EDUCATIA ECOLOGICA – UN GAND PENTRU CEI CE

PREGATESC GENERATIILE VIITOARE
Motto: ” A intelege natura inseamna a intelege

viitorul, iar a face ceva pentru salvarea

naturii, atat de amenintata azi,
inseamna a contribui la fericirea omenirii “
Eugen Pora
In prezent omenirea trece printr-o perioada de ample transformari, aflandu-se in plin proces de
adaptare la noile conditii de dezvoltare – pe toate nivelurile: economic, social-politic si cultural.
Insa in acest secol al tehnologiei moderne, computerizata, al exploziei stiintifice, al cuceririi
spatiului cosmic sau al extinderii terorismului international si al violentei de orice fel, uitam de
interesele biosferei, de legile naturii si de interactiunile din natura.
Pentru multi dintre noi, o plimbare prin parc, pe malul unei ape, pe o campie inflorita scaldata de
soare, reprezinta un refugiu, o adevarata relaxare, o deconectare. Linistea aparenta a naturii se
rasfrange si asupra noastra.
Totusi omul – cu indrazneala si puterile sale nemarginite, a adus TERRA la marginea prapastiei,
zmulgandu-i tot ce s-a putut si dandu-i inapoi prea putin, uitand ca este si el o parte inseparabila
a naturii.
In acest context, un gand ramane constant pentru orice fiinta rationala ce traieste pe acest
pamant: pregatirea in spiritul ocrotirii naturii, incepand de la varsta frageda a copilariei. E bine
ca omul de maine sa fie capabil sa discearna asupra binelui si a raului in raport cu ” natura mama
” pentru ca mai tarziu – tanarul, iar apoi adultul, sa actioneze In deplina cunostinta de cauza.
Nu bogatia cunostintelor de biologie intereseaza In primul rand invatamantul prescolar ci
cunoasterea si mentinerea in forul interior al copiilor a doua stari – dorinta de a cunoaste
universul lumii vii si puterea de a ocroti formele de viata. Ei au nevoie sa perceapa cel mai mare
adevar din spatiul viului: plantele, animalele, oamenii se nasc, traiesc si mor, lasand seminte
pentru urmatoarea generatie.
Astfel, inca de la gradinita, prin actiunile organizate cu grupele de copii urmarim sa-i invatam pe
acestia sa inteleaga si sa iubeasca natura, sa-i patrunda tainele si sa o protejeze, sa le sadim in
constiinta dorinta de a o pastra intacta, sa inteleaga faptul ca orice fiinta are dreptul sa traiasca
intr-un mediu curat si sanatos.
Mijloacele cele mai eficiente pentru transmiterea acestor invatamine catre copii, sunt cele legate
de particularitatile lor de varsta : observarile directe, experimentele simple, povestirile, jocurile
ecologice, diafilmele si diapozitivele, plimbarile, excursiile si drumetiile. Pentru a nu
suprasolicita copii de fiecare data, am regandit activitatile zilnice in ansamblul lor – cu deosebire
continutul acestora, strategiile de lucru aplicate, punand accent pe desfasurarea activitatilor in
viziune interdisciplinara. Ca urmare, concluzia desprinsa a fost ca pentru a obtine rezultate
pozitive cu prescolarii, fiecare actiune ecologica trebuie sa fie conceputa si realizata sub forma
de joc sau sa fie insotita de un joc ecologic, deoarece copiii au nevoie sa se joace pentru a se
dezvolta si pentru a invata despre lumea din jurul lor. Jocul este calea directa prin care copilul isi
imbogateste sfera cunostintelor, ia mai usor contact cu mediul ambiant, isi dezvolta motricitatea,
se orienteaza, stabileste relatii si actioneaza.
Avand incredere in puterea noastra de creatie, am gandit si folosit in cadrul activitatilor cu
continut ecologic jocuri avand ca teme “ Detectivii ”, “ Ce se aude? ”, “ Viata – foc ”, “ Veverita
la castane ”, “ Aseaza fiecare element la locul lui ” si multe altele prin care copiii au inteles ca
numai aflandu-se in mijlocul naturii ii pot cunoaste tainele.
De aceea, asa cum noi cadrele didactice, ne ocupam de educatia intelectuala, de cea morala si
estetica, de dezvoltarea aptitudinilor si sentimentelor, de educatia vointei, este momentul sa ne
ocupam si de educatia ecologica prin care sa-i invatam pe copii ” DE CE ? ” si mai ales ” CUM ?
” trebuie protejata NATURA…, iar cand copilul incepe sa-si deschida spre natura si ochii mintii,
a sufletului, cand prin gesturile pe care le face vis-a-vis de mediul inconjurator ne demonstreaza
ca a ajuns nu numai sa ii placa ceea ce vede in jurul lui – plante, animale, pasari, dealuri, rauri,
etc. – ci si sa-si indrepte eforturile ( la puterea si nivelul specific varstei ) spre a ocroti toate
acestea, sau chiar mai mult, spre a indrepta greselile facute de generatiile trecute, vom putea
spune ca munca noastra educativa nu a fost in zadar!