Instaurarea comunismului în România

Perioada de după al Doilea Război Mondial a fost perioada instaurării comunismului în întreaga
Europă de Est, deci și în spațiul românesc.

Instaurarea regimului comunist în România debutează după lovitura de stat de la 23 august 1944,
prin staționarea trupelor sovietice pe teritoriul țării. Acestea au fost instrumentul cu ajutorul căruia
rușii și-au asigurat implementarea totalitarismului de tip stalinist în țara noastră. Un aport
semnificativ în impunerea comunismului în România de către URSS l-a avut și înțelegerea de la Yalta,
din 1945, care a lăsat drum liber manevrelor sovieticilor în România.

Comunismul s-a impus în România treptat. Primul pas în acest sens a fost făcut la 6 martie 1945 prin
numirea primului guvern procomunist, prezidat de Petru Groza, un trimis al sovieticilor. Din acest
guvern nu făcea parte, însă, niciun reprezentant al partidelor tradiționale democratice, PNL și PNȚ,
lucru care a stârnit nemulțumirea regelui Mihai.

Următorul pas pentru acapararea puterii politice de către comuniști a fost falsificarea alegerilor din
noiembrie 1946, când comuniștii și aliații lor din Blocul Partidelor Democratice au manevrat
rezultatul alegerilor în favoarea lor, deși PNL și PNȚ erau adevăratele câștigătoare ale scrutinului.
Această mare fraudă electorală, realizată cu concursul URSS, a certificat faptul că democrația nu mai
era o opțiune în România, iar comuniștii erau adevărații stăpâni ai țării.

De la falsificarea alegerilor și până la înlăturarea tuturor adversarilor politici nu a mai fost decât un
pas, care s-a finalizat la 30 decembrie 1947, când regele Mihai a fost silit să abdice, monarhia
constituțională a fost abolită, iar România a devenit republică populară.

Procesul de stalinizare a presupus apariția partidului unic, și anume Partidul Muncitoresc Român,
creat în februarie 1948. Conducătorul PMR era Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a și condus
România în perioada 1948-1965. Dej a fost cel care a instaurat regimul comunist de tip stalinist în
România, consolidat prin adoptarea celor două constituții comuniste din 1948 și 1952. Prin aceste
constituții, PMR devenea forța conducătoare unică, acesta hotărând folosirea mijloacelor și
metodelor sovietice în organizarea și conducerea țării. Astfel, începând cu 1948, se trece la
naționalizarea băncilor, fabricilor, impunerea cenzurii, a controlului asupra culturii și asupra Bisericii,
iar între 1949-1962 are loc colectivizarea în agricultură.

Conducătorul României, începând cu 1965, a fost Nicolae Ceaușescu (1965-1989). Dacă într-o primă
etapă a guvernării sale, România a cunoscut o perioadă de liberalizare, după 1974 are loc înrăutățirea
situației economice și sociale. În decembrie 1989 existau deja semne că românii nu mai suportau
lipsa alimentelor, a medicamentelor, încălcarea drepturilor și libertăților omului, în condițiile în care
apropiații lui Ceaușescu trăiau în belșug.

Prăbușirea comunismului în România a avut loc în anul 1989. Revolta românilor a început pe 16
decembrie, la Timișoara, și s-a extins apoi în toată țara. În zilele de 21-22 decembrie 1989, revoluția a
izbucnit și la București, soldându-se cu înlăturarea clanului Ceaușescu de la conducerea țării. Soții
Ceaușescu au fost, ulterior, judecați și executați la Târgoviște, pe 25 decembrie 1989. În urma acestor
evenimente, România a revenit la democrație, iar organele de conducere create au fost Consiliul
Frontului Salvării Naționale, înființat în seara zilei de 22 decembrie 1989, precum și guvernul
democratic, instaurat, oficial, după primele alegeri libere din 20 mai 1990.
Timisoara devine primul oras liber de comunism

România a cunoscut, din păcate, consecințele instalării regimurilor totalitare în Europa de Est, după
terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Regimul comunist a provocat schimbări negative în
societatea românească, a însemnat o gravă încălcare a drepturilor și libertăților cetățenești. De
exemplu, în România anilor 1948-1964, în închisorile comuniste au murit o serie de personalități ale
politicii și culturii interbelice, printre care se numără Gheorghe I. Brătianu, Ion Mihalache, Iuliu Maniu
etc. Astfel, regimul totalitar considera că epurarea politică este un instrument de control al societății,
menit să-i asigure întreaga autoritate.

Înlăturarea regimului comunist, prin revoluția decembristă, a făcut ca România să redevină un stat
democratic, ce a urmărit în perioada imediat următoare: integrarea sa în structuri internaționale
precum NATO, dar și în familia statelor europene – Uniunea Europeană.