Extravaganța modei din

Bucureștiul interbelic

   
Cu toții am auzit povești despre „micul Paris”, despre elita Bucureștiului interbelic și despre

romanțele acelor vremuri. Și câte dintre noi nu ne-am imaginat cum ar fi să trăim înconjurate

de eleganță și dichis în „orașul de lux și foc”, așa cum îl numeau călătorii. Poate că vremea

întâlnirilor la Capșa a trecut, însă putem să ne întoarcem în timp prin … modă.

   
 

Atmosfera Micului Paris

 

În perioada interbelică, hainele au devenit un etalon al bogăției și un simbol al statutului în

societate. Tocmai de aceea Calea Victoriei avea ateliere și magazine pe de o parte și de alta,

plină de meseriași și designeri renumiți, precum Nelu Mihăileanu sau Djabulov. Așa a ajuns,

în anii 20-30, ca Bucureștiul să concureze cu Paris și Viena când vine vorba de accesorii și

îmbrăcăminte.

„Grija pentru vestimentație, etalon al modernității s-a născut o dată cu lumea bună care își

dădea întâlnire „într-o cârciumioara la șosea”, cu vremea seratelor muzicale și literare

unde luxul se exhiba, a iubirilor interzise rămase prin scrisori ori jurnale interbelice sau

rostite pe furiș, între etaje de flori.”*

 
   

Modă și extravaganță
 

Anii 20 au impus un nou cod vestimentar, inspirat de moda pariziană și de charleston. După

cum prea bine știm, interbelicul a însemnat o trecere către extravaganță și rafinament, către

un nou stil de viață. Fetele își asortau pălăriile mici cu șiraguri de perle lungi de 1 metru, își
tăiau părul scurt în stilul bob, drept sau buclat. Tot atunci a apărut ondulatorul cu aburi. (și

spre deosebire de ceea ce folosim noi, acesta nu dăuna părului)

   

Pe Calea Victoriei puteai să le vezi pe Marta Bibescu sau pe Ana Aslan, femeia care a

descoperit „elixirul tinereții”. Ele purtau rochii din materiale pastelate, fine, până la
genunchi, trei sferturi, ori fuste cu dantelă evazate, stil lalea. Talia era căzută peste șolduri,

lăsând totuși să se vadă formele.

   

Dacă înainte stilul era lejer, acum moda s-a impus printr-o nouă siluetă, cea de tip S. Odată

cu fustele clopot, femeile au început să poarte un corset special, menit să le modeleze talia

pentru a fi de 55 cm. Chiar dacă doctorii erau împotriva acestui accesoriu, moda interbelică

impunea sacrificii pe care toată lumea era dispusă să le facă.

 
”Midnight in Paris” din București
 

De câte ori nu te-ai plimbat pe străduțele din capitală admirând clădirile impunătoare și

misterioase, întrebându-te despre trecutul și perioada lor de glorie? Noi am pățit asta de

foarte multe ori. Iar întocmai ca faimoasă scenă din filmul Midnight in Paris, ne imaginăm

cum ne-am urca într-un taxi care ne-ar duce înapoi în timp. Ce-am vedea acolo?

   

Rochii cu spatele foarte decoltat, diademe cu pene, mantouri și, bineînțeles, nelipsitele

blănuri. În lumea high life a Bucureștiului, blana de vulpe argintie sau de astrahan era

asortată cu bijuteriilor cu aur, pietre prețioase și broșe în formă de flori. Din recuzită nu
lipseau evantaiul decorat, umbreluța și pălăriile de pai cu borurile foarte largi, menite să

protejeze împotriva razelor de soare. Iar dacă ar fi fost să le întrebi pe fiecare dintre damele

de atunci „Care este accesoriul de make-up fără de care nu părăsești casa?”, ele ar fi ales cu

siguranță pudra albă.

Eleganța se reinventează
 

Greta Garbo, actrița supranumită „prințesa de vis a eternității”, a adus în vogă un nou stil

vestimentar, modelul androgin. Femeile își purtau părul tuns scurt, tip bob, și își strângeau

sânii pentru ca bustul lor să fie cât mai aplatizat. Așadar corsetele devin pe cale de dispariție.

Silueta era de tip scândură, iar formele nu mai erau scoase în evidență.

   
 

După anii 20
 

Începând cu anii 30, femeile au adoptat o modă mai lejeră. Astfel coafura pariziană cu bucle

a luat locul părului scurt, iar rochiile de voal, transparente, purtate deseori fără sutien, erau

în vogă. Simplitatea ținutei era completată de un machiaj puternic, caracterizat de buze în

nuanțe de roșu aprins, ochi negri, sprâncene arcuite și depilate și fața pudrată cu alb.

Imaginează-ți rafinamentul care plutea în aer pe Magheru și Lipscani.

   
 

Controverse interbelice
 

Așa cum am spus, moda Micului Paris era predominant îndrăzneață. Tocmai de aceea a

născut și reacții negative. În principal, răspunsul cel mai dur a venit din partea bisericii,

deoarece femeile purtau rochii scandalos de scurte, aveau brațele și umerii goi și nu mai

arătau respect față de biserică. Mai mult, în iulie 1927, „Revista funcţionarilor publici” scria

că:

„Păpuşile vopsite şi împopoţonate ce întâlnim zilnic cu rochii străvezii care nu mai tăinuiesc

nimic, decoltate până la mijloc şi scurte deasupra genunchiului, cu ciorapi de culoarea

pielii, cu pulpele goale purtând şosete spre a ispiti şi a atrage mai mult, fără cea mai mică

jenă, privirile trecătorilor, cu obrazul grimat şi buzele şi unghiile roşite, cu părul – care e

cea mai frumoasă podoabă a femeii – tuns. Ele fac parte din nenorocire de toate clasele

sociale.”**