infrastructurilor sunt cele asociate mecanismului de disipare a energiei
induse de acţiunile seismice, considerând efectele suprarezistenţei elementelor structurale. În
cazul fundaţiilor de pereţi condiţia se consideră satisfacută dacă efectele acţiunii EFd asupra
fundaţiei se determinăa cu relaţia:
EFd = EF,G + γRd Ω EF,E
în care:
EF,G este efectul acţiunii (efortul secţional) din încărcările neseismice incluse în combinaţia
de acţiuni considerate în calculul la cutremur
EF,E efectul acţiunii (efortul secţional) din încarcarile seismice de proiectare
γRd factorul de suprarezistenţă, egal cu 1,0 pentru q ≤ 3, şi 1,15 pentru q>3
Ω valoarea (Rdi/Edi) ≤ q în zona disipativă a elementului i al structurii care are influenţa cea
mai mare asupra efortului EF considerat;
Rdi rezistenţa (efortul capabil) elementului i
Edi valoarea de proiectare a efortului în elementul i corespunzatoare acţiunii seismice de
proiectare
Raportul Ω se calculează ca ca valoare a raportului momentelor MRd /MEd în secţiunea
transversală de la bazaă unde se poate forma articulatia plastică.
10.9 Datorită capacităţii ridicate la încovoiere cu forţă axială a pereţilor de beton armat şi a
valorii de calcul sporite a eforturilor folosite la dimensionarea fundaţiilor, în majoritatea
cazurilor rezultă ca necesare intervenţii structurale ample în infrastructură, ceea ce creşte
- 34 -
mult costul şi durata de realizare a lucrărilor de consolidare. De aceea la dimensionare
trebuie avut grijă sa nu se înzestreze pereţii cu capacităţi în plus faţă de ceea ce este strict
necesar sau să se adopte soluţii tip rocking wall cu pereţi articulaţi la bază.
- 35 -
corespunzător OPB. De asemenea se pot stabili obiective de performanţă superioare şi pentru
asigurarea unei durabilităţi sporite, în condiţii speciale de exploatare sau la cererea
beneficiarului.
11.6 Ţinând seama că durata de exploatare a unei construcţii vechi consolidate este mai
scurtă decât a constucţiilor noi, P 100-3 prevede ca asigurarea acestor clădiri să se facă la
cele două stări limită la acceleraţia de proiectare reprezentând 2/3 din valorile precizate în P
100-1, pentru construcţiile noi.
Această valoare redusă se aplică construcţiilor din orice clasă de importanţă. În felul
acesta, construcţiile esenţiale vor fi consolidate la un nivel apropiat de siguranţă cu cel
prevăzut pentru construcţiile noi de tip curent.
- 37 -
numească o persoana însărcinată cu urmărirea comportării în exploatare a clădirii pe toată
perioada de viaţă.
(2) Beneficiarul va sesiza proiectantului orice fel de aspecte noi sau deosebite care, eventual,
pot apare în comportarea clădirii.
(3) La apariţia unor deteriorări (fisuri, tasări etc.) ce se consideră că pot afecta rezistenţa,
stabilitatea şi durabilitatea construcţiei, beneficiarul va comanda o urmărire specială asupra
construcţiei respective.
- 38 -
Anexa A (informativă)
EXEMPLU DE PROIECTARE DE CONSOLIDARE
- 39 -
Anexa A
A1
Anexa A
CL3
CL2
CL1
O X Faţada nord-vestică
A2
Anexa A
Pereţii nestructurali cu rol de compartimentare sunt realizaţi din zidărie de cărămidă plină
dispusă în sistemul de tip “american”: două planuri separate de cărămizi dispuse longitudinal pe
cant şi legate din loc în loc prin cărămizi dispuse transversal (Fig. A.3). Rezultă astfel un sistem
de pereţi cu greutate proprie mai mică faţă de sistemul clasic, având proprietăţi acceptabile din
punct de vedere al izolării termice, dar cu proprietăţi mecanice şi de deformabilitate mult
inferioare sistemului clasic.
Cărămizi dispuse pe cant
Interspaţiu (gol)
A3
Anexa A
alcătuire a elementelor structurale şi a regulilor constructive pentru structuri care preiau efectul
acţiunii seismice.
A4
Anexa A
Deşi, în tabelele B.1 şi B.2, codul de proiectare seismică P 100-3 nu furnizează o valoare a
punctajului individual pentru fiecare criteriu în parte, ci numai valori totale globale pentru mai
multe criterii ale diferitelor condiţii de conformare structurală şi alcătuire a elementelor, în
prezentul exemplu s-au stabilit punctaje pentru fiecare criteriu în parte. Precizăm că aceste valori
individuale ale punctajelor sunt strict valabile pentru structura analizată în acest exemplu de
proiectare, iar pentru alte structuri expertii tehnici atestaţi vor acorda valori ale punctajelor,
individuale şi/sau globale, pe baza experienţei şi a situaţiilor particulare întâlnite în fiecare caz în
parte.
Construcţiei analizate i s-au atribuit următoarele punctaje:
(i) Condiţii privind configuraţia structurii (maxim 50 puncte):
- Traseul încărcărilor este continuu 10p;
- Sistemul este redundant (sistemul are suficiente legături pentru a avea stabilitate laterală
şi suficiente zone plastice potenţiale) 4p;
- Nu există niveluri slabe din punct de vedere al rezistenţei 5p;
- Nu există niveluri flexibile 5p;
- Nu există modificări importante ale dimensiunilor în plan ale sistemului structural de la
nivel la nivel 3p;
- Nu există discontinuităţi pe verticală (toate elementele verticale sunt continue până la
fundaţie) 5p;
- Nu există diferenţe între masele de nivel mai mari de 50% 5p;
- Efectele de torsiune de ansamblu sunt moderate 5p;
- Infrastructura (fundaţiile) este în măsură să transmită la teren forţele verticale şi orizontale
4p.
Total: 46,0 puncte – neîndeplinire moderată.
Punctele slabe pentru care structura a fost penalizată sunt: incertitudinea dezvoltării unor
suficiente zone potenţial plastice, variaţiile multiple ale secţiunii transversale a stâlpilor interiori
de la un nivel la altul şi lipsa unei infrastructurii rigide care să fie capabilă să uniformizeze
solicitările transmise terenului de fundare şi sa poată prelua eventuale tasări inegale.
(ii) Condiţii privind interacţiunile structurii (maxim 10 puncte):
- Distanţele până la clădirile vecine depăşesc dimensiunea minimă de rost, conform P 100-
1 2,0p;
- Planşeele intermediare (supantele) au o structură laterală proprie sau sunt ancorate
adecvat de structura principală 2,0p;
- Pereţii nestructurali sunt izolaţi (sau legaţi flexibil) de structură 1,0p;
- Nu există stâlpi captivi scurţi 1,0p.
Total: 6,0 puncte – neîndeplinire moderată.
A5
Anexa A
Tronsoanele ale clădirilor sunt separate prin rosturi de dilatare prea înguste (aproximativ
50,0mm), ce nu depăşesc dimensiunea minimă de rost conform P 100-1. Cu toate acestea, cele
două structuri au caracteristici similare (înălţime, rigiditate şi rezistenţă), astfel încât este de
aşteptat ca acestea să aibă o comportare asemănătoare la solicitări de natură seismică. În plus,
planşeele celor două corpuri sunt la acelaşi nivel aşa încât nu există riscul apariţiei unor
interacţiuni necontrolate placă-stâlp. Pereţii nestructurali nu sunt legaţi flexibil de structură şi
sunt puşi, în general, în ochiurile de cadru formate de stâlpi şi grinzi. Datorită funcţiunilor şi a
modului de realizare a compartimentărilor, pereţii de zidărie creează stâlpi scurţi, în special la cei
centrali, care mărginesc culoarul central.
(iii) Condiţii privind alcătuirea elementelor structurale pentru structuri tip cadru beton
armat (maxim 30 puncte):
- Ierarhizarea rezistenţelor elementelor structurale asigură dezvoltarea unui mecanism
favorabil de disipare a energiei seismice: la fiecare nod suma momentelor capabile ale stâlpilor
este mai mare decât suma momentelor capabile ale grinzilor, 1,0p. (S-a acordat un punct
deoarece ierarhizarea rezistenţelor elementelor structurale NU asigură dezvoltarea unui
mecanism favorabil de disipare a energiei seismice deoarece structura nu a fost proiectată
conform conceptelor şi metodelor moderne de proiectare seismică. În special în nodurile
interioare ale cadrelor transversale, capacitatea grinzilor este superioară celei a stâlpilor
interiori.);
- Încărcarea axială normalizată (forţa axială de compresiune raportată la aria secţiunii şi
rezistenţa de proiectare a betonului la compresiune) a stâlpilor este moderată, 2,5p;
- În structură nu există stâlpi scurţi: raportul între înălţimea secţiunii şi înălţimea liberă a
stâlpului este < 0,30 1,0p. (Există stâlpi scurţi);
- Rezistenţa la forţa tăietoare a nodului este suficientă pentru a se putea mobiliza rezistenţa
la încovoiere la extremităţile grinzilor şi stâlpilor 1,0p;
- Înnădirile armăturilor în stâlpi se dezvoltă pe 40 diametre, cu etrieri la distanţa 10
diametre pe zona de înnădire 1,5p;
- Înnădirile armăturilor din grinzi se realizează în afara zonelor critice 2,0p;
- Etrierii în stâlpi sunt dispuşi astfel încât fiecare bară verticală se află în colţul unui etrier
(agrafe) 2,0p;
- Distanţele între etrieri în zonele critice ale stâlpilor nu depăşesc 10 diametre, iar în restul
stâlpului ¼ din latură 0,5p;
- Distanţele între etrieri în zonele plastice ale grinzilor nu depăşesc 12 diametre şi ½ din
lăţimea grinzii 1,5p;
- Armarea transversală a nodurilor este cel puţin cea necesară în zonele critice ale stâlpilor
0,5p;
- Rezistenţa grinzilor la momente pozitive pe reazeme este cel puţin 30% din rezistenţa la
momente negative în aceeaşi secţiune 2,5p;
- La partea superioară a grinzilor sunt prevăzute cel puţin 2 bare continue (neîntrerupte în
deschidere) 0,5p;
A6
Anexa A
TOTAL GENERAL R1: 76 puncte => Clasa Rs III, care cuprinde construcţiile care
sub efectul cutremurului de proiectare pot prezenta degradări structurale care nu
afectează semnificativ siguranţa structurală, dar la care degradările nestructurale pot fi
importante;
A.2.2 Evaluarea calitativă a structurii. Determinarea gradului de afectare structurală -
indicatorul R2.
Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale se cuantifică prin calculul valorii
„gradului de afectare structurală - R2”. Determinarea lui R2 se face pe baza punctajului dat
conform tabelului B.3 din Anexa B a codului P 100-3, pentru diferitele tipuri de degradări
identificate.
Ca şi în cazul indicatorului R1, distribuţia punctajului la diferitele criterii din tabelul B.3
pentru diverse categorii de degradări se aplică strict la prezenta structură analizată şi este
orientativă pentru alte structuri, iar expertul tehnic poate ajusta această distribuţie atunci când
prin aceasta se poate stabili o evaluare mai realistă a efectelor diferitelor tipuri de degradări
asupra siguranţei structurale a diferitelor construcţii examinate.
Trebuie precizat că nici inspecţia vizuală şi nici istoria de exploatare a construcţiei
analizate nu au evidenţiat: degradări produse de încărcările verticale; degradări produse de
încărcarea cu deformaţii (tasarea reazemelor, contracţii, acţiunea temperaturii, curgerea lentă a
betonului); degradări produse de o execuţie defectuoasă (beton segregat pe zone extinse, rosturi
A7
Anexa A
de lucru incorecte etc.) sau degradări produse de factori de mediu: îngheţ-dezgheţ, agenţi
corozivi chimici sau biologici.
(i) Degradări produse de acţiunea cutremurului (maxim 50 puncte):
- Fisuri şi deformaţii remanente în zonele critice (zonele plastice) ale stâlpilor, pereţilor şi
grinzilor 5,0p;
- Fracturi şi fisuri remanente înclinate produse de forţa tăietoare în grinzi 4,0p;
- Fracturi şi fisuri longitudinale deschise în stâlpi şi/sau pereţi produse de eforturi de
compresiune 7,0p;
- Fracturi sau fisuri înclinate produse de forţa tăietoare în stâlpi şi/sau pereţi 4,0p;
- Fisuri de forfecare produse de lunecarea armăturilor în noduri 6,0p;
- Cedarea ancorajelor şi înnădirilor barelor de armătură 6,0p;
- Fisurarea pronunţată a planşeelor 6,0p;
- Degradari ale fundaţiilor sau terenului de fundare 5,0p;
Total: 43 puncte – neîndeplinire moderată.
(ii) Degradări produse de încărcările verticale (maxim 20 puncte):
- Fisuri şi degradări în grinzi şi plăcile planşeelor 9,0p;
- Fisuri şi degradări în stâlpi şi pereţi 10,0p;
Total: 19 puncte – neîndeplinire moderată.
(iii) Degradări produse de încărcarea cu deformaţii (tasarea reazemelor, contracţii,
acţiunea temperaturii, curgerea lentă a betonului – maxim 10 puncte) 8,0p;
Total: 8,0 puncte – neîndeplinire moderată.
(iv) Degradări produse de o execuţie defectuoasă (beton segregat, rosturi de lucru
incorecte etc. – maxim 10 puncte) 9,0p;
Total: 9,0 puncte – neîndeplinire moderată.
(v) Degradări produse de factori de mediu: îngheţ-dezgheţ, agenţi corozivi chimici sau
biologici etc., asupra: betonului şi armăturii de oţel (inclusiv asupra proprietăţilor de aderenţă ale
acesteia – maxim 10 puncte) 10,0p;
Total: 10 puncte – criteriul este îndeplinit.
Total R1: 43 + 19 + 8 + 9 + 10 = 89 puncte
Tabelul A.2. Valorile R2 asociate claselor de risc seismic
Valori R2
< 40 40 – 70 71 – 90 91 – 100
A8
Anexa A
TOTAL GENERAL R2: 89,0 puncte => Clasa Rs III, care cuprinde construcţiile care
sub efectul cutremurului de proiectare pot prezenta degradări structurale care nu
afectează semnificativ siguranţa structurală, dar la care degradările nestructurale pot fi
importante.
A9
Anexa A
A10
Anexa A
A11
Anexa A
Pentru a reduce volumul de calcule s-a optat pentru determinarea indicatorilor R3N doar la
primele 2 niveluri ale cadrului transversal curent.
Astfel pe baza ariilor aferente ale stâlpilor şi considerând că în gruparea de încărcări ce
include acţiunea seismică sarcina echivalentă este de circa 11,0 kN/mp de planşeu, au rezultat
valorile forţelor axiale din stâlpi din încărcările gravitaţionale (Fig. A.6).
Forţele axiale „indirecte” rezultate din acţiunea seismică pe direcţie transversală au fost
calculate simplificat astfel:
- S-a considerat că forţa seismică se distribuie în mod egal la cele 10 cadre transversale,
astfel încât forţa seismică aferentă cadrului transversal curent este egală Fbc.t . = 1000 kN .
- Considerând o distribuţie triunghiulară a forţelor seismice de nivel, momentele globale de
răsturnare la baza structurii au rezultat:
M rc,.Dt . = ∑ Fi c.t . ⋅ H i = 13878 kNm
şi, respectiv, la nivelul parterului:
M rc,.Pt . = ∑ Fi c.t . ⋅ H i = 10148 kNm .
Aaf =15,1 m2 Aaf =22,1 m2 Aaf =24,5 m2 Aaf =17,4 m2
1080
665
970
765
1215
1350
830
960
Fig. A.6 – Forţe axiale din încărcări gravitaţionale de lungă durată [kN]
A12
Anexa A
A13
Anexa A
A14
Anexa A
Fig. A.7 – Formele proprii de vibraţie pentru primele trei moduri proprii
În consecinţă rezultă o forţă tăietoare de bază corespunzǎtoare rǎspunsului seismic elastic
de:
a g ⋅ β (T1 ) G 0,24 g ⋅ 2,75 G
Fb = γ I ⋅ S d (T1 ) ⋅ m ⋅ λ = γ I ⋅ ⋅λ ⋅ = 1,2 ⋅ ⋅ 0,85 ⋅
q g 1 g
A15
Anexa A
Cum valorile admisibile ale deplasărilor relative de nivel sunt de 0,5% pentru SLS şi de
2,5% pentru SLU, rezultă:
d rSLS 0,5
R d ,SLS
3 = SLS,adm
= ⇒ R3d ,SLS = 0,43 pentru starea limită de serviciu (SLS)
d r ,max 1,15
şi
d rSLU 2,5
R d , SLU
3 = SLU,adm
= ⇒ R3d ,SLS = 0,81 pentru starea limită ultimă (SLU).
d r ,max 3,08
A.4.4.2 Verificarea elementelor structurale de beton armat
Efectuarea verificărilor de rezistenţă în cazul SLU depinde de modul de cedare ductil sau
fragil al elementului structural sub acţiunea efortului considerat. Modurile de cedare ale
elementelor de beton armat sunt definite în Anexa B din P 100-3.
Eforturile secţionale de calcul în elementele cu comportare inelastică se evaluează conform
noului cod de evaluarea seisimică pe baza relaţiei de principiu: E d = ( E*E / q ) + E g , în care E*E
reprezintă efortul din acţiunea seismică considerând spectrul de răspuns elastic (neredus); E g
este efortul din acţiunile neseismice asociate combinaţiilor de încărcări ce includ acţiunea
seismică; iar q reprezintă factorul de comportare corespunzător tipului de element analizat,
respectiv naturii cedării asociate tipului de efort considerat.
Pentru cedările de tip ductil capacitatea elementelor se determină cu rezistenţele medii ale
materialelor împărţite la coeficienţii parţiali de siguranţă şi la factorul de încredere CF=1,20
asociat nivelului de cunoaştere „normală” KL2.
În cazul cedărilor fragile verificarea constă în compararea efortului rezultat sub acţiunea
forţelor laterale şi gravitaţionale, asociate plastificării elementelor structurale ductile ale
A16
Anexa A
structurii, cu valoarea efortului capabil calculat cu valorile minime ale rezistenţelor materialelor
(valorile caracteristice împărţite la CF şi coeficienţii parţiali de siguranţă).
A.4.4.2.1 Verificarea grinzilor
Conform Anexei B din P 100-3 valorile factorului de comportare pentru elemente de tip
grinzi din beton armat depind de modul de comportare (ductilă sau neductilă), de procentele de
armare de la partea superioară şi inferioară a grinzii şi de intensitatea forţei tăietoare de calcul.
Deoarece în zonele critice de la extremităţile grinzilor: (1) la partea superioară a grinzilor
nu există cel puţin câte două bare cu suprafaţa profilată cu diametrul ≥ 14 mm; (2) nu există cel
puţin un sfert din armătura maximă de la partea superioară prevăzută continuu pe toată lungimea
grinzii; (3) în zona comprimată nu este prevăzută cel puţin jumătate din secţiunea de armătură
întinsă şi (4) în zonele critice distanţa dintre etrieri nu respectă condiţia
s ≤ min{hw / 4; 150 mm; 7 d bL } (unde hw este înălţimea secţiunii transversale a grinzii şi d bL este
diametrul minim al barelor longitudinale); s-a considerat că modul de alcătuire şi armare a
grinzilor structurii existente îndeplineşte doar parţial condiţiile prevăzute în normativele de
proiectare a structurilor noi. În consecinţă, valorile factorului de comportare s-au obţinut prin
interpolări ale valorilor q.
În continuare se prezintă spre exemplificare modul de efectuare al verificărilor de
rezistenţă pentru grinda peste etajul 1 a cadrului transversal curent. În calculul tabelar prezentat
în continuare s-au utilizat următoarele valori şi formule:
f cd = 11,11 MPa (6,67 MPa ) - rezistenţa la compresiune a betonului de clasă C12/15 pentru
cedarea de tip ductil (respectiv fragil);
f ctd = 0,89 MPa (0,61 MPa ) - rezistenţa la întindere a betonului de clasă C12/15 pentru
cedarea de tip ductil (respectiv fragil);
f yd = 195,8 MPa (170,3 MPa) - rezistenţa de curgere a oţelului de marcă OL38 pentru
cedarea de tip ductil (respectiv fragil);
pmax = 100 ⋅ ζ B ( f cd / f yd ) - procentul de armare maxim (corespunzător punctului de
balans);
p, p ′, pe - procentele de armare ale armăturii întinse, armăturii comprimate şi, respectiv,
procentul de armare cu etrieri;
VEd - forţa tăietoare de proiectare;
A17
Anexa A
si ,cr - proiecţia pe orizontală normalizată a fisurii înclinate critice, cf. STAS 10107-0/90;
Notă: Semnele din paranteză reprezintă valorile eforturilor secţionale pentru sensul negativ al acţiunii
seismice.
Atunci când acţiunea seismică este orientată pe direcţie transversală, în sensul pozitiv sau
negativ al axei OY, rezultă:
A18
Anexa A
Tabelul A.11. Gradul de asigurare seismică structurală al grinzii peste etajul 1 la moment
încovoietor – Seism pozitiv pe direcţie transversală (+OY)
p − p′ M Ed M Rd
Nivel Ax
p max V Ed
+
q+
[kNm] [kNm]
R3M
p − p′ M Ed M Rd
Nivel Ax
p max V Ed
−
q-
[kNm] [kNm]
R3M
A19
Anexa A
Deoarece în toate secţiunile gradul de asigurare seismică la forţă tăietoare are valori
supraunitare, rezultă că grinda posedă o capacitate la forţă tăietoare suficientă pentru a permite
curgerea armăturilor longitudinale din solicitarea de moment încovoietor, adică se pot dezvolta
articulaţii plastice în secţiunile de la capetele grinzilor.
A.4.4.2.2 Verificarea stâlpilor
Deoarece: (1) lungimea zonelor cu etrieri îndesiţi de la extremităţile stâlpilor este
inferioară lungimii critice prevăzute în codul de proiectare seismică P 100-1; (2) în zonele critice
distanţa dintre etrieri nu respectă condiţia s ≤ min{b0 / 3; 125 mm; 7 d bL } (unde b0 este latura
minimă a secţiunii utile a grinzii şi d bL este diametrul minim al barelor longitudinale); (3) pentru
o mare parte din stâlpi distanţa în secţiune dintre barele consecutive aflate la colţul unui etrier
sau prinse de agrafe este mai mare de 200 mm şi (4) pentru un număr de stâlpi coeficientul de
armare transversală este inferior valorii minime prevăzute în P 100-1; s-a considerat că modul de
alcătuire şi armare a stâlpilor structurii existente îndeplineşte doar parţial condiţiile prevăzute în
normativele de proiectare a structurilor noi. În consecinţă, valorile factorului de comportare s-au
calculat prin interpolări ale valorilor q corespunzătoare comportării ductile şi respectiv
neductile.
În continuare se prezintă spre exemplificare modul de efectuare al verificărilor de
rezistenţă pentru stâlpii cadrului transversal curent de la nivelul demisolului. Pe lângă factorii
definiţi anterior la verificarea grinzilor, se mai utilizează:
ν d - forţa axială adimensionalizată de proiectare;
A20
Anexa A
M *E VE* N *E Mg Vg Ng
Nivel Ax
[kNm] [kN] [kN] [kNm] [kN] [kN]
D A (-)1764 (-)634 (-)1624 -32 -28 -900
D B (-)1004 (-)551 (-)394 18 15 -967
D C (-)976 (-)527 (+)-756 -26 -23 -1082
D D (-)1718 (-)594 (+)-1261 43 39 -994
Notă: Semnele din paranteză reprezintă valorile eforturilor secţionale pentru sensul negativ al acţiunii
seismice.
Atunci când acţiunea seismică este orientată pe direcţie transversală rezultă următoarele
valori ale gradului de asigurare seismică la moment încovoietor şi respectiv la forţă tăietoare:
Tabelul A.16. Gradul de asigurare seismică structurală la moment încovoietor pentru stâlpii
CTC la baza demisolului – Seism pe direcţie transversală
ν N Ed ,min M Ed M Rd
Ax d , max
q R3M
[kN] [kNm] [kNm]
A 0.562 3 -359 556 251 0.451
B 0.410 4 -869 269 186 0.691
C 0.513 3 -830 351 184 0.524
D 0.551 3 -574 530 292 0.551
Tabelul A.17. Gradul de asigurare seismică structurală la forţă tăietoare pentru stâlpii CTC
la baza demisolului – Seism pe direcţie transversală
VEd VRd
Ax si ,cr Veb R3V R3V ≤ 1
[kN] [kN]
A 163 0.555 0.752 196.4 1.205 ok
B 120 0.777 0.507 150.0 1.253 ok
C 125 0.776 0.534 149.8 1.195 ok
D 181 0.566 0.803 200.3 1.108 ok
Ca şi la grinzi, în toate secţiunile gradul de asigurare seismică la forţă tăietoare are valori
supraunitare.
Deoarece indicatorul R3,gr minim este 15% ar rezulta încadrarea structurii în clasa de risc
seismic RsI. Din acest motiv sunt prezentate prevederile codului P 100-3, capitolul 8:
“Valorile celor trei indicatori, măsuri ale performanţei seismice aşteptate a construcţiei,
trebuie considerate ca servind numai pentru orientare în decizia de încadrare a construcţiei într-o
anumită clasă de risc seismic. Faptul că valoarea unui anumit indicator (admiţând că este apreciat
A21
Anexa A
drept criteriul critic din toate cele trei, pentru construcţia considerată) se înscrie într-un anumit
interval de valori, asociat unei anumite clase de risc, nu conduce automat la încadrarea clădirii în
clasa respectivǎ.
Decizia privind încadrarea clădirii într-o anumită clasă de risc trebuie să fie rezultatul unei
analize complexe a ansamblului condiţiilor de diferite naturi. Investigaţiile efectuate au scopul de
a identifica verigile slabe ale sistemului structural şi deficienţele semnificative ale elementelor
nestructurale. Odată identificate, aceste deficienţe trebuie ierarhizate din punctul de vedere al
efectelor potenţiale asupra stabilităţii structurii în cazul atacului unui cutremur puternic şi al
riscului de pierdere a vieţii oamenilor şi de vătămare a acestora, sau a pagubelor materiale.
În aceste aprecieri, expertul trebuie să evalueze, în primul rând, elementele vitale pentru
siguranţa structurală la seism care prezintă deficienţe majore şi capacitate insuficientă faţă de
cerinţele de diferite naturi, să precizeze ponderea acestora în ansamblul structurii şi să estimeze
marja de securitate sau de insecuritate.”
Ţinând seama de aceste precizări, din codul P 100-3, se consideră că realizarea unei
rezistenţe de 15% din necesar pentru o singură secţiune de grindă, la un singur nivel, nu este în
măsură să compromită siguranţa structurală. Pentru indicatorul R3,gr la moment încovoietor se
propune valoarea R3,gr = 40, care este considerată valoarea medie pentru grinzi. Pentru a obţine o
imagine cât mai clară a comportării structurii în cazul unui eveniment seismic major, se va
continua evaluarea prin calcul utilizând metode mai apropiate de comportarea reală, şi anume,
calculul static şi dinamic în domeniul neliniar de comportare al materialelor.
În concluzie, în metodologia de nivel 2, gradul global de asigurare structurală seismică
este:
( )
R3 = min R3d ,SLU ; R3Mgr ; R3Mst = min(0,43;0,40;0,45) ⇒ R3 = 0,40 = 40%
A22
Anexa A
Diagrama de
momente capabile
Diagrama de momente
aferente calcului static
convenţional
Zone
infinit-rigide
A23
Anexa A
Pentru calculul static neliniar s-au utilizat două tipuri de articulaţii plastice:
• Articulaţii plastice de „încovoiere” ce nu sunt influenţate de intensitatea forţei axiale.
Acestea au fost atribuite grinzilor deoarece în aceste elemente forţele axiale au valori neglijabile;
• Articulaţii plastice de „încovoiere cu forţă axială” ce iau în considerare influenţa forţei
axiale asupra momentului capabil şi a rotirii plastice. Acest tip de articulaţii au fost amplasate la
capetele stâlpilor, pe înălţimea fiecărui nivel.
Rotirile plastice capabile ale elementelor de beton armat au fost evaluate utilizând relaţiile
(B.1a) şi (B.1b) din Anexa B a codului P 100-3. Pentru beton şi armătură s-au determinat valorile
medii ale rezistenţelor asociate materialelor specificate în planşele originale, ce au fost de altfel
confirmate şi de seria limitată de teste nedistructive, iar valorile medii au fost împărţite la
factorul de încredere CF=1,20.
În continuare se prezintă spre exemplificare modul de aplicare al acestei relaţii în cazul
unei grinzi şi al unui stâlp.
Astfel, la nivelul parterului, în capătul din axul A, grinda cadrului transversal curent are o
secţiune de beton de 350x650 mm şi este armată longitudinal cu 5φ25 la partea superioară şi
2φ20+1φ25 la partea inferioară. Armarea transversală este realizată cu etrieri φ8/200. În
consecinţă, în zona critică din axul A rezultă următoarea valoare a rotirii plastice maxime:
0 ,3 f yw
ω' 0 ,35 αρ x
L
θ um
pl
= β ⋅ ⋅ f c0 ,2 ⋅ V ⋅ 25 fc
ω h
în care:
β este un coeficient care pentru grinzi şi stâlpi are valoarea β = 0,01 ;
h este înălţimea secţiunii transversale; h = 650 mm ;
LV = M / V reprezintă braţul de forfecare în secţiunea de capăt; LV = 3.54 ;
ω ' , ω coeficienţii de armare a zonei comprimate, respectiv întinse. În zona de capăt din
2454 1119
axul A: ω' = = 0 ,016 , respectiv ω = = 0 ,0073 ; ω ≥ 0,01 ; ω ' ≤ 0,01
250 ⋅ 615 250 ⋅ 615
Asx 2 ⋅ 50 ,3
ρ sx = = = 0 ,002 reprezintă coeficientul de armare transversală; iar
bw s h 250 ⋅ 200
α este factorul de eficienţă al confinării, determinat cu următoarea formulă, în care bo şi
ho reprezintă dimensiunile miezului confinat măsurat la axul etrierilor, iar bi este distanţa interax
între armăturile longitudinale aflate în colţul unui etrier sau al unei agrafe, în lungul perimetrului
secţiunii. Astfel:
α = 1 −
s h
1−
s h
1−
bi2
= 0 ,077
∑
2bo 2 ho 6 ho bo
Rezultă că rotirea plastică maximă pozitivă şi maximă negativă în secţiunea de capăt a
grinzii este:
A24
Anexa A
0, 3 0 , 35 225, 2
pl + 0,016 3,54 0 , 077⋅0 , 002⋅
θ um = 0,01 ⋅ ⋅13,9 0,2
⋅ ⋅ 25 16 , 67
= 0,0355
0,01 0,65
0, 3 0 , 35 225, 2
pl − 0,01 2,29 0 , 077⋅0 , 002⋅
θ um = 0,01 ⋅ ⋅13,9 0,2
⋅ ⋅ 25 16 , 67
= 0,0231
0,016 0,65
Întrucât conform P 100-3 pentru elementele armate cu bare netede, fără înnădiri în zonele
critice, rotirea plastică maximă calculată cu relaţia de mai sus se reduce prin înmulţire cu un
coeficient de reducere cu valoarea de 0,5, iar dacă nu sunt respectate regulile de armare
transversală a zonelor critice se reduce şi cu 0,8, rezultă că valoarea finală a rotirii plastice
maxime în zona de capăt din axul A al grinzii este de:
θ umpl + = 0,0355 ⋅ 0,8 ⋅ 0,5 = 0,01424
θ umpl − = 0,0231 ⋅ 0,8 ⋅ 0,5 = 0,00924
La baza parterului stâlpii interiori ai cadrului transversal curent au o secţiune transversală
de 500x400 mm şi sunt armaţi longitudinal cu 3φ16 pe latură. Armarea transversală este realizată
cu un etrier perimetral şi unul rombic având diametrul de φ6 dispuşi la un pas de 150 mm.
Conform relaţiei (B.1a) din noul cod de evaluare seismică, rotirea plastică maximă a stâlpului
utilizată în verificările la ULS este:
f yw
0 ,35 αρ x
β L fc
θ um
pl
= νd
⋅ f c0 ,2 ⋅ V ⋅ 25 ,
4 h
în care
β = 0,01
h = 400 mm
LV = 1.75m
Asx 3.41 ⋅ 28 ,3
ρ sx = = = 0 ,0013
bw s h 500 ⋅ 150
α = 0 ,443
N Ed 860 ⋅10 3
νd = = = 0,26
bhf c 500 ⋅ 400 ⋅16,67
Rezultă că rotirea plastică maximă a stâlpului este:
0 , 35 225, 2
0,01 1,75 0 , 443⋅0 , 0013⋅
θ pl
um = 0, 26 ⋅16,67 0, 2 ⋅ ⋅ 25 16 , 67
= 0,021
4 0,4
Întrucât stâlpii sunt armaţi tot cu bare netede, şi această valoare trebuie redusă la jumătate,
iar dacă nu sunt respectate regulile de armare transversală a zonelor critice se reduce şi cu 0,8.
A25
Anexa A
Astfel încât rezultă că valoarea finală a rotirii plastice maxime la baza stâlpilor interiori ai
cadrului transversal curent, la nivelul parterului, este de θ um
pl
= 0.0084 .
Modurile de definire ale legilor constitutive ale zonelor potenţial plastice sunt prezentate
schematic în figurile A.9 şi A.10. Momentul de „curgere” şi cel ultim au fost determinate pe baza
detaliilor de armare ale fiecărui element în parte. Având în vedere că valorile rotirilor ultime nu
diferă foarte mult de la un element la altul, pentru modelarea articulaţiilor plastice s-au utilizat
global aceleaşi valori pentru rotirile plastice maxime. Acestea reprezintă media valorilor obţinute
aplicând relaţiile de estimare din Anexa B a codului P 100-3, pentru un număr restrâns de
elemente.
Pentru analiza neliniară de tip „pushover” forţe laterale au fost distribuite pe verticală
conform formei proprii a modului fundamental de vibraţie, acţionând consecutiv atât în sensul
pozitiv, cât şi în cel negativ al axei transversale a clădirii. S-au obţinut astfel, la nivelul structurii,
două curbe forţă-deplasare.
Analiza neliniară a fost aplicată considerând structura deja solicitată de sarcinile
gravitaţionale de lungă durată asociate grupării de încărcări ce includ acţiunea seismică.
M
1 . 1M y
My
0 .2 M y
1 .4 % 2% θ
Fig. A.9 – Legea M − θ pentru grinzi
M
1 .1 M y
My
0 .2 M y
0 .8 % 1 .2 % θ
A26
Anexa A
4500
4000
3500
3000
F [kN]
2500
2000
1500
1000
500
0
0.00 0.02 0.04 0.06 0.08 0.10 0.12 0.14 0.16 0.18 0.20
d [m]
Forţa de curgere este de aproximativ 3800 kN, rezultând astfel un coeficient seismic c y ,
determinat raportând această valoare la greutatea construcţiei, este egal cu:
F
y 3800
c = = ⇒ c = 0,106 = 10.6 %
y G 36000 y
A.4.5.1.2 Evaluarea proprietăţilor sistemului cu un singur grad de libertate echivalent
Echivalarea se realizează conform prevederilor din Anexa D a codului P 100-1 în funcţie
de proprietăţile dinamice şi de rezistenţă ale structurii analizate, determinate în pasul anterior.
Echivalarea este necesară pentru a compara caracteristicile structurii cu cerinţele stabilite din
spectrele răspunsului seismic. Rigidităţile elementelor structurale se stabilesc conform
prevederilor Anexei E din P 100-1. Relaţiile de echivalare între mărimile răspunsului sistemului
cu 1 GLD: deplasări d * şi forţe Fb* , şi mărimile asociate răspunsului MDOF, d şi F sunt:
m*
d* = ⋅d
l*
m ⋅ m*
Fb* = ⋅ Fb
(l )
* 2
unde:
n
m= ∑ mi este masa totală sistemului cu „n” GLD;
1
N
m * = φ T ⋅ M ⋅ φ = ∑ miφi2 este masa generalizată a sistemului echivalent cu 1 GLD;
i =1
N
l * = φ T ⋅ M ⋅1 = ∑ miφi este factorul de participare.
i =1
Utilizând masele de nivel şi componentele vectorului de vibraţie al modului fundamental
de vibraţie în direcţie transversală rezultă următoarele valori ale masei generalizate şi factorului
de participare:
A27
Anexa A
Tabelul A.18. Masa generalizată şi factorul de participare ale sistemului echivalent cu 1GLD
5000
4000
F [kN]
3000
2000 n GLD
1 GLD
1 GLD - Biliniara
1000
Cerinta de deplasare
0
0.00 0.05 0.10 0.15 0.20 0.25 0.30
d [m]
Fig. A.12 – Curba Fb* - d * pentru sistemul echivalent cu "1" GLD pe direcţia "+OY"
Sistemul echivalent cu 1 GLD se caracterizează prin următorii parametri:
• Forţa de iniţiere a curgerii:
Fy* = 4900 kN
A28
Anexa A
• Deplasarea la curgere:
d *y = 26.5 mm
• Deplasarea ultimă:
d u* = 128 mm
• Perioada de vibraţie asociată stadiului fisurat al elementelor de beton se poate mai calcula
utilizând şi următoarea formulă:
m ⋅ d y*
T = 2 ⋅ 2π
* = 2 ⋅ 2π 3600 ⋅ 0,0265 = 1,24 sec
Fy* 4900
• Coeficientul seismic:
Fy* 4900
c =
*
y = = 0,136 = 13,6 %
G 36000
A.4.5.1.3 Determinarea cerinţei de deplasare
Acc. [cm/s ]
300
2
77inc11-sv
0
-300
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Acc. [cm/s ]
300
2
77inc13-sv
0
-300
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Acc. [cm/s ]
300
2
86inc11-sv
0
-300
0 5 10 15 20 25
Acc. [cm/s ]
300
2
86inc13-sv
0
-300
0 5 10 15 20 25
Acc. [cm/s ]
300
2
86tit11
0
-300
0 5 10 15 20 25
300
Acc. [cm/s ]
2
86tit13
0
-300
0 5 10 15 20 25
A29
Anexa A
86tit11
0.4 86tit13
0.2
0
0.0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0
T (s)
Fig. A.14 – Pseudo-spectrele de acceleraţii asociate setului de 6 accelerograme sintetice
0.7
0.6
0.5
77inc11-sv
0.4
Sd (m)
77inc13-sv
86inc11-sv
0.3
86inc13-sv
86tit11
0.2
86tit13
0.1 Spec P100-1/2006
T_str
0
0.0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0
T (s)
A30
Anexa A
T * = 1,24 s cerinţa de deplasare furnizată de relaţia (6.8) din P 100-3 este aproximativ egală cu
valoarea spectrală medie de d s = 0 ,26 m .
0.7
0.6
0.5
0.4
Sd(m)
0.3
Medie
0.2
Spec P 100-1
0.1 T_str
0
0.0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0
T (s)
Fig. A.16 – Variaţia valorilor medii ale deplasărilor spectrale inelastice pt. c *y = 0,136
Deoarece, aşa cum se observă în figura A.16, pentru construcţii cu perioada fundamentală
mai mare de 0,60 s cerinţa de deplasare calculată cu formula (6.8) din P 100-3 are un caracter
acoperitor, s-a optat ca pentru determinarea gradului de asigurare structurală seismică să se
utilizeze valoarea furnizată de această ecuaţie:
2 2
T* T*
d s = c ⋅ S e ⋅ = c ⋅ a g ⋅ β ⋅
2π 2π
unde
T* 1,24
1 ≤ c = 3 − 2 ,5 ≤ 2 ⇒ c = 3 − 2 ,5 = 1,06
Tc 1,6
Rezultă:
2
1,24
d s = 1,06 ⋅ 0 ,24 ⋅ 9 ,81 ⋅ 2 ,75 ⋅ ⇒ d s = 0,27 m
2π
În metodologia de nivel 3 aplicând metoda de calcul static neliniar se pot efectua verificări
de ansamblu ale structurii la SLU:
a) În termeni de deplasare, aşa cum este prevăzut în noul cod de evaluare seismică,
valoarea gradului de asigurare structurală seismică pe direcţie transversală, în sensul pozitiv al
axei OY este:
R3+,OY
d =
d u 0 ,128
= ⇒ R3+OY
, d = 0,47
ds 0 ,27
A31
Anexa A
6000
5000
4000
F [kN]
3000
2000 n GLD
1 GLD
1 GLD - Biliniara
1000
Cerinta de deplasare
0
0.00 0.05 0.10 0.15 0.20 0.25 0.30
d [m]
cy 0,106 +OY
R3+,OY
r = = ⇒ R3, r = 0,63
c 0,168
Aplicând aceeaşi procedură pentru cazul în care forţele orizontale acţionează în sensul
negativ al axei OY se obţin următoarele rezultate:
Sistemul echivalent cu 1 GLD se caracterizează prin următorii parametrii:
• Forţa de iniţiere a curgerii:
F y* = 4950 kN
• Deplasarea la curgere:
A32
Anexa A
d *y = 27 mm
• Deplasarea ultimă:
d u* = 125 mm
• Perioada de vibraţie:
T * = 1,24 sec
• Coeficientul seismic:
R3− OY =
d u 0 ,125
= ⇒ R3−OY = 0,46
ds 0 ,27
b) În termeni de rezistenţă:
cy 0,107 −OY
R3−,OY
r = = ⇒ R3, r = 0,64
c 0,168
A.4.5.2 Analiza dinamică neliniară
Această metodă de calcul neliniar a fost aplicată în conformitate cu prevederile din codul
de proiectare seismică P 100-1 şi a urmărit să verifice atât capacitatea de deformare a structurii în
ansamblul ei, cât şi deformaţiile ce se dezvoltă în zonele potenţial plastice ale structurii.
Pentru analizele dinamice neliniare s-a utilizat un set de trei accelerograme: accelerograma
N-S înregistrată la INCERC în 4 martie 1977 ce a fost amplificată astfel încât acceleraţia
maximă a terenului să fie de a g = 0,24 g şi două accelerograme artificiale obţinute prin
modificarea celor înregistrate la INCERC în 1977 pe direcţiile N-S şi E-V astfel încât să fie
compatibile cu spectrul de proiectare din P 100-1.
Iniţial caracteristicile de deformare post-elastică au fost definite prin aceleaşi curbe M − θ
folosite în calculul static biografic. S-a observat însă că pentru structura supusă evaluării,
caracterizată printr-un număr însemnat de elemente subarmate, „căderea” bruscă din legile
constitutive ale articulaţiilor plastice face ca algoritmul de integrare a ecuaţiilor diferenţiale de
mişcare să nu fie convergent şi analiza să fie stopată înainte de terminarea mişcării terenului. În
consecinţă pentru analiza dinamică neliniară s-au utilizat legile constitutive M − θ prezentate în
figura A.18.
În tabelul A.19 sunt centralizate valorile maxime ale rotirilor în articulaţiile plastice din
grinzile fiecărui nivel. Pentru fiecare valoare a rotirii plastice este prezentată şi valoarea asociată
A33
Anexa A
a gradului de asigurare structurală seismică – indicatorul R3. În mod similar tabelul A.20 prezintă
valorile maxime ale rotirilor în articulaţiile plastice din stâlpi.
În aceste tabele s-au folosit următoarele notaţii: „77inc13orig” reprezintă accelerograma
originală înregistrată la INCERC pe direcţia N-S la cutremurul din 1977; „77inc13sv” reprezintă
accelerograma artificială obţinută prin modificarea celei dintâi astfel încât să fie compatibilă cu
spectrul de proiectare; iar „77inc11sv” reprezintă accelerograma artificială obţinută prin
modificarea celei înregistrate la INCERC pe direcţie E-V tot în 1977.
My My
GRINZI STÂLPI
1.4% θ 0.8% θ
Fig. A.18 – Legile M − θ pentru grinzi şi stâlpi utilizate în analiza dinamică neliniară
Comparând valorile minime din aceste tabele cu valorile celorlalte niveluri ale structurii se
remarcă faptul că: sub acţiunea excitaţiei seismice înregistrate la INCERC în 1977 (77inc13orig)
deformaţiile plastice se concentrează în stâlpii şi grinzile de la nivelul parterului după cum se
observă şi în figura A.19(a); pentru accelerograma artificială 77inc13sv deformaţiile inelastice
sunt concentrate în stâlpii de la parter şi în grinzile planşeului peste etajul 1 (Fig. A.19(b)); iar
pentru mişcarea terenului caracterizată de accelerograma artificială 77inc11sv cele mai puternic
solicitate articulaţii plastice sunt în stâlpii şi grinzile de la etajul 1 (Fig. A.19(c)).
Tabelul A.19. Valori MAXIME ale rotirilor plastice în GRINZI şi indicatorii R3 asociaţi
77inc13orig 77inc13sv 77inc11sv
Nivel
θ pl
max
R3grinzi θ pl
max
R3grinzi θ pl
max
R3grinzi
În figura A.19, pentru toate cele trei mişcări seismice, se remarcă apariţia mecanismelor de
plastificare de nivel ce impun ca cea mai mare parte din energia indusă de excitaţia seismică să
fie disipată în zonele plastice de la nivelul respectiv, rezultând astfel cerinţe foarte mari de
deformare în articulaţiile plastice.
A34
Anexa A
Tabelul A.20. Valori MAXIME ale rotirilor plastice în STÂLPI şi indicatorii R3 asociaţi
77inc13orig 77inc13sv 77inc11sv
Nivel
θ pl
max
R3stâlpi θ pl
max
R3stâlpi θ pl
max
R3stâlpi
A35
Anexa A
0.30
0.25
Deplasare la vârf [m]
0.10
0.05
0.00
-0.05
-0.10
-0.15
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Timp [sec]
Fig. A.20 Variaţia în timp a deplasării la vârf pentru accelerograma „77inc13orig”
Astfel, pentru mişcarea reală înregistrată la INCERC pe direcţia N-S în 1977 şi scalată
pentru o acceleraţie maximă de a g = 0.24 g , deplasarea la vârf indusă de mişcarea seismică
variază conform figurii A.20. A rezultat o cerinţă de deplasare la vârful construcţiei de
d s = 33 cm şi o deplasare capabilă de d u = 17 cm , aşa încât gradul de asigurare structurală
OY
seismică pe direcţia transversală a clădirii este egal cu R3 = 0 ,52 .
În mod similar pentru cele două accelerograme sintetice rezultă indicatorii:
R3OY = 0,17 / 0,24 = 0,70 - pentru „77inc13sv” (Fig. A.21)
şi
R3OY = 0,15 / 0,34 = 0,44 - pentru „77inc13sv” (Fig. A.22).
Întrucât în calculul dinamic neliniar nu au fost folosite cel puţin şapte mişcări ale terenului
compatibile cu spectrul de răspuns elastic răspunsul structurii, pentru verificări nu s-a putut
folosi media valorilor de răspuns din cele trei analize efectuate.
Ca urmare, în metodologia de nivel 3 utilizând metode de calcul dinamic neliniar, gradul de
asigurarea structurală seismică la nivelul structurii reprezintă cea mai mică valoare dintre cele
obţinute sub acţiunea mişcărilor terenului caracterizate de cele trei accelerograme folosite:
A36
Anexa A
0.25
0.15
0.10
0.05
0.00
-0.05
-0.10
-0.15
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Timp [sec]
Fig. A.21 Variaţia în timp a deplasării la vârf pentru accelerograma „77inc13sv”
0.15
0.10
0.05
Deplasare la vârf [m]
0.00
-0.05
-0.10
-0.15
Deplasarea capabilă
-0.20
-0.25
-0.30
-0.35
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Timp [sec]
Fig. A.22 Variaţia în timp a deplasării la vârf pentru accelerograma „77inc11sv”
A37
Anexa A
A38
Anexa A
A39
Anexa A
A40
Anexa A
M Ed ,demisol = 21046kNm
Pentru armarea verticală a pereţilor nou introduşi s-a utilizat armarea minimă prevazută pe
inimă în codul de proiectare a structurilor cu pereţi.
ρ min = 0,003 ⇒ As min = 0,003 ⋅ 200 ⋅ 1000 = 600mm 2 ml
A rezultat o armare de 2φ10/250, cu oţel tip S355 (PC52) şi un moment capabil:
2φ 10 / 250
M Rd ,demisol
= 17705kNm
Deoarece M Ed ,demisol ≥ M Rd ,demisol este necesară majorarea ariei de armătură din inima
pereţilor nou-introduşi la 2φ12/150. Rezultă un moment capabil:
2φ 12 / 150
M Rd ,demisol
= 22187 kNm
M Rd 22187
Ω= = = 1,054
M Ed 21046
A41
Anexa A
Cu datele obţinute s-au facut verificări preliminare ale dimensiunilor fundaţiilor minim
necesare pentru preluarea încărcărilor date de pereţi şi pentru transmiterea acestora către terenul
de fundare. Pentru determinarea solicitărilor transmise fundaţiei s-a determinat momentul capabil
din pereţi utizilând valorile medii ale rezistenţelor materialelor. Astfel, solicitările transmise
fundaţiei nu au mai fost multiplicate cu valoarea produsului γRd ⋅ Ω , în conformitate cu
prevederile punctului 4.6.2.4. Rezistenţa fundaţiilor, din P100-1.
N Ed ,demisol = 2722kN
2φ 12 / 150
M Rd ,m , demisol
= 28546kNm
M Rd ,m 28546
⇒ = = 1,356 > γRd ⋅ Ω = 1,054 ⋅1,15 = 1,212
M Ed 21046
Forţa tăietoare la baza pereţilor este:
VRd ,m = 1,356 ⋅V Ed = 1,356 ⋅1665 = 2258kN
Cu dimensiunile propuse de 2,0x8,8m şi o înălţime a acesteia de 0,7m, greutatea proprie a
fundaţiei este de aproximativ 300kN. Rezultă solicitările transmise terenului de fundare:
N f = 2722 + 300 = 3022kN
Nf Mf
pef ,max,min = ±
Af Wf
Nf Mf 3022 30127
pef ,max,min = ± = ± = 172 ± 1167
Af Wf 17,6 25,81
A42
Anexa A
Ţinând seama de valorile foarte mari ale solicitărilor ce sunt transmise fundaţiilor s-a
considerat oportună reducerea numărului de niveluri flexibile prin introducerea unui număr de
pereţi suplimentari pe înălţimea demisolului. În prima variantă s-au introdus doar trei pereţi
suplimentari pe înălţimea demisolului şi s-a reluat calculul static. S-au constatat reduceri ale
solicitărilor din cei trei pereţi de consolidare propuşi pe toată înălţimea structurii, dar şi din
elementele structurale existente, rămase neconsolidate.
Fig. A.25 – Elevaţia cadrului transversal cu pereţi structurali din beton armat
A43
Anexa A
Deoarece reducerile solicitărilor nu au fost însemnate s-a optat pentru introducerea a încă
doi pereţi pe înălţimea demisolului şi crearea unui nivel mult mai rigid şi rezistent la nivelul de la
baza structurii. A rezultat un număr de cinci pereţi suplimentari puşi pe înălţimea demisolului
(Fig. A.24 şi Fig. A.25). În acest fel, valorile momentelor de la baza pereţilor, pe nivelul
demisolului, scad cu aproximativ 35% fată de cele obţinute în situaţia când în structură iniţială
existau doar trei pereţi pe toată înălţimea structurii.
Rezultatele oferite de calculul automat au valori mai scăzute ale momentelor încovoietoare
efective (MEd) de aproximativ 14000 kNm, la baza fiecăruia dintre pereţi, cu creşterea uşoară a
forţelor axiale:
N Ed ,demisol = 3200kN
M Ed ,demisol = 13905kNm
Pentru armarea minimă a rezultat un moment capabil:
2φ 10 / 250
M Rd ,demisol
= 18955kNm
Deoarece M Ed ,demisol ≤ M Rd ,demisol nu mai este necesară majorarea ariei de armătură din
inima pereţilor nou-introduşi. Rezultă:
M Rd 18955
Ω= = = 1,363
M Ed 13905
Cu datele obţinute s-au facut verificări preliminare ale dimensiunilor fundaţiilor minim
necesare pentru preluarea încărcărilor date de pereţi şi pentru transmiterea acestora către terenul
de fundare. Pentru determinarea solicitărilor transmise fundaţiei s-a determinat momentul capabil
din pereţi utizilând valorile medii ale rezistenţelor materialelor:
N Ed ,demisol = 3200kN
2φ 10 / 250
M Rd ,m , demisol
= 21363kNm
M Rd ,m 21363
⇒ = = 1,536
M Ed 13905
Forţa tăietoare la baza pereţilor este:
VRd ,m = 1,536 ⋅V Ed = 1,536 ⋅140 = 215kN
Se propun dimensiuni mai mari de fundaţie de 3,5x8,8m şi o înălţime a acesteia de 0,7m,
greutatea proprie a fundaţiei rezultând aproximativ 535kN. Rezultă solicitările transmise
terenului de fundare:
N f = 3200 + 535 = 3735kN
A44
Anexa A
Nf Mf
pef ,max,min = ±
Af Wf
Nf Mf 3735 21514
pef ,max,min = ± = ± = 121 ± 476
Af Wf 30,8 45,17
Grinda existenta
hc L0 hc
Stalp existent Stalp existent
Hdemisol
Conectori
Pardoseala
existenta
Cuzinet BA Cuzinet BA
existent existent
Bloc BS Mustati Bloc BS
existent perete nou existent
A45
Anexa A
Datorită valorilor încă ridicate se propune un sistem de fundare de tip fundaţii izolate
rezemate pe minipiloţi (Fig. A.26). Aplicarea acestui sistem necesită însă un calcul geotehnic de
specialitate şi nu face obiectul prezentului exemplu de calcul.
Trebuie menţionat că, în practică, executarea minipiloţilor poate implica o creştere
semnificativă a costurilor lucrărilor de consolidare. În acest sens, în cazul unor structuri reale,
este indicat să se facă o analiză comparativă aprofundată a costurilor şi implicaţiilor variantei cu
minipiloţi, pe de o parte, şi a variantei majorării numărului de pereţi suplimentari de la nivelul
demisolului, pe de altă parte. Cea de a doua posibilitate, deşi poate reduce costurile, implică
realizarea unor spaţii impuse, reduse ca dimensiuni în plan.
Dacă nici una din cele două soluţii propuse nu se poate aplica, pereţii se pot considera articulaţi
la bază, adică se rotesc pe teren – rocking walls. În mod evident, schematizările din calcul
trebuie să reflecte posilitatea de rotire a acestora, în special prin modul de rezemare de la bază.
A46
Anexa A
M Rd 16605
Ω= = = 1,215
M Ed 13665
Pentru armarea orizontală a pereţilor nou introduşi s-a utilizat armarea minimă prevazută
pe inimă în codul de proiectare a structurilor cu pereţi.
ρ min = 0,0025 ⇒ As min = 0,0025 ⋅ 200 ⋅1000 = 500mm 2 ml
A rezultat o armare de 2φ10/250, cu oţel tip S355 (PC52).
Deoarece inima pereţilor nou-introduşi nu preia practic nimic din forţa axială de
compresiune s-a considerat că forţa tăietoare este integral preluată de armătura orizontală din
inima nou introdusă. În mod acoperitor nu s-a ţinut cont de armătura din planşeu.
Forţa tăietoare de proiectare de la baza pereţilor la nivelul parterului este:
VEd = 1,2 ⋅1,215 ⋅V Ed = 1,2 ⋅1,215 ⋅1555 = 1,458 ⋅1555 = 2267 kN
A47
Anexa A
M Ed M Rd
Nivel Ax
[kNm] [kNm]
R3M
E1 A -127 -264.3 2.08
E1 Bdr -45 -115.4 2.56
E1 Cdr -135 -158.6 1.18
E1 Bst -101 -158.6 1.57
E1 Cst -56 -115.4 2.06
E1 D -153 -264.3 1.73
Ca şi în cazul pereţilor, din cauza celor cinci pereţi de pe înălţimea demisolului solicitările
cele mai mari din stâlpii existenţi au rezultat la baza parterului.
Tabelul A.23. Structura consolidată. Gradul de asigurare seismică structurală la moment
încovoietor pentru stâlpii CTC la baza parterului – Seism pe direcţie transversală
N Ed M Ed M Rd
Ax R3M
[kN] [kNm] [kNm]
A -695 42 314 7.48
B -728 18 171 9.50
C -735 31 172 5.55
D -723 61 327 5.36
A48
Anexa A
A49
Anexa A
200
650
250
Conectori
14Ø20/500
Grinda
existenta
200
A50
Anexa A
Verificarea prin calcul a conectorilor orizontali rezultă din condiţia maximală a preluării
integrale a lunecării orizontale din rosturile de contact între elementele existente şi cele nou
introduse, în acest caz pereţii, prin armăturile existente în stălpii de la capete şi prin conectori,
fără a ţine seama de aportul forţei axiale sau de aportul betonului din bulbul comprimat. La
fiecare nivel forţa tăietoare de dimensionare a conectorilor, în lungul rosturilor orizontale, se
determină, similar pereţilor, cu formula:
Vc ,i = VEd ,i ⋅ max{1,5; (k Q ⋅ Ω)}
unde
Vc ,i - reprezintă forţa tăietoare pentru calculul conectorilor verticali (inclusiv armătura
verticală din stălpii existenţi), puşi în lungul grinzilor;
VEd ,i - reprezintă forţa tăietoare rezultată din calculul în domeniul elastic la nivelul i;
(
Rd = µ f ⋅ N bulb + As ,stâlp ⋅ f yd
Lbulb tot
)
µ f = 0,7
Tabelul A.24. Calcul conectori verticali în rostul orizontal
A51
Anexa A
La nivelul demisolului, în tabel, este trecută forţa tăietoare de calcul pentru unul din cei
cinci pereţi suplimentari de la nivelul demisolului deoarece la pereţii dezvoltaţi pe toată
înălţimea casei forţele tăietoare au valori foarte mici, de ordinul a 150 kN.
Pentru nivelul parterului aria de armătură necesară preluării lunecării orizontale este:
⇒ Asc ,tot , P = 1579 ⋅10 3 /(0,8 ⋅ 300) = 6580mm 2
Se aleg 23 conectori puşi pe un singur rând φ20/300, cu oţel tip S345 (PC52).
A.6.8.2 Dimensionarea conectării verticale
Relaţiile de calcul ale forţelor totale de lunecare sunt următoarele:
S zero S zero
LstEd ,v = − N bază − N zero − ∑ V grav . −
gr
∑ V grind .
S bază S bază
S zero S zero
Ldr
Ed ,v = N bază − N zero − ∑ V grav . +
gr
∑ V grind .
S bază S bază
A52
Anexa A
74 kN LstEd ,v 110 kN
41 kN
10.7 m
74 kN 110 kN
41 kN
Ldr
Ed ,v
Nu apar efecte indirecte
deoarece la stânga
bulbului nu există grinzi
dispuse în planul
peretelui
528 kN 3811 kN
întindere compresiune
(8φ20 OB37) (12φ16 PC52)
(500x650 C12/15)
A53
Anexa A
Lungimea efectivă a interfeţei verticale de conectare este egală cu distanţa dintre secţiunile
de moment nul şi respectiv de moment maxim din care se scade înălţimea celor două grinzi
transversale: 10.7 m – 2x0.65m = 9.40 m.
În consecinţă, valorile de dimensionare ale forţelor distribuite de lunecare sunt:
2170
la interfaţa dintre bulbul din stânga şi inimă: Lstv = 1.20 ⋅ = 278 kN / ml şi
9.40
3146
la interfaţa dintre bulbul din stânga şi inimă: Ldrv = 1.20 ⋅ = 402 kN / ml
9.40
74 kN Ldr
Ed ,v 110 kN
41 kN
10.7 m
74 kN 110 kN
41 kN
LstEd ,v
Nu apar efecte indirecte
deoarece la stânga
bulbului nu există grinzi
dispuse în planul
peretelui
2855 kN 724 kN
compresiune întindere
(8φ20 OB37) (12φ16 PC52)
(350x700 C12/15)
Se aleg 11 conectori, pe nivel, puşi pe un singur rând φ25/300, cu oţel tip S345 (PC52).
A54
Anexa A
, p = τ Rk ⋅ π ⋅ d ⋅ hef
0
N Rk
cu
τ Rk - rezistenţa caracteristică de aderenţă, depinzând de clasa de rezistenţă a betonului,
valori date pentru beton nefisurat sau fisurat în specificaţia tehnică europeană corespunzătoare;
d - diametrul tijei conectorului sau diametrul exterior al filetului intern al manşonului;
hef - adâncimea de înglobare.
C.2 Efectul geometric al distanţei interax şi al distanţei faţă de margine asupra rezistenţei
caracteristice este luat în calcul prin valoarea
Ap , N
Ap0, N
unde
Ap0 , N = scr , Np ⋅ scr , Np - aria de influenţă de referinţă a unui conector individual;
A55
Anexa A
c cr, Np = s cr,Np 2
C.3 Efectul unor conectori deşi.
Coeficientul ψ g , Np ţine cont de un efect de grup, în cazul în care conectorii sunt deşi.
0,5
s
ψ g , Np = ψ g0, Np −
s
( )
⋅ ψ g0, Np − 1 ≥ 1
cr , Np
cu
1, 5
τ
ψ g0, Np = n − ( )
n − 1 ⋅ Rk
τ
≥1
Rk ,max
n - numărul conectorilor cu aderenţă ai grupului;
τ Rk - rezistenţa caracteristică de aderenţă, depinzând de clasa de rezistenţă a betonului,
valori date pentru beton nefisurat ( τ Rk ,ucr ) sau fisurat ( τ Rk ,cr ) în specificaţia tehnică europeană
corespunzătoare;
k8
τ Rk ,max = ⋅ hef ⋅ f ck ,cube
π ⋅d
k8 - dat în specificaţia tehnică europeană relevantă pentru beton fisurat şi nefisurat;
fck,cube - rezistenţa caracteristică pe cub corespunzătoare clasei betonului;
s - distanţa interax;
scr,Np - distanţa interax caracteristică.
Valoarea pentru k8 este 7,2 pentru aplicaţiile în beton fisurat.
C.4 Efectul modificării distribuţiei eforturilor în beton.
Coeficientul ψ s , Np ţine cont de modificarea distribuţiei de eforturi în beton datorată
marginilor elementului
c
ψ s , Np = 0,7 + 0,3 ⋅ ≤1
ccr , Np
C.5 Efectul expulzării stratului de acoperire cu beton.
A56
Anexa A
Factorul asociat expulzării betonului ψ re, N ţine cont de efectul unei armături dense pentru
adâncimi de înglobare hef < 100 mm:
hef
ψ re , N = 0,5 + ≤1
200
Oricare ar fi adâncimea de înglobare a conectorului, ψ re , N poate fi luat 1,0 în următoarele
cazuri:
1) Armătura (orice diametru) se dispune la un pas ≥ 150mm, sau
2) Armătura cu un diametru de maxim 10 mm se dispune la un pas > 100 mm.
C.6 Efectul excentricităţii încărcării.
Coeficientul ψ ec , Np ţine cont de un efect de grup în cazul unor forţe de întindere diferite ce
acţionează pe conectorii individuali ai grupului.
1
ψ ec , Np = ≤1
1 + 2 ⋅ eN scr , Np
eN - excentricitatea forţei rezultante de întindere ce acţionează pe conectorii întinşi;
D. Cedare prin ruperea conului de beton
Rezistenţa caracteristică a unui singur conector întins sau a unui grup de conectori întinşi
în cazul cedării prin ruperea conului de beton se poate obţine cu ecuaţia.
Ap , N
N Rk ,c = N Rk
0
,c ⋅ ⋅ψ s , N ⋅ψ re , N ⋅ψ ec , Np
Ap0, N
unde
D.1 Rezistenţa caracteristică a unui singur conector în beton fisurat.
Rezistenţa caracteristică a unui singur conector instalat în beton fisurat şi neinfluenţată de
alţi conectori vecini sau margini ale elementului de beton se obţine astfel:
,c = k cr ⋅ f ck ,cube ⋅ hef1,5
0
N Rk
unde
kcr - coeficient care ţine seama de influenţa mecanismelor de transfer al încărcării pentru
aplicaţiile în beton fisurat, valoarea lui este între 7,2 şi 8,5;
fck,cube - rezistenţa caracteristică pe cub corespunzătoare clasei betonului;
hef - valoarea efectivă a adâncimii de înglobare.
D.2 Efectul geometric al distanţei interax şi al distanţei faţă de margine.
Ap0 , N = scr , Np ⋅ scr , Np - aria de influenţă de referinţă a unui conector individual ;
Exemplu numeric:
Se vor folosi ancore Φ25/300 S345 (PC52) cu adâncimea de înglobare 150mm.
hef=150mm
c=175mm
s=300mm
fck=10 N/mm2
fck,cube=12 N/mm2
kcr=8
k3=2
scr,N = 3hef = 450mm
ccr,N= 225mm
,c = 8 × 12 × 150 = 50908 N
0 1, 5
N Rk
Ac , N 300 × 350
= = 0,52
A 0
c,N 450 × 450
175
ψ s , N = 0,7 + 0,3 ⋅ = 0,933
225
ψ re, N = ψ ec , N = 1,0
Deoarece smulgerea ancorei nu este posibilă rămâne doar termenul asociat cedării
betonului din spatele tijei.
Rezultă N Rk ,c = 50,9 × 0,52 × 0,933 ×1,0 × 1,0 = 24,69kN
A58
Anexa A
A59