PROCESE CHIMICE

PROCESELE CHIMICE de epurare au ca scop transformarea poluanților în

substanțe mai ușor de separat, cum sunt precipitateale insolubile sau gazele
care pot fi stripate, cu nocivitate mai scăzută sau care sunt mai ușor de separat
prin alte procese de epurare, de ex. Prin procese biologice.

1. NEURALIZAREA

Neutralizarea este procesul prin care pH-ul apei uzate, având valori în afara
intervalului favorabil dezvoltarii florei și faunei acvatice (pH=6,5-8,5), este
reglat prin adaus de acizi sau baze după caz. Neutralizarea are ca efect și
micșorarea însușirilor corozive ale apei care pot determina degrdarea
materialelor cu care vine în contact, cum ar fi: conducte, construcții și instalații
de transport sau epurare.

Neutralizarea apelor acide

Industriile care evacuează acizi sunt foarte variate: fabrici de acizi și de

explozivi, industria metarurgică, decapări și acoperiri metalice, rafinării de petrol,
fabrici de îngrășăminte, instalații de obținere a derivaților organici halogenați
etc.
Înainte de a stabili metodele de neutralizare se epuizează toate metodele
de reducere a cantității de acizi care se evacuează, apoi se examinează
posibilitatea de neutralizare reciprocă a apelor uzate acide și alcalinerezultate în
aceeași întreprindere sau din întreprinderi apropiate.. În aceste cazuri se prevăd
bazine de egalizare din care se poate realiza o dozare proporțională cu debite
medii ale acestor categorii.
Neutralizanți:
- piatra de var CaCO3 şi dolomita CaMg(CO3)2;
- varul CaO sau sub formă de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins
praf);
- NaOH şi Na2CO3.
- deşeuri industriale cum sunt nămolurile de la fabricile de sodă,
- unele sterile de la preparaţiile miniere,
- nămolurile de la obţinerea acetilenei din carbid etc
Piatra de var (CaCO3)
Filtrarea printr-un strat de calcar granular are efect de neutralizare numai în
cazul apelor cu conţinut mic de acizi până la 0,3-0,5 %.

Dacă concentraţia este mai mare, în afară de scăderea reactivităţii , se produce

o cimentare a granulelor din patul filtrant.

Având în vedere că prin reacţia calcarului cu acidul sulfuric rezultă sulfat de

calciu greu solubil, calcarul nu este indicat pentru ape uzate care conţin acest
acid, întrucât sulfatul de calciu format pe suprafaţa granulelor împiedică
contactul ulterior al acidului cu carbonatul de calciu.

Reactivitatea pietrei de var este micşorată chiar şi în cazul acizilor clorhidric şi

azotic, dacă aceştia sunt prezenţi în concentraţii mai mari (peste 1,2 %), deşi
dau compuşi de reacţie solubili. Explicaţia pare a fi aceea că la concentraţii mari
de acizi rezultă o cantitate sporită de bioxid de carbon care, acoperind o mare
parte din granulele de calcar, le micşorează suprafaţa de contact.

Neutralizarea prin filtrare peste piatră de var nu este posibilă când în apă sunt
prezenţi ioni ai metalelor grele care formează pelicule de hidroxizi pe suprafaţa
granulelor.

Piatra de var se poate folosi la neutralizare şi sub formă de pulbere care se

adaugă ca atare, în stare uscată, sau sub formă de suspensie apoasă. Şi în acest
caz apar limitele menţionate, legate de natura şi concentraţia acizilor.
Varul stins sub formă de praf (var hidratat) prezintă avantajul că poate fi
manipulat, transportat şi dozat în această stare cu multă uşurinţă. Dozarea
varului sub formă de praf are în plus avantajul că reduce timpul de decantare şi
volumul sedimentelor.
Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu în apă) se foloseşte la
neutralizare în concentraţie de 5-10 % CaO. Doza de var se calculează astfel
încât să reprezinte circa 105 % din valoarea calculată stoechimetric. În cazul
neutralizării acidului sulfuric, se recomandă ca reglarea adausului să fie făcută
astfel încât pH-ul amestecului să fie cât mai aproape de valoarea pH=7, când
rezultă un precipitat cu granule mai mari care sedimentează mai repede.
Hidroxidul şi carbonatul de sodiu sunt neutralizanţi foarte eficienţi, uşor de
transportat, depozitat şi dozat, care duc la formarea unor sedimente mai puţin
voluminoase decât calcarul şi varul. În schimb, costul lor este mai ridicat. Cele
două substanţe pot fi achiziţionate ca produse solide, hidroxidul de sodiu putând
fi achiziţionat şi sub formă de leşie concentrată.

Neutralizarea apelor alcaline

Cantităţile de alcalii care se evacuează cu apele uzate industriale sunt în general
mai mici decât cele de acizi.
Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultaţi din
diferite procese industriale, cu condiţia ca aceştia să nu conţină în concentraţii
supărătoare alte impurităţi.
Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline îl constituie gazele de ardere
bogate în bioxid de carbon, circa 14 % vol., care rezultă de exemplu de la
centralele termice.
Se poate utiliza şi bioxidul de carbon îmbuteliat, în acest caz, instalaţia şi
exploatarea ei sunt foarte simple, dar cheltuielile sunt ridicate. Bioxidul de
carbon pentru neutralizare poate fi produs şi direct în apele uzate, prin
combustie cu ajutorul unui arzător scufundat.
La instalaţiile de neutralizare cu funcţionare continuă se recomandă
automatizarea dozării reactivilor în funcţie de pH-ul urmărit. Cum în practică
aciditatea sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabilă, nu este
posibilă reglarea manuală a dozei de reactivi de neutralizare. În cazul debitelor
mici de ape uzate se pot adopta instalaţii de neutralizare cu funcţionare
discontinuă, simple, uşor de exploatat şi sigure.