Iubirea şi-a făcut apariţia la începutul lumii, manifestându-se în toate planurile

activităţilor desfăşurate de oameni.

Permanenta acestui sentiment pare a fi explicata de mitologie prin simbolul androginului
care ilustreaza eterna cautare a iubirii, a sufletului pereche ce caracterizeaza fiecare fiinta umana.
In mitologia greaca androginul era o fiinta fabuloasa, jumatate barbat jumatate femeie.
Iubirea este o tema inepuizabila care de-a lungul timpului  a fost transfigurata si privita
din perspective diferite, unice, este o temă a literaturii care a fascinat foarte mulţii scriitori de-a
lungul timpului ,în perioada romantică însa fiind valorificată mai mult,surprinzând atât formele
iubiri platonice, cât si cele ale pasiunii transformate în ură. Printre scriitorii pasionaţi de această
temă se numără şi William Shakespeare.
Opera "Romeo şi Julieta",este una dintre cele mai cunoscute povesti de dragoste a lumii,
este o tragedie in cinci acte, avand la baza o poveste reală. Cartea prezintă soarta a doi
îndrăgostiţi care luptându-se cu destinul ajung la un final tragic: moartea amândurora.
Iubirea celor două personaje este una erotică, pasionala care atinge momentul fatal al
mortii. E ca un joc de hazard, nu stiau ce ii astepta, doar iubirea lor conta, nu prejudecatile
oamenilor sau numele pe care il purtau. Relatia dintre Romeo si Julieta este una stransa, chiar
conjunctia "si" din titlu anticipeaza puternica legatura dintre cei doi tineri care sunt egali in fata
destinului. Soarta i-a adus impreuna, i-a ales din familii diferite, din lumi opuse, dar le-a oferit
acelasi sfarsit.
Tragismul consta tocmai in faptul ca iubirea lui Romeo si a Julietei este atat de puternica
incat ei o eternizeaza prin moarte. Rivalitatea celor două familii creează scena perfectă a
tragismului iubirii dintre protagonisti.
In text sunt prezente doua campuri semantice aflate in opozitie, care reprezinta viata si
moartea: al luminii si al intunericului. Campul semantic al iubirii cuprinde termenii:soare,zori,
fulgi de nea. Acest camp reprezinta iubirea, are un sens pozitiv, dar lumina nu este un timp
prielnic pentru intalnirea celor doi tineri. Campul semantic al intunericului (noapte, cavou,
moarte) din punct de vedere conativ are semnificatii negative, dar reprezinta un timp favorabil
pentru cei doi sa se intalneasca. Noapte cei doi sunt aparati de ochii lumii, sunt singuri, e un timp
ocrotitor, au intimitatea lor. Pe de alta partea, noaptea simbolizeaza moartea, teama, pericolul in
care se afla cei doi. Astfel devine un detaliu anticipativ.
 Intreaga piesa este contruita pe aceasta principala opozitie ; zi si noapte, viata si moarte.
Cele doua simboluri zoomorfe sunt doar metafore, in ele este transpusa viziunea fata de viata si
moarte, anticipeaza deznodamantul.
Moartea celor doi  conferă  iubirii o dimensiune sacră, așa încât, neconsumată, capătă
profilul unei paradigme, ajungând să spunem că fiecare îndrăgostit, întemeindu-și iubirea, este
un Romeo mai mult sau mai puțin romantic, după cum fiecare îndrăgostită, în suspinul ei
amoros, este o Julietă.
Dincolo de orice concluzie, dincolo de orice speculație filosofică, consider că ilustra
operă a lui Shakespeare ne poate încuraja să creionăm o limpede și lămuritoare judecată: omul
este o ființă predispusă la iubire. Nimeni, oricât de puternic ar fi, nu se poate sustrage acestui
orizont al așteptării de a fi iubit. Iubirea face din om ceea ce poate face  primăvara cu mugurii
oricărui pom, înflorindu-i. Nu am putea iubi, dacă nu am purta în noi, dintotdeauna, dorința de a
primi și a oferi afecțiune.