Iubirea şi-a făcut apariţia la începutul lumii, manifestându-se în toate planurile

activităţilor desfăşurate de oameni. Ea poate domina întreg sufletul unui om, facându-l să nu-i
mai pese de nimic din jurul lui, fiind ca şi orbit de sentiment.
Permanenta acestui sentiment pare a fi explicata de mitologie prin simbolul
androginului care ilustreaza eterna cautare a iubirii, a sufletului pereche ce caracterizeaza
fiecare fiinta umana. In mitologia greaca androginul era o fiinta fabuloasa, jumatate barbat
jumatate femeie.
Iubirea este o imbratisare permanenta care transcede spatiul si timpul, este unul dintre
cele mai înălțătoare sentimente pe care sufletul uman le poate simți, este acea nevoie care
trebuie neapărat împlinită pentru ca inima să supraviețuiască, pentru a te simți viu. Aceasta
uneste doua spirite in cautarea unui simplu, dar minunat cuvant- te iubesc!
Căutăm acest sentiment în permanență în viața noastră de zi cu zi, iar autorii si cinefilii
au redat acest subiect, încântându-ne și determinându-ne să visăm la cele mai mărețe povești
de iubire. Iubirea este abordata in literatura din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existand
diferite idei referitoare la acest sentiment.
Mircea Eliade a zugravit in romanul „Maitreyi” povestea tulburatoare a unei iubiri pe
care a trait-o in Calcutta.
Iubirea este experienta care schimba radical destinele personajelor Allan si Maitreyi.
Pe de o parte, europeanul Allan, traieste intens o aventura a cunoasterii prin dragoste. El
cunoaste astfel absolutul iubirii, experienta care-l ravaseste si-i lasa urme adanci. Despartit
brutal de Maitreyi, Allan se imbolnaveste, rataceste pe strazile Calcuttei asemenea unui
cersetor. Retragerea in muntii Himalaya ii aduce o linistire a sufletului si-i permite sa se
intoarca lucid la viata de dinanite. Dar nimic nu va mai fi la fel, caci, dupa o asemenea
experienta, destinul sau s-a schimbat.
Pe de alta parte, Maitreyi isi asuma acest rol de „initiatoare”, desi e constienta de
adevaratele intentii ale inginerului, de a-l infia pe Allan. Sufletul sau complicat, o face
capabila sa iubeasca la fel de intens un copac cu sapte frunze, un tanar care i-a daruit o
coroana de flori intr-un templu sau pe mentorul sau Tagore. Fara sa fie in stare sa se opuna
pasiunii, fata se lasa devorata de aceasta iubire, din care nu va mai fi cale de intoarcere.
Momentul de maxima incarcatura emotionala este scena logodnei de la Lacuri, atunci
cand Maitreyi rosteste un legamant menit sa-i lege pe cei doi indragostiti :” Ma leg de tine,
pamantule, ca eu voi fi a lui Allan, si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si
cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea., si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul
lui mie.”
 Legamantul este o incantatie ce surprinde dualitatea cer-pamant , precum si dualitatea
femeie-barbat. Imaginile invocate de Maitreyi sunt imagini ale contopirii si constituie
refacerea cuplului primordial. Ploaia si razele sunt asociate cu principiul secundator masculin,
in timp ce pamantul este cel care da rodul sub actiunea binefacatoare a ploii. Iubirea fara rod
nu are sens, de aceea Maitreyi isi doreste sa-i aduca iubitului ei viata de rod si viata de joc.
Maitreyi devine o victima a pasiunii pe care o traieste pana la capat. Despartita de
Allan, ea recurge la gesturi disperate pentru a fi din nou alaturi de omul iubit. Se daruieste
vanzatorului de fructe, sperand ca acest act sa atraga alungarea ei din casa. Dar tatal sau este
neinduplecat, preferand discretitarea familiei decat apropierea fetei de Allan.
Drama o inalța pe Maitreyi, ea devenind un simbol al daruirii totale. Iubirea are un
caracter exotic şi este una imposibilă la fel ca povestea dintre Romeo şi Julieta de
Shakespeare in care dragostea lor este în prima fază fizică şi mai apoi se ajunge la cea
sufletească. În final această poveste sfârseste tragic, cu moartea celor doi indrăgostiţi .
Un alt mare scriitor roman care a abordat tema iubirii in opera sa este Camil Petrescu
in “Ultima noapte de iubire, intaia noapte de razboi”. Cuplu format din Ela si Stefan
Gheorghidiu este unul dintre cele mai fascinante cupluri din literatura prin faptul ca ilustreaza
drama inceritudinii si a orgolului care duc la instrainare si la pierderea iubirii.
In Maitreyi, iubirea se dovedeste a fi o experienta completa, in urma careia
protagonistii traiesc iluzia obtinerii absolutului. Despartirea lor echivaleaza cu ruperea
armoniei in plan real, dar in plan ideal cei doi se vor uni.