1.

Sursa vegetală şi principiile sale active

Rodia ( Punica granatum) este un arbore mic sau un arbust foios cu o înălţime de 5-8 m.
Este originară din Iran, dar se cultivă şi în zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile
Orientale, și Africa tropical, Europa. A fost introdus în California de coloniștii spanioli în 1769.

Fig.1: Arborele şi fructul de rodie

Frunzele sunt dispuse opus sau altern, sunt lucioase, înguste-alungite, întregi, au 3–7 cm
în lungime și 2 cm în lățime. Florile sunt roșii-deschis, 3 cm în diametru, cu patru sau cinci
petale. Fructul are dimensiune mai mare decât portocala și mai mic decât o grefă, 7–12 cm în
diametru cu o formă hexagonală rotunjită, are o coajă roșie groasă și în jur de 600 semințe,
prezentând placentație parietală. Semințele și pulpa ce le înconjoară, numită fruct fals, sunt
comestibile. Unele soiuri au pulpa de culoare violet.

Genul Punica este reprezentat de doar două specii.

 Punica granatum: este specia cea mai cunoscută, înaltă de până la 2–4 m, cu frunze nu
foarte mari, de o culoare verde lucitor, cu flori mari solitare sau reunite în grupuri la
extremitatea ramurilor, de un roșu viu, cu varietăți de flori simple sau duble, ce pot fi de
culoare roșie, roz sau albă  ; înflorește în iunie-august și dă fructe comestibile de un gust
acru.
 Punica protopunica: este o specie aproape necunoscută, în pericol de extincție, din care
supraviețuiesc câteva exemplare în insula Socotra din Oceanul Indian ( Yemen. Se prezintă
ca un arbust de circa 3–5 m, cu flori de un roșu strălucitor și fructe care își schimbă culoarea
din verde în roșu închis, ajunse la maturitate. Fructele sunt mai mici și mai puțin dulci.
100 ml sucu de rodie furnizează 16% din necesarul zilnic de vitamina C al adultului este
și o excelentă sursă de vitamina B, acid pantotenic, de potasiu și de polifenoli antioxidanți (ca
taninurile şi flavonoidele) . Sucul conţine o cantitate mică de aminoacizi ca prolina, metionina si
valina, iar sâmburii conţin 18% ulei şi substanţe similare estrogenului. Cu toate acestea, rodia nu
e o sursă importantă de nutrienţi.
Scoarţa, fructul, rădăcina şi coaja fructului sunt utilizate ca medicament în Asia şi
Orientul Mijlociu, chiar dacă scoarţa, rădăcina şi coaja, conţin substanţe toxice, iar produsele
obţinute din ele trebuiesc evitate.
 Mulți producători de alimente și de suplimente alimentare au constatat avantajele
utilizării extractelor de rodie, care nu conțin zahăr, calorii sau aditivi, în locul sucului, ca
ingrediente favorabile sănătății în produsele lor. Extractele de rodie conțin în mod special acid
elagic, care poate fi absorbit în corpul uman numai după consumul de punicalagini.
În studii preliminare de cercetare în laborator și în cadrul unor studii pilot efectuate pe
oameni, sucul de rodie s-a dovedit eficient în reducerea factorilor de risc pentru maladiile
cardiace , incluzând oxidarea LDL , statusul oxidativ al macrofagelor și formarea celulelor
spumoase, toate acestea fiind etape în ateroscleroză și în boala cardiovasculară . Taninii de tipul
punicalaginilor au fost identificați ca fiind primele componente responsabile de reducerea stress-
ului oxidativ la care duc acești factori de risc . S-a arătat că rodia intervine în reducerea tensiunii
arteriale sistolice prin inhibarea enzimei serice de conversie a angiotensinei (ACE).
Specialistii in preventie recomanda sucul proaspat de rodii pentru calitatile sale
extraordinare. O echipa de cercetatori americani a prezentat acum 2 ani, cu prilejul unui congres
al cardiologilor, un studiu despre sucul de rodii. Cativa pacienti cu boli de inima care luau
medicamente pentru reducerea colesterolului au baut timp de 3 luni suc de rodii (150 ml). Iar
altii o bautura fara extract de rodii. Primii si-au imbunatatit circulatia sangelui, iar starea celor
care au consumat un suc oarecare s-a inrautatit. Cercetatorii au tinut sa precizeze ca sucul de
rodii nu este un substitut pentru dieta si exercitii fizice. Datorita nivelului crescut de antioxidanti,
nu doar persoanele bolnave pot consuma suc de rodii. S-a observat ca sucul de rodii previne
formarea placilor oxidate de colesterol rau (LDL) care duce la artrite si reduce cu 30% formarea
acestui tip de placi in cazuri de ateroscleroza (un studiu pe 19 pacienti).

Celebrul dermatolog Dr. Murad, cunoscut in toata lumea pentru produsele anti-aging, a
descoperit ca extractele de rodie fac minuni si pentru piele. Fructul mai contine si acid elagic
care este un puternic combatant al radicalilor liberi si are efecte anti-cancerigene, anti-mutagene,
anti-virale, anti-carcinogene si ajuta la depigmentarea petelor cauzate de arsuri solare. Astfel au
aparut cosmeticele anti-imbatranire si suplimentele alimentare pe baza de rodii.
Efectele secundare ale rodiei: Cantitatea sigură pentru sucul de rodie este de 250-400
ml/zi, iar pentru ulei este de 4g/kg corp/zi.
În cazul diareei se evită consumul de suc sau extract de rodie, iar la femeile însărcinate
este interzis consumul de extract pentru că poate conţine substanţe dăunătoare, sucul fiind un
produs sigur.
Efectele biologice ale rodiei şi ale acidului elagic
Rodia este de interes deoarece în 1999 când cercetătorii isdraelieni au descoperi
antioxidantul şi au arătat că sucul de rodie consumat zilnic reduce dramatic LDL colesterolul,
ducând la eliminarea plăcilor din arterele coronare. Au fost extraşi polifenoli din rodie şi din
părţile component ale rodiei şi s-a demonstrate că reduce celulele canceroase in vitro.
 2. Acidul elagic

Fig. 2. Acidul elagic ( 2,3,7,8- Tetrahzdroxz-chromeno[5,4,3-cde]chromene-5,10-dione;

4,4’,5,5’,6,6’,-Hexahzdroxzdiphenic acid 2,6,2’,6’-dilactone)

Acidul elagic are proprietăţi anticarcinogene, inhibă tumorile, previne acumularea

pigmentarii pielii după arsurile solare şi îmbunătaţeste aspectul pielii pigmentate (melasma,
pistruii sau pigmentarea post-inflamatorie). Acidul elagic face parte din clasa elagotaninurilor.
Elagotaninurile din sucul de rodie au polifenoli bioactivi care previn cancerul de prostată. Ele
odata ingerate sunt parţial hidrolizate în intestine, cu formarea acidului elagic. Elagotaninurile au
efecte antiproliferative.
  Acidul elagic este un compus fenolic care inhiba multiplicarea celulelor canceroase si
totodata, previne aparitia si dezvoltarea celulelor canceroase la persoanele cu predispozitie
pentru cancer. Fructul si semintele de Pomegranate (Rodia) contine un complex de antioxidanti
si proantocianidine, una dintre cele mai importante fiind acidul elagic. Cancerul poate exista in
organism nedetectat fie "latent", fie "incipient". O cura de acid elagic, o data sau de doua ori pe
an, poate face parte dintr-un protocol adjuvant in preventia cancerului. Dar nu numai atat,
extractul de rodie contine si alti antioxidanti necesari mentinerii sanatatii generale.
Acidul elagic poate induce apoptoza (moartea celulelor maligne) in cancere de piele, san,
colon, pancreas, esofag, ficat, prostata, cervical, uter. Este de asemenea, util in leucemie. Acidul
elagic promoveaza detoxifierea carcinogena, prin stimularea diferitelor izoforme ale enzimei
glutation-S-transferaza in hepatoma (cancer la ficat) (Barch si Rundhaugen, 1992). Un alt
mecanism prin care acidul elagic poate inhiba initierea tumorii este prin distrugerea metabolitilor
carcinogenilor (Tanaka).
 Acidul este un agent activ promiţător pentru albirea pielii în produsele cosmetic. Posedă
activităţi antibacteriene, antialergice şi antiinflamatoare
Acidul elagic este o moleculă cu o greutate molecular de 302 g/mol-1, cu formula chimică
C14H6O8, este o pulbere fină maro, solubil în apă 0,1g/100 ml la 21 0C. Este o moleculă foarte
puternică termostabil, cu un punct de topire de 3500C şi are patru inele reprezentând domeniul
lipofil, patru grupuri fenolice şi două lactone care pot acţiona ca părţile formatoare de hidrogen şi
acceptori de electroni. Acidul elagic este un antioxidant, aceştia sunt compuşi care pot întărzia,
inhiba prinderea radicalilor liberi sau prevenirea oxidării a compuşilor. Aceste molecule au
beneficii majore pentru proprietăţile lor anti-mutagene. [1]
Reactivitatea chimică a acidului elagic poate fi împărţită în trei categorii:
- oxidarea prin radicali liberi;
- reacţii care implică grupări hidroxil nucleofile ;
- substituţie aromatica electrofilă din inelele aromatice bogate în electroni.
Aceste reacţii sunt benefice penru rolul său bioactiv. Acidul poate lega sau interacţiona
cu macromoleculele biologice importante ( ADN-ul, enzimele proteinele, mineralele etc.). Un
studiu in vitro arată că acidul se poate lega covalent cu ADN-ul, fiind un beneficiu activităţii sale
antimutagene şi antibacteriene.
Cancerul poate exista în organism nedetectat fie latent fie incipient. O cură cu acid elagis
o dată sau de două ori pe an poate face parte dintr-un protocol adjuvant în prevenirea cancerului.
Acţiunile acidului:
- Induce apoptoza (moartea celulelor maligne) în cancere de piele, săn, colon, pancreas,
esofag, ficat, prostată, cervical, etc.;
- Este util în leucemie;
- Inhibă iniţierea tumorii prin distrugerea metaboliţilor carcinogeni.
Doze recomandate:
- Pentru prevenţie 90 mg/zi;
- Terapeutic minim 180 mg/zi.
Acidul elagic previne formarea de diferite tumori, acest mecanism de acţiune poate fi
posibilă datorită interacţiunii cu celulele, prevenind formarea celulelor metastatice. Acidul elagic
este un puternic compus bioactiv cu aplicaţii farmacologice şi industriale. El este folosit în multe
industrii deoarece este un antioxidant, antiinflamator, are activitate anti-tirosinază şi anti-
mutagenă.
Acidul elagic este un bioactiv puternic, compus cu multe aplicaţii farmacologice şi
industriale. S-a încercat obţinerea acidului din diferite reziduuri sau produse secundare,
alegându-se varianta cea mai economic şi cu o puritate ridicată.
Antioxidanţii sunt compuşi care pot inhiba sau întârzia oxidarea compuşilor şi prinderea
radicalilor liberi. Aceste molecule au beneficii anti-mutagene, proprietăţi antimicrobiene şi
antioxidante, inhibă şi virusul imunodeficienţei umane (HIV). Acidul elagic previne formarea
tumorilor deoarece elagotaninurile interacţionează în mod explicit cu celulele.
Acidul elagic şi elagotaninurile sunt agenţi antivirali şi antimicrobieni, inhibă creşterea
agenţilor patogeni la om, împreună cu proteinele din pereţii exterior ai bacteriilor ca de ex.
Bacillus, Streptococcus sau Salmonella. Viruşii nu au capacitatea de a se înmulţi în prezenţa
acidului pentru că acesta are capacitatea de a inhiba întreaga enzimă implicată în inserţia
materialului genetic viral.
S-a mai constatat faptul că acidul elagic are capacitatea de a inhiba activitatea indusă de
radiaţiile protein kinaza C (PKC) în citosol. [1]
 Metodele folosite până îm prezent de izolare a elagotaninurilor din rodii includ o muncă
intensă şi extractele de de fază solidă necesită mult timp prin cromatografie în coloană( C-18,
poliamide, celuloză, Sephadex lipofil LH-20, Dianin HP 20) utilizându-se instrumente
specializate, cum af fi cromatografia lichidă de înaltă performanţă preparativă (HPLC).
A fost folosită o coloană Amberlite XAN-16 cu răşină vidată cu aspiraţie pentru
purificarea rapidă a unui extract apos de coji de rodie pentru a izola taninurile totale din rodie
( 58/60 g taninuri totale/ kg coji timp de o oră). Utilizând analiza HPLC analitică şi LC-ES/MS
tandem, evaluarea taninurilor a indicat că cea mai mare cantitate de elagotanin se găseşte în coaja
de rodie (80-85% g/g) şi acid elagic (1,3% g/g), dar şi cantităţi nesemnificative de punicalină şi
acid elagic- glicozidic.
Având în vedere că acidul elagic este un compus major din rodie, eficienţa extractului de
rodie este determinată de cantitatea de acid elagic printr-o analiză HPLC. Acidul elagic este o
substanţă hidrofobă care posedă o mare afinitate la agenţii tensioactivi hidrofobi care conduce la
o eficienţă ridicată de încorporaere. Eficienţa încorporării a fost proporţională cu solubilitatea
acidului în faza lichidă.
Acidul elagic este dilactona acidului hexahidroxidifenic. El a fost descoperit pentru prima
dată de chimistul Henri Braconnot în 1831. Lowe a fost prima persoană care a sintetizat acidul
elagic prin încălzirea acidului galic cu acid arsenic sau oxid de argint. [2]
Acidul elagic este un tannin. Taninurile sunt compuşi polifenolici, prezenţi în diferite
specii de plante, solubile în apă şi cu o masă molecular foarte mare. Ele sunt distribuite în fructe,
tulpini, coji, rădăcini şi frunze. Concentraţia acestei substanţe diferă de la o specie la alta.
Taninurie sunt considerate metaboliţi secundari în fiziologia plantelor şi sunt clasificate
în patru grupuri:
- galotaninuri ( esteri ai acidului galic, digalic cu diferite oze);
- elagotaninuri care prin hidroliză eliberează acid elagic;
- taninuri condensate care au la bază 2 fenil benzopropan (3 flavanol);
- taninuri complexe.
Aceste substanţe fitochimice sunt situate în vacuolele din celulele de plante intact şi sunt
eliberate la atacul unor microorganism, inclusiv viruşi, bacteria şi ciuperci. În plus, proprietăţile
astringent ale taninurilor bine cunoscute pentru a opri infestarea insectelor. Unul dintre cele mai
importante roluri ale taninurilor este inhibarea creşterii faţă de microorganism. Taninurile
condensate sunt mai rezistente la atacul microbian decât cele hidrosolubile şi sunt mai toxice
pentru agenţii patogeni alimentari. [1]
Rolul taninului este de a inhiba creşterea microorganismelor, cum ar fi a bacteriilor,
drojdiilor şi a ciupercilor. Taninurile condensate sunt mi rezistente la atacul microbian decât
taninurile hidrosolubile şi sunt mai toxde pentru agenţii patogeni alimentari. Taninurile întârzie
descompunerea substanţelor organice solide prin inhibarea enzimei degradante ce atacă
microorganismele.
Unele taninurile pot fi fragmentate hidrolitic prin tratarea lor cu apa caldă, acizi, baze etc.
a dus la clasificarea acestora, ca fiind taninuri hidrolizabile sau nehidrolizabile. Taninurile
hidrolizabile include galotaninurile şi o parte din elagotaninuri, existând elagotaninuri care nu
sunt hidrosolubile datorită unei legături suplimentare C-C a polifenolilor, dar sunt clasificate ca
fiind hidrosolubile din motive istorice ( ex. Vescalagin)
Elagotaninurile sunt grupuri de molecule bioactive bazate pe acid hexahidroxidifenic
(HHDP) cu un miez glicozilat. Prin hidroliza acestora se formează acidul elagic. Ele corespund
esterilor acidului elagic cu glucoză sau acid cinic.
 3. Tehnologia de obţinere a acidului elagic prin biosinteză

3.1 Tehnologia de obţinere a acidului elagic din Aspergillus niger GH1

Rodia a fost studiată pentru a obţine acid elagic prin efectul de fermentare în stare solidă,
cu un randament ridicat din Aspergillus niger GH1 şi Aspergillus niger PSH. Din coaja de rodia
sa obţinut un randament mai mare decat din fructele de rodie, 6,3 mg acid elagic/gcoji faţă de 4,6
mg acid elagic/fructe. Polifenolii au fost degradaţi în 72 ore de fermentare. Cu Aspergillus niger
GH1 şi cele mai bune condiţii de pH, agitare şi concentraţie de substrat a fost obţinut acidul
elagic cu un randament maxim de 21,19 mg/g pulbere de coji. [8]

3.2 Tehnologia de obţinere a acidului elagic din Aspergillus niger GH1 -Materiale şi metode-
metodă de laborator

Pentru această metodă sa folosit ca şi materie primă Aspergillus niger GH1 din colecţia
Departamentului de cercetare al alimentelor.
Coaja de rodie a fost separată manual, uscată la 600C timp de 48 ore a fost măcinată
folosindu-se moara Pulvex Mini 100 si apoi trecuta printr-o sită cu diametrul de 600 mμ. Într-un
flacon Erlemezer de 125 ml s-a adăugat 50 ml Aspergillus niger (7,5 g/L-1) iar pH-ul a fost
ajustat cu NaOH 1M menţinându-se la 5,5. Mediul de cultură a fost inoculat cu 1x 104 spori/g de
pudră de rodii s-a adus temperatura la 300C timp de 48 de ore sub agitare continuă 150 rpm.
După aceea a fost filtrată prin membrane Whatman nr.40 şi depozitată în flacon de sticlă galbenă
la temperatura de 50C. Recuperarea acidului s-a realizat astfel: 1,5 ml de probă a fost introduse
în tuburi Eppenderf şi centrifugate la 6000 rpm timp de 30 min, unde s-a eliminat supernatantul.
S-a adăugat 1,5 mL soluţie acid folic şi etanol 0,01 % pentru a dizolva accidul elagic. Probele s-
au omogenizat într-un aparat de tip Branson 2510 timp de 15 min şi s-a obţinut acidul elagic. [4]
Aspergilius NaOH 1M
Soluţie acid Coji de rodie
Niger 7,5 folic şi
g/L-1 etanol
0,01% Uscare 600 C, 48h

Măcinare 600 μm

Fermentare 300 C, 48 h,
150 rpm

Filtrare

Centrifugare 6000 rpm, 30 min

Dizolvare acid

Omogenizare 15 min

Acid elagic
Schema 1: Obţinerea acidului elagic din rodie cu Aspergilius Niger
3.2. Metoda industrială

Metanol H2SO4 5%
Soluţie Coji de rodie
(30 ml/mg) etanol 20%

Măcinare (60-80 μ)

Extracţie 2 h, 800 C

Centrifugare 4000 rtm, 40

min

Uscare

Hidroliză acidă, 1050 C

Filtrare

Uscare 400C, 2 zile

Cristalizare

Filtrare

Uscare

Acid elagic
Schema 2: Obţinerea acidului elagic din rodie
Descrierea căii de sinteză

Extrcţia taninului
Cojile de rodie au fost măcinate folosindu-se o moară cu o dimensiune a ochiului de plasă
de 60-80μ. Cojile sunt amestecate timp de 2 ore cu o cantitate de solvent ( soluţie de etanol 20%)
de 5 ori mai mare la o temperatură de 80 0 C. Următorul pas este centrifugarea la 4000 rpm timp
de 30 minute. Se obţine un extract maro închis, unde se usucă pană ajunge la un sfert din
valoarea iniţială.
Hidroliza acidă
După evaporare, extractul condensat a fost amestecat cu apă deionizată, apoi hidrolizat cu
acid sulfuric (H2SO2) 5% la temperatura de 1050C, timp de o oră. Imediat după terminarea
reacţiei, reactantul se filtrează, se spală de două ori cu apă deionizată apoi se usucă într-un
desicator timp de două zile la 400C. Concentraţia de H2SO4 şi timpul de reacţie sunt cei mai
importanţi factori care influenţează randamentul şi puritatea acidului elagic.
Hidriliza acidă: acidul sulfuric este un reactive important în această etapă, cantitatea
acestuia fiind determinată experimental şi alegându-se valoarea care influenţează puritatea şi
randamentul acidului elagic. După uscare extractul a fost amestecat cu apă deionizată până
ajunge la volumul de 150 mL, apoi hidrolizat cu acid sulfuric 5% la 105 0 C timp de o oră pe o
baie de ulei.
- Identificarea reactivilor şi a concentraţiilor utilizate:
 Acid sulfuric 5%;
 Apă deionizată.
- Identificarea sticlăriei şi aparaturii:
 Balon 500 mL;
 Baie de ulei;
 Plită electrică.
- Identificarea metodelor de izolare/purificare/analiză folosite, randament etc.
Reactantul obţinut a fost filtrat cu ajutorul unei pâlnii Busher într-un alt balon. Produsul
obţinut a fost spălat de 2 ori cu apă deionizată şi uscat într-un desicator timp de două zil la 400 C.
S-a realizat un studiu utilizându-se 7 concentraţii diferite de acid sulfuric (1-7%) iar la
final determinându-se raportul dintre puritate şi randament cel mai favorabil.

Purificare ( Cristalizare)
Produsul obţinut are culoarea maro închis, cu o puritate de 35%, de aceea este necesară o
purificare. Pentru a purifica acidul elagic trebuie cristalizat cu metanol 30 mL/g produs brut.
Amestecul a fost adus la temperatura de 45 0 C şi agitat timp de 2 ore. Se filtrează iar solidul
insolubil a fost introdus pentru a doua oară sub aceleaşi condiţii. Acidul elagic recristalizat a fost
filtrat şi uscat, formându-se cristale de culoare galben închis.

Analiza acidului elagic

Acidul elagic se poate analiza cu o cromatografie lichidă echipată cu pompe Hitachi L-
7000, detector de absorbţie L-7420 şi fază de coloană inversă C18. Solvenţii folosiţi sunt: faza A,
fiind cea fluidă constă în acid fosforic (H 3PO4 ) 0,2% şi apă, iar faza lichidă B fiind metanolul în
proporţie de 45:55. Temperatura în timpul analizei cromtografice este constantă 30 0 C. Acidul a
fost detectat prin absorbanţă la 254 nm. [5]

4. Sinteza acidului elagic

Acidul galic (1) a fost esterificat până s-a obţinut galatul metilic (2) prin tratarea acestuia cu
metanol în prezenţă de acid sulfuric. În continuare esterul a fost tratat cu agentul de oxidare o-
cloranil la -400 C până la temperature camerei, api s-a redus cu Na 2S2O4 obţinându-se
4,4’,5,5’,6,6’ hexahidroxifenil- 2,2’ dicerboxilat (4), în proporţie de 48%. Acesta a fost refluxat
cu metanol/apă :1/1, timp de 8 ore, obţinându-se acidul elagic (5).
Toate reacţiile sensibile la umiditate au fost efectuate sub atmosferă de azot, folosindu-se
vase din sticlă uscată.
Mod de lucru
Într-un balon cu fund rotund de 200 ml, prevăzut cu un refrigerent cu un condensor, s-a
adaugat 6g (10,8 moli) de acid galic, 120 ml alcool metilic uscat, şi 1,2 g de acid sulfuric şi apoi
amestecul a fost încălzit la temperatură şi reflux timp de 6-8 ore. După terminarea reacţiei,
solventul a fost îndepărtat in vid şi extras cu dietil-eter urmată de spălare cu apă. Stratul organic
a fost concentrat dând galantul de metil (2). Recristalizarea din apă fierbinte a dat 6,36 g de
metil galant pur (99%).
1,7g (9,24 moli) din soluţia 2 cu 90 ml dietil-eter, argon la o soluţie răcită sub agitare cu
2,49 g o-cloranil in 20 ml dietil-eter la -400 C. După această etapă, reacţia a fost lăsată să se
încălzească sub agitare timp de 3 ore la temperatura camerei. S-a obţinut n solid galbenpe fundul
balonului care a fost filtrat şi spălat excesiv cu dietil eter obţinându-se 1,28 g solid galben. El a
fost dizolvat ân tetrahidrofuran şi răcit la 00C şi s-a adăugat 1,22g Na2S2O4. Soluţia a fost agitată
timp de 30 min, iar stratul organi a fost extras cu dietil-eter, obţinându-se prosusul brut
4,4’,5,5’,6,6’ hexahidroxifenil- 2,2’ dicerboxilat (4).
260 mg din compusul 4 a fost refluxat cu metanol: apă (1:1,5 ml) timp de 18 ore până la
lactonizare. Încălzirea la 218 mg (100%) a solventului a produs acid elagic brut, care a fost
recristalizat cu Sulfoxid de dimetil (DMSO):chloroform (CHCl 3) (1:1), obţinându-se un solid
brun deschis.
[3]
 5. Metode de analiză a acidului elagic

Analiza HPLC ( cromatografie licidă de înaltă performanţă)

Toate probele ( volum de injecţie 50 L) au fost filtrate (0,22 m) şi s-au analizat cu o
coloană C-18 Novapak, 150 mm* 3,9 mm. Faza mobilă, solvent A ( 2% acid actic/ apă) şi
solvent B ( soluţie apoasă 2% acid acetic/ metanol) s-a folosit sub gradient liniar condiţii
începând cu 99% A în B timp de 5 minute cu un debit de 1 mL/ min, Toţi compuşii s-au detectat
la 254 şi la 378 nm (punicalagini) şi 366 nm (acid elagic). 1 mg acid elagic s-a dizolvat în
DMSO petru a se obţine concentraţii de 0,02, 0,01 0,005 şi 0,0025 mg/ml. Fiecare probă s-a
injectat duplicat. 1 mg de taninuri totale s-au dizolvat în apă: methanol raport 1:1.

Fig. 1 (A) Cromatograma HPLC a taninurilor totale din rodii, (1) acid elagic, (4) M-H m/z 1083,
(4a) acid elagic- hexozidă, (B) HPLC- cromatograma anomerilor izolaţi din taninurile totale, (C)
Cromatografia HPLC a acidului elagic din comerţ la 378 şi 366 nm

Pregătirea probebol pentru analiză: materialul vegetal uscat şi pulverizat (200 mg)
au fost extrase cu 6 ml acid clorhidric 25% şi 20 mL methanol timp de o oră. Rezultatul obţinut a
fost fiiltrat şi încălzit de două ori cu 20 mL methanol. Au fost diluate cu methanol pana la
volumul de 100 mL, iar 5 mL din soluţie a fost filtrate printr-un Chromfil 0-45/25 (PTFE 25) şi
apoi a fost transferat într+un balon volumetric şi diluat cu 10 mL methanol. 20 mL de filtrant s-
au injectat în apparatul HPLC pentru analiză, utilizând eluţia cu gradient de methanol şi acid
orto-fosforic în apă de 0.50%. Fenolii majori s-au dovedit a fi quercetin, kaempferol şi acidul
elagic.
Analiza HPLC a fost efectuată cu un sistem HPLC Waters echipat cu pompă Waters
600E şi un detector 996 PDA cu scanare între 190 şi 400 nm. Datele au fost prelucrate şi
analizate cu managerul de cromatografie Millenium 32 V4.0 Software-ul. Separarea a fost
efectuată utilizând Szmmetrz C18, coloană (5 um, 3,9 mm, Waters Corp, SUA). Flavonoidele şi
acidul elagic au fost detectate la 370 nm si 254 nm în soluţie de metanol. Faza mobilă a constat
în solventul A (methanol) şi solventul B (0,5 % acid orto fosforic în apă). Viteza de curgere a
fost de m1 mL/min.
La prima analiză acidul elagic a fost identificat după 6,3 minute, quercetinul după 7,52
minute şi kaempferol după 8,7 minute, iar la a doua probă acidul elagic a fost identificat după
6,264 minute, quercetinul după 7,48 minute şi kaempferol după 8,644 minute.
Analiza LC-ES/MS (cromatografie lichidă combinată cu spectrometrie de masă)

Cu ajutorul acestei metode se pot identifica taninurile. S-a folosit o coloană Szmmetrie C-
18, 100 mm* 2,1* 3,5 m (Waters Corp, Milford, MA), cu un solvent A 2% acid formic/ apă şi B
2% acid formic şi methanol, cu un debit de 0,15 mL/min, volum de injecţie de 20 L. ( Fig. 5 A şi
B)
 Fig. 4. Spectrele LC-ES/MS ale taninurilor totale din rodii care prezintă cromatograme de ion
extrase: 1083- M-H; 301- acidul elagic; 781- punicalagin;463- acid elagic- hexozidă; 447- acid
elagic- rhamnosidă; 433- acid elagic pentozidă
Fig 5. A.
 Figura 5. B. Analiza LC-ES/MS
[6]
 6. Produs cosmetic

Cremă antirid cu acid hialuronic şi ulei de rodie

Ingrediente:
- 100 ml bază de cremă naturală
- 0,5 g acid hialuronic
- 5 g stearat de magneziu
- 2 g ulei de rodie
- 17 picături ulei de rodie ”Rouge Amere”

Într-un bol se adaugă ingresientele, in ordinea din reţetă, amestecându-se după fiecare
ingredient. La final se amestecă 1-2 min, pentru omogenizare.

Uleiul de rodie: este bogat în acid elagic şi se obţine prin extracție cu dioxid de carbon
(CO₂) din semințele de rodie:
Despre extracția CO₂: este o metodă ecologică nepoluantă, curată, de înaltă tehnologie, ce
permite obținerea unui randament superior presării la rece. Metoda garantează puritatea maximă
a extractului, nealterarea și nedeteriorarea compușilor plantei.
Dioxidul de carbon este inert, nu are miros, este non-toxic și este disponibil nelimitat.
Pe parcursul extracției CO₂ substanțele sensibile la temperaturi mai ridicate rămân intacte, iar
compușii cu potențial oxidativ nu sunt afectați datorită excluderii oxigenului.
Un avantaj foarte important este durata de valabilitate mai mare a acestor uleiuri obținute prin
extracție CO₂ în comparație cu cele obținute prin presare, macerare sau chiar distilare.

Proprietăţi:
- Antioxidant, reduce efectele negative ale proceselor oxidative
- Antiradicalar, luptă împotriva efectelor razelor ultraviolet şi a factorilor de mediu
- Antirid, previne formarea ridurilor
- Anti-age, previne semnele îmbătrânirii
- Regenerator, restructurant, formează mecanisme de reparare a pielii
- Emollient, elasticizant [7]
 Bibliografie

1. Leonardo S, Alberto A., Raul R., Antonio A., Cristobal N., Ellagic acdi: Biological
properties and biotechnological development for productionprocesses African Journal of
Biotechnology, May 2011, Vol.10, pag. 4518-4523
2. Jingjing Lu, Qipeng Yuan, A new method for ellagic acid production from pomegranate
husk, Journal of Food Process Engineering, June 2007, pag 443-454
3. Ashraful Alam, Yutaka Takaguchi and Sadao Tsuboi, Synthesis of ellagic and its, 4,4’-di-
O- alky derivatives from gallic acid, Jurnal of the Faculty of Environmental Science and
Technology, Okayama University, Vol. 10, No.1, pp111-117, February 2005
4. Sepulveda L., Buenrostro- Figueroa, J.J., Ascacio- Valdens etc. Submergend culture for
production of ellagic acid from promeganate husk by Aspergillus nigerGH1, Micologia Aplicada
International, Vol 26 nr. 2, 2014, pag. 27-35
5. Jingjing Lu, Qipeng Yuan, A new method for ellagic acid production from pomegranate
husk, Journal of Food Process Engineering, June 2007, pag 443-454
6. Elsevier, N Seeram, R. Lee, M. Hardy, D. Heber Rapid large scale purification of
ellagitannins from pomegranate husk, a by-product of the commercial juice industry April 2004,
pag. 49-55
7. https://www.elemental.eu/ro/blog/15180_crema-antirid-cu-hialuron-si-rodie-ten-
mixtgras.html, ELEMENTAL, 22.04.18, 17.02
8. Salva Muthukumaran, Carole Tranchant, John Shi, Xingqian Ye and Sophia Jun Xue, Ellagic
acid in strawberry (Fragaria spp.): Biological,Tehnological, stability, and human health aspects, Oxford,
Food quality and safety, 2017,00,1-26