ÎN ÎNTUNERIC

înăuntrul meu e alb și negru,

Vântul îmi tulbură liniștea.

Nu pot vedea cerul cel albastru,

Mă joci de-a v-ați ascunselea.

Durerea e obișnuință,

Golul e neputință,

Mă înec în abatere,

Căutând renaștere.

În'auntrul meu e întuneric,

Căutând lumina zadarnic.

Vântul îmi tulbură liniștea,

Iar eu o caut in privirea ta.

Păcat că în ea...

...nu se ascunde decât ură.

Trăiesc în umbră altora,

Căutând ceva.

Suprimat de fericire și iubire,

Aruncându-mă-n neștire.

Caut ceva ce niciodată nu voi găsi.

Aștept ceva ce niciodată nu voi primi.

Privesc din nou în întuneric și vorbesc cu tine,

Crezând că așa-i mai bine.

Știu că tu mă înțelegi,

Fiind amândoi rupți din umbră.

Rătăcim prin întuneric,

Eu devin tot mai puternic.

Ce-am văzut se adeverește,

Corupția întunecată crește.

Măștile crapă, întunericul iese,

Lumina de mult nu mai țese.

Mi-e teamă să mai simt,

Mi-e teamă de cuvinte.

"Te iubesc" îndepărtez,

Până nu cedez.

Mi-e frică să mă-încred,

Sunt satul să mai cred,

Că binele există.

Calcat in picioare,am fost,

Mereu luat de prost.

Tu te dai superior,

Când îmi ești inferior?

Vorbe de căcat,

Cum lumea a învățat,

Să-mi spună... Să mă mintă,

Crezând că no să-i simtă.

Corupția întunecată crește,

Zâmbetul-oprește,

Și din nou m-am oprit,

Să mai simt.