AMPLIFICATOARE CU REAC|IE

BREVIAR

 Reac\ia negativă este larg utilizată în amplificatoare datorită unor avantaje

importante ]i anume:
- stabilizează câştigul la modificările parametrilor dispozitivelor semiconductoare
din structura amplificatorului, la variaţiile surselor de alimentare, la variaţiile de
temperatură, etc;
- extinde semnificativ banda de frecvenţă a amplificatorului;
- modifică convenabil rezistenţele de intrare şi ieşire;
- reduce distorsiunile semnalului util şi nivelul de zgomot.
Aceste avantaje sunt acompaniate de două limitări:
- reducerea câştigului (amplificării) în aceeaşi măsură în care se extinde banda şi/sau
se modifică rezistenţele de intrare/ieşire;
- posibilitatea de autooscilaţie datorită prezenţei unei căi prin care semnalul se
întoarce de la ieşire la intrare.
 Configuraţia ideală de amplificator cu reacţie (AR) este dată în fig. 2.1. Semnalele
s g , si , s f , etc. pot fi tensiuni sau curenţi. Circuitul conţine amplificatorul de bază (AB), prin
care semnalul circulă (după cum indică săgeţile) de la intrare la ieşire şi reţeaua de reacţie (RR)
prin care semnalul se întoarce la intrare (vezi, din nou, săgeţile).

Fig. 2.1

AB are amplificarea a, iar RR funcţia de transfer f de obicei liniară (depinde numai de

rezistenţe) numită factor de reacţie. Configuraţia din fig. 2.1 este ideală căci AB şi RR sunt
independente (câştigul a şi factorul f nu se modifică când AB şi RR sunt conectate pentru a realiza
AR, respectiv separate unul de altul). Această independenţă atrage denumirile: circuitul a pentru
AB şi circuitul f pentru RR. Reacţia este negativă când în comparatorul (C) se face diferenţa
semnalelor s g şi s f astfel încât:
si  s g  s f (2.1)
Ecuaţia fundamentală a amplificatorului cu reacţie este:
s a a
A o   (2.2)
sg 1  a  f 1  T
şi se deduce uşor având în vedere relaţiile de definiţie a  so si şi f  s f so şi ecuaţia (2.1).
2

 Transmisia pe buclă este câştigul în jurul buclei de reacţie (redesenată în fig. 2.2a).
T  a f (2.3)
este o mărime adimensională. Reac\ia este:
- negativă dac` T  0 , deoarece câştigul se diminuează A  a ;
- pozitivă dac` 1  T  0 , caz în care A  a ;
- pozitivă dac` T  1 , caz [n care AR devine oscilator  A   .
s fa s f s
T  a f    oa
s f s fa s fa

(a)

so s f sf
T  af   
si so si

(b)

sf s fa s fa
T  af   
s oa s f s oa

(c)
Fig. 2.2

În fig. 2.2 se indică dou` noduri unde poate fi întreruptă bucla pentru a determina
transmisia T (se indică în fiecare situaţie relaţia de calcul pentru T). Condi\ia T  1 înseamnă
reacţie negativă puternică, situaţie în care din rela\ia (2.2) se obţine:
1
A (2.4)
f
Cum uzual f depinde numai de rezistenţele din RR, elemente stabile şi de valori precise, şi
câştigul A este, datorită reacţiei, bine definit şi uşor de controlat/modificat.
 Topologiile de AR rezultă ţinând cont de modul de comparare la intrare respectiv
tipul de eşantionare la ieşire. Compararea/eşantionarea se poate face în nod (caz în care C şi CE
din fig. 2.1 sunt noduri) sau pe buclă (C şi CE sunt bucle) rezult@nd patru configuraţii de AR
denumite:
p-p, paralel – paralel sau comparare şi eşantionare în nod;
s-s, serie – serie sau comparare şi eşantionare pe buclă;
p-s, paralel – serie sau comparare în nod şi eşantionare pe buclă;
 3
s-p, serie – paralel sau comparare pe buclă şi eşantionare în nod.
Topologia paralel la intrare/ieşire presupune că intrările/ieşirile AR şi RR sunt conectate
în paralel (între nodul de intrare/ieşire şi masă); mărimea ce se compară/eşantionează este curentul,
iar mărimea comună este tensiunea. Pentru generatorul de semnal este necesară echivalarea paralel
(fig. 2.1).
Topologia serie la intrare/ieşire corespunde dispunerii în serie, pe o buclă (care conţine şi
generatorul de semnal la intrare pentru care se foloseşte echivalarea serie (vezi fig. 2.1), respectiv
sarcina la ieşire) a intrărilor/ieşirilor circuitelor AB şi RR. Acum mărimea ce se
compară/eşantionează este tensiunea iar mărimea comună este curentul.
 Câştigul A (vezi ecuaţia (2.2)) este definit prin raportul:
m`rimea comun` la ie]ire
A=
m`rimea generatorului

cu precizarea că mărimea generatorului este tensiunea v g în cazul unei configuraţii serie la intrare
vg
sau curentul ( i g  ) pentru o topologie paralel. În tabelul 2.1 se indic` tipul câştigului A
Rg
pentru fiecare topologie de AR. Amplificarea a este de acelaşi tip cu A, după cum se precizează în
tabel. În funcţie de tipul amplificării rezultă factorul de reacţie astfel încât transmisia pe buclă să
fie adimensională (tabelul 2.1).
Formulele pentru rezistenţele de intrare/ieşire din tabelul 2.1 arată că topologia serie
determină creşterea acestor rezistenţe iar configuraţia paralel diminuarea lor.
 La AR reale, circuitele AB si RR nu sunt independente. Teoria reacţiei negative
(TRN) stabileşte modalitatea prin care plecând de la schemele AB şi RR se obţin circuitele
independente a şi f pentru care sunt valabile relaţiile (2.1) – (2.4) şi formulele pentru Ri şi Ro din
tabelul 2.1.
 Algoritmul de analiză a AR pe baza teoriei reacţiei negative are următoarele
etape:
 Se desenează schema de cc a AR ]i se determin` psf-urile ]i parametrii dinamici
ai dispozitivelor ( g m ,r ,etc. );
 Se desenează schema de ca a AR pe care se identifică:
 nodurile de intrare (I) şi ie]ire (O), (unde sunt conectate generatorul, respectiv
sarcina);
 elementele re\elei de reac\ie negativ` (RR), sau o parte din ele (sunt elementele
AR prin care o parte din semnalul de ie]ire se [ntoarce la intrare).
 Se stabile]te topologia de reac\ie la intrare ]i ie]ire, deci, tipul reac\iei. Astfel:
 dac` RR este conectat` la borna I, la intrare avem o configura\ie paralel/nod,
m`rimea comun` fiind tensiunea vi . Pentru generatorul de semnal trebuie
utilizat` reprezentarea paralel;
 dac` RR nu e conectat` la nodul I, la intrare este o configura\ie serie/bucl`,
m`rimea comun` este curentul ii . Dac` ii nu este m`rimea comun` pe circuitul
de intrare se fac echival`ri, folosind teoremele electrotehnicii, pentru ca ii s`
devin` m`rime comun`. Pentru generatorul de semnal trebuie utilizat`
reprezentarea serie;
 dac` RR este legat` la borna O, configura\ia la ie]ire este paralel/nod. M`rimea
comun` la ie]ire este tensiunea v o ;
4
 dac` RR nu este legat` la borna O, atunci configura\ia la ie]ire este serie/bucl`.
M`rimea comun` este curentul io . Dac` io nu e m`rimea comun`, cu teoremele
electrotehnicii, se modific` circuitul de ie]ire astfel [nc@t io s` devin` m`rime
comun`.
 Se deseneaz` separat circuitul RR pe care se calculeaz`:
 factorul de reac\ie:
m.n.i .
f 
m.c.o. m .c .i .0
 rezisten\a de intrare:
vif
rif 
iif
m .c .o .0
 rezisten\a de ie]ire:
vof
rof 
iof
m .c .i .0
unde:
m.c.i./o – m`rimea comun` de intrare/ie]ire;
m.n.i./o – m`rimea necomun` de intrare/ie]ire.
 Se stabile]te schema circuitului a denumit ]i amplificator [n bucl` deschis`
(ABD). Pentru aceasta amplificatorul de baz` -AB (AB este ceea ce r`m@ne din
AR dup` [ndep`rtarea RR) se completeaz`:
 la intrare cu Rg ]i rif care se dispun:
- [n paralel, [ntre nodul I ]i mas` dac` configura\ia la intrare este paralel;
- [n serie cu intrarea AB, [n cazul [n care configura\ia la intrare este serie.
 la ie]ire cu RL ]i rof care se dispun:
- [n paralel [ntre nodul O ]i mas` dac` configura\ia la ie]ire este paralel;
- [n serie cu ie]irea AB dac` configura\ia la ie]ire este serie.
Circuitul a se atac` cu un generator ideal:
-de curent ( i g ) [n cazul [n care configura\ia la intrare este paralel;
- de tensiune ( v g ) [n cazul [n care configura\ia la intrare este serie.
 Pe schema circuitului a se calculeaz`:
m.c.o.
 amplificarea: a  ;
m.g .
 rezisten\ele de intrare/ie]ire: ri / ro .
 Se determin` m`rimile asociate AR (vezi Tabelul 2.1):
 transmisia pe bucl`: T  a  f ;
a
 amplificarea: A  ;
1T
 rezisten\ele de intrare/ie]ire: Ri / Ro .
Observa\ii
 T e o m`rime adimensional`. Pentru reac\ie negativ` trebuie T >0.
 Cu teoria reac\iei pentru fiecare topologie se determin` conform tabelului 2.1 o
anumit` amplificare. Orice alt` amplificare poate fi dedus` ulterior folosind rela\iile
generale [ntre aceste m`rimi.
 5

Tabelul 2.1
Tipul
f a A Ri Ro
rea\tiei

iif voa vo
p-p fy  az  Az ,g  Ri1  ri1  ( 1  T )  R g1 Ro1  ro1  ( 1  T )  RL1
vof ig ig
vif 0

vif ioa io
s-s fz  ay  Ay ,g  Ri  ri  ( 1  T )  Rg Ro  ro  ( 1  T )  RL
iof vg vg
iif 0

iif ioa io
p-s fi  ai  Ai ,g  Ri1  ri1  ( 1  T )  R g1 Ro  ro  ( 1  T )  RL
iof ig ig
vif 0

vif voa vo
s-p fv  av  Av ,g  Ri  ri  ( 1  T )  Rg Ro1  ro1  ( 1  T )  RL1
vof vg vg
iif 0

PROBLEMA
Determinaţi efectul reacţiei negative asupra rezistenţelor de intrare şi ieşire la o structur`
ideală de amplificator cu reacţie (AR). Aplicaţie numerică: T  35 , ri  1,8k , ro  190 ( ri şi
ro rezistenţele de intrare şi ieşire ale amplificatorului de bază). Generatorul de semnal se
consideră ideal.

REZOLVARE
{n cazul structurii ideale de AR, amplificatorul de bază (AB) şi reţeaua de reacţie (RR)
sunt independente şi coincid cu circuitele a şi respectiv f. Reprezentările din fig. P2.1a,b servesc la
determinarea rezistenţei de intrare. În cazul unei topologii paralel la intrare, intrările AB şi RR
sunt conectate în paralel (fig. P2.1a) iar generatorul furnizeaz` curentul i g care se compară cu i f ,
curentul de intrare în RR ( ii  i g  i f ). Rezistenţa de intrare în AR este [n acest caz:
vi
v vi ii
Ri  i  
i g ii  i f if
1
ii
Cum ri  vi / ii şi T  i f / ii sunt rezistenţa de intrare în AB respectiv transmisia pe
bucla AR (formată din AB şi RR) rezultă:
r
Ri  i
1T
Pentru o topologie serie la intrare, intrările AB şi RR sunt dispuse în serie pe o buclă ce
mai include şi generatorul de semnal care furnizeaz` tensiunea v g (fig. P2.1b). Se poate scrie:
6

vg vi  v f  vf 
  ri  1  T 
vi
Ri     1 

ii ii  vi 
ii
deoarece în acest caz transmisia pe buclă este raportul:
vf
T 
vi

Fig. P2.1a Fig. P2.1b

Pentru rezistenţele de ieşire se folosesc reprezentările din fig. P2.1c şi d. Generatorul de

la intrare s-a transferat la ieşirea amplificatorului cu reacţie. Pentru o topologie paralel la ieşire
(fig. P2.1c) acesta injectează în AR curentul io . Rezultă:
vo
vo vo ioa r
Ro     o
io ioa  iof iof 1T
1
ioa
unde, ro  vo / ioa este rezistenţa de ieşire din AB iar T  iof / ioa , transmisia pe buclă. În cazul
unei topologii serie la ieşire (fig. P2.1d) se obţine:
v  vof 
  ro  1  T 
v vo
Ro  o   o   1 
io ioa  iof ioa  voa 

Fig. P2.1c Fig. P2.1d

S-a avut în vedere că ro  voa / io şi T  vof / voa . Relaţiile ob\inute arată că o topologie
paralel la intrare/ieşire conduce la reducerea rezistenţei de intrare/ieşire de 1  T  ori, iar o
 7

configuraţie serie la creşterea rezistenţelor de 1 T  ori. Numeric se calculează: 1  T  36 ,

Ri  50 pentru topologia paralel la intrare ]i Ri  6 ,84k pentru configura\ia serie. Rezisten\a
de ie]ire are valorile Ro  64,8k ]i Ro  5,27 pentru topologiile serie, respectiv paralel.