L P.

r;

EXPLORAREA METABOLISMULUI GLUCIDIC

Cele mai frecvente circumstante in care se indica

A. TESTE STATICE
explorarea metabolismului glucidic sunt
reprezentate de:
1. Detenninarea glicemiei ajeun.
• hiperglicemii (diabet zaharat sau suspiciunea
2. Detenninarea glicozuriei.
de diabet zaharat);
3. Detenninarea corpilor cetonici.
• grupele populationale cu rise crescut diabetic· 4. Detenninarea hemoglobinei glicozilate
• obezitatea; I

• pancreatopatii; 1. Glicemia ajeun

• hiperfipemii §i hiperfipoproteinemii;
• guta §i hiperuricemiile;
• hepatopatii acute sau cronice·
• bolile cardiace fnsotite de ate~scleroza·
• litiaza biliara; ' metode cant,tat,ve enz,matice cu hexokinaza
• persoane supuse stresului;
• abuzuri alimentare §i de alcool;
• sarcina;
• hipoglicemiile;
• slabirea in greutate nemotivata.
DIABETUL ZAHARAT
Definifie: DZ ~e define§te ca o stare patologica
h~~~ena din punct de vedere etiopatogenic,
chmc §I terapeutic, a carei manifestare esentiala
este hiperglicemia indusa de deficitul de insulina.
Consecutiv deficitului de insulina, apar tulburari
ale metabolismului protidic, lipidic §i
hidroelectrolitic. Hiperglicemia impreuna cu alti
factori, conduc la complicatii, ce afecteaza ochii,
rinichii, nervii §i vasele de sange, ceea ce
determina reducerea duratei de viata a bolnavilor.
Classie clinice de diabet zaharat:
1. DZ tip 1 mediat imunologic insulino-
dependent
2. DZ tip 2 cu insulinorezistenta, insulino-
independent
3. Alte tipuri de DZ induse specific
3.1. Afeqiuni pancreatice (pancreatite acute
§i cronice)
3.2. Tulburari hormonale (feocromocitom,
acromegalie, sindrom Cushing).
3.3. Indus medicamentos (dupa steroizi,
diuretice tiazidice).
3.4. Alterari la nivelul receptorilor pentru
insulina (acanthosis nigricans).
3.5. Sindroame genetice (lipodistrofie,
distrofia miotonica, ataxia-
telangiectazia).
4. DZ gesta~onal
Reflecta productia hepatics bazala de glucoza
(care e inhibata de insulina).
Glicemia se determina fie prin metode calitative
fie cu ajuto~I _automat~lor de biochimie pri~
(cele mai folosite datorita preciziei lor).
Valori Norma/e: 70-100 mg/dL.
lnterpretare:
• glicemie a jeun ::: 126mg/dl (in urma a doua
determinari consecutive), sau o glicemie :::
200mg/dl + semne clinice caracteristice
reprezinta criteriile diagnostice pentru Di
(criteriile recomandate de OMS);
• glicemia bazala normala nu exclude prezenta
diabetului zaharat;
• valori ale glicemiei sub 50 - 60 mg/dl indica
prezenta unei hipoglicemii, chiar §i in absenta
simptomatologiei.
Patologic:
Cre§terea valorilor se intalne§te in:
• diabetul zaharat tip I §i II, unde sunt
considerate diagnostice
• afeqiuni endocrine: feocromocitom
acromegalie, sindrom Cushing, tireotoxicoza '
• bolile pancreasului: pancreatita acuta §i
cronica, fibroza chistica, hemocromatoza
• efort fizic intens, emotii, arsuri severe, stari de
§0C, IMA, accident cerebrovascular.
Scaderea valorilor se intalne§te in:
• afeqiuni endocrine: hipopituitarism, boala
Addison, hipotiroidism
• afeqiuni pancreatice: insulinom, deficitul de
glucagon
• afeqiuni hepatice severe: intoxicatii (arsenic,
cloroform, tetraclorura de carbon)
• tumori: fibrosarcom, carcinom gastric,
carcinom suprarenalian
2. Glicozuria
Se poate determina calitativ §i cantitativ.
Metodele calitative utilizate se bazeaza fie pe
capacitatea reducatoare a glucidelor urinare fata
de reactivi ce contin saruri de Cu, Bi, fie pe reactii
enzimatice (bandelete impregnate cu reactiv care
 f

i§i schimba culoarea in prezenta glucozei urinare Glicozuria apare de regula in condipile unei
-Clinistix, Diastix, Chemstrip). hiperglicemii care depa~e pragul de eliminare
Va/orl Norma/e: renala a glucozei (la o filtrare glornerulara
• glucoza este absent;i in urlna (determinari normala, valoarea glicemiei de 160-180 mg/dl
calitative) constituie pragul de eliminare renala a glucozei).
• gl/cozurla < 0,5 g/zi (1-15 mg/di) (determinari
cantitative).
lnterpretare:

Glicemie
Glicozurie Comentarii
{mg/dl)
Diabetzaharat 160-180 + Permite diagnosticul de diabet zaharat manifest
Glomerulopatie Glicozuria pe fondul unui DZ clinic manifest indira instalarea glomerulopatiei
160-180 abs.
in DZ diabetice (cu scaderea filtrArii glomerulare)
Tubulopatie 70-100 + Nu are valoare diagnosticA pentru diabet zaharat
Prezenta in urinA a altor glucide decat glucoza (fructoza, galactoza, pentoze) sau
Reaqiifals a unor substante reduratoare (fenolii, acidul homogentizinic, creatinina,
pozitive
70-100 +
dextranul, vitamina C, penicilina). Metodele enzimatice exdud reac\iile fals
pozitive.

3. Corpii cetonici urinari folose§te doar fractiunea A1c (Hb A1c).

Corpii cetonici sunt: acetona, acidul beta-
hidroxibutiric §i acidul acetilacetic. Cantitatea
prezenta in urina in mod normal este nedozabila
prin rnetodele obi§nuite. Cre§terea nivelului lor
sanguin determina aparitia lor in urina (cetonurie).
Valorl Norma/e:
• corpii cetonici sunt absenfi in urlna
(determinari calitative)
• 1,5-3,5 mg/dL (determinari cantitative).
Pato/ogic, cetonuria poate aparea in urmatoarele
situapi:
• Prezenta corpilor cetonici indica stadiul de
decompensare metabolica (acicloza
metabolica cu cetoacidoza) in DZ tip I
• in afara diabetului zaharat, cetonuria apare in
stari catabolice: inanitie, diaree/varsaturi
prelungite, tireotoxicoza severa, acromegalie
in puseu de activitate
• Exces de catecolamine in efort fizic intens la
subiectii neantrenati, stres psihic prelungit.
4. Hemoglobina glicozilata
La pacienpi diabetici, cre§terea nivelului sanguin
al glucozei va determina cre§terea glicozilarii
hemoglobinei la nivelul globulelor ro~ii. Deoarece
durata de viata a hematiilor este de 120 de zile,
determinarea HbA la persoanele diabetice,
reprezinta un indice important al controlului
glicemic, chiar §i dupa 2-3 luni. De§i hemoglobina
glicozilata prezinta mai multe fraqiuni, uzual se
Determinarea se poate face cromatografic,
colorimetric sau prin metode radioimunologice.
Valori Norma/e: HbA1c =4-7%din Hb totala
B. TESTE DINAMICE
1. Testul tolerantei la glucoza pe cale orala
(TTGO)
2. Testul de toleranta la cortizon - glucoza
(TTGC)
3. Testul de toleranta la glucoza intravenos
4. Testul la tolbutamid
5. Profilul glicemic
1. Testul tolerantei la glucoza pe cale cale
orala (TTGO)
Se indica efectuarea acestui test subiectilor la
care se suspecteaza existenta diabetului zaharat
dar simptomele clinice §i testele statice nu
confirma diagnosticul.
Testul consta in dozarea glicemiei in sangele
a
venos jeun §i apoi la 2 ore de la administrarea
orala a 75 g de glucoza dizolvata in 300 ml apa.
in cele trei zile anterioare testului se impune un
regim dietetic fara restrictie la hidrocarbonate. ln
plus, trebuie excluse cauzele de stres (interventii
chirurgicale, afectiuni intercurente febrile).

2
 ~
lnteroreta
Glicemia ajeun GHcemia la 2 ore
(mg/di) (mg/di)
NORMAL :,; 109 < 140
Glcemie ajeun alterati 110-125 < 140
Sciderea tolerantei la glucozi < 126 · 140-199
DZ 2: 126 2: 200
Glicemia ajeun alterata §i scaderea tolerantei la glucozA reprezinta stari de prediabet, fiind asociate cu nsc
crescut de a dezvolta DZ.

2. Testul de toleranti la cortizon glucozi de minute timp de 2-3 ore. Valorile obtinute se
Testul reprezinta un TTGO obi§nuit, cu inscriu pe o curba.
deosebirea ca utilizeazA in plus 50 mg cortizon
(sau 10 mg Prednison}, care se administreazA lnterpretare:
pacientului fnainte de efectuarea probei. • ln mod normal tolbutamidul administrat i.v.
Testul se aplica persoanelor suspecte de a avea produce eliberarea de insulina din pancreas,
diabet zaharat, dar care prezinta TTGO negativ. care determina la 30 de minute de la
lnterpretare: injectare, o scadere a glicemiei cu peste 25%
Se oonsidera curba de tip diabetic atunci clmd: din valoarea sa inijiala, revenind la normal
• glicemia maximala la o ora este peste 160 dupa 90 -120 de minute.
mg/dl • Curba de tip diabet zaharat se caracterizeazA
• glicemia la 2 ore este 140 mg/dl. prin scaderea discreta (sub 25%) §i tardiva (la
2 ore de la injectare) a glicemiei.
3. Testul de toleranti la glucozi lntravenos • in hiperinsulinismul organic (insulinom)
Testul se indica acelor bolnavi la care TTGO nu scaderea glicemiei este masiva - peste 35-
este posibil (gastrectomizati sau cu sindroame de 40% din valoarea sa initiala - la 30 de minute
malabsorbVe) pentru a eviden~a scaderea de la recoltare. Curba nu revine la normal nici
tolerantei la glucoza. dupa 180 de minute.
Acest test oonsta in injectarea intravenoasa a
1• M ..,. - ,. .. ,. .. w •- n• ,,_ ,,,_ ••
glucozei §i urrnarirea in oontinuare a varia\iilor
glicemiei, cu stabilirea consumului periferic al /.
//
glucozei, §i calcularea unui coeficient de asimilare /·
periferica a glucozei. Testul este mai sensibil - -✓ /
dedit TTGO, §i are aplicatii in cercetarea clinica. I
/
4. Testul la tolbutamid intravenos
/
Acest test exploreazA capacitatea de secretie a
insulinei.
Tolbutamida este o sulfamida cu proprietati
\
-~:::::.."'"·\ /
/ ---
___
__ _...,.___..__.
.....,.....__

hipoglicemiante. Mecanismele de actiune ale •/

sulfamidelor antidiabetice, indiferent de genera~a
Testul la tolbutamid - reprezentare grafici
din care tac parte, sunt
• pe experimentul acut produce eliberarea de
5. Profllul glicemic
insulina acumulata Se realizeaza la pacientii diagnosticati cu DZ, prin
• pe terrnen mai lung de acpune, stimuleazA dozarea repetata a glicemiei (la ora 7.00, jeun, a
cre§terea secreVei de insulina prin scaderea la 1-2 ore dupa fiecare dintre eel 5 mese, la ora
pragului de excitatie dat de glucoza celulelor 24.00 §i la ora 3.00, ora la care glicemia atinge
beta-pancreatice valoarea cea mai mica).
• un efect periferic de cre§tere a numarului de
receptori membranari pentru insulina.

Principiu:
Bolnawl va fi supus acelora§i conditii ca §i in
cazul testului TTGO, dupa care se injecteazA
intravenos 1g de tolbutamid. Se var face recoltari
pentru deterrninarea glicemiei la intervale de 30
3

I
 C. PROBE SPECIALE

1. Detenninarea insullnei serice

2. Detenninarea peptidului C
3. Alte dozari honnonale
4. Tlpizarea HLA

1. Detenninarea insulinel serice

Pentru determinarea nivelului insulinei serice se
impune un post alimentar de eel pu\in 8 ore,
precum ~i intreruperea medicatiei antidiabetice
sau/ti administrarea insulinei cu 8 ore inainte de
efectuarea testului.
Nivelul seric al insulinei libere se determina prin
metoda radioimunologica. Anticorpii antiinsulina
interfera cu determinarea insulinemiei, pe de-o
parte, iar pe de alta parte reduc cantitatea de
insulina inactiva circulanta, prin legarea simultana
a insulinei exogene.
Valorl Normale: 6-26 µUlm/
Patologic:
• Valori scazute apar in DZ.
• Valori crescute apar in insulinom,
insulinorezistenta din obezitate, acromegalie,
sindrom Cushing, boli hepatice severe.

2. Detenninarea peptidului C
lnsulina este sintetizata ti stocata de catre
celulele beta pancreatice, sub forma de
proinsulina. in mornentul secretiei insulinei, se
elibereaza in concentratii echimolare un fragment
biochimic inert, denumit peptidul C ("connecting").
Deoarece intre concentra~ile serice ale insulinei
~; peptidului C exista o stransa corelatie, se indica
dozarea acestuia din urma, in diagnosticul
diferential al hipoglicemiei adevarate din
insulinom cu falsa hipoglicemie secundara
administrarii insulinei. Spre deosebire de insulina,
a carei metabolizare este predominant hepatica,
peptidul C este degradat in cea mai mare parte
de catre rinichi ~i este eliminat pa~al prin urina.
Valorl Normale: 0,78-1,89 nglml
Patologic:
• Valori crescute apar in: insulinom, insuficienta
renala, transplant de pancreas.
• Valori scazute apar in falsa hipoglicemie din
supradozajul insulinic, pancreatectomia totala.

3. Alte dozari honnonale

Se poate doza glucagonul, hormonul somatotrop,
cortizolul prin rnetode radioimunologice.

4. Tlplzarea HLA
Studiul imunogenetic al persoanelor cu diabet
zaharat confirmat ~i al claselor cu rise diabetic a
demonstrat asocierea evidenta a diabetului
zaharat tip I insulino-dependent cu HLA B8, B15,
DR3 ~i DR4.
4