Valenéle fortmative ale basmului in activitatíle din gradinitá

Cartea îi oferă celui ce o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le aduce orice fapt de cultură, prilejuri
unice de reflexie şi de trăiri spirituale. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuie substanţial la formarea şi
modelarea personalităţii şi comportamentului cititorului . Poate de aceea cartea este mereu prezentă în
viaţa omului modern, cu toată ,,concurenţa’’ televizorului sau a calculatorului. Lectura rămâne una
dintre cele mai intense, mai educative şi mai răspândite activităţi. Cu cât apropierea copilului de carte se
face mai devreme, cu atât mai importante şi mai durabile sunt efectele ei în domeniul limbajului, al
comunicării şi în cel al comportamentului şi al socializării.

Basmul constituie o bază de lansare şi de formare a proceselor cognitive şi afective. Din basme, copiii
reţin cu mai multă uşurinţă diferite cunoştinţe legate de ceea ce-i înconjoară. Văd cu ajutorul imaginaţiei
o grădină de aur, parfumată de mirosul florilor, printre care zboară fluturi şi albine, îl văd pe meşterul
Faur meşterind în faţa focului buzdugane sau paloşe, văd cu ochii minţii munţii înalţi şi ape neţărmurite,
animale şi păsări, lucruri pe care, chiar dacă le-ar vedea concret sau le-ar auzi spuse cu cuvinte obişnuite,
în cadrul unor lecţii mai rigide, nu ar fi poate reţinute cu atâta uşurinţă. Coroborat cu alte tipuri de
activităţi obligatorii sau observări spontane în diferite împrejurări, basmul îi ajută pe micii ascultători să
înţeleagă şi să reţină că furnicile şi albinele trăiesc în colectivităţi (Harap-Alb), că racii şi peştii duc o viaţă
acvatică (Făt-Frumos din Lacrimă), că orice am face nu există viaţă fără moarte (Tinereţe fără bătrâneţe
şi viaţă fără de moarte).

Prin exemplele bine alese, se pot pune primele baze în dezvoltarea proceselor afective. Un ton adecvat,
o modelare a vocii cât mai duioasă, poate imprima în sufletele micilor ascultători mila pentru fiinţele
mici şi neajutorate, dragoste pentru personajele care întruchipează binele, bunătatea, dreptatea şi ura
pentru tot ce înseamnă rău, urât, viclean, pentru ce înseamnă minciună şi înşelătorie. Cine nu a observat
cu câtă atenţie şi în ce atmosferă de linişte sunt ascultate basmele de către copii, care se ştie că la
această vârstă sunt instabili şi dinamici. Cu toate acestea, ei ascultă cu plăcere şi la orice oră când li se
spun poveşti. Şi nu numai că ascultă cu atenţie, dar trăiesc alături de personajele lor preferate şi asta se
vede pe mimica feţelor sau din sunetele pe care le scot. Sunt înspăimântaţi când personajul principal
este în primejdie şi ţipă de bucurie când forţele răului sunt înfrânte.

Basmul contribuie în mare măsură la dezvoltarea atenţiei copilului de vârstă preşcolară. Atenţia copiilor
se caracterizează printr-un volum redus şi printr-o flexibilitate minimă şi de aceea ei întâmpină dificultăţi
atunci când trebuie să-şi îndrepte atenţia asupra unor situaţii mai complexe. Dezvoltarea atenţiei, în
special a celei voluntare nu se realizează în mod spontan, prin simplul fapt al înaintării copilului în
vârstă, ci presupune îmbogăţirea cunoştinţelor şi a intereselor, formarea unor numeroase deprinderi,
dezvoltarea voinţei. Dezvoltarea atenţiei se realizează în procesul activităţii şi sub influenţa educatoarei.

Poveştile şi basmele au încântat întotdeauna copilăria tuturor generaţiilor. Acestea constituie un mijloc
important care contribuie la dezvoltarea atenţiei. Basmele, ca şi poveştile, scot în evidenţă trăsăturile
personajelor dându-i copilului posibilitatea să înveţe să deosebească frumosul de urât, binele de rău şi
să urmeze exemplul personajelor pozitive. Activităţile de dezvoltare a vorbirii şi printre ele şi acelea de
povestire sau de citire a unor basme şi poveşti–speculând faptul că ele sunt foarte îndrăgite de copii–au
o deosebită importanţă pentru formarea atenţiei voluntare.

Emoţiile joacă un rol important în viaţa copilului, constituind un simţ puternic în formarea interesului, a
atenţiei voluntare în dezvoltarea întregii activităţi psihice. Sentimentele morale, intelectuale şi estetice
nu sunt înnăscute, ele se formează în cadrul societăţii, sub influenţa educatoarei şi a activităţii. Unul
dintre cele mai timpurii sentimente morale pe care îl trăieşte copilul este sentimentul de ruşine, care
apare atunci când el este mustrat pentru o faptă care a contravenit unei norme de conduită în societate.
Şi având ca exemple personajele pozitive din basme, ei pot discerne chiar la această vârstă şi să tragă
concluzii despre ce e bine şi ce nu .

Subliniind în povestiri descrierile de natură (Făt-Frumos din Lacrimă), de oameni, conturând nu numai
frumuseţea fizică dar şi cea morală, încet, încet, copiii vor căuta să folosească şi ei în jocurile sau
vorbirea liberă cuvinte şi expresii frumoase. Pe lângă tot ceea ce am enumerat până acum, basmul este
poate cel mai indicat a fi folosit în vederea punerii bazelor formării personalităţii copilului, în formarea
primelor trăsături de caracter. Observând fiecare copil în parte, cunoscându-l de-a lungul celor 2-3 ani
petrecuţi în grădiniţă, putem folosi diferite basme pentru corectarea unor însuşiri psihice. Astfel că, unui
copil lipsit de curaj am să caut să-i evidenţiez curajul lui Prâslea când se luptă cu cei trei zmei sau a lui
Harap-Alb, când înfruntă fiorosul urs de sub pod; unui egoist am să-i spun de câtă bunătate a dat dovadă
Harap-Alb ajutând bătrâna care-i cerea de pomană.

Şi pentru că în toate basmele binele învinge răul, copiii vor înţelege că şi în viaţă este bine să aleagă
calea cea dreaptă şi alegându-şi ca model unul din eroii îndrăgiţi, vor deveni ei înşişi oameni buni şi
drepţi. Bineînţeles că toate aceste nu se vor realiza peste noapte; desigur, viaţa le va demonstra poate
contrariul, dar se ştie că, dacă nu sădeşti nu are ce răsări, şi, ,,sămânţa’’ care va încolţi mai târziu, dacă
este bine aleasă şi de bună calitate, nu se poate să nu dea naştere la ceva bun . Cu această convingere în
suflet, am încercat de-a lungul carierei mele să sădesc în sufletele micilor mei preşcolari, prin basm,
toate aceste calităţi, pe care acum le văd la unii dintre ei, le recunosc din realizările lor, le înţeleg din
privirile lor.