Plumb, George Bacovia

Context:

Simbolismul:

-promovează necesitatea unei înnoiri a poeizie față de retorica romantică și față de impersonalitatea
poeziei parnasiene;

-exprimă dorința de a impune în poezie sensibilitatea, visul, muzicalitatea;

-opera este dominată de ambiguitate, de nostalgie, de melancolie;

-exprimă inefabilul;

-se urmărește stabilirea unor corespondențe intime dintre eul liric și lumea exterioară;

-cultivă sugestia:

-elementul cheie al poeziei simboliste devine simbolul, cu rolul de a sugera, care, însă, trebuie să fie
autentic și spontan, o asociere între senzație, emoție și imagine sensibilă.

-ultima etapă a simbolismului românesc este reprezentată de George Bacovia.

Viziunea despre lume

Volumele sale de versuri (Plumb, Scântei galbene, Cu voi) ilustrează propria concepție despre poezie,
preferința acestuia pentru simbolurile culorilor, pentru motivele muzicale, pentru singurătate, pentru
melancolie, pentru spleen.

Încadrare în curent/mișcare/orientare literară

-reflectă direcția simbolistă prin intermediul motivelor și al atitudinii;

-se înscrie în curent prin utilizarea simbolurilor, a sugestiei, a analogiilor, a corespondențelor, prin
muzicalitatea interioară realizată prin tehnica repetițiilor, cromatica și dramatismul trăirilor eului liric;

-imaginarul simbolist-cuvintele cheie; plumb, cavou, singur;

-elementele primordiale ale naturii, frigul și vântul, produc disoluția materiei și sunt sugestii ale
sfârșitului continuu bacovian;

-simbolul PLUMB:-metal greu, cenușiu, rece, toxic;

-siciriul=simbolul morții;

-mesajul-moartea fizică-moartea sufletească;

-starea de angoasă resimțită în momentul conștientizării faptului că moartea spirituală reprezintă
dispariția existențială;

-gânduri cenușii, întunecate, detașare de mediul exterior;

-corespondența: timp-suflet; interior-exterior.

Prezentarea a două imagini artistice/idei poetice

Tema poeziei o constituie moartea.

-se exprimă starea de melancolie, tristețea, solitudinea poetului care se simte încătușat, sufocat spiritual
într-o lume care-l apasă, în care se simte închis definitiv, fără nicio soluție de evadare.

Motivele specific simboliste: somnul și singurătatea.

Elemente ale textului poetic

Titlul-PLUMB, ce se constituie într-un simbol, cuvânt care are drept corespondent în natură metalul greu,
sugerând apăsarea sufletească.

-coloarea cenușie induce starea de angoasă;

-sonoritatea surdă a cuvântului-închiderea definitivă a spațiului existențial.

Relația de simetrie:

-prezența simbolului PLUMB

-rimă la primul și ultimul vers din poezie, prin sintagma DE PLUMB, aflată la începutul versului al doilea
din fiecare strofă.

Lirismul subiectiv-prin mărcile subiectivității, verbe la persoana I, singular STAM, AM ÎNCEPUT și

adjectivul posesiv MEU.

Compozițional: două secvențe poetice, care corespund celor două planuri ale realității:

-realitatea exterioară, obiectivă, simbolizată de cimitir și cavou;

-realitatea interioară, subiectivă, simbolizată de sentimentul iubirii, a cărui invocare se face cu disperare.

Cadrul spațial-închis, apăsător, evidențiat prin metafore: SICRIE DE PLUMB, CAVOU.

Prozodic:

-iambul alternează cu amfibrahul;

-rima este îmbrățișată;

-măsura versurilor este de 10 silabe;

-construcția riguroasă a catrenelor, în care primul și ultimul vers se închid prin cuvântul PLUMB,
sugerează atmosfera sumbră a morții.

Concluzia:

-creația bacoviană evidențiază un eu liric solitar și prizonier unei conștiințe înspăimântate de sine, de
neant și de lumea în care trăiește și în care nu se poate integra.

-imaginarul poetic relevă o lume ca un adevărat cimitir.

-eului nu-i mai rămâne decât să rătăcească prin lumea construită ca o închisoare trăind sentimentul
solitudinii și al angoasei.

-poetul dezvăluie o realitate care își are geneza în procedeele sale sufletești, ea fiind o proiecție a stărilor
sale de spirit.

-lumea materială este asimilată stărilor sufletești, reducându-se la culoare, stare, mișcare, prefăcând
realitatea în mister.