Ciclurile economice

Terminologie, concepte, definiţii

Definiție – Ciclul economic constă în fluctuaţiile la nivelul
activităţii economice de ansamblu, care se produc în mod
recurent pe parcursul mai multor luni sau ani.
În pofida denumirii, ciclul economic are un grad relativ scăzut de
predictibilitate în ceea ce priveşte frecvenţa şi magnitudinea.
Evoluţia ciclică este o caracteristică inerentă economiei de piaţă.

Faze: expansiune – punct de maxim – contracţie – punct de minim

Este în general măsurat prin mişcările ascendente şi descendente

ale PIB în jurul trendului. Pentru identificarea fazelor ciclului
economic au relevanţă şi alţi indicatori: gradul de ocupare a
forţei de muncă, rata inflaţiei, rata dobânzii, cererea de consum.
Evoluția prețurilor pe termen lung
Evoluțiile prețurilor pe termen mediu și scurt –
componentă ciclică semnificativă
 Tipologia ciclurilor economice
Literatura economică evidenţiază patru tipuri principale de cicluri economice
1. Cicluri ale stocurilor (Kitchin), care au o durată de circa 40 de luni – principala
cauză o reprezintă necesitatea refacerii stocurilor
2. Cicluri ale investiţiilor în fonduri fixe (Juglar), cu o durată de circa 10 ani,
determinate de evoluţiile marilor procese industriale
3. Cicluri ale investiţiilor în infrastructură (Kuznets), cu o durată de 15-25 de ani,
asociate unor procese demografice (mişcări migratorii) care influenţează
intensitatea activităţii în construcţii
4. Cicluri lungi (Kondratiev), care au o durată de circa 50 de ani
Determinate de inovaţii tehnologice majore
Compuse dintr-o alternanţă de cicluri economice cu o durată mai mică

Din teoria ciclurilor lungi s-au dezvoltat două direcţii de cercetare:

• Ciclurile tehnologice - cicluri reale de afaceri
• Ciclurile financiare – cicluri nominale de afaceri
TEORIA CICLULUI NOMINAL DE AFACERI
Modelele Ciclului Nominal de Afaceri consideră că perturbaţiile
nominale şi un eşec al preţurilor şi salariilor nominale de a se ajusta pe deplin
la aceste perturbaţii sunt elemente centrale pentru fluctuaţii.
Oscilațiile sunt generate de rigiditățile funcționale ale pieței forței de
muncă și ale pieței tuturor bunurilor.

TEORIA CICLULUI REAL DE AFACERI

Există abordări moderne ale fluctuţiilor economice reale care pornesc
de la Modelul Ramsey (Ramsey – Cass – Koopmans) pe două direcţii
principale:
• şocurile tehnologice schimbă volumul care este produs dintr-o cantitate
dată de input-uri.
• şocurile în achiziţiile guvernamentale modifică cantitatea de bunuri care
este disponibilă pentru economia privată, la un nivel dat al producţiei.
Inovațiile tehnologice și ciclurile economice
Transformarea ciclurilor economice
Evoluția teoriilor ciclurilor
economice
Cauzele crizei recente 2007-2008 (1)
• Se apreciază că cea mai recentă criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea
dramatică a preţului locuinţelor în SUA sau în căderea pieţei creditului pentru
locuinţe. Această viziune este cel puţin incompletă.

• Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natură
macroeconomică, cât şi de natură microeconomică, lucru menţionat recent de
mai mulţi analişti: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009). Cele
două tipuri de cauze s-au intercondiţionat în producerea crizei.

• Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de

principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor
exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a
existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în
economia globală a unor ţări (China, Asia de Sud- Est în general), cu rate
mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor
către exportatorii de bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.). Lichiditatea
abundentă şi suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru
investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor de înţeles de
către unii investitori.
Cauzele crizei recente 2007-2008 (2)
• Consecinţele existenţei lichidităţii abundente au fost ratele foarte scăzute
ale dobânzii şi volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecinţe
au condus la creşterea apetitului pentru active cu câştiguri mari. În plus,
volatilitatea redusă de pe piaţă a creat tendinţa de subestimare a riscului şi o
adevărată lipsă de vigilenţă a investitorilor.

• Marjele de risc au fost şi ele foarte scăzute şi nediscriminatorii. Împreună,

ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câştiguri mari,
vigilenţa scăzută faţă de risc şi marjele mici au mascat semnalele preţurilor
pe pieţele financiare şi au condus la insuficienta înţelegere a riscurilor
implicate.

• Pe acest fundal au operat, ca agravante, şi o serie de cauze

microeconomice: securitizarea frenetică, fisurile în modelul de afaceri ale
agenţiilor de rating, externalizările raţionale din punct de vedere privat, dar
socialmente ineficiente şi, în sfârşit, competiţia internaţională crescută
pentru dereglementări.
Efectele recente 2007-2008 (1)
 Un credit default swap (CDS) este un instrument financiar derivat care are
scopul de a transfera expunerea la risc a unor instrumente financiare cu venit fix (credite,
obligatiuni) intre doua parti. Acest tip de instrument derivat a fost lansat de JP Morgan in
anul 1997. Cumparatorul unui CDS este protejat impotriva riscului de neplata al
respectivului instrument cu venit fix (default risk) in timp ce vanzatorul CDS-ului garanteaza
bonitatea titlului care face obiectul swap-ului. Astfel, riscul de neplata este transferat de la
detinatorul titlului cu venit fix la vanzatorul swap-ului. In cazul in care, de exemplu, un
investitor detine o obligatiune (presupunem ca aceasta va fi rascumparata la valoarea
nominala) si cumpara un CDS, el este cumparator al swap-ului si va primi valoarea nominala
a obligatiunii, daca emitentul se afla in situatia de a nu putea plati cupoanele aferente si intra
in incapacitate de plata.
CDS este similar unei asigurari deoarece ofera cumparatorului swap-ului protectie
impotriva riscului de neplata, de downgrade sau orice alt eveniment negativ care afecteaza
perceptia asupra bonitatii emitentului (si implicit pretul obligatiunilor emise de acesta).
Vânzătorul contractului isi asuma riscul de credit in schimbul unei plati periodice
asemanatoare unei prime de asigurare (spread-ul) si este obligat sa plateasca numai daca are
loc un eveniment negativ. Cum CDS-ul nu este direct legat de un anume instrument, ci face
numai referire la acesta, cumparatorul de CDS poate obtine protectie, dar si profit, atunci
cand emitentul nu isi indeplineste obligatiile. Stingerea obligatiei vanzatorului se face fie
prin livrarea valorii cash a obligatiunilor, fie a obligatiunilor de acelasi tip daca in contract se
prevede astfel. Daca nu are loc niciun eveniment care sa afecteze calitatea creditului
emitentului, vanzatorul swap-ului primeste plata periodica de la cumparator si obtine profit.
 Credit Default Swap este costul riscului pentru fiecare debitor în
parte, care se adaugă la dobânda de bază. În mod normal, el este inclus în
dobândă pe baza unei grile de scor. În cazul companiilor mari şi al
trezoreriilor, acest risc este tranzacţionat pe piaţă.
Să presupunem că o bancă se împrumută cu 1,5% şi dă credite cu
2% pentru a obţine profit în condiţii de siguranţă maximă. Pe lângă dobânda
de 2%, fiecare creditor îşi suportă, indirect, propria primă de risc.

Valoarea „83” reprezintă puncte de bază. Fiecare punct înseamnă

0,01%, astfel că, dacă vrea să se împrumute, România trebuie să plătească
0,83% peste dobânda de bază, adică un total de 2,83%. Creditorul poate
păstra toţi banii pentru a-şi acoperi riscul sau poate vinde riscul către un
terţ, pe piaţa CDS, pentru a păstra doar profitul mic dar sigur. Dacă riscul
perceput creşte, cumpărătorul va cere bani mai mulţi. Practic, CDS
funcţionează ca o asigurare CASCO. Pentru maşina numită Guvernul
României, asigurarea la o daună de 10.000 de euro este de 83 euro pe an.
Dacă şoferul se dovedeşte şi mai imprudent ca până acum sau dacă dă
poleiul, costul creşte.
Cotaţii CDS 2011 – sursa Bloomberg
Efectele crizei recente 2007-2008 (2)
Efectele crizei recente 2007-2008 (3)
Propagarea crizei în România (1)
 Propagarea crizei în România (2)

Propagarea crizei în economiile ce nu au generat-o

 Proiect 5 –14/15 noiembrie 2018
Analiza politicii bugetar- fiscale în România

- abordări/teorii ale politicii bugetar- fiscale

- obiective
- instrumente
- Strategii
Analiza politicii fiscal-bugetare în România în perioada 2005-
2017
- cheltuielile bugetare
- veniturile bugetare
- deficite bugetare (ESA, structurale, cash)
- relaţia politică fiscală – politică monetară – stabilitate financiară